Rezilierea contractului reprezintă o sancţiune a neexecutării culpabile a contractelor sinalagmatice cu executare succesivă constând în desfiinţarea acestora, contractul reziliat încetând doar pentru viitor.

Prin sentinţa civilă nr. 341 din 17.03.2017 Judecătoria T, a  admis acţiunea civilă  pentru reziliere contract formulată de reclamanta PFA CFR împotriva pârâtei SC PM.

A dispus rezilierea contractului de prestare a Serviciului Public de Salubrizare nr.56181 din 12.05.2014 încheiat între reclamantă şi pârâtă.

A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei 840 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că  Între părţi s-a încheiat contractul de prestare a serviciului public de salubrizare încheiat sub nr.56181 din 12.05.2014, prin acest contract pârâta având obligaţia legală de a colecta deşeuri menajere săptămânal, de la sediul PFA CFR din comuna L, judeţul T.

Instanţa la termenul din 15.07.2016 a admis proba cu martori ca fiind pertinentă şi utilă cauzei.

Din depoziţiile martorilor instanţa reţine că din mai 2015 şi până în noiembrie 2015 gunoiul era ridicat la două săptămâni şi nu săptămânal cum s-a stipulat în contract, aşa încât, reclamanta era nemulţumită de serviciile prestate, martorii adăugând că petentei nu i s-a adus la cunoştinţă nici modificările de tarif.

Potrivit art.8 lit.a din contract, pârâta avea obligaţia să asigure prestarea activităţii de colectare conform prevederilor contractuale.

Cum în contractul încheiat între părţi s-a stipulat obligaţia pârâtei de a colecta de la reclamantă deşeuri menajere săptămânal şi cum s-a făcut dovada că nu s-a respectat această obligaţie ci deşeurile au fost ridicate odată la două săptămâni, având în vedere şi disp.art.1549 C.civ.,  a admis acţiunea civilă  pentru reziliere contract formulată de reclamanta PFA CFR împotriva pârâtei SC PM.

A dispus rezilierea contractului de prestare a Serviciului Public de Salubrizare nr.56181 din 12.05.2014 încheiat între reclamantă şi pârâtă.

În baza art.453 C.pr.civ., a obligat pârâta să plătească reclamantei 840 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen, care a formulat critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii.

In motivare,  a apreciat că in mod greşit i-a fost respinsă acţiunea  având in vedere că este unicul operator autorizat pe raza judeţului Teleorman de colectare a deşeurilor.

Totodată a specificat că singurul depozit ecologic situat in comuna M, prestează servicii de depozitare doar pentru firma SC PM. Utilizatorul este obligat să scoată in faţa curţii recipientul de precolectare in ziua in care este programată prin grafic colectarea deşeurilor. A susţinut că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale potrivit art. 24 alin.6 din Legea nr. 101/2006.

Referitor la faptul că nu a înţeles să reziliere contratul la cererea reclamantului, a arătat că  poate înceta contractul in cazul „ denunţării unilaterale de utilizator, cu un preaviz de 30 de zile, după achitarea la zi a tuturor debitelor datorate către operator.

De asemenea, reclamantul nu a înţeles să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de pârâtă nici in urma pronunţării sentinţei civile nr. 1190/12.08.2016, prin care a fost obligat la plata c/val prestării serviciilor.

În drept apelul a fost întemeiat pe disp. art. 466 şi urm. C.proc.civ.

Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge apelul,  pentru  considerentele care vor fi expuse:

Rezilierea contractelor este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractelor sinalagmatice cu executare succesivă  constând în desfiinţarea acestora, contractul reziliat încetând doar pentru viitor.

 Părţile au încheiat contractul  nr. 56181/12.05.2014, având ca obiect asigurarea prestării serviciului public de salubrizare pentru imobilul situat în  comuna L, şoseaua Mică, nr.50, judeţul T,  stabilind cantitatea de  gunoi menajer la 0,50 m.c/lună.

Potrivit disp.art.1170 Cod civil „Părţile trebuie să acţioneze cu bună credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului, cât şi pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura  sau limita această obligaţie.”

 Prin cererea înregistrată  sub nr.2611/25.022.2015, intimata reclamantă a solicitat  renegocierea  contractului  sub aspectul  facturării unei cantităţi mai mici de deşeuri menajere, respectiv rezilierea contractului în situaţia în care nu este de acord cu renegocierea,  contestând totodată factura emisă în ianuarie 2015, însă  apelanta pârâtă nu a fost de acord cu încheierea unui act adiţional în acest sens, invocând dispoziţiile art.19 şi art.20 din Legea  nr.211/2011 privind regimul deşeurilor,  referitoare la obligativitatea  încheierii  unui contract  de prestare a serviciului  de salubrizare cu un operator  autorizat dar şi  prevederile art.30 alin. 2/3 din Legea  nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare al localităţilor ce vizau sancţionarea sa în cazul refuzului încheierii unui astfel de contract.

 La data de 11.12.2015, intimata reclamantă  a utilizat  şi procedura contestării facturilor emise de reclamantă, conform art. 14 alin.2 şi 3 din convenţie,  procedură în care a  invocat neexecutarea de către aceasta a obligaţiilor stabilite prin contract.

Astfel, prin art.14 al.2 şi 3 din contractul s-a prevăzut că factura se consideră  acceptată la plată dacă nu a fost contestată în scris în termen de 5 zile de la primire, contestaţie ce se depune la registratura departamentului comercial al operatorului, utilizatorul fiind obligat ca în cazul în care nu a  primit factura în termen de 3 zile de la data maximă de emitere stabilită la al.1 (cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost  efectuată), să se prezinte în a  patra zi la departamentul comercial în vederea ridicării acesteia, în caz contrar fiind  considerată de drept  acceptată la plată.

Deşi avea obligaţia conform art.8 lit. d din contract să ia măsurile care se impun în vederea rezolvării  sesizării intimatei reclamante înregistrate sub nr. 17427/11.12.2015, în termen de maximum 30 de zile, apelanta s-a limitat a  o informa  prin adresa nr. 17911/28.12.2015 că şi-a îndeplinit obligaţiile corespunzătoare, continuând să emită  în continuare facturi în pofida manifestării de voinţă exprimată de intimata reclamantă în acest sens.

Mai mult, reclamanta  a emis facturi practicând un tarif  modificat prin Hotărârea nr.15/22.10.2015, acesta fiind, începând cu data de 01.10.2015 de 100,08/mc/lună cu TVA faţă de 60,7lei/mc/lună  cât era prevăzut  la art.12 pct. 4 din contractul  nr. 56181/12.05.2014.

Chiar dacă apelanta reclamantă a efectuat  demersurile necesare pentru  a-i aduce la cunoştinţă intimatei reclamante modificarea tarifului prin adresă ataşată facturii potrivit art.8 lit. u din contract, se apreciază că, anterior facturării conform  tarifului modificat trebuia încheiat şi un act adiţional conform art.27 din  acelaşi contract nefiind suficientă aducerea  la cunoştinţă a modificării tarifului.

Adăugând la cele expuse că, din probele administrate în cauză, instanţa de fond  a reţinut în mod corect  că apelanta reclamantă nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, încălcând astfel disp.art.8 lit. a din contractul încheiat între părţi, prin neasigurarea prestării activităţii de colectare a deşeurilor conform prevederilor contractuale şi cu respectarea regulamentului serviciilor de salubrizare, se apreciază că soluţia  primei instanţe este legală şi temeinică.

Faţă de considerentele expuse, care vor suplini  motivarea primei instanţe, tribunalul  va respinge în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, apelul declarat, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare