Drept civil – acțiune în anulare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la 03.01.2017 sub nr. 54/204/2017 reclamanta B. O. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. F. P. S.R.L ca prin hotărârea ce se va pronunța sa dispună constatarea nulității absolute a  antecontractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 71/22.01.2013 de BNP D. O. V., obligarea pârâtei la plata cheltuielilor  de judecată.

In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în data de 22.01.2013, s-a încheiat  antecontractul  de  vânzare –cumpărare anterior menționată prin care  părțile au convenit ca în viitor să vândă către pârâtă două suprafețe de teren, respectiv de 5000 m.p. teren, tarlaua 8, parcela 367/10, şi a suprafeței de 2690 mp, tarlaua 8, parcela 369/91, pentru un preț de 11.566 lei.

Reclamantă arată că prin același act s-a precizat că  s-a achitat de pârâtă cu titlu de avans suma de 5.300 lei şi de asemenea s-a stabilit obligația reclamantei în sensul de a depune diligențele pentru obținerea tuturor actelor necesare încheierii contractului în formă autentică, inclusiv achitarea impozitului aferent terenului.

A fost de acord să înstrăineze cele doua suprafețe de teren pentru suma stabilită de  11.566 lei, cu condiția  de a fi  plătit prețul stipulat, însă,  precizează că,  nu a primit nicio suma de bani de la pârâtă, datele din antecontractul de vânzare - cumpărare referitoare la plata avansului nu corespund realității, astfel că a solicitat de mai multe ori notarului să oblige parata sa-i plătească prețul vânzării, pentru a încheia contractul in forma autentica.

 Se mai arată că pârâta  a refuzat sa încheie actul în forma autentică, în schimb a formulat acțiune civile ce a făcut obiectul dosarului nr. 4216/204/2015  prin care  a solicitat rezoluțiunea contractului şi restituirea  sumei achitată cu titlu de  avans.

Deși nu a primit niciodată avansul de 5.300 lei, lipsa unei apărări corespunzătoare a condus la admiterea cererii de chemare în judecata. Dovada în sensul ca nu s-a procedat la plata acestei sume o reprezinte conținutul actului autentificat sub nr. 71/22.01.2013 în care se precizează că „In cazul în care promitentul vânzător se răzgândește si nu mai dorește sa vândă acesta se obligă sa restituie dublul avansului primit astăzi si anume suma de 9000 lei cu titlu de daune-interese; în situația în care promitentul-cumpărător se răzgândește si nu mai dorește sa cumpere, acesta este de acord sa piardă cu titlu de daune interese suma de 4500 lei. "

Reclamanta  precizează că nu şi-a asumat obligația de a întocmi documentația cadastrala, nu i s-a comunicat această îndatorire, doar să  depună toate diligentele necesare, obligație pe care a şi îndeplinit-o, respectiv a făcut  toate demersurile la Primăria com. Florești, pentru a obține planul cadastral, certificatul de atestare fiscala si dovada plații impozitului aferent.

Mai arată că a existat o persoană, intermediar, care a afirmat ca se va ocupa de toate demersurile necesare încheierii actului de vânzare-cumpărare şi ulterior a aflat ca, această persoană a înșelat mai mulți oameni care doreau sa vândă anumite suprafețe de teren agricol, ea fiind aceea care incasa banii de la viitorul cumpărător, afirmând ca plătește vânzătorilor, iar notarul consemna faptul ca, banii ar fi fost plătiți cu titlu de avans.

Urmare a notificării  din  data de 09.10.2014 s-a  prezentat la notariat, arătând ca dorește să vândă  cele doua terenuri, însă întrucât nu a primit suma de 5300 lei, fiind înșelată de cei care au încheiat actul s-a răzgândit  în privința vânzării.

Este surprinzător de ce parata nu a solicitat dublul avansului pretins plătit, în  condițiile in care exista stipulată o astfel de clauza, deși a susținut ca promitenta vânzătoare s-a răzgândit în privința vânzării. În cuprinsul antecontractului nu se face nici o mențiune cu privire la ce anume trebuia sa îndeplinească vânzătoarea si nu a îndeplinit, pentru a se trage concluzia ca actul de vânzare-cumpărare nu s-a încheiat din culpa sa.

În drept  a invocat disp. art. 1179 C. civ; art. 954 C. civ.; art.1214 alin. l C. civ.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din data de  17 noiembrie 2017, reclamanta a depus la dosar o precizare în ceea ce privește temeiul de drept al acțiunii raportat la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 71/22.01.2013, în sensul că  dispozițiile  legale incidente  sunt cele prevăzute  de vechiul cod civil, în speță, dispozițiile art. 953, art. 962, art. 966, art. 968 C. civ., art. 5  şi art. 948 C. civil.

Pârâta, prezentă în instanță prin avocat C. I., la termenul din data de  05.03.2018, depune la dosar note scrise prin care  invocă excepția autorității de  lucru judecat  întrucât  în cauza civilă ce a format  obiectul dosarului nr. 4216/204/2015 având ca obiect  rezoluțiune contract şi pretenții, Judecătoria Câmpina a pronunțat sentința civilă nr. 68/07.01.2016, prin a admis acțiunea  formulată de  societate, dispunând rezoluțiunea antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.  71/22.01.2013, obligând-o pe  reclamanta  din prezenta cauză la restituirea  sumei de 5.300 lei primită cu titlu de  avans.

