Majorare pensie de întreţinere. Venituri obţinute în străinătate

Sentinţă civilă 159 din 21.02.2018


Asupra apelului de faţă constată următoarele :

Prin sentinţa civilă nr. 1/2017 pronunţată de Judecătoria X s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul A.A. cu încuviinţarea reprezentantului legal B.B., şi în consecinţă:

A fost majorată contribuţia de întreţinere datorată de pârât minorului A.A., de la suma de 700000 rol stabilită prin sentinţa civilă nr. 7/2005 a Judecătoriei Xla suma de 2000 lei lunar începând cu data introducerii acţiunii 08.03.2017 .

A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 1200 lei reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria X la data de 08.03.2017, reclamantul A.A. cu încuviinţarea reprezentantului legal B.B. a solicitat instanţei să dispună majorarea contribuţiei de întreţinere datorata de parat pentru reclamant conform hotărârii judecătoreşti 7/2005 a Judecătoriei X si obligarea acestuia la cheltuieli de judecată.

Reclamantul a susţinut că in baza sentinţei civile nr. 7/2005 Judecătoria X l-a obligat pe parat la 700000 lei  vechi pensie de întreţinere lunară.

Pârâtul deşi lucrează in Germania şi realizează venituri nu a intenţionat să achite pensia de întreţinere conform nevoilor reclamantului.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 529, 499, 402 Cod civil.

S-au anexat - sentinţa civilă, certificat naştere, certificat căsătorie, act identitate reprezentant legal.

Pârâtul a formulat întâmpinare fila 19 dosar exprimându-şi acordul în ceea ce priveşte acţiunea formulată.

În întâmpinarea formulată pârâtul a menţionat că mai are în întreţinere un copil minor, că lucrează în Germania ca persoană fizică autorizată şi că nu poate da relaţii despre veniturile sale decât prin depunerea declaraţiei rectificative în anul 2017 pentru anul 2016.

A anexat certificat naştere minor.

Analizând acţiunea instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 7/2005 Judecătoria X a obligat pârâtul la plata unei pensii lunare de întreţinere pentru fiul său minor reclamant în cauză în sumă de 700000 lei vechi.

Minorul B.B., fiul pârâtului este născut la data de …, conform certificatului de naştere fila 10 dosar.

De la data hotărârii de stabilire a pensiei de întreţinere, condiţiile şi împrejurările avute în vedere de către instanţă s-au schimbat atât în ceea ce priveşte minorul care are nevoi crescute privind pregătirea profesională şi nu numai dar şi în ceea ce-l priveşte pe pârât care în prezent mai are un copil minor în întreţinere şi realizează venituri lucrând ca şi persoană fizică autorizată în Germania.

Adeverinţa de venit fila 33 dosar evidenţiază faptul că pârâtul  ar avea un venit net lunar de circa 3335 euro.

Cu înscrisurile depuse la filele 45 dosar, pârâtul a făcut dovada faptului că a achitat pensia de întreţinere stabilită dar şi în plus sume de bani pentru întreţinerea minorului.

Cum reclamantul nu a făcut dovada unor nevoi concrete, speciale, instanţa raportându-se la venitul realizat de către pârât, ţinând seama de împrejurarea că acesta mai are un copil minor in întreţinere, va aprecia funcţie de vârsta reclamantului - .. ani, o sumă care să satisfacă nevoile profesionale, sociale şi personale ale acestuia şi va aprecia că suma de 2000 lei este una îndestulătoare, în condiţiile în care aşa cum s-a menţionat reclamantul nu a evidenţiat unele necesităţi concrete.

Pe cale de consecinţă în temeiul art. 499, 402, 529 Cod civil instanţa a admis acţiunea şi a majorat contribuţia de întreţinere datorată de pârât minorului B.B. de la suma de 700000 rol stabilită prin sentinţa civilă nr. 7/2005 a Judecătoriei X la suma de 2000 lei lunar începând cu data introducerii acţiunii 08.03.2017.

