Pretentii

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2017:051.001994

Cod operator 2442/2443

Dosar nr...........civil – pretentii

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia civilă nr..1994

Şedinţa publică din 06 decembrie 2017

Completul compus din:

Preşedinte ..........

Judecător ..........

Grefier ..........

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta-pârâtă Complexul Energetic Oltenia S.A., împotriva sentinţei civile nr.4491/13.06.2017 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr..........., în contradictoriu cu intimatul-reclamant ...........

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns consilier juridic .......... pentru apelanta-pârâtă Complexul Energetic Oltenia SA, temeiul împuternicirii pe care o depune la dosar şi intimatul-reclamant .........., personal şi asistat de avocat .........., în baza împuternicirii avocaţiale nr...........pe care o depune la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul asupra apelului.

Consilier juridic .........., pentru apelanta-pârâtă Complexul Energetic Oltenia SA, solicită admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei instanţei de fond, în sensul respingerii  capătului de cerere privind acordarea de daune morale, apreciind că acestea nu sunt prevăzute ca modalitate de despăgubire în condiţiile ordonanţei 195/2005. Învederează că prevenirea şi repararea unui eventual prejudiciu se realizează numai în condiţiile OUG 195/2005. A solicitat să se aibă în vedere că Exploatarea Minieră de Carieră Pinoasa a luat o serie de măsuri pentru conformarea cu cerintele europene de mediu în vederea reducerii emisiilor de poluare şi disconfortului creat de zgomot, precum şi faptul că desfăşoară o activitate care nu afectează reclamantul. Apreciază că instanţa de fond, din eroare, a dat curs unei cereri care nu este admisibilă în condiţiile OUG nr.195/2005.

 Avocat .........., pentru intimatul-reclamant .........., solicită, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, respingerea apelului, menţinerea hotărârii pronunţată de instanţa de fond, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanţa privind onorariul avocat. Arată că instanţa de fond nu s-a pronunţat din eroare asupra capătului de cerere privind reparării prejudiciului, având în vedere dispoziţiile art.1391Cod civil reglementează repararea unui prejudiciu nepatrimonial. Susţine că şi jurisprudenţa s-a pronunţat constant asupra prejudiciilor nemateriale, în sensul constatării lor şi nu al dovedirii, întinderii acestora stabilindu-se prin apreciere  de către instanţa de judecată ca urmare a aplicării criteriilor şi consecinţelor negative suferite de cel în cauză atât fizic cât şi psihic. Susţine că instanţa de fond s-a raportat la pronunţarea soluţiei, la probele administrate în cauză, respectiv la raportul de expertiză din care reiese că activitatea minieră desfăşurată de apelanta pârâtă depăşeşte parametrii normali reglementaţi de legislaţia în viogoare, fiind depăşit cu mult nivelul maxim de zgomot şi poluare, aspect ce afectează gospodăria şi sănătatea reclamantului. Menţionează că părţile s-au mai judecat, fiind pronunţată sentinţa civilă nr.6432/26.10.2005 de către Judecătoria Tg-Jiu prin care s-a dispus ca apelanta să respecte două măsuri privind protecţia mediului, respectiv înlocuirea rolelor uzate de pe  transportoarele din apropierea casei intimatului şi stropirea căilor de acces din zona locuinţei acestuia, însă expertul a constatat, cu ocazia deplasării la faţa locului că din anul 2005 şi până în prezent nu s-au luat aceste măsuri. Precizează că intimatul nu se poate bucura de limite normale ale curţii şi casei sale, fiind-i afectată sănătatea. Solicită să fie avute în vedere actele medicale depuse la dosarul cauzei, datorită afecţiunilor sale, intimatul având nevoie de aer curat. Consideră că daunele morale acordate de instanţa de fond reprezintă o compensare a prejudiului material cauzat de activitatea minieră desfăşurată fără respectarea autorizaţiei de mediu.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-Jiu la data de 27.05.2016 sub nr..........., reclamantul .......... a chemat în judecată pârâta CEO SA – Divizia Minieră Rovinari, solicitând instanţei de judecată ca prin sentinţa pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 25.000 lei ce reprezintă daune morale şi materiale pentru prejudiciul aferent anilor 2013, 2014, 2015 şi primele luni din 2016, produs datorită activităţii miniere desfăşurată de pârâtă prin difuzarea în atmosferă de suspensii nocive care au afectat sănătatea sa şi prin zgomotul produs de benzile transportoare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamantul a precizat că prin sentinţa civilă nr.6432/2005 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr.2873/2005, a fost admisă acţiunea sa împotriva aceleiaşi pârâte, aceasta fiind obligată să procedeze la înlocuirea rolelor uzate de pe transportoarele situate în apropierea casei reclamantului şi la stropirea căilor de acces din zona locuinţei acestuia, precum şi la plata către reclamant a unor despăgubiri materiale şi la daune morale în vederea reparării prejudiciului cauzat de către pârâtă. Reclamantul a învederat instanţei de judecată că deţine o casă în satul Timişeni din comuna Fărcăşeşti, jud. Gorj, situată la o distanţă de 150 m faţă de benzile transportoare ale pârâtei, însă zgomotul produs este foarte intens, nu există paravane care să îl atenueze, iar praful materializat prin pulberi în suspensie în zona gospodăriei sale face traiul aproape imposibil în propria casă şi curte.

