Situatia intervenientului

INSTANŢA

Prin sentinţa civilă nr. X din 07.04.2017 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. X/311/2014, s-a admis în parte cererea principală având ca obiect „partaj bunuri comune”, privind pe reclamanta C I-CNP , cu domiciliul procesual ales la sediul Soc. Civ. Prof. „VA”, din S, , judeţul Olt, în contradictoriu cu pârâtul C B-CNP , cu domiciliul în comuna C, judeţul Olt, cu intervenientul în interes propriu C G-CNP , cu domiciliul în comuna C, judeţul Olt şi cu intervenientul accesoriu P S-CNP , cu domiciliul în comuna C, sat B, judeţul Olt, astfel cum a fost precizată.

S-a admis în parte cererea de intervenţie principală, formulată de intervenientul C G.

S-a admis în parte cererea de intevenţie accesorie.

S-a stabilit cote de contributie la dobândirea bunurilor comune de 50% pentru reclamantă şi de 50% pentru pârât.

S-a constatat  că bunurile dobândite de părţi, reclamanta şi pârâtul, în timpul căsătoriei sunt următoarele:

-imobilele construcţii, fără îmbunătăţirile în cuantum total de 14.840 de lei, realizate de intervenientul principal: o casă cu 4 camere din paiantă, compusă din 4 (patru) camere, în suprafaţă măsurată de 45,80 mp, construită în 1970, cu valoare de 18.004 lei; - un grajd de paiantă, în suprafaţă măsurată de 55,31 mp, cu o valoare de 9.131 lei; - o magazie din paiantă, în suprafaţă de de 14,72 mp, de 5.242 lei, identificate şi evaluate prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea construcţii, DN.

Valoarea masei partajabile este de 32.377 de lei. Valoarea lotului reclamantei şi valoarea lotului pârâtului, conform cotelor stabilite este de 16.188,5 lei, fiecare.

S-a constatat că nu face parte din masa bunurilor comune ale soţilor suprafaţa totala de 1,89 ha, cu o valoare totală de 27.850 lei, individualizată potrivit Titlului de proprietate nr. X/43/6.09.1995, emis pe numele pârâtului C B, suprafaţă situată pe raza com. C, jud. Olt, evaluată potrivit raportului de expertiză în specializarea evaluare proprietate imobiliară, întocmit de expertul DIC.

S-a constatat că intervenientul principal a efectuat, în timpul căsătoriei sale,  următoarele îmbunătăţiri şi lucrări la imobilele construcţii: la casă, în valoare de 13.768 lei; o magazie în valoare de 327 lei şi gardul în valoare de 745 lei, identificate şi evaluate la suma totală de 14.840 de lei, de expertul în construcţii DN.

S-a dispus  ieşirea din indiviziune şi atribuirea bunurilor astfel:

1.Lotul nr. 1 s-a atribuit reclamantei C I şi este format din:

- imobilele construcţii, cu o valoare de 47.217 de lei: o casă cu 4 camere din paiantă, compusă din 4 (patru) camere, în suprafaţă măsurată de 45,80 mp, construită în 1970, cu îmbunătăţiri, cu o valoare totală de 31.772 lei; - un grajd de paiantă, în suprafaţă măsurată de 55,31 mp, cu o valoare de 9.131 lei; - o magazie din paiantă, în suprafaţă de de 14,72 mp, cu o valoare de 5.242 lei; un gard în valoare de 745 lei; o magazie în valoare de 327 lei, identificate şi evaluate prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea construcţii, DN;

2. Lotul nr. 2 s-a atribuit pârâtului C B şi este format din sultă în valoare de 16.188,5 lei, achitată de Lotul nr. 1.

A fost obligată reclamanta la plata către intervenientul principal a sumei de 14.840 de lei, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor şi lucrărilor efectuate de acesta la imobilele construcţii.

S-a instituit  un drept de retenţie asupra imobilelor construcţii pentru intervenientul principal, până la achitarea sumei de 14.840 de lei de către reclamantă intervenientului principal.

S-au compensat în parte cheltuielile de judecată.

