Satisfacerea în cauză a exigenţelor de necesitate şi proporţionalitate ale unei măsuri privative de libertate cu scopul urmărit.

Prin încheierea nr. 508 din 28.09.2017 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Turnu Măgurele, a fost admisă în parte propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele şi s-a dispus luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu față de  inculpatul F. M. G.F., zis ”Sache„,pentru săvârşirea infracţiunilor de ,,tâlhărie calificată”  faptă prev. şi ped. de art. 233 alin. 1 - art. 234 alin 1 lit. a),  d) și f), din  C. pen, săvârșite  în dauna persoanelor vătămate D. M. și D. I. şi ,,furt calificat”  faptă prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin 1 lit. b) și d) și  alin 2 lit. b) din C pen săvârșită în dauna persoanei vătămate S. D.;  ambele cu aplicarea art. 38 alin 1 și art. 77 lit. a) din C pen., pe o durată de 30 de zile, de la  28.09.2017, până la data de 27.10.2017, inclusiv.

În baza art. 221 alin. (1) C. proc. pen. a fost impusă inculpatului  F. M. G.  F.  obligaţia de a nu părăsi imobilul în care acesta locuiește din comuna Plopii Slăvitești, jud. Teleorman, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza.

În baza art. 221 alin. (2) C. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatului  i s-au impus  următoarele obligaţii:

a) să se prezinte în faţa organului de urmărire penală , a judecătorului  de drepturi și libertăți , a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu comunice direct sau indirect cu inculpații D. I., M. T. și C. F..

 În baza art. 125  din Legea nr. 254/2013,  s-a desemnat drept  organ de supraveghere organul de poliţie  în a cărui circumscripţie se află imobilul în care locuieşte inculpatul F. M. G.  F..

  În baza art. 221 alin.4 C.pr.pen, s-a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi  revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive, măsurile urmând a se  comunica în conformitate cu dispoziţiile art. 221 alin. 8  C. proc. pen.

A fost respinsă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele  de  arestare preventivă a inculpaților D. I.,  M. T. şi C. F..

Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că din probele administrate în cursul urmăririi penale, există probe şi indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul  F. M. G. F.  a  săvârşit infracţiunile  de tâlhărie calificată  în dauna persoanelor vătămate  D. M. și D. I. și de furt calificat  în dauna persoanei vătămate S. D.

Relevante în acest sens sunt următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanelor vătămate D. M.,  D. I. și S. D., declarațiile inculpatului F. M. G. F., declarația martorului V. G., cercetarea la fața locului și planșele fotografice din dosarul de urmărire penală, procesele verbale întocmite de organele de poliţie.

De altfel, inculpatul F. M. G. F.  a recunoscut faptele pentru care este cercetat, atât în faţa organului de urmărire penală şi în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 223 alin. 2 C.pr.pen., s-a constatat că faptele pentru care este cercetat inculpatul F. M. G. F.  sunt pedepsite cu închisoarea de cel puţin 5 ani.

Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că măsura arestului la domiciliu, în conţinutul prevăzut de art. 221 Cod procedură penală, este o măsură suficientă şi aptă să asigure buna desfăşurare a procesului penal, având în vedere că inculpatul are obligaţia de a nu părăsi imobilul în care locuieşte,  nu poate intra în legătură cu ceilalți inculpați, este sub supravegherea organelor de poliţie şi se află la dispoziţia organelor judiciare, pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 al. 1 Cod procedură penală.

Potrivit art. 218 C. proc., pen., arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţa de judecată, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 223 şi luarea acestei măsuri este necesară şi suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. (1), iar aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1) se face ţinându-se seama de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situaţia familială şi alte împrejurări privind persoana faţă de care se ia măsura.