A arătat reclamantul că suferă de glaucom, recomandarea medicală fiind în sensul de a evita mediile cu praf, ceea îi este practic imposibil, ca urmare a activităţii pârâtei şi efectelor acesteia în zonă. În acelaşi timp, praful şi zgomotul au condus la afecţiuni cardiace cu care a fost diagnosticat reclamantul şi, în condiţiile în care aceleaşi cauze analizate de către instanţă prin sentinţa civilă nr.6432/2005 pronunţată de Judecătoria Tg.-Jiu în dosarul nr.2873/2005 există şi în prezent, se impune admiterea cererii aşa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 25.000 lei ce reprezintă daune morale şi materiale pentru prejudiciul aferent anilor 2013, 2014, 2015 şi primele luni din 2016.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.194-201 Cod procedură civilă, art.1357-1359 Cod civil, art. 451-453 Cod procedură civilă.

Cererea iniţială a fost timbrată cu suma de 605 lei.

Urmare a solicitării instanţei de judecată, reclamantul a precizat cererea sa în sensul că suma de 25.00 lei solicitată cu titlul de despăgubiri morale şi materiale se compune din 10.000 lei despăgubiri materiale şi 15.000 lei daune morale, precizarea fiind însoţită de o taxă de timbru în sumă de 855 lei.

La termenul de judecată din data de 13.09.2016 reclamantul a precizat că doreşte să se judece în contradictoriu cu CEO SA – Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu, motiv pentru care s-a conceptat şi citat în cauză în calitate de pârâtă această entitate juridică.

Prin  întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea cererii de faţă, învederând instanţei de judecată că exploatarea minieră aflată în vecinătatea reclamantului îşi desfăşoară legal activitatea în acord cu Autorizaţia de mediu nr.140/2014, valabilă până la data de 28.12.2019 şi nu este afectată în vreun fel sănătatea localnicilor sau mediul înconjurător.

A precizat pârâta că sunt respectate toate normele legale pentru desfăşurarea activităţii miniere în zonă, astfel încât reclamantul nu este îndreptăţit la suma de bani solicitată.

În acelaşi timp, s-a subliniat prin întâmpinare faptul că în mod greşit reclamantul a întemeiat cererea sa pe dispoziţiile art.1357-1359 Cod civil, eventualul temei de drept fiind reprezentat de OUG nr.195/2005, care reprezintă cadrul general al protecţiei mediului.

Pârâta a învederat instanţei că au fost luate o serie de măsuri în acord cu cerinţele europene de mediu în vederea reducerii emisiilor de poluanţi a disconfortului creat de zgomot, din buletinele de analize pentru zgomot şi pulberi sedimentabile eliberate în urma analizei activităţii pârâtei în propriile laboratoare, rezultând fără dubii că nu există depăşiri ale limitelor legal admise, astfel încât cererea reclamantului este neîntemeiată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile OUG nr.195/2005.

În cauză, potrivit solicitărilor părţilor, au fost administrate proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza tehnică în specialitate ecologie şi protecţia mediului, expertul desemnat în cauză având de răspuns următoarelor obiective: să se stabilească la ce distanţă se află imobilul casă de locuit al reclamanţilor faţă de obiectivele pârâtei, dacă se află la limita incidenţei industriale sau în afara acesteia; să se identifice sursele de poluare aferente activităţilor desfăşurate de pârâtă în zonă şi să se precizeze influenţa acestora asupra mediului şi asupra factorului uman, raportat la măsurile luate de pârâtă în vederea conformării cu cerinţele de mediu respectiv, înlocuirea rolelor, montarea de plăci tehnice amortizoare de zgomot în pâlniile de deversare a benzilor transportatoare, precum şi investiţiile care se derulează în prezent în scopul îmbunătăţirii performanţelor tehnologice; să se stabilească factorul de poluare fonică şi să se precizeze, în urma măsurătorilor, dacă nivelul de zgomot produs de utilajele pârâtei (excavatoare, benzi transportoare, instalaţii desulfurare etc.) depăşeşte valorile normale admise, respectiv limita de 65 dB(A), admisă conform STAS 10009/1998 şi a Autorizaţiei integrate de mediu; să se precizeze dacă zgomotul produs de funcţionarea benzilor transportoare ale pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. depăşeşte valorile admise de normele legale în vigoare, să se precizeze dacă există pulberi de cărbune în zonă iar, în caz afirmativ, să se determine gradul de poluare, menţionându-se dacă gospodăria reclamanţilor este afectată, să se menţioneze dacă gospodăria reclamanţilor este situată în interiorul zonei de protecţie sau în afara acesteia, să se stabilească dacă valorile emisiilor se situează sub limitele admisibile de 17 g/mp/lună sau se înregistrează depăşiri, în funcţie de rapoartele de încercări pentru pulberi sedimentabile; să se stabilească măsurile care se impun, astfel încât să nu se mai depăşească nivelul de poluare fonică şi atmosferică, să se precizeze dacă până în prezent au fost respectate măsurile dispuse în mod definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr.6432/26.10.2005, pronunţată în dosarul nr.2873/2005 al Judecătoriei Tg-Jiu, să se precizeze dacă societatea pârâtă a respectat planul de măsuri şi indicatorii reglementaţi în Autorizaţia integrată de mediu nr.140/29.12.2014, valabilă până la data de 28.12.2019 şi să se precizeze, în urma măsurătorilor efectuate, nivelul de poluare fonică şi calitatea aerului comparativ cu limitele legale acceptate, cuprinse în Autorizaţia integrată de mediu nr.140/29.12.2014.

