Ordonanţă preşedinţială

Judecătoria Orşova – Sentinţa civilă Nr. 52/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T sub nr. xxxxx/325/xxxx, din 29.05.2018, după declinarea competenţei teritoriale în favoarea Judecătoriei Orşova,  reclamantul X., în contradictoriu cu pârâta Y., a solicitat obligarea pârâtei să îi permită să aibă legături personale cu minorul Z, născut la 28.08.xxxx, până la rămânerea definitivă a dosarului xxxx/325/xxxx şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 19.01.2018, a înregistrat pe rolul Judecătoriei T. o acțiune în vederea desfacerii căsătoriei dintre reclamant şi pârâtă din culpa acesteia, având număr de dosar xxxx/325/xxxx.

Reclamantul arată că este căsătorit cu pârâta din data de 14.08.XXXX, iar în anul 2013 s-a născut minorul, Z.. În toamna anului 2017, pârâta a plecat la părinții ei şi de atunci, refuză să-i permită să aibă legături personale cu minorul.

Reclamantul precizează faptul că a încercat în nenumărate rânduri să ia legătura cu pârâta şi să îşi vadă copilul, însă aceasta a refuzat constant să îi permită să ia legătura cu minorul.

Reclamantul arată că având în vedere prevederile art. 17 alin. 1 din Legea 272/2004, care dispun că: "(1) Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament”, precum şi prevederile art. 401, care sunt în sens asemănător celor de mai sus, apreciază că dreptul  său de a avea legături cu minorul este evident.

Reclamantul arată că va depune înscrisuri din care rezultă faptul că minorul locuieşte cu pârâta la O., iar pârâta refuză ca reclamantul să aibă legături personale cu fiul său.

 Se arată că solicitarea din prezenta cerere este una vremelnică, respectiv până la soluţionarea dosarului de xxxx/325/xxxx. Caracterul urgent este dat de necesitatea păstrării legăturilor personale cu minorul, pe care nu l-a mai văzut de peste 6 luni de zile.

Reclamantul învederează instanţei că prezenta cerere nu prejudecă fondul, ne solicitându-se pe calea prezentei, o soluţionare definitivă a programului de vizită sau legături personale cu minorul.

 Reclamantul arată că în privinţa programului de vizită/legături personale, solicită ca acesta să se desfăşoare, până la soluţionarea dosarului xxxx/325/xxxx, în următoarea modalitate:

- în fiecare sfârşit de săptămână, reclamantul să îl ia pe minor la locuinţa sa, de vinerea, după ora 15:00 şi până duminica la ora 18:00. Doreşte ca pârâta să-l aducă pe minor vinerea, iar reclamantul să-l readucă la mama sa la O., duminică seara, astfel încât cheltuielile de transport să fie împărţite în mod echitabil;

- având în vedere că acţiunea de divorţ nu se va finaliza până la începutul vacanţei şcolare, solicită ca prima jumătate a vacanţei şcolare minorul să o petreacă cu reclamantul, iar cealaltă jumătate cu mama lui;

- vacanţa de Crăciun să o petreacă cu reclamantul, iar sărbătorile de Paşti să le petreacă cu mama sa.

Reclamantul apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile instituite de art. 997-1002 Cod procedură civilă, iar cererea reclamantului este admisibilă.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 997-1002 Cod procedură civilă şi următoarele, Codul Civil, Legea 272/2004.

În probaţiune, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu interogatoriul pârâtului; proba cu înscrisuri; proba testimonială cu martorul B.

Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

La data de 13.06.2018,  pârâta a depus la dosar, întâmpinare, prin care a arătat că raportat la dispozițiile art. 998 alin. 1 CPC,  cererea de ordonanța președințiala se va introduce la instanța competenta să se pronunțe în prima instanța asupra fondului dreptului, iar cum a arătat şi în cuprinsul întâmpinării din dosarul nr. xxxx/325/xxxx al Judecătoriei T., ce are ca obiect divorţ cu minori, ultimul domiciliu comun al părților a fost în localitatea O., judeţul Mehedinţi, situație în care solicită declinarea soluționării prezentei cauze în favoarea Judecătoriei O.