În raport de aceste considerente, judecătorul de drepturi și libertăți  a considerat că ocrotirea ordinii publice şi buna desfăşurare a procesului penal, pot fi asigurate prin faptul că, faţă de inculpatul  F. M. G. F.  se va lua această măsură preventivă care este restrictivă de libertate, impunându-i-se o serie de măsuri de supraveghere şi obligaţii, a căror încălcare cu rea-credinţă ar putea conduce la arestarea sa preventivă. De altfel, organul de poliţie ce va fi desemnat cu supravegherea inculpatului, urmează să-l monitorizeze îndeaproape, în sensul măsurilor şi obligaţiilor prevăzute de art. 221 C. pr.pen., având la îndemână dispoziţii legale pentru a sesiza judecătorul cu privire la orice abatere de la normele de drept, prevenindu-se în această modalitate şi săvârşirea de infracţiuni, înlăturându-se astfel şi riscul ca inculpatul să se sustragă procedurilor judiciare sau de la executarea unei eventuale pedepse.

Cu privire la propunerea de arestare preventivă a inculpaților M. T., C. F. și D. I.,  judecătorul de drepturi și libertăți a analizat condițiile impuse de art. 202 Cod procedură penală potrivit cu care măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Aşadar, pentru luarea măsurii arestării preventive, se apreciază că trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1. existenţa probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit (cel puţin) una din infracţiunile enunţate disp. art. 223 alin. 2 C.pr.pen şi 2. privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

S-a apreciat că în cauză, în raport de probele administrate, cel puțin la acest moment procesual,  nu se poate reţine în cauză că există suficiente indicii temeinice care să conducă la existenţa unei suspiciuni rezonabile că inculpaţii M. T., C. F. și D. I. au săvârşit infracţiunile de tâlhărie calificată și furt calificat care li se impută.

Judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că indicii temeinice, în sensul că un inculpat a săvârşit faptele pentru care este cercetat, au înţelesul prevăzut de art. 97 Cod procedură penală cu referire la art. 202 alin. 1 teza I Cod procedură penală, adică elemente de fapt sau date din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoanele faţă de care se efectuează acte de urmărire penală au săvârşit faptele imputate. Acestor noţiuni din dreptul intern corespunzându-le sintagma de motive verosimile folosită de art. 5 pct. 1 lit. c din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, direct aplicabilă în dreptul intern în temeiul art. 20 raportat la art. 11 alin. 2 din Constituţie. Această sintagmă a primit în jurisprudenţa CEDO semnificaţia de existenţă a unor fapte sau informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că persoana a comis o infracţiune (cauza Fox, Campbell şi Hartley c. Regatului Unit) fără a fi necesar ca la momentul luării măsurii arestării preventive să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă  (cauza Murray c. Regatului Unit).

Însă, materialul probator nu relevă acele indicii temeinice care să formeze convingerea unui observator imparțial că  există presupunerea rezonabilă că inculpaţii  M. T., C. F. și D. I.  au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.

Astfel , în opinia judecătorului,  din probatoriul administrat până la acest moment procesual (declarația inculpatului F. M. G. F., procesul verbal de perchiziție domiciliară, declarațiile inculpaților  M. T., C. F. și D. I. procesele verbale întocmite de către organele de poliție, declarațiile martorilor și ale persoanelor vătămate, planşele fotografice) probele  nu sunt suficiente pentru a contura presupunerea rezonabilă cu  privire la activitatea infracțională reținută în sarcina acestor trei inculpați mai ales în condițiile  în care inculpații au negat constant săvârșirea faptelor

Reținând că, în cauză, din mijloacele de probă nu rezultă indicii temeinice cu privire la activitatea infracţională reţinută în sarcina acestor trei inculpaţi, judecătorul de drepturi si libertăți nu a mai procedat la analizarea condițiilor prevăzute de art. 223 alin. (2) teza a II-a C.pr.pen. privitor la necesitatea privării de libertate si nici la analizarea oportunității luării unei alte măsuri preventive, dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 202 alin. (4) lit. b), c) si d) Cprpen., dispunând respingerea propunerii de arestare preventivă cu privire la inculpații D. I., M. T. și C. F..