S-a admis în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intervenientul principal. Obligă reclamanta şi pârâtul, în solidar, la plata către intervenientul principal a următoarelor sume, cu titlu de cheltuieli de judecată: 793 lei taxa judiciară de timbru, 500 de lei, onorariu expert, 700 de lei onorariu avocat.

A fost obligtă la plata către stat a sumei de 1500 de lei, avansate cu titlu de ajutor public judiciar pentru reclamantă, astfel: reclamanta achită suma de 750 de lei, corespunzator cotei de 1/2; pârâtul achită suma de 750 de lei, corespunzător cotei de 1/2, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive, prezenta hotarare s-a comunicat organului fiscal din cadrul Primariei Com. C, jud. Olt.

În termen de 3 zile de la data rămânerii definitive, prezenta hotarare s-a comunicat OCPI Olt-BCPI S.

Pentru a pronunţa  această sentinţă, instanţa de  fond a reţinut că prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 14.08.2014, cu nr. X/311/2014, reclamanta C I, în contradictoriu cu paratul C B, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, sa dispună partajul bunurilor comune, dobândite în timpul căsătoriei cu paratul.

 În fapt, reclamanta a arătat ca este căsătorita cu paratul din data de 24.09.1969, casatorie care este in curs si azi, data formulării prezentei acţiuni. In cursul anului 2007, mai precis la data de 30.01.2007, paratul, fara consimtamantul reclamantei, a înstrăinat cu o chitanţa de mana, fiului acestora,  C G, bunurile comune, respectiv, o casa cu 4 camere din paianta, acoperita cu ţigla, anexe gaspodaresti, împreuna cu suprafeţele de 640 mp, plus 870 mp teren intravilan, situat in tarlaua 21, Parcela X, suprafaţa de 7390 m.p situata in Tarlaua 21, Parcela Y, respectiv suprafaţa de 5000 mp situata in T74, Parcela Z, conform Titlului de proprietate nr. X/6.09.1995, iar suprafaţa de 5000 m.p situata in Tarlaua W, Parcela Z, numitei P S, fiica acestora.

Prin Sentinţa civila nr. X din 8.05.2009 a Judecătoriei Slatina, s-a admis acţiunea in constatare formulata de fiul parţilor si s-a constatat intervenita vânzarea-cumpărarea bunurilor menţionate in chitanţa. Reclamanta a învederat ca  nu a aflat de existenta acestui înscris sub semnătura privata si a sentinţei judecătoreşti decât in anul 2012, când fiul acestora i-a bătut si alungat din domiciliul conjugal, acţiuni care continua si astăzi, data introducerii acţiunii.

Acţiunea promovata de reclamanta privind constatarea nulităţii relative a acestui înscris sub semnătura privata, intitulat chitanţa, a fost respinsa prin Sentinţa civila nr. X din 29.11.2013, rămasa definitiva, prin respingerea recursului, cu motivarea ca înstrăinarea de către unul dintre soţi a bunurilor comune, fara consimtamantul celuilalt soţ, se poate rezolva  numai  pe  calea partajului, urmând  ca  soarta  actului  de înstrăinare sa depindă de rezultatul partajului, respectiv cui anume i se atribuie, in lot, bunurile vândute.

In aceste condiţii, reclamanta s-a văzut nevoita sa solicite partajul bunurilor comune, dobândite împreuna cu paratul, deoarece, după 45 ani de casatorie, risca sa ajungă in strada, respectiv a bunurilor: o casa de locuit cu 4 camere, o marchiza, o camera de acces in casa, o anexa din paianta cu 2 camere, un beci cu temelie de beton, cu patul deasupra din lemn, o alta magazie din paianta, alte doua magazii din paianta, fiecare cu cate o camera separată, acoperite cu tigla, 2 coteţe pentru pasări si pentru porci, o anexa transformata in grajd, cu 2 camere de locuit, doua magazii si coteţul din paianta, cele doua camere fiind construite din boltari de beton, iar cele doua magazii si coteţul de paianta având deasupra un patul din lemn pentru depozitarea porumbului, toate acoperite cu placi de azbociment, o alta magazine din paianta, acoperita cu placi de azbociment, teren in suprafaţa de 1,89 conform Titlului de proprietate nr. X/43/6.11.1995.