A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 1200 lei reprezentând onorariu avocat, în baza art. 453 C.p.civ.

Împotriva sentinţei civile nr. 1/2017 a Judecătoriei X a declarat apel  reclamantul A.A., prin care solicită anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea rejudecării; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului, apelantul reclamant a arătat în fapt, că prin acţiunea înregistrată la instanţa de fond a solicitat obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere majorate prin raportare la veniturile realizate în prezent. În dezvoltarea motivelor acţiunii a arătat faptul că pârâtul, în baza sentinţei civile nr, 7/2005 pronunţată de Judecătoria X în dosarul civil nr. 3/2005, a fost obligat la plata către el a unei pensii de întreținere în cuantum de 700.000 ROL /lună, fapt pentru care se impune majorarea cuantumului pensiei de întreţinere.

Instanţa de fond a admis acţiunea formulată de apelant şi a dispus majorarea pensiei de întreţinere la care a fost obligat pârâtul de la suma de 700000 ROL/lună la suma de 2000 lei/lună începând cu data de introducerii acţiunii 08.03.2017.

Instanţa de fond, pentru stabilirea pensiei de întreţinere, a avut în vedere o adeverinţă de venit aferentă anului 2015 depusă la dosar de pârât şi a respins cererea de solicitare a veniturilor din Germania aferente celor 6 luni de zile introducerii cererii de judecată, motivat de faptul că cererea în probaţiune formulată de apelant pentru obţinerea veniturilor din Germania este inadmisibilă întrucât nu s-a cerut în mod expres efectuarea unei comisii rogatorii în baza Regulamentului nr. 1206/28.05.2001.

Apelantul apreciază că respingerea probei cu efectuarea unei adrese rogatorii, solicitată în mod expres la termenul de judecată din data de 03.07,2017 este nelegală întrucât această probă a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, precum şi prin cererea din data de 19.06.2017, iar alegerea modalităţii de obţinere a acestor informaţii aparţine strict instanţei de judecată.

Mai mult, fiind vorba de interesele unui minor consideră că trebuie să prevaleze interesul superior al acestuia şi instanţa de judecată să nu dea dovadă de un formalism excesiv în îndeplinirea actului de justiţie.

Apelantul mai arată că, din informaţiile deţinute, pârâtul realizează venituri net superioare celor care au fost depuse la dosar, fapt pentru care se impune ca pensia de întreţinere să se facă prin raportare la veniturile efectiv realizate de pârât.

Faţă de cele precizate, solicită admiterea prezentului apelului, anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probaţiunii cu veniturile realizate de pârât în perioada octombrie 2016-februarie 2017 precum şi obţinerea informaţiilor dacă pârâtul a beneficiat de alte contribuţii/beneficii pentru reclamant.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 466 şi următoarele Cod proc.civ.

Împotriva acestei încheieri au declarat apel şi pârâtul C.C., solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 1/2017 pronunţată de Judecătoria X în sensul majorării contribuţiei de întreţinere datorate de el minorului A.A. de la suma de 700000 ROL la suma de 1.000 lei lunar şi exonerarea de plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.200 lei; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea prezentului apel.

În motivarea apelului, pârâtul a arătat că sentinţa civilă nr. 1/2017 pronunţată de Judecătoria X este nelegală întrucât suma de 2.000 lei reprezentând pensie de întreţinere datorată reclamantului A.A. este foarte mare.

Articolul 527 alin. 2 C. Civ. prevede că „La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale".

Potrivit art. 529 C. civ., instanţa este abilitată să stabilească cuantumul obligaţiei de întreţinere, în funcţie de anumite criterii, respectiv întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar când întreţinerea este datorată de către părinte ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său în muncă dacă are în întreţinere un copil, o treime pentru doi copii şi jumătate pentru trei sau mai mulţi copii.

Menţionează că pârâtul mai are în întreţinere un copil minor, respectiv D.D., născută la data de ….

Astfel, pensia de întreţinere trebuie stabilită până la o treime din veniturile pe care le realizează întrucât are în întreţinere doi copii minori.

Instanța de judecată nu este obligată să stabilească pensia de întreţinere la procentul maxim prevăzut de lege, ci poate să o stabilească până la procentul de 1/3 din venituri în situaţia în care aceasta acoperă toate nevoile persoanei întreţinute.

Mai mult, instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere şi obligaţiile financiare ale persoanei care prestează întreţinerea.

Adeverinţa de venit aflată la fila 33 a dosarului de la fondul cauzei evidenţiază că apelantul pârât are un venit lunar net de aproximativ 3335 euro. Din această sumă, apelantul pârât  este nevoit să se întreţină şi să achite pensii de întreţinere celor doi copii minori.

Reclamantul este un copil în vârsta de … ani care nu a făcut dovada unor nevoi speciale, concrete, astfel încât suma de 1.000 lei este suficientă pentru a acoperi nevoile profesionale, sociale şi personale ale acestuia. În plus, mama minorului este obligată să contribuie şi ea la întreţinerea minorului în mod egal cu tatăl acestuia.

Contul unde este virată suma reprezentând pensie de întreţinere este administrat de reclamant, astfel încât minorul cheltuieşte banii după bunul lui plac, nefiind controlat de nimeni modul în care aceşti bani sunt cheltuiţi.

Instanţa de fond a obligat apelantul pârât în mod greşit la plata sumei de 2.000 lei începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 08.03.2017.

Apelantul pârât a făcut dovada cu înscrisurile aflate la fila 45 la dosarul cauzei că a achitat până  în prezent o sumă mult mai mare decât pensia de întreţinere stabilită de instanţa de judecată, respectiv suma de 500 lei, precum şi alte sume pentru întreţinerea minorului. Prin urmare, data obligării apelantului pârât la plata pensiei de întreţinere majorate trebuia să fie data pronunţării sentinţei.

Instanţa de fond în mod greşit l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.200 lei.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, apelantul pârât a arătat că este de acord cu admiterea cererii de chemare în judecată, a solicitat să nu fie obligat la plata cheltuielilor de judecată întrucât potrivit dispoziţiilor art. 454 C. Pr. Civ., pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Apelantul nu a fost pus în întârziere anterior formulării cererii de chemare în judecată.

Pentru toate aceste motive,  solicită admiterea apelului formulat.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 480 C. pr. civ.

La data de … pârâtul C.C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantul A.A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

La data de … apelantul reclamant A.A. a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel şi, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reţine că ambele apeluri sunt neîntemeiate şi vor fi respinse pentru motivele pe care le vom arăta în continuare.

În primul rând se impune menţiunea că în apel a fost administrată proba cu înscrisuri şi a fost luat un interogatoriu reclamantului A.A.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că prin sentinţa civilă nr. 7/2005 Judecătoria X l-a obligat pe pârât la plata sumei de  700000 lei  vechi lunar cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea reclamantului A.A., fiul său.

În prezent, situaţia avută în vedere de instanţa care a soluţionat cauza în anul 2005 s-a schimbat, respectiv tatăl minorului lucrează în Germania şi realizează venituri mai mari decât în 2005, iar nevoile minorului au crescut. Este adevărat că pârâtul mai are în întreţinere un minor, ca urmare, la stabilirea pensiei de întreţinere se va avea în vedere şi acest aspect.

Din probele administrate în faţa instanţei de fond, respectiv adeverinţa de venit de la fila 33 dosar, rezultă că pârâtul  a avut în anul 2016 un venit net lunar de circa 3335 euro. Raportându-se la această sumă, instanţa de fond a stabilit pentru reclamant o pensie de întreţinere de 2000 lei lunar.