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul soluţiei de respingere a propunerii privind luarea măsurii arestării preventive, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii D. I., M. T. și C. F., solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea în parte a încheierii atacate şi, rejudecând cauza, să se dispună admiterea propunerii şi dispunerea arestării preventive a celor trei inculpaţi.

În motivarea contestaţiei formulate de parchet s-a arătat că judecătorul de drepturi și libertății din cadrul Judecătoriei Turnu Măgurele soluţionând propunerea de arestare preventivă,  nu a analizat și pe cale de consecință nu a dat eficiență probatoriului  existent la dosarul cauzei, din care nu numai că rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, astfel încât privarea lor de libertate să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică (suficiente pentru a dispune arestarea preventivă) dar  rezultă  și fără dubiu că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care  a fost solicitată arestarea preventivă.

Astfel, așa cum rezultă din declarațiile celor patru inculpați, deși aceștia sunt consăteni, între inculpatul F. M. G. F. și ceilalți trei inculpați C. F., M. T.  și D. I. nu există o relație apropiată în sensul că aceștia nu obișnuiau să participe împreună la diverse activități cu F. M. G. F., activități legale sau mai puțin legale, în special inculpații C. F. și D. I..

Cu toate acestea, deoarece cu o seară anterioară C. F. nu a putut să își pună în executare planul de a pătrunde în locuința soților D. pentru a sustrage sume de bani, în seara de 06.04.2017, când cu totul întâmplător F. M. G. F. a fost de față la discuția purtată de către inculpații C. F., M.T. și D. I. ocazie cu are aceștia au luat hotărârea infracțională de a sustrage bani persoanelor vătămate D. M. și D. I., l-au luat și pe acesta la săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați.

După săvârșirea faptelor așa cum au fost descrise în propunerea de arestare preventivă, deoarece inculpații C. F. și D. I. având în vedere experiența infracțională a acestora fiind recidiviști și cu un mod de operare bine pus la punct, cu mânuși în mâini etc, dându-și seama că este posibil ca inculpatul F. M. G. F., devenit major cu doar câteva zile anterior comiterii faptelor, să declare adevărul, l-au amenințat pe acesta să nu spună nimic despre comiterea acestor fapte iar dacă chiar trebuie să spună totuși ceva să declare la poliție că faptele săvârșite de aceștia le-au săvârșit alte persoane din anturajul său și anume un băiat zis Tuchi, minor în vârstă de 16 ani, împreună cu prietenii săi.

Așa se explică de ce numitul F. M. G. F., în prima declarație luată imediat după săvârșirea faptelor la data de 07.04.2017, fiind sub imperiul temerii create de amenințările inculpaților C.F. și D. I. a declarat că la săvârșirea faptelor a participat el împreună cu I. F. zis Tuchi și M. T., de acesta din urmă nefiind-i foarte teamă, deoarece este vecinul său și este cetățean moldovean.

După prima declarație inculpatul F. M. G. F., dându-și seama de consecințele afirmațiilor sale precum și la reproșurile aduse de către  I. F. zis Tuchi,  dar și îndemnurile acestuia să spună cu cine a  participat  la faptele de care este acuzat, inculpatul F.M. G. F., începând cu cea de a doua declarație, din data de 15.05.2017,  i-a indicat şi pe inculpații C. F. și D. I. că au participat la săvârșirea faptelor.

Inculpatul F. M. G. F., și-a menținut afirmațiile din care rezultă fără dubiu că acesta a participat la săvârșirea faptelor ce fac obiectul prezentului dosar,  împreună cu C. F., M. T. și D. I., pe întreg parcursul urmăririi penale, respectiv în fața avocatului din oficiu, în fața procurorului de caz, în fața martorilor asistenții, în fața organelor de poliție cu ocazia audierii în calitate de inculpat, precum și în fața judecătorului de drepturi și libertății din cadrul judecătoriei Turnu Măgurele. 