Pentru dovedirea acţiunii, reclamanta înţelege sa se folosească de proba cu

interogatoriul pârâtului si înscrisuri,  sens in care a depus la dosar: certificat casatorie, chitanţa din 30.01.2007, Sentinţa civila nr. X/2009, Sentinţa civila nr. X/2013, Titlu de proprietate, cererea adresata Primăriei C de Soc. Civ. Prof. VA, răspunsul Primăriei C, cupon pensie, declaraţie DM.

Valoarea estimata a bunurilor este de circa 30.000 lei, iar pentru taxa de timbru înţelege sa formuleze, prin acest al doilea capăt de cerere, acordarea de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de plata taxei de timbru iar in subsidiar reducerea la ½ a taxei de timbru datorate si esalonarea acesteia pe un an de zile, cu menţiunea, pe propria răspundere ca in ultimul an nu a beneficiat de scutire de plata taxei de timbru sau de reducere, iar pe pensia in valoare de 296 lei are înfiinţata si poprire de către fiul sau, prin intermediul executorului judecătoresc Dragomir Dumitru, in dosarul de executare X/2014.

In prezent bunurile nu mai figurează in registrul agricol al Comunei C, pe numele parţilor, fiind trecute pe numele fiului acestora, după rămânerea definitive a Sentinţei de constatare a intervenirii vânzării-cumpărării dintre pârât si fiul acestuia.

Reclamanta a menţionat ca nu poseda Carte Funciara, pentru bunurile solicitate la partaj.

In drept, a invocat dispoziţiile art. 669 Cod civil.

A solicitat sa fie ataşat dosarul nr. X/311/2014, in care se afla actele doveditoare.

A depus la dosarul cauzei: actul de casatorie, copie CI, certificat fiscal din13.08.2014.

La data de 14.10.2014, paratul C B a depus întâmpinare, prin care a solicitat ca instanţa  sa ia act de faptul ca recunoaşte, in totalitate, masa bunurilor solicitate de reclamanta, la masa de partaj. A învederat ca este adevărat ca, fara ştirea reclamantei, a înstrăinat cu un act sub semnătura privata confirmat printr-o hotărâre judecătoreasca  bunurile  comune, dobândite in  timpul căsătoriei cu reclamanta, fiului acestora.

A menţionat ca este adevărat ca  terenul  pe care se afla imobilele ce urmează a se partaja si terenul atribuit fiului si fiicei acestora prin actul sub semnătura privata, confirmat de instanţa, deşi este trecut in  titlu, pe numele paratului, a aparţinut unchiului reclamantei  si  nu al  paratului, lucru  confirmat de Primăria C, scris.

 Este adevărat ca acţiunea reclamantei  având ca obiect nulitatea actului sub semnătura privata, întocmit de parat in  favoarea  fiului  acestora  C  G,  a fost respinsa, cu motivarea  ca trebuie făcut  partajul intre cei  2  soţi si apoi se va  aprecia valabilitatea  actului, raportat la partea căreia i se atribuie bunurile.

Paratul a învederat ca  este de acord că reclamanta a aflat de înstrăinarea bunurilor in anul 2012, când fiul acestora, urmarea discuţiilor contradictorii cu reclamanta,  pe seama înstrainarii bunurilor, i-a bătut si i-a alungat din domiciliu, aceasta stare extrem de tensionata existând in permanenta pana in zilele de azi.

 Este de acord cu încheierea unei tranzacţii, cu reclamanta, având ca obiect partaj bunuri comune.

 Paratul a învederat ca nu mai are alte probe si excepţii de invocat.

 In drept, a invocat  dispoziţiile art. 205 Cod pr. civila.

La data de 29.10.2014, reclamanta C I, a depus răspuns la întâmpinarea depusa de paratul C B. A arătat ca este de acord cu susţinerile paratului formulate prin întimpinarea depusa, este de acord cu încheierea unei tranzacţii, cu condiţia ca imobilul  casa  de locuit sa  fie  atribuit reclamantei, iar celelalte bunuri paratului, cu plata unei sulte, daca va fi cazul.

Reclamanta a învederat ca nu mai are alte probe si excepţii de solicitat sau invocat.