În subsidiar  solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Reclamanta la data de 19.03.2018 a depus  la dosar răspuns solicitând respingerea  excepției autorității lucrului  judecat ca neîntemeiată  şi o precizare prin care  arată că pentru  a fi valabilă  cauza actului juridic trebuie să îndeplinească  cumulativ următoarele condiții; să existe, să fie reală şi să fie licită şi morală. Neîndeplinirea acestor condiții va antrena nulitatea absolută a actului juridic.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 71 la data de 22.01.2013 de către Biroul Notarial LEX reclamanta B. O. s-a obligat să depună toate diligențele şi să vândă către societatea pârâtă S.C. F. P. S.R.L. 2 terenuri arabile în suprafață de 5.000 mp şi de 2.690 mp, situate în extravilanul comunei Florești, jud. Prahova, pentru un preț de 11.566 lei, din care s-a achitat suma de 5.300 lei cu titlu de avans, la data autentificării înscrisului, şi restul de preț de 6.266 lei urma să fie achitat la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare.

Se menţionează în antecontract că părțile convin ca actul de vânzare-cumpărare în formă autentică să se încheie cel mult în 60 zile lucrătoare începând cu data încheierii înscrisului.

Prin sentința civilă nr. 68/07.01.2016 a Judecătoriei Câmpina s-a dispus rezoluțiunea acestui antecontract şi reclamanta din prezenta cauză a fost obligată să restituie societății F. P. SRL suma achitată cu titlu de avans în cuantum de 5.300 lei.

Prin decizia nr. 708/01.03.2017 a Tribunalului Prahovaa fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta din prezenta cauză împotriva sentinței nr. 68/07.01.2016.

Cu toate acestea prin prezenta acțiune reclamanta solicită a se constata nulitatea absolută a aceluiași antecontract pentru care s-a dispus rezoluțiunea prin hotărârile mai sus menționate.

Însă prezenta cerere având un alt temei legal la baza, nu se poate susține existența autorității de lucru judecat, motiv pentru care instanța prin încheierea de ședință din 19.03.2018 a respins această excepție invocată de pârâtă.

Totuși nu se poate ignora existenta sentinței prin care s-a dispus desființarea antecontractului şi nu se poate solicita constatarea nulității absolute a unui act juridic deja desființat de o instanță.

În urma precizărilor reclamanta a indicat drept temei legal al acțiunii disp. art. 953 C. civ., respectiv vicierea consimțământului prin eroare şi art. 966 C. civ. lipsa cauzei sau cauza falsă sau ilicită.

Aceste prevederi legale invocate sunt aferente vechiului Cod civil, însă faţă de disp. art. 102 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil, potrivit cărora „Contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa.”, precum şi faţă de faptul că antecontractul din prezentul litigiu este încheiat ulterior intrării în vigoare a noului Cod civil (01.10.2011) aplicabile în speță sunt prevederile noului Cod civil.

Astfel conform art. 1.251 C. civ. contractul este anulabil când consimţământul uneia dintre părți a fost viciat.

Conform art. 1.207 alin. 1 C. civ. partea care, la momentul încheierii contractului, se află într-o eroare esenţială poate cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte ştia sau, după caz, trebuia să ştie că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esenţial pentru încheierea contractului.

Aşa fiind sancţiunea pentru existenţa unui consimţământ viciat este nulitatea relativă, iar nu absolută.

Cu toate acestea reclamanta nici nu precizează în concret care ar fi eroarea în care s-ar fi aflat şi nici în ceea ce privește cauza sau scopul actului juridic, respectiv dacă invocă lipsa cauzei sau de ce  cauza ar fi falsă sau ilicită.

În motivarea cererii introductive se arată de reclamantă că nu ar fi primit nicio sumă de bani, respectiv avansul în cuantum de 5.300 lei, aspect ce ar rezulta din faptul că în cuprinsul promisiunii de vânzare-cumpărare se menționează că în cazul răzgândirii de către părți se restituie dublul avansului primit în cuantum de 9.000 lei respectiv se pierde avansul în sumă de 4.500 lei.

Cu referire la acest aspect se reţin prev. art. 270 alin. 1 C. pr. civ. prin care se arată că „Înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul.”, iar la alin. 2 se prevede că „Declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic fac dovadă, până la proba contrară atât între părți, cât şi faţă de oricare alte persoane.”

Astfel toate susţinerile reclamantei cu referire la pretinsa neachitare a avansului sunt neîntemeiate şi nedovedite.

Faptul că este inserată o clauză de dezicere în care este indicat un alt cuantum al avansului, respectiv 4.500 lei, iar nu 5.300 lei, nu poate conduce la concluzia că acest avans nu s-ar fi achitat, ci eventual poate fi o eroare materiale.

În concluzie aceste critici nu pot constitui un motiv de nulitate absolută a convenției încheiate la 22.01.2013.

Se mai invocă de reclamantă aspecte cu privire la faptul că şi-ar fi respectat obligaţia asumată prin antecontract, ca şi faptul o anumită persoană s-ar fi ocupat de demersurile necesare încheierii actului, aspecte ce exced prezentei cererii de constatare a nulităţii actului şi care au fost analizate sau puteau fi analizate în cauza nr. 4216/204/2015 când s-au invocat motive de rezoluţiune a actului.

Prin prezenta cerere se solicită constatarea nulităţii absolute a antecontractului, sancţiune ce prevede nerespectarea dispoziţiilor legale la momentul încheierii convenției, iar nu ulterior.

Martorii audiaţi la propunerea reclamantei au relatat aspecte de care au luat cunoştiinţă urmare a discuţiilor avute cu reclamanta, precizând clar că nu cunosc dacă aceasta a încheiat vreo convenţie.

În speţă, motivele invocate de reclamantă nu sunt de natură să contureze nici existenţa cauzei ilicită, astfel cum este definită de art. 1.236 alin. 2 şi art. 1.237 C. civ., a antecontractului de vânzare-cumpărare şi nici fraudarea legii prin încheierea acestuia.

În considerarea celor mai sus reţinute instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Domenii speta

Spete similare