De asemenea, inculpatul F. M. G. F. nu și-a mai schimbat declarațiile nici după primirea a nenumărate amenințări din partea inculpaților C. F. și D. I. pentru ca acesta să spună ce spun ei, amenințări despre care a făcut vorbire chiar în fața judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul judecătoriei, aspect consemnat în caietul grefierului de ședință și care urmează să fie atașat la prezenta contestație.

Mai mult de atât după plasarea inculpatului F. M. G. F. în stare de arest la domiciliu, acesta cu ocazia prezentării la sediul poliției pentru  luarea în evidență a arestului la domiciliu, a solicitat  să precizeze că a fost în permanență amenințat de inculpații C. F., M. T. și D. I. fiind audiat în acest sens, declarație care de asemenea urmează a fi atașată la prezenta contestaţie.

Contrar atitudinii de recunoaștere  inculpatului F.M. G. F., toți ceilalți inculpați, au încercat pe parcursul urmăririi penale să își creeze un alibi,  respectiv, inculpatul C. F., deși afirmă în declarația din data de 07.04. 2017, luată  imediat după săvârșirea faptei, că în seara zilei de 06/07.04.2017, a plecat din com. Plopii Slăvitești în orașul Drăgănești Olt, la mama sa,  întorcându-se a doua zi deoarece a aflat că este căutat de organele de poliție, cu ocazia audierii sale în calitate de suspect a afirmat că de fapt el a rămas la domiciliul său toată noaptea de unde a fost ridicat de către organele de poliție iar în declarația de suspect afirmă că știe despre faptul că o altă infracțiune  de tâlhărie săvârșită la circa 30 zile  după tâlhăria ce face obiectul prezentului dosar,  pe raza com. Plopii Slăvitești, a fost comisă de inculpatul D. I.şi după doar câteva ore și luarea contactului cu inculpatul D. I. chiar în sediul poliției, a revenit asupra declarației în calitate de inculpat afirmând că de fapt nu a fost D. I. ci numitul B. I..

Cu toate aceste contradicții, inculpatul C. F., precizează că fapta de tâlhărie săvârșită în dauna soților D., a fost comisă de inculpatul M. T. și  F. M. G. F., împreună cu alți minori iar banii sustrași au fost împărțiți între cei doi.

Inculpatul D. I., deși în fața procurorului audiat în calitate de suspect a afirmat că  autorii comiterii infracțiunii de tâlhărie de care este acuzat sunt inculpații M. T., F. M. G. F., și un băiat Țuchi, cu ocazia audierii în calitate de inculpat, în fața organelor de poliție  a afirmat că respectiva faptă nu a mai fost săvârșită de aceștia ci de alte persoane. Acelaşi inculpat a afirmat că în seara comiterii faptelor  de care sunt acuzați, a fost plecat în municipiul București de unde a venit a doua zi în jurul orelor 14:00 iar potrivit listingului telefonic acesta nu a fost în nicun moment plecat în mun. București, ascunzându-se de organele de poliție, în aproprierea com. Plopii Slăvitești.

Deși în fața procurorului, audiat în calitate de suspect a afirmat că  nu a săvârșit niciodată infracțiuni cu membrii familiei C. F. și nici nu au plănuit săvârșirea de infracțiuni, din nota de redare a convorbirilor telefonice rezultă contrariul.

Inculpatul M. T., deși a fost întrebat în prealabil dacă deține sume de bani la domiciliul său, acesta afirmând că nu deține sume de bani nici în lei și nici în Euro, după ce i-au fost prezentate sumele de bani găsite în camera sa în unitatea de calculator, respectiv suma de 15900 lei și 645 euro, a declarat că banii îi aparțin fiind câștigați de el pe, prin prestarea unor servicii la diverși cetățeni din comună și mun. București . De precizat faptul că în cauză au fost audiați cetățenii din comună despre care inculpatul afirmă că i-au dat sume de bani, însă aceștia nu confirmă afirmațiile acestuia.

