Plângere Contravenţională

Prin cererea de chemare în judecată petentul  a solicitat, în contradictoriu cu intimata, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie.

În motivare, petentul a arătat că în data de  .. când a fost încheiat procesul verbal, autovehiculul cu nr. de înmatriculare era  numitul RN, astfel încât nu a condus autoturismul pentru care s-a constatat lipsa rovinietei şi nici nu mai era proprietar al acestuia .

Petentul a mai arătat că  la data de 20.03.201.. a vândut autoturismul cu nr. de înmatriculare numitului  RNA, conform contractului de înstrăinare- dobândire a unui mijloc de transport( fila8 dosar).

În drept, cererea  a fost motivată  pe disp. art. 32 din OG 2/2001.

În probaţiune, petenta a solicitat instanţei încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv procesul-verbal de contravenţie seria R18 nr. 0279773 din data de 12.06.2018 (f. 5), copie carte identitate (f.6), copie contract de înstrăinare- dobândire a unui mijloc de transport( f.8), copii CI ( f.9).

 Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, potrivit art. 19 din O.U.G. 80/2013 (f.10).

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 01.08.2018 (data ştampilei de pe plic), intimata a solicitat respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului-verbal seria R18 nr. 0279773/12.06.2018.

În motivare, intimata a susţinut că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 din O.G. 15/2002, art. 16 şi art. 17 din O.G. 2/2001, dar şi că a fost comunicat conform dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din O.G. 2/2001.

Intimata a arătat că din coroborarea art. 7, 8 şi art. 1 alin. (1) pct. b) din O.G. 15/2002, rezultă că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului, ca deţinător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenţiei.

Intimata a susţinut că obligaţia de achitare a contravalorii rovinietei îi revine proprietarului înscris în certificatul de înmatriculare, astfel cum rezultă din prevederile art. 1 alin. 1 lit. b) şi art. 7 O.G. 15/2002.

Intimata a arătat că petentul avea obligaţia de a solicita radierea sa din evidenţele autoturismului, conform art. art. 17 OUG 195/2002.

Intimata a învederat că înscrisul depus de petent privind contractul de vânare nu respectă cerinţele impuse prin Decizia 4/2018 a Î.C.C.J. pentru a fi opozabil.

Intimata a mai arătat că înscrisurile depuse de petent nu sunt certificate pentru conformitate cu originalul.

Intimata a susţinut că petentul nu se află la prima abatere de acest fel.

De asemenea, a solicitat să se constate că sancţiunea aplicată a fost în mod corect individualizată de către agentul constatator, acesta aplicând corect sancţiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege, proporţional cu gradul de pericol social concret al faptei, astfel că nu se impune înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment.

În drept, au fost invocate dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, cele ale  O.G. 15/20022 privind aplicarea tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, cu modificările şi completările ulterioare şi Decizia nr. 04/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie..

În probaţiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv copie autorizație de control (f. 23), proba foto obţinută cu sistemul S.I.E.G.M.C.R. (f. 21) şi raport cautare PVCC(f.22).

În cauză a fost încuviinţată proba cu înscrisurile depuse de ambele părţi.

La termenul de judecată din data de 11.10.2018, instanţa a încuviinţat, din oficiu, adresa nr. 3348 din 08.10.2018 (f.32).

Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine următoarele aspecte ce vor fi expuse.

În fapt, prin procesul-verbal seria  (f. 5), petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. (32) din O.G. 15/2002, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. 15/2002.

În cuprinsul procesului-verbal de contravenţie (f. 5) s-a reţinut că, în data de 26.03.201., ora 16,00, pe DN 58 KM  , petentul  LI a circulat cu vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare fără a deţine rovinietă valabilă.

Împotriva procesului-verbal de contravenţie a fost formulată prezenta plângere contravenţională, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

În drept, conform art. 34 alin. (1) O.G. 2/2001,  instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de agentul constatator.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal de contravenţie, instanţa apreciază că acesta îndeplineşte toate condiţiile de valabilitate prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. 2/2001, inclusiv cele reglementate sub sancţiunea nulităţii absolute, conform art. 17 din O.G. 2/2001, respectiv numele, prenumele calitatea agentului constatator, numele prenumele contravenientului, fapta săvârşită, data comiterii acesteia, precum şi semnătura agentului constatator.

