Loviri şi alte vătămări

Judecătoria Orşova – sentinţa din 13.02.2018

Prin rechizitoriul nr. xxx/P/xxxx din 24.05.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria O. a fost trimis în judecată inculpatul X .pentru săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, faptă prevăzută şi pedepsită de dispozițiile art.193 alin. (2) Cod penal.

Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reţinut că, în seara zilei de 13.08.2016, ora 23:00, inculpatul X a lovit-o pe persoana vătămată Y., cu pumnul în zona feţei, fapta petrecându-se în faţa locuinţei persoanei vătămate, situată în comuna I., jud.X, iar în urma loviturilor primite, potrivit certificatului medico-legal nr.xxxx/B/xxx din 16.08.2016, persoana vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt reţinută prin rechizitoriu au fost menţionate următoarele probe/mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv:  declaraţia persoanei vătămate Y. (fila 14 dosar urmărire penală); certificatul medico-legal nr.xxxx/P/xxx din 16.08.2016 emis de către Serviciul de Medicină Legală D.T.S. (fila 15 dosar urmărire penală); declaraţia martorului A (fila 19 dosar urmărire penală); declaraţia martorului B (fila 23 dosar urmărire penală); declaraţia martorei C (fila 25-26 dosar urmărire penală); declaraţia martorului D. (fila 28 dosar urmărire penală) şi alte înscrisuri.

Persoana vătămată Y. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei, reprezentând daune morale ( fila 12 dosar).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei O. la data de 26.05.2017 sub numărul de dosar xxx/274/XXXX.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 06.11.2017,  în dosar nr. xxx/274/XXX/a1, judecătorul de cameră preliminară a constatat competenţa instanţei şi legalitatea sesizării acesteia, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului dispoziţiile art. 347 alin.(4) raportat la art.396 alin.(10) C.proc.penală, privind judecata în procedura simplificată, precum şi soluţiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpatul a arătat că nu solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin.(4) C.proc.penală (fila 32-33 dosar).

În cursul cercetării judecătoreşti la cererea procurorului şi a inculpatului au fost administrate următoarele probe: proba testimonială cu martorii A,B. şi D.,  reţinute prin rechizitoriul parchetului, şi probe noi: pentru  inculpat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii Q,W. şi T., iar pentru persoana vătămată-parte civilă proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii F. şi G.

La termenul din 06.02.2018, faţă de imposibilitatea audierii martorului G., în raport de dispoziţiile art.381 alin.(7) Cod procedură penală, instanţa a dat citire depoziţiei date de martorul F., în cursul urmăririi penale, aflată la fila 25 în dosarul de urmărire penală.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

 În seara zilei de 13.08.2016, orele 22.30-23.00, inculpatul X a lovit-o pe persoana vătămată Z cu mâna în zona feţei, fapta petrecându-se în faţa locuinţei persoanei vătămate, situată în comuna I., jud.x., iar în urma lovituri primite, potrivit certificatului medico-legal nr.xxxx/B/xxx din 16.08.2016, persoana vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor.

Din probele administrate rezultă că la data menţionată anterior X. a mers la domiciliul persoanei vătămate Z. în comuna I. din Judeţul M. pentru a vorbi cu fiul acesteia, K., tatăl nepoatei sale în vârstă de 4 ani, despre faptul că acesta din urmă ar fi luat minora de la domiciliul bunicilor materni fără să îi anunţe. Ajuns la domiciliul persoanei vătămate, inculpatul i-a cerut martorului G să îi spună fratelui său să iasă la poartă pentru a discuta.

Din declaraţiile martorilor Q (f. 50) şi W (f.77-78) rezultă că T a ieşit la poartă pentru a discuta cu inculpatul, iar discuţia acestora era una civilizată. Acest aspect este confirmat şi de martora G. (f.93), vecina persoanei vătămate care se afla la poarta casei sale şi descărca bagaje din maşină şi care i-a observat pe cei doi bărbaţi, dar nu i-a auzit discutând pe un ton ridicat. După o scurtă perioadă de timp la poartă a ieşit şi persoana vătămată Z., iar martora G, observând-o, a mers la aceasta şi i-a dat două pâini.