Cu privire la inculpatul M.T., se arată faptul că inclusiv inculpații C. F. și D. I. au declarat că acesta a săvârșit infracțiunile pentru care s-a solicitat arestarea preventivă.

De asemenea inculpatul F. M. G. F., încă de la prima declarație, a  afirmat că a participat la săvârșirea faptelor ce fac obiectul prezentului dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi al tribunalului constată că, în speţă, contestaţia formulată de parchet, cu care a fost sesizat este întemeiată, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Prin încheierea nr. 508 din 28.09.2017 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Turnu Măgurele, contestată în cauză, a fost admisă în parte propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele şi s-a dispus luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu față de  inculpatul F. M. G.  F., pentru săvârşirea infracţiunilor de ,,tâlhărie calificată”  faptă prev. şi ped. de art. 233 alin. 1 - art. 234 alin 1 lit. a),  d) și f), din  C. pen, săvârșite  în dauna persoanelor vătămate D. M. și D. I. şi ,,furt calificat”  faptă prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin 1 lit. b) și d) și  alin 2 lit. b) din C pen săvârșită în dauna persoanei vătămate S. D.l;  ambele cu aplicarea art. 38 alin 1 și art. 77 lit. a) din C pen., pe o durată de 30 de zile, de la  28.09.2017, până la data de 27.10.2017, inclusiv, cu impunerea obligaţiilor prevăzute de art. 221 alin. 1, 2 Cod procedură penală. Totodată, a fost respinsă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele de arestare preventivă a inculpaților D. I., M. T. şi C. F., motivat, în esenţă, de faptul că în ceea ce îi priveşte pe cei trei inculpaţi, în cauză, nu s-au identificat suficiente probe care să conducă la presupunerea rezonabilă că aceştia au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi, condiţie primordială pentru dispunerea unei astfel de măsuri.

Contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele vizează încheierea atacată numai sub aspectul dispoziţiei de respingere a propunerii de luare a măsurii arestării preventive privind pe inculpaţii D. I., M. T. şi C. F., astfel că numai acest aspect va fi supus verificării în calea de atac.

Potrivit art. 202 C.p.p., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni […] şi că orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

În privinţa măsurii arestării preventive, conform art. 223 alin. 2 C.p.p, aceasta poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care aceasta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Din economia dispoziţiilor inserate în capitolul 1 al Titlului V, Codul de procedură penală rezultă în esență că pentru a se dispune arestarea preventivă a unei persoane, este necesară îndeplinirea cumulativă condiţiilor:

 - să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă a comiterii unei infracţiuni;

 - să existe vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 223 alin. 1, 2 C.pr.pen;

 - măsura preventivă să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată;

- măsura preventivă să fie necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen.

În ceea ce privește întrunirea exigenţelor art. 223 alin. 1 coroborat cu art. 202 alin. 1  C.pr.pen., specificul procedurii reglementate de art. 225 C.pr.pen. şi exigenţele prezumţiei de nevinovăţie legitimează, în acest stadiu procesual, doar o evaluare a aptitudinii probelor administrate de a releva o suspiciune rezonabilă de comitere a faptei, iar nu o certitudine aptă a fundamenta o eventuală soluţie de condamnare.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul tribunalului, urmare a propriului demers analitic, apreciază, contrar aprecierii judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond, că în cauză există probe care atestă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii D. I., M. T. şi C. F. ar fi săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi, respectiv de furt calificat şi tâlhărie în formă calificată.

Notează că datele și informațiile existente la dosarul de urmărire penală se circumscriu noțiunii de suspiciune rezonabilă, în sensul oferit inclusiv de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acestea fiind în măsura să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele penale de care sunt acuzați, reţinând că în accepţiunea art. 97 C.p.p probele sunt acele elemente de fapt care servesc la constatarea existenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei, care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.