Expertiza a fost finalizată prin raportul întocmit de dl. expert .........., raport ataşat dosarului la filele 117-147.

Prin sentinţa civilă nr.4491/13.06.2017 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr..........., a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul .........., în contradictoriu cu pârâta CEO SA, cu precizarea ulterioară.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 15.000 lei daune morale aferente perioadei mai 2013-mai 2016.

A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la suma 10.000 lei reprezentând daune materiale.

A fost obligată pârâta la 3855 lei cheltuieli de judecată reclamantului.

Din concluziile acestui raport, instanţa a reţinut că în urma efectuării măsurătorilor de specialitate, expertul a constatat că sursa principală de poluare aferentă activităţilor desfăşurate de pârâtă în zonă o reprezintă transportorul cu banda T54 amplasat la distanţa de 110 m de casa reclamantului, care se află în zona de protecţie. Zgomotul produs de utilaj este de 63,2 dB, depăşind astfel limita de 50 dB stabilită de STAS 10009/88 şi menţionată în autorizaţia de mediu. În privinţa pulberilor, la cea mai mică distanţă situată în apropierea casei reclamantului, emisia a fost depăşită de 4,40 ori a concentraţiei maxime admisibile.

Expertul, verificând situaţia de la faţa locului din perspectiva dispozitivului sentinţei civile nr.6432/2005 a Judecătoriei Tg.-Jiu, a constatat că rolele sunt uzate, iar în zonă, deşi era o temperatură de 24 0 C şi mult praf, nu erau maşini speciale pentru a stropi drumurile.

Din perspectiva autorizaţiei de mediu nr.140/2014, expertul a concluzionat că parametrii impuşi prin aceasta nu sunt respectaţi, fiind înregistrată o depăşire a limitei de zgomot cu 26,4% a limitei maxime prevăzută de aceasta şi de 4,40 ori a concentraţiei de pulberi, lângă casa reclamantului.

Prin urmare, instanţa a constatat că susţinerile reclamantului sunt reale, în sensul că modul său de viaţă, calitatea vieţii sale este afectată ca urmare a activităţii pârâtei, care nu a respectat şi nu respectă nici parametrii maxim prevăzuţi pentru zgomot şi pentru concentraţia de pulberi, nici dispoziţiile instanţei din sentinţa civilă nr.6432/2005 a Judecătoriei Tg-Jiu.

Este uşor de imaginat că în aceste condiţii, reclamantul nu se poate bucura în limitele normalităţii de casa şi de curtea sa, de atmosfera de linişte şi de aer curat de care are nevoie orice persoană, această frustrare fiind permanentă, nu accidentală sau provizorie. 

În aceste condiţii, reclamantul justifică acordarea daunelor morale, ca o compensare a stresului zilnic pe care îl produc zgomotul şi aerul poluat, a afectării evidente a calităţii vieţii reclamantului din pricina activităţii pârâtei. Cuantumul solicitat de către reclamant a fost apreciat de către instanţă ca suficient şi echitabil.

În acest context instanţa a subliniat că prejudiciul se acordă pentru ultimii trei ani anteriori datei promovării cererii, respectiv din luna mai 2013 până în luna mai 2016, nu aşa cum a solicitat reclamantul, întrucât pentru perioada ianuarie 2013 - mai 2013 nu mai era respectat termenul general de prescripţie, raportat la data promovării cererii de faţă.

În ceea ce priveşte prejudiciul material pe care reclamantul l-ar fi încercat, instanţa a reţinut că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale la care s-a raportat reclamantul în cererea de chemare în judecată, este necesar a se dovedi instanţei îndeplinirea condiţiilor ce ţin de existenţa prejudiciului care trebuie să fie cert, determinat sau determinabil, născut şi actual, existenţa faptei culpabile a pârâtului şi legătura de cauzalitate între primele două elemente.

În speţa de faţă, s-a demonstrat că pârâta desfăşoară activitate minieră cu depăşirea limitelor admise pentru zgomot şi emisii de pulberi, în imediata vecinătate a casei reclamantului, însă nu s-a dovedit prin niciun mijloc de probă care este şi cât este prejudiciul material, care sunt cheltuielile efective, concrete şi reale pe care reclamantul le-a suportat sau le suportă din această cauză, în condiţiile art.1385-1388 Cod civil.

Sarcina dovedirii existenţei prejudiciului material, precum şi întinderea acestuia sunt în sarcina reclamantului, în condiţiile art.249 Cod procedură civilă, însă în speţa de faţă reclamantul, solicitând acordarea sumei de 10.000 lei cu titlul de prejudiciu material, nu a dovedit că acesta există şi cum a ajuns la această sumă.

În nici un caz reclamantul nu se poate prevala de considerentele sentinţei civile nr.6432/2005 a Judecătoriei Tg.-Jiu, întrucât pentru prejudiciul încercat până la data pronunţării acelei sentinţe prejudiciul a fost reparat în concordanţă cu dovezile din acel dosar, existenţa şi întinderea prejudiciului ulterior acestei sentinţe trebuind a fi, de asemenea, dovedite, în condiţiile care au urmat soluţionării cauzei. O nouă sumă pretinsă reclamă un alt prejudiciu, care trebuie dovedit în condiţiile legale atât sub aspectul existenţei, cât şi al întinderii. Nici autoritatea judecătorească şi nici puterea lucrului judecat nu operează în cauză, întrucât este vorba despre împrejurări noi, ulterioare, neacoperite prin judecata la care reclamantul se referă în cererea sa de chemare în judecată.

Ca atare, instanţa a constatat că prin probele administrate în cauza de faţă, reclamantul nu a făcut dovada existenţei şi a întinderii prejudiciului pe care l-ar fi încercat ca urmare a faptei culpabile a pârâtei de a desfăşura o activitate minieră prin care se produc zgomote şi pulberi peste limita admisă, în imediata vecinătate a reclamantului, astfel încât a respins acest capăt de cerere ca nedovedit.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată efectuate în cauză, instanţa a obligat pârâta să le achite reclamantului în măsura admiterii cererii, respectiv taxa de timbru aferentă daunelor morale, onorariul achitat apărătorului ales şi onorariul plătit expertului desemnat în cauză, potrivit chitanţelor de la dosar.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta-pârâtă Complexul Energetic Oltenia S.A., prin care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei civile atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea de daune morale.

A apreciat ca netemeinică si nelegală sentinţa pronunţată de instanţa de fond, precizând apelanta că a fost obligată să plătească reclamantului daune morale, iar acestea nu sunt prevăzute ca modalitate de despăgubire în condiţiile OUG 195/2005.

A menţionat că pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute de art.64 din OUG 195/2005, art.5 lit.e) din OUG 195/2005, statul recunoaşte dreptul celui prejudiciat la despăgubiri, răspunderea pentru acest prejudiciu având caracter obiectiv, independent de culpă, iar prevenirea şi repararea acestuia se realizează numai în condiţiile OUG 195/2005. Astfel, a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a admis în parte cererea formulată de reclamantul .......... şi a obligat pârâta la plata sumei de 15 000 lei cu titlu de daune morale, acestea nefiind prevăzute ca modalitate de despăgubire în condiţiile OUG 195/2005.

A mai învederat că prevenirea şi repararea unui eventual prejudiciu se realizează numai în condiţiile OUG 195/2005, cadrul general în materia protecţiei mediului.

Răspunderea civilă a poluatorului, reglementată prin OUG 195/2005 privind protecţia mediului, modificată prin Legea nr.265/2006 de aprobare a ordonanţei este o formă particulară a răspunderii civile delictuale şi porneşte de la obligaţia impusă prin art.94 lit.i) tuturor persoanelor fizice şi juridice de a proteja mediul, legea specială stabilind că poluatorul suportă costul pentru repararea prejudiciului şi înlătură urmările produse, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului.

Art.64 din OUG nr.195/2005 privind protecţia mediului prevede, de asemenea, obligaţia tuturor persoanelor fizice şi juridice de a adopta masuri tehnologice adecvate de reţinere şi neutralizare a poluanţilor atmosferici, de a dota instalaţiile tehnologice care sunt surse de poluare, cu sisteme de automonitorizare şi să asigure perfecta lor funcţionare, să îmbunătăţească performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi să asigure măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică generatoare de zgomot şi vibraţii, astfel încât să nu conducă, prin funcţionarea acestora, la depăşirea nivelurilor limită a zgomotului ambiental.

A mai arătat apelanta-pârâtă că pentru nerespectarea acestor obligaţii este recunoscut, prin art.5 din OUG 195/2005 privind protecţia mediului, dreptul celui prejudiciat la despăgubiri, răspunderea pentru acest prejudiciu având un caracter obiectiv, independent de culpă.

A susţinut că toate cele invocate conduc la concluzia potrivit căreia se stabileşte obligaţia legală a celui ce desfăşoară o activitate legală, dar cu consecinţe nocive asupra mediului înconjurător, de a repara prejudiciul, în principal prin restabilirea situaţiei anterioare, însă în speţă o asemenea restabilire deja s-a realizat.

A precizat că prin întâmpinarea formulată au fost detaliate o parte din măsurile luate de EMC Pinoasa pentru conformarea cu cerinţele europene de mediu, în vederea reducerii emisiilor de poluanţi si a disconfortului creat de zgomot.

EMC Pinoasa îşi desfăşoară activitatea în baza autorizaţiei de mediu nr.140/29.12.2014, valabilă până la data de 28.12.2019 şi respectă cu stricteţe condiţiile de mediu impuse de autoritatea competentă în domeniu, cu scopul de a proteja atât mediul înconjurător, cât şi sănătatea umană. Conform autorizaţiei emise şi a STAS 10009/1988 privind acustica urbană, nivelul de zgomot echivalent admis la exteriorul locuinţelor din vecinătatea sursei de poluare nu trebuie să depăşească 65 de decibeli la limita zonei funcţionale, iar valorile maxime admise de pulberi sedimentabile, determinate conform STAS 12574/1987 sunt de 17g/mp/lună.

S-a mai arătat că EMC Pinoasa a luat toate măsurile pentru conformarea cu cerinţele europene de mediu, măsuri ce au condus la o diminuare considerabilă a impactului pe care îl are activitatea desfăşurată de aceasta asupra mediului înconjurător, respectiv reducerea emisiilor de poluanţi şi a disconfortului creat de zgomot şi respectă cu stricteţe condiţiile de mediu impuse de autoritatea competentă în domeniu.

Transportorul T 54 identificat ca fiind principala sursă de poluare în zonă a beneficiat în ultimii doi ani (2015- 2016) de revizii şi reparaţii curente (înlocuire ghirlande, covor), conform documentelor anexate la dosarul cauzei, respectiv procese-verbale de predare la montaj ghirlande şi covoare de bandă şi care au fost puse la dispoziţia expertului.

A învederat apelanta-pârâtă că determinările de zgomot ta limita zonei industriale cu utilajele pornite indică o uşoară depăşire, de 6,9 dB, ceea ce pentru o activitate industrială nu este exagerat, având în vedere că o maşină de spălat de calitate medie produce zgomote cu intensitatea de 70dB; frigiderele - cca. 60dB; aspiratoarele - 70 dB, unele mixere pot ajunge la 90dB iar valoarea zgomotului de fond a depăşit limita legală impusă. De asemenea, s-a menţionat că funcţionarea utilajelor din carieră nu este continuă, fiind fluctuantă şi probabilitatea ca toate utilajele să fie pornite în acelaşi timp este practic exclusă.

S-a precizat şi că unitatea a efectuat propriile determinări de zgomot în conformitate cu obligaţiile din autorizaţia de mediu nr.140/29.12.2014, la limita zonei industriale, cu Laboratorul de monitorizare a factorilor de mediu din cadrul Societăţii Complexul Energetic Hunedoara SA, acreditat conform SR EN ISO 17025:2005. Locul de efectuare a determinărilor este situat la cca. 200 m de locuinţa reclamantului, iar rezultatele, conform rapoartelor de încercare ataşate, se situează între 54,00 dB - 60,5 dB (determinări efectuate trimestrial în perioada 2016-2017).

În ce priveşte determinările privind pulberile sedimentabile, s-a solicitat de către apelanta-pârâtă Complexul Energetic Oltenia S.A. instanţei să aibă în vedere că monitorizarea pulberilor sedimentabile se face în curtea reclamantului, prin amplasarea unor găleţi la care accesul proprietarului este liber. A apreciat că în aceste condiţii rezultatele nu pot fi relevante, întrucât valorile foarte mari înregistrate arată că acestea au fost influenţate de reclamant. În conformitate cu obligaţiile din autorizaţia de mediu nr.140/29.12.2014, se monitorizează permanent nivelul pulberilor sedimentabile.

S-a arătat, de asemenea, că în perioada 15 noiembrie 2016 - 15 martie 2017, Societatea Complexul Energetic Oltenia s-a aflat sub incidenţa Hotărârii de Guvern nr.844/2016 privind aprobarea măsurilor pentru realizarea stocurilor de siguranţă ale Sistemului electroenergetic naţional în ceea ce priveşte combustibilii pentru perioada sezonului rece, denumit Programul de iarnă în domeniul energetic pentru asigurarea funcţionării în condiţii de siguranţă şi stabilitate a Sistemului electroenergetic naţional în perioada 15 noiembrie 2016 -15 martie 2017, precum şi alte măsuri privind nivelul de siguranţă şi securitate în funcţionarea Sistemului electroenergetic naţional, prin care termocentralele ce funcţionează pe lignit vor fi aprovizionate suplimentar faţă de consumul aferent perioadei actuale. Astfel, se înţelege că pentru asigurarea securităţii sistemului electroenergetic naţional, la nivelul carierei Pinoasa a existat o creştere a perioadei de funcţionare pentru alimentarea cu cărbune a termocentralelor în perioada în care a fost efectuată expertiza, ceea ce nu este relevant, întrucât în mod normal media orelor de funcţionare a transportorului este de cca. 4,5 ore/zi, conform datelor de la dispeceratul unităţii (media lunii martie 2017).

S-a învederat şi faptul că de circa un an de zile EMC Pinoasa lucrează la relocarea circuitului de benzi, astfel că transportorul cu bandă de mare capacitate nu va mai funcţiona, întrucât va fi pus în funcţiune un nou depozit de cărbune, la Arderea, care presupune schimbarea fluxului tehnologic de haldare. Investiţia se cifrează la sume importante de bani şi a fost necesară pentru îmbunătăţirea performanţele tehnologice, în scopul reducerii emisiilor şi pentru izolarea şi protecţia fonică generatoare de zgomot şi vibraţii.

În concluzie, EMC Pinoasa desfăşoară o activitate legală de extracţie a cărbunelui care nu afectează în niciun fel reclamantul, pentru a fi îndreptăţit să solicite daune morale, mai ales că acestea nu sunt prevăzute ca şi modalitate de despăgubire în condiţiile OUG nr.195/2005 privind protecţia mediului.

Pentru acordarea daunelor morale practica judiciară a statuat o serie de criterii obiective, majore, pentru care cel în cauză dovedeşte că prestigiul, onoarea, reputaţia sau demnitatea sa au fost afectate de activitatea pârâtei, ceea ce consideră aceasta că nu aplicabil în cazul de faţă.