Ulterior, martora s-a întors spre casa sa şi după ce a mers doi-trei metri a auzit o bubuitură, s-a întors şi a văzut-o pe persoana vătămată jos, tremurând, iar pe T. l-a auzit strigând “măi X. o lovişi pe mama!”.

Din probele administrate, rezultă că persoana vătămată, după ce a primit pâinea de la vecina sa, a mers spre cei doi bărbaţi, iar în momentul în care a ajuns aproape de inculpatul X acesta a lovit-o peste faţă, iar ea a căzut din picioare.În aceste sens, martora Q a arătat că în tot timpul cât W. şi T au stat în faţa casei T. îi adresa injurii lui X. de pe geamul casei, iar de la distanţa la care se afla a observat-o pe persoana vătămată cum s-a îndreptat spre inculpat având în mână un obiect pe care nu l-a putut identifica. Totodată, martora a arătat că din cauza rapidităţii cu care s-au întâmplat evenimentele nu a reuşit să observe dacă persoana vătămată l-a lovit pe inculpat. Instanţa va înlătura apărarea inculpatului potrivit căreia persoana vătămata s-a lovit la obraz când a căzut întrucât din declaraţia martorei G. rezultă că aceasta se afla chiar în poartă când martora s-a întors şi nu avea cum să se lovească de gard sau de alte obiecte, iar în mână avea pâinea care nu putea să îi produce astfel de leziuni.

Din declaraţiile persoanei vătămate instanţa reţine că aceasta a ieşit din curte şi s-a îndreptat spre cei doi bărbaţi având în mână un colac de pâine, aspect care se coroborează cu cele declarate de martora G. care a arătat că i-a dat persoanei vătămate cele două pâini. În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor Q., W şi T. şi declaraţia persoanei vătămate potrivit cărora în momentul în care inculpatul a văzut-o pe F s-a îndreptat spre aceasta, a lovit-o, iar G. a intervenit şi a fost şi ea lovită, instanţa nu le poate reţine pentru următoarele motive. Astfel, martora G. a declarat că i-a observat în dreptul porţii pe cei doi bărbaţi şi pe persoană vătămată cu care a şi vorbit când i-a dat pâinea, iar pe F. nu a văzut-o. De asemenea, F a arătat că a ieşit din curte la două minute după persoana vătămată, iar martora T. a arătat că a observat-o pe persoana vătămată cum s-a îndreptat spre inculpat având ceva în mână, iar F. se afla în spatele acesteia.

În ceea ce priveşte apărarea inculpatului potrivit căreia a lovit-o pe persoana vătămată în legitimă apărare, instanţa o va respinge pentru următoarele motive. Legitima apărare este o cauză justificativă care înlătură caracterul penal al faptei constând în apărarea realizată prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, pentru a împiedica un atac material, direct, imediat şi injust care pune în pericol persoana celui care se apăra, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului. Aprecierea proporţionalităţii se realizează în funcţie de împrejurările concrete în care au avut loc atacul şi apărarea, de valorile ce  au fost sau ar fi putut fi afectate, de constituţia sau abilităţile fizice ale persoanelor angrenate, de obiectele folosite în atac, respectiv în apărare. Contrar susţinerilor inculpatului care arată că a reacţionat instinctiv în timp ce era agresat de cei doi fii ai persoanei vătămate, de persoana vătămată şi de concubina lui Q., F., martora propusă de inculpat, X. a arătat că “după ce doamna P. a căzut, Q. a rupt scânduri din gard şi a aruncat spre X”, iar T. S. a arătat că în momentul în care s-a apropiat de poarta vecinei cei doi bărbaţi păreau să discute civilizat şi nu erau agresivi.