Reamintește că dispoziţia art. 97 alin. 1 Cod procedură penală trebuie interpretată prin prisma dispoziţiilor art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO care condiţionează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existenţa unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează a fi lipsită de libertate a săvârşit o infracţiune. Tot sub aspectul suspiciunii rezonabile notează că probele în baza cărora poate fi dispusă o măsură preventivă nu trebuie să aibă forţa probelor care stau la baza unei trimiteri în judecată şi, cu atât mai puţin, a unei soluţii de condamnare, ci acestea trebuie să furnizeze o serie de date, informaţii verosimile şi credibile care să susţină presupunerea rezonabilă conform căreia persoana faţă de care a fost declanşată urmărirea penală a săvârşit fapta/faptele de care este acuzată.

Concluzionând cu privire la aceste aspecte, arată că nu trebuie stabilită vinovăția inculpaților în acest stadiu procesual, acesta fiind scopul urmăririi penale, în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care sunt acuzaţi. De asemenea, nu este necesar să se constate că inculpații au  săvârșit aceste infracțiuni ci doar că față de aceștia planează o suspiciune rezonabilă că au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați (în acest sens, CEDO cauza Stepuleac contra Republicii Moldova).

Reținând aceste considerente, judecătorul de drepturi şi libertăţi al tribunalului apreciază că în cauză presupunerea rezonabilă că inculpaţii ar fi săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi rezultă din declaraţiile inculpatului F. M. G. F. care se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale.

Astfel, inculpatul F. M. G. F. a relatat în cuprinsul declaraţiilor date atât în faţa organelor de urmărire penală, cât şi în faţa judecătorilor de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond şi de la cea de control judiciar, în mod detaliat activitatea infracţională desfăşurată, arătând de fiecare dată că a săvârşit faptele împreună cu cei trei inculpaţi (cu excepţia primei declaraţii în care l-a menţionat numai pe inculpatul M.T.), iar multe dintre aspectele relatate sunt confirmate de constatările organelor de urmărire penală şi de alte mijloace de probă aflate la dosar, inclusiv de declaraţiile inculpatului C. F. şi ale persoanelor vătămate.

Un alt aspect avut în vedere este faptul că inculpaţii D. I., M. T. şi C. F. nu au fost consecvenţi în declaraţiile date până în prezent, ceea ce face ca acestea să nu poată fi apreciate ca fiind credibile.

În acest sens se reţine faptul că inculpatul C. F., afirmă  în declarația din data de 07.04. 2017, luată imediat după săvârșirea faptei, că în seara zilei de 06.04.2017, a plecat din com. Plopii Slăvitești în orașul Drăgănești Olt, la mama sa,  întorcându-se a doua zi deoarece a aflat că este căutat de organele de poliție iar cu ocazia audierii sale în calitate de suspect a afirmat că de fapt el a rămas la domiciliul său toată noaptea de unde a fost ridicat de către organele de poliție.

Inculpatul M. T., fiind întrebat imediat după efectuarea percheziţiei la domiciliul său dacă deține sume de bani în locuinţă, acesta a declarat că el nu deține sume de bani nici în lei și nici în euro, menţionând că poate mama sa are o sumă de câteva sute de lei iar după ce i-au fost prezentate sumele de bani găsite în camera sa, respectiv suma de 15900 lei și 645 euro, a declarat că banii îi aparțin fiind câștigați de el pe parcursul a mai mulți ani, prin prestarea  unor servicii la diverși cetățeni din comună și mun. București . În cauză au fost audiate unele dintre persoanele despre care inculpatul a afirmat că i-au dat sume de bani, însă acestea nu au confirmat susţinerile inculpatului.

Un alt argument în susţinerea tezei probatorii privind suspiciunea cu privire la participarea inculpatului M.T. la săvârşirea faptelor pentru care este cercetat este faptul că suma de bani ce a fost găsită în domiciliul acestuia, depozitată într-o unitate centrală de calculator nefuncţională, este în cuantum apropiat de cea reclamată ca fiind sustrasă de la persoanele vătămate, şi coincide cu suma ce ar fi putut rămâne după ce, aşa cum a relatat inculpatul F. M. G. F., ar fi dat inculpatului D. I. suma de aproximativ 7.000 lei şi o altă sumă, mai mică, inculpatului C. F.. De altfel, inculpatul M. T. nu a putut prezenta o variantă credibilă în legătură cu provenienţa acelei sume găsite la domiciliul său.