La data de 11.12.2014, intervenientul  C G, domiciliat în S jud. Olt, în contradictoriu cu reclamanta C I, domiciliată în jud.Olt, CNP  şi pârâtul C B domiciliat în,  jud.Olt, CNP , a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând admiterea acesteia în principiu şi, pe fond, respingerea acţiunii părţilor, ca neîntemeiată.

Intervenientul C G a solicitat ca instanţa să nu reţină la masa de partaj a celor doi soţi bunurile imobile vândute de pârâtul C B prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanţă" din  data de 30.01.2007 respectiv: -o casă cu 4 camere din paiantă, acoperită cu ţiglă având şi o marchiză şi o cameră de acces în casă;-anexe gospodăreşti compuse din: anexă din paiantă cu două camere, lipită de casa de mai sus, anexă în care locuiesc reclamanta şi pârâtul, un beci cu temelie din beton cu pătul din lemn deasupra, două magazii din paiantă cu câte o cameră acoperite cu ţiglă, două coteţe pentru păsări şi porci, un grajd cu două camere construit din bolţari de beton acoperit cu plăci de azbociment, două magazii şi un coteţ de păsări din paiantă cu pătul din lemn deasupra pentru depozitat porumbul, acoperit, de asemenea, cu plăci de azbociment, o altă magazie situată în curte, separat  de celelalte construcţii, construită din paiantă şi acoperită cu plăci din azbociment; -suprafeţele de 640 mp şi 870 mp teren intravilan situate în T21 P 86,86/1 şi suprafeţele de 7390 şi 5000 mp teren extravilan situate în T 21 P 99, respectiv T 74.

In fapt, intervenientul C G a arătat ca,  prin cererea de chemare în judecată, reclamanta C I solicită împărţirea, în timpul căsătoriei, a bunurilor comune reprezentate de bunurile arătate  mai sus şi, de asemenea, a terenului în suprafaţă de 1,89 ha conform Titlului de proprietate nr.X/43/06.09.1995. Cererea este motivată de împrejurarea că pârâtul ar fi efectuat acte de înstrăinare a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei respectiv bunurile menţionate în înscrisul intitulat "chitanţă" din 30.01.2007, fară consimţământul acesteia.

Intervenientul a învederat ca susţinerea reclamantei este neîntemeiată, motiv pentru care acţiunea acesteia trebuie respinsă, având în vedere că nu sunt justificate motivele invocate pentru partajarea bunurilor comune în timpul căsătoriei, reclamanta şi pârâtul locuiesc în aceeaşi gospodărie iar înstrăinarea bunurilor către intervenient şi sora sa P S, prin înscrisul sub semnătură privată din data de 30.01.2007, s-a făcut cu consimţământul ambilor soţi.

Vânzarea-cumpărarea făcută către intervenientul C G şi către sora sa P S, prin înscrisul sus-menţionat, a fost confirmată prin Sentinţa civilă definitivă, nr.X/08.05.2009, iar referitor la Titlul de proprietate în care sunt cuprinse terenurile vândute, acţiunea reclamantei în anularea acestui titlu a fost respinsă prin Sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2012, titlul de proprietate nr.X/43/06.09.1995 fiind emis pentru pârâtul C B.

In cazul admiterii acţiunii, intervenientul C G a solicitat ca instanţa sa dispuna atribuirea bunurilor în lotul pârâtului C B şi  validarea  vânzării făcute de acesta prin înscrisul sub semnătură privată sus-menţionat.

In subsidiar, a solicitat obligarea reclamantei şi a pârâtului să-i plătească contravaloarea lucrărilor necesare şi utile făcute  la imobilele ce au făcut obiectul vânzării-cumpărării, precum şi a celorlalte lucrări şi construcţii efectuate în gospodăria acestora, toate acestea le apreciaza provizoriu la suma de 10.000 lei, în vederea satisfacerii taxei judiciare de timbru, urmând ca valoarea reală a lor să fie stabilită prin expertiză tehnică judiciară.

Intervenientul C G a solicitat ca instanţa să dispună instituirea în favoarea sa a unui drept de retenţie asupra imobilelor ce au făcut obiectul vânzării-cumpărării până la achitarea integrală a despăgubirilor ce vor fi acordate de către instanţă.