Prin urmare, acordarea daunelor morale, acţiune admisibilă în principiu, trebuie să-şi găsească suportul în prejudiciul moral suferit de salariat pe planul aprecierii sociale a conduitei sau priceperii profesionale a acestuia, fapt ce presupune în primul rând un probatoriu adecvat din care să rezulte existenţa prejudiciului moral, întinderea sa şi gravitatea măsurii abuzive, sau cel puţin toate acestea să poată fi prezumate, lucru care în cauză nu s-a realizat.

A arătat apelanta-pârâtă că în speţă, instanţa de fond a dat curs unei cereri care nu poate fi admisibilă în temeiul dispoziţiilor art.1349 Cod civil şi art.5 din OUG 195/2005, dispoziţii care pentru atingerea adusă dreptului la un mediu de viaţa sănătos stabilesc acordarea de despăgubiri civile pentru prejudiciului suferit, reclamantul primind în mod eronat daune morale, care nu se regăsesc ca şi modalitate de despăgubire în temeiul dispoziţiilor menţionate.

În concluzie, a solicitat admiterea apelului formulat şi schimbarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea de daune morale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.466 şi următoarele Cod procedură civilă, precum şi prevederile legale menţionate în prezenta cerere.

În caz ne neprezentare, a solicitat judecarea în lipsă, potrivit art.223 Cod procedură civilă.

La data de 12.10.2017, prin serviciul registratură al instanţei, intimatul-reclamant .......... a formulat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei civile pronunţate de instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală.

În motivare a arătat că, analizând motivele de apel, se observă că se invocă nedreptăţirea sa la acordarea despăgubirilor sub forma daunelor morale acordate de instanţa de fond, pe considerentul că această formă de despăgubire nu e prevăzută de OUG nr.195/2002.

A precizat însă faptul că în mod corect a fost obligată apelanta la plata acestor daune, în condiţiile în care exista prevedere expresă în acest sens, respectiv art.1391 Cod Civil privind repararea prejudiciului nepatrimonial. Chiar şi jurisprudenţa în materie s-a pronunţat aproape constant în materia prejudiciilor nepatrimoniale, în sensul constatării daunelor morale şi nu al dovedirii lor, întinderea acestora stabilindu-se prin apreciere, urmare a aplicării de către instanţă a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză în plan fizic sau psihic, importanţa valorilor lezate etc. (C.S.J, complet de 9 judecători, decizia nr.5437/2003, în Dreptul nr.2/2005, p.224).

De asemenea, a menţionat intimatul-reclamant că instanţa de fond, raportat la probele administrate în cauză, a constatat că susţinerile sale sunt reale, astfel că modul său de viaţă, calitatea vieţii sale este afectată ca urmare a activităţii pârâtei, care nu a respectat şi nu respectă parametrii maxim prevăzuţi pentru zgomot şi pentru concentraţia de pulberi. Astfel, prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a constatat că sursa principală de poluare aferentă activităţii desfăşurate de pârâtă în zonă o reprezintă transportorul cu bandă T 54 amplasat la distanţa de 110 m de casa intimatului-reclamant, şi care se află în zona de protecţie. S-a susţinut prin motivele de apel faptul că este respectată întocmai autorizaţia de mediu, aspect combătut în opinia intimatului prin constatările expertului la faţa locului, care a stabilit că parametrii impuşi prin aceasta nu sunt respectaţi, fiind înregistrată o depăşire a limitei de zgomot cu 26,4% a limitei maxime prevăzute de aceasta şi de 4,40 ori a concentraţiei de pulberi lângă casa intimatului.

A precizat intimatul-reclamant .......... faptul că prin sentinţa civilă nr.6432/26.10.2005 a Judecătoriei Tg-Jiu, apelanta era obligată să respecte 2 măsuri în ceea ce priveşte protecţia mediului, şi anume înlocuirea rolelor uzate de pe transportoarele din apropierea casei intimatului şi stropirea căilor de acces din zona locuinţei acestuia, însă expertul, cu ocazia deplasării la faţa locului, a constatat că din anul 2005 şi până în prezent aceste măsuri nu au fost luate de către apelantă, putându-se concluziona că susţinerea acesteia din motivele de apel, respectiv faptul că „EMC Pinoasa a luat măsurile pentru conformarea cu cerinţele europene de mediu, măsuri ce au condus la o diminuare considerabilă a impactului pe care îl are activitatea desfăşurata de aceasta asupra mediului înconjurător, respectiv reducerea emisiilor de poluanţi şi a disconfortului creat de zgomot şi respectă cu stricteţe condiţiile de mediu impuse de autoritatea competentă în domeniu” este nereală şi tendenţioasă.

În aceste condiţii, a arătat intimatul că nu se poate bucura în limite normale de casa şi curtea sa, de atmosfera de linişte şi aer curat de care are nevoie orice persoană. Tot în jurisprudenţa în materie este prevăzut ”prejudiciul de agrement”, ce presupune restrângerea posibilităţilor fiinţei umane de a se bucura de viaţă şi implicit de tot ceea ce oferă gospodăria în care locuieşte, iar pentru evaluarea acestui prejudiciu se impune a se avea în vedere vârsta şi sexul unei persoane, profesiunea acestuia etc. Mai mult, intimatul a precizat că a fost diagnosticat cu glaucom, fiindu-i recomandat să evite mediul de praf, acest lucru fiind practic imposibil în condiţiile în care în zona locuinţei acestuia nivelul de poluare atmosferică este unul ridicat. De asemenea, şi poluarea acustică din zonă a arătat acesta că i-au creat şi alte probleme de sănătate, cum ar fi cele cardiace.