 Pârâta arată că este de acord ca reclamantul sa aibă legături personale cu minorul, însă nu în maniera solicitată de acesta, ci aceste legături personale cu minorul să se desfășoare ca şi pana acum, la domiciliul minorului din localitatea O., doar în timpul zilei (sâmbăta si duminica, intre orele 10:00-18:00, nu şi în timpul nopţii decât daca reclamantul va dori sa doarmă la domiciliul pârâtei sau al părinţilor pârâtei împreuna cu minorul), în primul si al treilea weekend din luna.

Pârâta arată că nu înţelege demersurile judecătoreşti de care uzează reclamantul, câtă vreme acesta a avut acces nelimitat si sub toate aspectele propuse de el vizavi de minor, reclamantul fiind cel care fie promitea minorului că vine să-l viziteze si ulterior se răzgândea, dezamăgindu-şi copilul, fie au existat situaţii când acesta a venit în loc. O., însoţit de diverse persoane şi a locuit la casa părinţilor pârâtei din aceeaşi localitate, tocmai pentru că pârâta locuieşte la un imobil situat la etajul 4, iar reclamantul suferă de un handicap locomotor, uzând de scaunul cu rotile si deplasarea este una dificilă. Pârâta a încercat să menţină un climat propice pentru dezvoltarea armonioasa a minorului si să nu-îi îngrădească dreptul de a îşi petrece timp cu tatăl sau. Aceasta acţiune ar trebui respinsa ca neîntemeiată, câtă vreme raporturile dintre reclamant si minor se desfăşoară exact cum cel dintâi si-a dorit.

Se mai arată că verticalitatea afirmaţiilor reclamantului din cererea în chemare în judecata sunt contrazise chiar şi de cererea reconvenţională depusa de pârâtă în cadru dosarului nr. xxxx/325/xxxx al Judecătoriei T. ce are ca obiect "divorţ cu minori", unde pârâta a  fost cea care a solicitat stabilirea dreptului reclamantului de avea legături personale cu minorul în limitele unui program precizat de reclamant, vizite care sa se desfăşoare sub supravegherea  sa si evident, care sa tina cont de interesul superior al copilului.

Se arată că în luna decembrie 2017, reclamantul l-a vizitat pe minor în multe zile la locuinţa din localitatea O., iar din decembrie şi până în cursul acestei luni, reclamantul a fost cel care are atitudine oscilanta în hotărârea de a-şi vedea sau nu copilul, însă pârâta a ţinut legătura telefonic cu reclamantul vizavi de nevoile, activităţile, dezvoltarea morala si psihica a minorului. Ultima vizită a reclamantului la ultimul domiciliu comun, a fost din data de 08.06.2018, până în data de 10.06.2018, când a venit însoţit de un domn şi a locuit în casa părinţilor pârâtei din localitatea O., iar în acest weekend, lucrurile au decurs normal, părinţii pârâtei au făcut tot posibilul pentru a-l face pe reclamant sa se simtă cat mai bine, au mers împreuna la iarbă verde, au făcut grătar, însă reclamantul nu le-a dat de înţeles că la data de 29.05.2018, a introdus pe rolul Judecătoria T. cererea ce are ca obiect ordonanţa preşedinţială. 

Pârâta arată că motivul pentru care nu este de acord cu programul stabilit de către reclamant, este pentru faptul că acesta are un handicap locomotor, ce necesită îngrijirea sa de către un asistent personal, în acest sens având-o pe mama sa, însă reclamantul nu locuieşte cu părinţii săi pentru a fi ajutat, ci are tangenţă cu persoane străine cu care pleacă prin diverse locuri, persoane care nu sunt cunoscute copilului, iar in cazul în care minorul ar fi într-o situaţie primejdioasă, reclamantul ar fi in imposibilitate sa-l ajute, minorul având vârsta de aproximativ 5 ani.

Se arată că cererea ar trebui respinsă pentru faptul ca reclamantul nu justifica în mod concret, toate condiţiile de admisibilitate a acestei cereri. În considerarea acestor aspecte, pentru început, este oportuna aceeaşi maniera de vizitare a minorului de către reclamant, ca şi pana acum, la domiciliul minorului din localitatea O., doar în timpul zilei sâmbăta şi duminica, între orele 10:00-18:00, nu în timpul nopţii, decât daca reclamantul va dori să doarmă la domiciliul pârâtei sau al părinţilor pârâtei împreuna cu minorul, în primul si al treilea weekend din lună.

În drept, pârâta nu şi-a întemeiat întâmpinarea.