 A solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

A solicitat ca instanţa să constate că, prin poziţia lor ce rezultă din întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare formulate, se demonstrează că, între reclamantă şi pârât, există o înţelegere frauduloasă privind promovarea acestui proces, făcută cu rea-credinţă, pentru a încerca să lase fără efecte vânzarea-cumpărarea din 30.01.2007, mai ales că, printr-o acţiune anterioară, aceeaşi reclamantă a cerut anularea chitanţei prin care s-a făcut vânzarea, acţiune respinsă în mod irevocabil prin Sentinţa civilă nr. X/29.11.2013 a Judecătoriei Slatina dată în dosarul civil nr.X/311/2012.

Bunurile ce au făcut obiectul vânzării, aşa cum acestea se aflau la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare şi al pronunţării Sentinţei civile nr.X/2009 sunt: -un imobil casă de locuit compus din 4 camere, o marchiză, o cameră de acces în casă, -o anexă din paiantă lipită de casa de mai sus care are două camere (în care locuieşte reclamanta şi pârâtul), un beci cu temelie din beton cu patul deasupra din lemn, o altă magazie din paiantă demolată de intervenient şi refăcută din bolţari de beton, acoperită cu tablă, două magazii din paiantă fiecare având câte o cameră separată acoperite cu ţiglă, două coteţe pentru păsări şi pentru porci, -o anexă transformată în grajd cu două camere de locuit, cele două camere fiind construite din bolţari de beton, două magazii şi un coteţ de păsări iar cele două magazii şi coteţul din paiantă având deasupra patul din lemn pentru depozitarea porumbului, toate acestea fiind acoperite cu plăci din azbociment; -în curte, separat de cele arătate mai sus, se mai află o magazie tot din paiantă acoperită cu plăci din azbociment.

Începând din anul 2009, respectiv după pronunţarea sentinţei civile sus-menţionate, şi în anii 2010, 2011, datorită stării avansate de degradare în care se afla (ţigla spartă, ploua în casă), a început lucrările de reparaţii la imobilul casă de locuit cu patra camere şi anume:

a) a renovat cele două camere şi marchiza în sensul că : - a făcut centură din beton la casă, cu săpătură pentru fundaţie cu o grosime de cea 20 cm, a dat pământul jos de pe pereţi până la tencuială, a pus plase din fier pe pereţi, a zidit, gletuit, vopsit, a săpat şi scos pământul din podele cam la o adâncime de o jumătate de metru şi a turnat podea de ciment în cele două camere şi marchiză, a montat parchet în camere, a montat uşă nouă din lemn, a montat tavane şi tocărie din PVC la geamuri la toată casa;

b) a dat jos acoperişul din ţiglă, care era total compromis şi a făcut un nou acoperiş în sensul că a dat totul jos, a turnat centură mai sus cu cca 1 m, a pus grinzi noi, cca 50 căpriori, scândură, tablă tip Lindab, geamuri şi tocărie din PVC la pod, fiind dată o cu totul altă formă acoperişului.

c) a efectuat şi alte lucrări în gospodărie şi anume: -a schimbat scândura la gardul din curte (ulucile ) pe o distanţă de cca 50 ml; -a făcut o magazie din bolţari de beton acoperită cu tablă în locul magaziei ce se afla imediat după beci la imobilul cu patru camere,  magazie despre care a amintit mai sus.

Toate lucrările au fost făcute cu muncitori plătiţi de intervenient, cu materiale cumpărate de acesta, toate celelalte cheltuieli aferente unor asemenea lucrări fiind, de asemenea, suportate de intervenient, sumele de bani necesare fiind obţinute din veniturile salariale ale sale şi ale soţiei, dar şi din două credite contractate cu Raiffeisen Bank S, unul în valoare de 62.000 lei şi altul în valoare de 5.000 lei. Toate lucrările efectuate au fost făcute cu bună-credinţă, având în vedere că, nu numai în temeiul înscrisului sub semnătură privată intitulat "chitanţă" din data de 30.01.2007, dar mai ales, a Sentinţei civile nr.X/08.05.2009 pronunţate de Judecătoria Slatina, în dosarul civil nr. X/311/2009, dobândise calitatea de proprietar asupra bunurilor imobile construcţii şi terenuri şi se bucura de exercitarea tuturor prerogativelor dreptului de proprietate .