Concluzionând, din perspectiva specificului acuzaţiilor care sunt aduse inculpaților şi strict la nivelul unei suspiciuni rezonabile conforme exigenţelor art. 223 alin. 1 C.pr.pen., judecătorul de drepturi și libertăți al tribunalului constată că faptele imputate, aşa cum sunt descrise în actele de urmărire penală, sunt susţinute de probatoriul administrat până la acest moment iar semnificaţia exactă a tuturor activităților desfășurate de inculpați urmează a fi lămurită de către procuror în fazele ulterioare ale anchetei.

Legat de pericolul pentru ordinea publică, concept înscris în teza finală a art. 223 C.pr.penală, judecătorul de drepturi și libertăți reține că acesta există atunci când activitatea infracțională desfășurată este de natură să producă o lezare a regulilor de conviețuire socială, prin periclitarea valorilor protejate de legea penal. Starea de pericol pentru ordinea publică este dată și de rezonanța pe care asemenea infracțiuni o nasc în rândul opiniei publice, a colectivității, generând un dezechilibru social, o dezaprobare, o indignare din partea societății. În aceste condiții, cumulat și cu pericolul social ridicat al infracțiunilor în cauză, judecătorul apreciază că în mod inevitabil s-a generat și un pericol concret pentru ordinea de drept, ceea ce determină și face necesară luarea măsurii arestării preventive.

Analizând posibilitatea luării faţă de inculpaţi a altor măsuri preventive mai puţin intruzive, faţă de circumstanţele cauzei în acest stadiu procesual, faţă de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea societăţii împotriva pericolului de repetare, de încurajare a faptelor de natura celor faţă de care se efectuează cercetări şi faţă de caracterul proporţional al măsurii cu gravitatea acuzaţiei penale formulate împotriva inculpaţilor şi cu scopul urmărit, judecătorul constată caracterul insuficient al unor astfel de măsuri.

În ceea ce privește circumstanțele personale invocate de apărare, judecătorul nu neagă realitatea acestora, dar arată că acestea vor putea fi valorificate la individualizarea sancțiunilor, în măsura în care aceștia vor fi trimiși în judecată și găsiți vinovați, rămânând fără relevanță  însă în raport de circumstanțele reale ale cauzei.

Judecătorul apreciază că  între interesul particular al inculpaților, de a fi cercetați în stare de libertate şi interesul de ansamblu al societăţii, de a fi apărată de activităţile cu caracter infracţional desfăşurate de către unii dintre membrii săi, cel din urmă trebuie să primească întâietate, în vederea garantării unui climat de securitate şi încredere, atât între persoane, cât şi în raport cu autorităţile statului, care trebuie să definească în mod real şi efectiv, și nu doar principial şi iluzoriu, orice societate democratică, al cărei fundament îl constituie garantarea drepturilor şi libertăţilor tuturor cetăţenilor.

În aceste condiţii, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele se apreciază ca fiind întemeiată, urmând ca în temeiul art. 204 Cod procedură penală să fie admisă, va fi desfiinţată în parte încheierea atacată în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii  D. I., M. T. şi C. F. şi, rejudecând cauza, se va admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele privind arestarea preventivă a inculpaţilor D. I., M. T. şi C. F. şi reținând  satisfacerea în cauză a exigenţelor de necesitate şi proporţionalitate ale unei măsuri privative de libertate cu scopul urmărit, în temeiul art. 226 alin. 1 şi alin. 2 rap. la art. 202 alin. 1, alin. 2, alin. 3 şi alin. 4 lit. e şi la art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală, se va dispune arestarea preventivă a acestor inculpaţi, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

Domenii speta

Spete similare