În probaţiune, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu interogatoriul reclamantului; proba cu înscrisuri; proba testimonială cu martorul P.

Prin sentința civilă nr. XXXX din data de 13.06.2018 Judecătoria T. a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoare Judecătoriei O. pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 26.06.2018.

Prin rezoluția instanței din 27.06.2018, s-a fixat primul termen de judecată la 10.07.2018, cu citarea părților.

Analizând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 C.proc.civ., excepția necompetenței teritoriale invocată de reclamant, instanța reține următoarele:

În motivarea excepției reclamantul a invocat în drept dispozițiile art. 920 Cod procedură civilă arătând că pe rolul Judecătoriei T., instanță în circumscripția căreia se află ultimul domiciliu comun al părților, este înregistrată cererea de divorț dintre acestea, motiv pentru care apreciază că şi prezenta cererea este de competența Judecătoriei T.

Din actele dosarului rezultă că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 19.01.2018 în dosarul nr. xxxx/325/xxxx reclamantul X în contradictoriu cu pârâta Y. a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată la data de 14.08.2008 la T., exercitarea în comun a autorității părintești privind pe minorul Z născut la data de 28.08.2013, stabilirea domiciliului minorului la reclamant, obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere, revenirea pârâtei la numele pe care îl avea anterior căsătoriei şi stabilirea unui program care să îi permită pârâtei să aibă legături personale cu minorul.

Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 29.05.2018 în prezentul dosar, având ca obiect ordonanță președințială, reclamantul X a solicitat ca pârâta să fie obligată să îi permită să aibă legături personale cu minorul şi să se stabilească un program de vizitare al minorului în favoarea sa  până la soluționarea definitivă a dosarului nr. xxxx/325/xxxx.

Temeiul juridic al ambelor cereri se încadrează în „Procedura divorțului", reglementată în Titlul I al Cărții a VI-a intitulată „Proceduri speciale", motiv pentru care, potrivit regulii de interpretare logică „specialia generalibus derogant", prevederile cuprinse în art. 915-998 C. proc. civ. au caracterul unor norme speciale care se aplică cu prioritate față de reglementările similare care nu privesc procedura divorțului.

Conform dispozițiilor art. 998 C.proc.civ. cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

În concluzie, în materia ordonanței președințiale, competența teritorială se determină prin raportare la dispozițiile corespunzătoare în ceea ce privește cererea pe fondul dreptului.

Cererea de divorț este de competenta judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, conform dispozițiilor art. 915 alin. 1 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 920 Cod procedură civilă, instanța poate lua, pe timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii şi la folosirea locuinței familiei. Instanța are în vedere şi dispozițiile art. 919 Cod procedură civilă unde se arată că instanța de divorț se va pronunța, la cererea sau din oficiu, și asupra cererilor accesorii și incidentale ce privesc efectele divorțului.

Analizând dispozițiile legale menționate anterior constată că, în situația în care între părți există pe rolul unei instanțe un proces de divorț, orice alte cereri accesorii și incidentale, ori măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, pot fi luate de instanța învestită cu soluționarea divorțului pe calea ordonanței președințiale, în temeiul art. 920 C.proc.civ.

Instanța apreciază că prevederile art. 920 au caracter special, aplicându-se cu prioritate față de dispozițiile art. 114 Cod procedură civilă invocate de apărătorul pârâtei care stabilesc competența de soluționarea a cererilor privind ocrotirea persoanei fizice în competența instanței de la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite.

Ținând cont că cererea având ca obiect divorțul dintre părți se află pe rolul Judecătoriei T. la al doilea termen de judecată, raportat la cele reținute anterior, apreciază că prezenta cererea este de competența instanței învestită cu soluționarea divorțului, respectiv Judecătoria T.

Pentru aceste motive, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei O.  invocată de reclamant şi va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei T.

În temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă potrivit cărora există conflict negativ de competență când două instanțe şi-au declinat reciproc competența, având în vedere că Judecătoria T. s-a declarat necompetentă şi a declinat competența în favoarea Judecătoriei O., va constata ivit conflictul negativ de competență.

În temeiul art. 134 coroborat cu art. 135 alin. 1 Cod procedură civilă, va suspenda din oficiu judecarea cauzei şi va înainta dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanța imediat superioară şi comună instanțelor aflate în conflict, în vederea soluționării conflictului de competență.

Fără cale de atac.

Domenii speta

Spete similare