In drept, a invocat disp.art.62-65 C.pr.civ., art.555 şi art. 2495(1) C.civ .

In dovedire, a solicitat administrarea probei  cu interogatoriu pentru reclamantă şi pârât; înscrisuri, martori, CV, domiciliat în com.C, jud.Olt, FC,  domiciliat în S, jud.Olt, NM, domiciliat în com. C, jud.Olt.

A depus alăturat copii pentru comunicare, chitanţa din 30.01.2007, Sentinţa civilă nr.X/08.05.2009 şi Încheierea din 17.06.2009, ambele pronunţate de Judecătoria Slatina.

Pentru termenul  din data de 12 decembrie 2014, reclamanta C I si paratul C B au depus o tranzacţie, învederând instanţei ca au convenit ieşirea din indiviziune, hotărând, de comun acord, repartizarea bunurilor comune, in loturi, după cum urmează: -Lotul nr. l se repartizează reclamantei C I, care va primi următoarele bunuri: -O casa de locuit cu 4 camere,o marchiza,o camera de acces in casa,suprafaţa de 1,89 ha teren conform Titlului de proprietate nr. X/42/6.11.1995; -Lotul nr 2 se atribuie paratului C B, care va primi următoarele bunuri: -o anexa din paianta, cu 2 camere, un beci cu temelie din beton,un patul din lemn, 3 magazii din paianta, fiecare cu cate o camera, acoperite cu ţigla, 2 coteţe pentru pasări si porci, o anexa transformata in grajd cu 2 camere de locuit, construite din bolţari de beton, -terenul  pe care sunt amplasate aceste bunuri, atribuite paratului, se acorda, in folosinţa gratuita acestuia, pe durata vieţii.

La data de 04.02.2015, intervenienta P S, cu domiciliul în Comuna C, Sat B, Judeţul Olt, fiica parţilor in dosarul de mai sus, având ca obiect partaj bunuri comune si sora intervenientului C G, a depus cerere de intervenţie accesorie, in favoarea reclamantei C I.

 In fapt, intervenienta a arătat ca  reclamanta solicita partajarea bunurilor comune, dobândite in timpul căsătoriei cu paratul C B si atribuirea in lotul acesteia, a casei si terenului de 1,989 ha, pe considerentul ca, paratul ar fi înstrăinat, cu chitanţa din data de 30.01.2007, fara ştirea acesteia aproape toate bunurile comune, fiului acestora, intervenientul C G, iar prin sentinţa civila X/8.05.2009 s-a confirmat aceasta vânzare.

Acţiunea de constatare a nulităţii absolute a acestei chitanţe, a fost respinsa, prin Sentinţa civila nr. X din 29.11.2013 a Judecătoriei Slatina, cu motivarea ca nu se poate solicita constatarea nulităţii absolute sau relative a unui act de înstrăinare a  bunurilor, de un soţ, fara consimtamantul celuilalt soţ, decât după, partajul bunurilor comune si după cum si cui sunt atribuite bunurile vândute.

Intervenienta a precizat ca a fost parte in acest dosar, in calitate de parata, deoarece, prin acea chitanţa si intervenientei, paratul i-a înstrăinat o suprafaţa de 5000 m.p.

Si atunci si acum, prin aceasta cerere de intervenţie accesorie, a susţinut si susţine ca vânzarea tuturor bunurile trecute  in  acea chitanţa, vândute  intervenientei  si fratelui sau s-a făcut fara consimtamantul reclamantei, care a luat la cunoştinţa de vânzare in urma cu puţina vreme, când intervenientul  a început  sa provoace scandaluri in familie, sa-i lovească pe  cei  doi părinţi, sa-i  alunge din domiciliu.

Acesta este  motivul  real, pentru care părţile s-au  înţeles  sa fie  atribuite  o parte din bunurile  vândute in  lotul reclamantei, pentru a nu fi  evacuaţi in strada de intervenient, C G.

In drept, a invocat dispoziţiile art. 63 Cod pr. civila.

A solicitat judecarea in lipsa.