În aceste condiţii, apreciază acesta că este certă justificarea acordării daunelor morale ca o compensare a stresului zilnic pe care îl produc zgomotul şi aerul poluat, a afectării evidente a calităţii vieţii acestuia din pricina activităţii desfăşurate de apelantă. În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordat de către instanţă, apreciază că acesta a fost în mod corect evaluat şi este suficient şi echitabil raportat la prejudiciul suferit şi consecinţele produse de acesta.

Aşadar, cadrul legislativ invocat de către apelantă, respectiv OUG 195/2005 are ca obiect reglementarea protecţiei mediului, ori criteriile avute în vedere de către instanţa de fond la stabilirea şi acordarea daunelor morale în prezenta cauză au fost necesitatea reparării unui prejudiciu nepatrimonial în condiţiile art.1391 Cod civil şi raportat la probatoriul administrat în cauză.

Analizând apelul declarat în cauză, tribunalul reţine că acesta critică sentința instanței de fond, invocând inadmisibilitatea acordării daunelor morale pentru un prejudiciu a cărui acoperire și cuantificare este reglementat de dispozițiile OUG nr.195/2005, dar și neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale în persoana apelantei-pârâte, în sensul inexistenței faptei ilicite și, respectiv, a legăturii de cauzalitate între activitatea societății pârâte și prejudiciul invocat de către reclamant, urmând ca pe cale de consecință să analizeze legalitatea și temeinicia instanței de fond prin prisma acestor critici.

În ceea ce privește inadmisibilitatea unei cereri de acordare a daunelor morale pentru prejudiciul cauzat ca urmare a unui mediu poluat rezultat al activității apelantei-pârâte Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, tribunalul constată că obiectul cererii promovate în fața instanței de fond a fost acela al acoperirii prejudiciului moral generat reclamantului Novac Gheorghe ca urmare a activității pârâtei chemate în judecată, prejudiciul moral constând în afectarea sănătăţii și confortului psihic ca urmare a poluării generate de activitatea minieră din apropierea gospodăriei reclamantului.

Observând cuprinsul cererii de chemare în judecată, tribunalul reține că în cererea de chemare în judecată s-au invocat dispozițiile art.1357-1359 Cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, dar prejudiciul ce se cere a fi acoperit ca urmare a antrenării răspunderii civile delictuale este de natură morală, așa încât nu sunt corecte susținerile apelantei referitoare la faptul că legea aplicabilă situației de fapt descrise de către reclamant nu ar permite acoperirea unui asemenea prejudiciu.

Potrivit dispozițiilor art.58 Cod civil, orice persoană are dreptul la sănătate, iar potrivit dispozițiilor art.252 Cod civil, orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum este sănătatea, iar art.253 Cod civil prevede că persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate poate cere oricând instanței interzicerea săvârșirii faptei ilicite. Totodată, art.1349 Cod civil, care instituie condițiile răspunderii civile delictuale prevede obligația unei persoane de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, în caz contrara răspunzând pentru toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Acesta este dreptul comun în materia răspunderii civile delictuale, atunci când fapta ilicită are ca și consecință afectarea sănătății unei terţe persoane, iar faptul că dispozițiile OUG nr.195/2005, care reprezintă legea specială în ceea ce privește răspunderea pentru prejudiciul generat de activitățile care poluează mediul, nu instituie în mod expres posibilitatea acordării daunelor morale, nu conduce la concluzia că acestea sunt inadmisibile. Astfel, dispozițiile Codului civil impun repararea tuturor prejudiciilor cauzate prin fapta ilicită și instituie, de asemenea, principiul acoperirii integrale a prejudiciului, astfel încât acest motiv de apel este apreciat ca fiind neîntemeiat, neputându-se însuşi de către instanța de apel aprecierea apelantei-pârâte referitoare la faptul că un eventual prejudiciu se poate acoperi numai în condițiile OUG nr.195/2005. Dacă s-ar îmbrățișa această opinie, s-ar ajunge la concluzia că un act normativ menit să instituie o formă de răspundere agravantă pentru poluator, care este întemeiată nu pe ideea de culpă, ci pe aceea de garanție, în vederea protejării intereselor victimei, ar avea ca și efect acordarea unor despăgubiri inferioare celor pe care victima le-ar putea primi în temeiul dreptului comun reprezentat de răspunderea civilă delictuală reglementată de Codul civil.

Un alt motiv de apel a vizat aspectul că în mod eronat s-a reținut de către instanţa de fond că apelanta-pârâtă nu și-ar fi respectat obligațiile stabilite prin sentința civilă nr.6432/26.10.2005 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr.2873/2005 referitoare la înlocuirea rolelor uzate de la benzile transportoare și stropirea căilor de acces din zona locuinței și, de asemeni, că activitatea societății miniere nu s-ar desfăşura în conformitate cu autorizația de mediu emisă în favoarea acesteia.