Apelul reclamantului este neîntemeiat. Acesta solicită anularea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei cu administrarea unei comisii rogatorii prin care să se obţină veniturile actuale ale pârâtului despre care reclamantul susţine că sunt mai mari decât cele reţinute de instanţa de fond. În opinia instanţei de apel, această cerere este lipsită de interes. Instanţa de fond a acordat reclamantului o pensie de întreţinere de 2000 de lei, un cuantum mai mult decât suficient pentru un tânăr de … ani la întreţinerea căruia trebuie să contribuie şi mama, cu o sumă echivalentă, chiar dacă aceasta se acordă în natură.

Ca urmare, având în vedere că minorul reclamant trăieşte în România, iar tatăl pârât îi acordă şi alte ajutoare financiare, aşa cum s-a dovedit în cauză prin interogatoriul administrat (bilete de călătorie, întreţinerea pe anumite perioade în Germania, alte bunuri), instanţa nici nu ar acorda un cuantum majorat al pensiei de întreţinere. În acest context, este lipsit de interes să se rejudece cauza doar pentru a obţine veniturile actuale ale pârâtului, atât timp cât o astfel de probă nu ar duce la acordarea unei pensii mai mari pentru minor, instanţa nefiind obligată să acorde o sumă egală cu plafonul maxim, ci o sumă de PÂNĂ LA O TREIME din venitul pârâtului.

Apelul pârâtului este de asemenea neîntemeiat şi va fi respins.

Apelantul pârât a invocat faptul că mai are un minor în întreţinere, pentru că nu datorează pensie de întreţinere întrucât fosta sa soţie a renunţat la acest drept în compensare cu faptul că nu a plătit sultă pentru imobilul bun comun al soţilor la partaj, dar şi pentru că suma stabilită este mult prea mare pentru nevoile minorului.

Niciunul dintre aceste motive nu este întemeiat.

Mama minorului, fosta soţie a apelantului pârât, nu a putut renunţa în mod valabil la pensia de întreţinere pentru minor întrucât acest drept aparţine minorului şi nicio altă persoană nu poate renunţa la el.

Nici compensarea întreţinerii cu sulta datorată de una dintre părţi pentru imobilul bun comun al soţilor la partaj nu poate interveni pentru acelaşi motiv că dreptul la întreţinere este unul personal la care nu poate renunţa decât titularul său.

În ceea ce priveşte faptul că pârâtul mai are un minor în întreţinere, acest aspect a fost avut în vedere de instanţa de fond care a stabilit pensia de întreţinere respectând cotele maxime stabilite de lege pentru situaţia în care un părinte are doi copii în întreţinere, respectiv pentru reclamant s-a stabilit o sumă sub 1/6 din venitul pârâtului.

Nu se reţine nici faptul că pensia stabilită este prea mare întrucât instanţa de fond nu a stabilit această pensie la maximul legal, ci sub acest maxim, reclamantul are vârsta de … ani, deci are nevoi mai mari decât celălalt minor al pârâtului, este la vârsta adolescenţei când costurile cu educaţia şi întreţinerea zilnică cresc constant deci pensia a fost corect stabilită.

Faptul că pârâtul a suportat alte cheltuieli ale reclamantului, mai exact a contribuit benevol cu anumite sume, nu face ca obligaţia sa să fi fost îndeplinită, astfel că, în mod corect, pensia majorată a fost stabilită de la data introducerii acţiunii.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată de la fond, în mod corect instanţa de fond a obligat pârâtul la plata acestora, deşi el a fost de acord cu acţiunea întrucât el este de drept în întârziere pentru plata întreţinerii potrivit art.1523 Cod civil şi, în esenţă, poziţia sa faţă de acţiune a fost doar formală, dovadă şi faptul că pârâtul a declarat apel împotriva sentinţei de majorare a pensiei, deşi instanţa nu a stabilit pensia la maximul legal.

Pentru toate aceste motive, în baza art.480 Cod proc.civ. se vor respinge ambele apeluri şi se va păstra sentinţa atacată. Urmare a respingerii ambelor cereri, nu se vor acorda nici cheltuieli de judecată în apel.

Domenii speta