În aceste condiţii, instanţa constată că în conflictul în care persoana vătămată a fost lovită au fost implicaţi doar aceasta şi inculpatul, iar orice reacţie din partea celorlalţi a venit după ce inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată. Mai mult, din declaraţiile martorei T. care se coroborează cu cele ale persoanei vătămate rezultă că aceasta s-a îndreptat spre inculpat, având ceva în mână şi părea că are intenţia să îl lovească pe X., dar martora a arătat că totul s-a întâmplat foarte repede şi nu a observat dacă inculpatul a fost lovit sau nu. Analizând materialul probator instanţa reţine că şi în situaţia în care persoana vătămată s-ar fi îndreptat spre inculpat cu intenţia de a-l lovi pe acesta, deşi acest aspect nu este confirmat, există o disproporţie vădită între apărare şi atac determinată în primul rând de diferenţa de vârstă (inculpatul are 33 de ani, iar persoană vătămată 57), de constituţia celor doi (inculpatul este bărbat, înalt, iar persoana vătămată este o doamnă, care are o vârstă înaintată şi mult mai scundă decât inculpatul), dar şi de obiectul pe care persoana vătămată îl avea în mână şi l-a îndreptat spre inculpat, respectiv o pâine.

În concluzie, din întregul material probator, instanţa reţine că persoana vătămată a ieşit din casă cu intenţia de a interveni în discuţia pe care fiul său o purta cu inculpatul şi s-a îndreptat spre inculpat şi spre Q. având în mână pâinea pe care o primise de la vecina sa, iar atunci când s-a apropiat a fost lovită cu palma peste faţă de X lovitură în urma căreia s-a dezechilibrat şi a căzut şi care i-a cauzat leziuni traumatice la nivelul hemifeţei stângi care au avut nevoie pentru vindecare de 5-6 zile îngrijiri medicale astfel cum rezultă din certificatul medico legal din data de 19.08.2016 ( f.15 dosar u.p.).

Instanţa a reţinut situaţia de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti, respectiv: declaraţia persoanei vătămate Y (fila 14 dosar urmărire penală); certificatul medico-legal nr.xxxx/P/xxx din 16.08.2016 emis de către S.M. L. D.T.S. (fila 15 dosar urmărire penală); declaraţia martorului Q (fila 19 dosar urmărire penală); declaraţia martorului F. (fila 23 dosar urmărire penală); declaraţia martorei F. (fila 25-26 dosar urmărire penală); declaraţia martorului T (fila 28 dosar urmărire penală), declaraţie inculpat (f.32-33), declaraţie persoană vătămată/parte civilă (f.34-35), declaraţie B (f.49), declaraţie D. (f.50), declaraţie martor R (f.61-62 şi 93), declaraţie martor E (f.60-61), declaraţie H. (f.63), declaraţie martor P (f.77-78).

În drept, fapta inculpatului X constând în aceea că la data de 13.08.2016, orele 23.00 a lovit-o pe persoana vătămată Y. cu mâna în zona feţei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe  prevăzute şi pedepsite de art. 193 alin. (2) C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 193 alin.(2) C. pen., instanţa reţine că elementul material constă în acţiunea de lovire sau exercitarea oricărei alte violenţe asupra corpului unei persoane care i-au cauzat acesteia leziuni traumatice a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile. Acţiunea inculpatului, care a lovit-o pe persoana vătămată în zona feţei cauzându-i acesteia leziuni traumatice pentru vindecarea cărora au fost necesare 5-6 zile de îngrijiri medicale, realizează elementul material al infracţiunii de lovire sau alte violenţe, urmarea imediată constând în suferinţa fizică pe care i-a cauzat-o persoanei vătămate. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa constată că infracţiunea dedusă judecăţii prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit. Astfel, instanţa reţine că între familia inculpatului şi familia fostului său cumnat, Q există un conflict minor, iar în seara în care inculpatul a mers la domiciliul persoanei vătămate intenţia acestuia era să poarte o discuţie cu martorul Q., dar din cauza intervenţiei celor două femei, persoana vătămată şi F., inculpatul a ajuns să o lovească pe persoana vătămată. Mai mult, din declaraţiile martorilor reiese că persoana vătămată şi F. i-au adus injurii inculpatului în seara respectivă, iar starea tensionată care a condus la derularea faptelor în acest mod a fost alimentată şi de persoana vătămată care, aşa cum rezultă din declaraţia martorei W., i-a adresat acesteia cuvinte jignitoare şi a ameninţat-o chiar şi înainte de conflictul din data de 13.08.2016.