Referitor la condiţiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări jurdice a faptei astfel cum a fost reţinută de agentul constatator. Situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de contravenţie coincide cu modelul abstract al normei incriminatoare a contravenţiei. Mai mult, instanţa reţine că au fost indicate în mod corect temeiurile de drept pentru reţinerea şi sancţionarea contravenţiei.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a procesului-verbal de contravenţie, din economia art. 34 alin. (1) O.G.2/2001 rezultă prezumţia de legalitate şi veridicitate a actului de constatare.

Această prezumţie trebuie pusă în balanţă cu garanţia fundamentală ce ţine de dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv prezumţia de nevinovăţie.

Prezumţia de nevinovăţie reprezintă posibilitatea contravenientului de a propune probe pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de contravenţie.

Potrivit art. 8 alin. (1) O.G. 15/2002, „fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă”.

În acord cu art. 7 alin. (1) O.G. 15/2002, „responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare şi a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.

Articolul 1 alin. (1) lit. b) din O.G. 15/2002 defineşte noţiunea de „utilizatori” drept „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”.

În acord cu art. 9 alin. (4) din O.G. 15/2002 „în cazul utilizatorilor români, dacă se constată prin intermediul sistemelor de camere video lipsa rovinietei valabile sau a peajului valabil, în baza datelor privind utilizatorul vehiculului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, personalul care efectuează controlul conform alin. (2) lit. c) pct. (ii) aplică sancţiunea şi încheie procesul-verbal de constatare a contravenţiei”.

Cu toate acestea, conform deciziei nr. 4/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată într-un recurs în interesul legii „în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului, fostul proprietar pierde calitatea de utilizator şi de subiect activ al contravenţiei constând în fapta de a circula fără rovinietă valabilă; dovada transmiterii dreptului de proprietate se face potrivit dreptului comun.”

Potrivit paragrafelor 54 și 55 din Decizia Î.C.C.J. nr. 4/2018 „ în cazul în care dreptul de proprietate asupra vehiculului a fost transmis anterior datei săvârșirii contravenției, printr-un înscris sub semnătură privată, înscrisul face dovada până la proba contrară, potrivit art. 273 din Codul de procedură civilă, și este opozabil altor persoane decât celor care l-au întocmit, din ziua în care data înscrisului a devenit certă prin una dintre modalitățile arătate de dispozițiile art. 278 din Codul de procedură civilă.  Aprecierea probelor se supune regulilor prevăzute de art. 264 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, ceea ce înseamnă că instanțele vor examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor, în vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate; judecătorul va aprecia în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea doveditoare a probei.

Aplicând decizia nr. 4/2018 a Î.C.C.J. la situaţia de fapt din prezenta cauză, din ansamblul materialului probator, respectiv contractul de înstrăinare- dobândire a unui mijloc de transport (f. 8), instanţa reţine că de la data de 26.03.2018, petentul nu mai are calitatea de utilizator.

La data de 20.03.201.., anterior datei săvârşirii contravenţiei, petentul a înstrăinat autoturismul cu nr. de înmatriculare, către numitul RNA, operaţiunea juridică fiind consemnată într-un înscris sub semnătură privată.

Contrar susţinerilor intimatei, înscrisul are dată certă, în acord cu art. 278 alin. 1 pct. pct. 2, purtând ştampila şi semnătura organului fiscal.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că petentul nu mai avea dreptul de proprietate asupra autoturismului cu nr. de înmatriculare la data săvârşirii contravenţiei.

Situaţia de fapt din prezenta cauză se coroborează şi cu adresa nr. 3348 din 08.10.201..(f.32), din care rezultă că autoturismul cu nr. de în,matriculare a fost radiat din evidenţele fiscale ale petentului, conform contractului de vânzare ataşat (f.33).

În consecinţă, în temeiul art. 34 alin. /(1) din O.G. 2/2001, raportat la decizia nr. 4/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată într-un recurs în interesul legii, instanţa admite plângerea contravenţională formulată de petentul, în contradictoriu cu intimata, va anula procesul-verbal de contravenţie procesul-verbal seria  şi va exonera petentul de la plata amenzii în cuantum de 250 de lei.

Domenii speta

Spete similare