Tribunalul reține că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de către societatea pârâtă în fața instanței de fond, aceasta deține autorizația de mediu nr.140/29.12.2014, care este valabilă până la data de 28.12.2019, însă existența unei asemenea autorizații de mediu nu atrage de plano concluzia că prevederile din cuprinsul acesteia sunt și respectate și că la nivelul zonei în care se află gospodăria intimatului-reclamant nu au fost depășite valorile maxime prevăzute de lege pentru poluarea fonică și pulberile sedimentabile. Aceasta deoarece emiterea unei autorizații de mediu are în vedere situația existentă la momentul emiterii acestui document și nu situația din momentul soluționării cererii de față, moment care se află la 3 ani după eliberarea autorizației de mediu, autorizație care impune respectarea unor conduite de către titularul autorizației și nu are semnificația respectării acestei conduite pe toată perioada de valabilitate a autorizației de mediu.

De altfel, modalitatea în care este respectată în prezent această autorizație de mediu a fost verificată de lucrarea de specialitate întocmită în cauză, iar în cuprinsul acesteia s-a concluzionat că potrivit autorizației de mediu invocate de către apelanta-pârâtă nivelul de zgomot maxim admis la limita zonei sale industriale este de 65 dB, iar în interiorul zonelor locuite nivelul maxim admis este de 50 dB, ambele valori fiind depășite. Astfel, în timpul funcționării utilajelor miniere, și anume transportorul aflat în vecinătatea gospodăriei reclamantului, la limita zonei industriale se înregistrează valoarea de 71,9 dB, iar la 2 m de petele casei reclamantului s-a înregistrat valoarea de 63,2 dB.

În ceea ce privește pulberile sedimentabile, aceeași autorizație de mediu stabilește o concentrație maximă admisă de 17 g/m2 într-o perioadă de 30 zile, iar în cazul de față s-a înregistrat o depășire de 7,37 ori a acestei valori în punctul cel mai apropiat de utilajele pârâtei, iar în punctul cel mai apropiat de gospodăria reclamantului valoarea înregistrată a fost de 74,92 g/m2 într-o perioadă de 30 zile, depășindu-se astfel de 4,4 ori valoarea maximă admisă prin autorizația de mediu.

Faptul că există, așa cum susține apelanta-pârâtă, aparatură electrocasnică a cărei folosire ar atrage valori similare celor înregistrate de raportul de expertiză pentru zgomot nu este de natură a înlătura răspunderea societății pârâte pentru depășirea valorilor maxime admise, instituite chiar prin autorizația de mediu, în cazul de față instanța fiind investită cu verificarea în limitele cadrului procesual stabilit de către reclamant a modalității în care Societatea Complexul Energetic Oltenia SA afectează prin activitatea desfășurată dreptul la sănătate al reclamantului.

Probatoriul administrat în fața instanței de fond a relevat că nu sunt reale nici susținerile apelantei-pârâte referitoare la faptul că aceasta din urmă s-ar fi conformat dispozițiilor din sentința civilă nr.6432/26.10.2005 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr.2873/2005, deoarece lucrarea de specialitate întocmită în cauză a relevat că rolele benzilor transportoare sunt în continuare uzate, iar valorile exagerate ale pulberilor sedimentabile confirmă că în zonă căile de acces nu sunt stropite pentru a împiedica această dezvoltare a pulberilor rezultate din activitatea minieră.

Tribunalul apreciază, de asemeni, că argumentele apelantei-pârâte referitoare la faptul că în perioada 15.11.2016-15.03.2017 s-a aflat sub incidența HG nr.844/2016 și la faptul că de un an de zile EMC Pinoasa lucrează la relocarea circuitului de benzi transportoare pentru a putea fi pus în funcțiune un nou depozit de cărbune la Arderea sunt lipsite de relevanță pentru speța de față, care vizează verificarea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale prin prisma activității societății pârâte derulate la data cererii de chemare în judecată.

În condițiile în care prin apelul declarat în cauză apelanta-pârâtă nu a invocat decât inadmisibilitatea unei cereri având ca obiect daune morale, precum și lipsa întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale, în sensul că lipsește fapta sa ilicită deoarece deține și respectă autorizația de mediu pentru autorizația desfășurată și nu a criticat în niciun fel cuantumul sumei acordate cu titlu de daune morale, în conformitate cu dispozițiile art.477 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de apel nu va avea în vedere această sumă pentru a stabili dacă instanța de fond a acordat o sumă corespunzătoare în raport de starea de fapt existentă.

Pentru considerentele arătate, apreciind astfel ca neîntemeiate motivele de apel invocate de apelanta-pârâtă și verificând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond exclusiv prin prisma acestor critici, în baza art.480 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat apelul declarat în cauză.

În baza art.453 Cod procedură civilă va fi obligată apelanta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant Novac Gheorghe a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, sumă reprezentând onorariu avocat achitat cu chitanța de la fila 22 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă Complexul Energetic Oltenia SA, cu sediul în Târgu-Jiu, str.Tudor Vladimirescu nr.1-15, jud.Gorj împotriva sentinţei civile nr.4491/13.06.2017 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr........... și în contradictoriu cu intimatul-reclamant .........., domiciliat în comuna ............., jud. Gorj.

Obligă apelanta pârâtă Complexul Energetic Oltenia SA la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul ...........

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 06 decembrie 2017, la Tribunalul Gorj.

Preşedinte,

..........Judecător,

..........

Grefier,

..........

Red. N.B./tehnored. A.C.

21 decembrie 2017/4 ex.

Jud. fond A.-D. J

Domenii speta

Spete similare