Instanţa apreciază că în raport de persoana inculpatului, care are un loc de muncă stabil, o familie şi nu este cunoscut ca fiind o persoană violentă, mai mult, anterior acestui eveniment relaţiile dintre cele două familii erau foarte bune, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

De asemenea din fişa de cazier judiciar a inculpatului, aflată la dosarul instanţei la fila 91 rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, cu privire la acesta nu s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecat; acesta nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor iar maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei prevăzute de art. 80 alin. (2) lit. d) C. pen.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen.  raportat  la art. 80 C. pen. va renunţa la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul X., sub aspectul săvârşirii infracţiunii  de lovire sau alte violenţe  prevăzute de art. 193 alin.(2) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. va aplica inculpatului un avertisment, atrăgându-i atenţia asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune în cazul în care va mai comite infracţiuni, respectiv lipsa posibilităţii de a mai beneficia de instituţia renunţării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.

Sub aspectul laturii civile, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1357 alin.1 C.civ privind răspunderea civilă delictuală, respectiv: fapta ilicită este reprezentată de săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prejudiciul constă în faptul că persoanei vătămate i-au fost produse suferinţe fizice, aceasta având nevoie de 5-6 zile îngrijiri medicale.

Instanţa arată că victimele au dreptul la recuperarea întregului prejudiciu suferit în urma unei infracţiuni, fie el material sau moral. Deşi, cuantificarea daunelor morale nu este posibilă prin aplicarea unor formule matematice, se poate aprecia că prin producerea suferinţelor fizice partea civilă a suferit un prejudiciu moral. Instanţa arată că oricât de dificilă ar fi operaţiunea de estimare a intensităţii traumei suferite (cu consecinţe directe în stabilirea nivelului daunelor morale), asupra acesteia nu se poate statua în mod arbitrar, judecătorul având la îndemână o serie de criterii. Astfel, pe de o parte, instanţa se raportează la gravitatea suferinţei de ordin fizic, care în speţă, nu este deosebită, partea civilă suferind leziuni uşoare la nivelul feţei care au avut nevoie de 5-6 zile îngrijiri medicale. Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanţa are în vedere că sumele de bani ce urmează a se acorda cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victimă, dar nu pot constitui o sursă de îmbogăţire fără just temei.

Or, din perspectiva acestor aspecte, cuantumul de 10000 lei al daunelor morale solicitate de către partea civilă este prea mare. În raport de împrejurările anterior reţinute, având în vedere intensitatea suferinţei fizice, faptul că participarea victimei la viaţa socială nu a fost afectată, aceasta reluându-şi activitatea chiar din a doua zi astfel cum rezultă din declaraţia martorei Q, instanţa apreciază că suma de 2500 lei este de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabile inculpatului.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. va obliga pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 150 de lei reprezintă cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală.

În temeiul art. 276 alin.(1) şi (2) C.proc.pen. va obliga pe inculpat la plata către persoana vătămată/parte civilă Y.  a cheltuielilor judiciare în cuantum 1000 lei reprezentând onorariu avocat.

În temeiul art. 396 alin.(3) C.proc.pen. coroborat cu art. 80 C.pen. instanţa a renunţat  la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul X, fără antecedente penale, trimis în judecată în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe faptă prevăzută de art. 193 alin.(2) C.pen.

În baza art. 81 C. pen. a aplicat inculpatului un avertisment.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.  raportat la art. 1381 alin.(1) C. civ. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Y şi obligă inculpatul la plata către aceasta a sumei de 2500 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.  A obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 276 alin.(1) şi (2) C.proc.pen. a obligat pe inculpat la plata către persoana vătămată/parte civilă Y. a cheltuielilor judiciare în cuantum 1000 lei reprezentând onorariu avocat.

Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelurilor.

Domenii speta

Spete similare