La data de 31.03.2015, intervenientul in interes propriu C G, a formulat întâmpinare la cererea de intervenţie  formulată de P S şi a solicitat respingerea acesteia.

A arătat ca intervenienta P S este cumpărătoarea de la pârâtul B G, conform chitanţei din 30.01.2007, a suprafeţei de 5000 mp, suprafaţă pe care a stăpânit-o şi pe care o stăpâneşte şi niciodată nu a contestat actul prin care i s-a vândut această suprafaţă, dimpotrivă, a solicitat instanţei constatarea intervenirii vânzării-cumpărării în temeiul acestui act, aşa după cum rezultă din Sentinţa civilă nr.X din 08.05.2009 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr.X/311/2009.

Intervenientul in interes propriu C G a arătat ca intervenienta P S ştie foarte bine că paratul, cu ştiinţa reclamantei C I, le-a vândut bunurile menţionate în chitanţa sub semnătură privată din 30.01.2007, poziţia exprimată de aceasta prin cererea de intervenţie de faţă fiind datorată alianţei ce a intervenit între intervenienta şi părinţii intervenientului ulterior, cu intenţia de a-l deposeda  de bunurile cumpărate.

Această intenţie precum şi înţelegerea frauduloasă intervenită între cei trei, respectiv reclamanta, pârâtul şi intervenientă, rezultă cu prisosinţă din conţinutul tranzacţiei depuse la dosarul cauzei, prin care intervenientul in interes propriu C G este lipsit de bunurile pe care le-a cumpărat, tranzacţie cu care toate cele trei părţi s-au arătat de acord.

Întrucât prin cererea de intervenţie nu se justifică un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual şi nici nu se urmăreşte prevenirea încălcării unui drept subiectiv, a solicitat respingerea acesteia.

Prin Încheierea din data de 03.04.2015 s-a admis cererea reclamantei de acordare a ajutorului public judiciar şi s-a dispus scutirea acesteia de la plata sumei de 1500 de lei, datorată cu titlu de taxa judiciara de timbru.

Prin Încheierea din data de 03.04.2015 s-au admis în principiu cererea de intervenţie în interes propriu şi cererea de intervenţie accesorie.

Prin Încheierea din data de 24.03.2017, s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulata de intervenientul C G, ca rămasă fără obiect.

S-au depus concluzii scrise de către reclamantă, prin care s-au reluat susţinerile anterioare.

In cursul cercetării judecătoreşti a fost incuviintata si administrata de instanta proba cu înscrisuri, interogatoriul propus a fi luat de intervenientul C G reclamantei C I (reclamanta nu a raspuns la interogatoriu), interogatoriul propus a fi luat de intervenientul C G intervenientei P S (intervenientaa raspuns la interogatoriu), interogatoriul propus a fi luat de intervenientul C G paratului C B (paratul a raspuns la interogatoriu), interogatoriul propus a fi luat de intervenientul C G reclamantei C I (reclamanta a raspuns la interogatoriu),  proba testimoniala cu martori sens in care au fost audiati martorii DN,  NC, NM, CVI,  declaratiile acestora fiind consemante si atasate la dosar.

Analizând actele dosarului, instanţa a retinut următoarele :

În fapt, căsătoria părţilor C I şi C B a fost încheiata la data de 24.09.1969 şi inregistrată sub nr. 31 in Registrul de Stare Civilă al Primăriei Com. C, părţile fiind căsătorite şi la această dată (certificat de căsătorie f. 6 ds.).

Titlul de proprietate nr. X/43/6.09.1995 a fost emis pe numele pârâtului C B, pentru suprafaţa totala de 1,89 ha, situată pe raza com. C, jud. Olt. Suprafaţa a fost reconstituită pe numele C B, în calitate de moştenitor al numitului DM.

Prin Sentinţa civilă nr. X din data de 20.11.2012, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2012 a fost respinsă, ca lipsită de interes acţiunea reclamantei în anularea Titlul de proprietate nr. X/43/6.09.1995.

 Potrivit Adeverinţei nr. X/13.08.2014, eliberată de Primăria Com. C, C I şi C B figurează înscrişi în Registrul Agricol din anii 2007-2011, la poz. 25 din vol. 9 cu următoarele bunuri: casă de locuit, în suprafaţă de 55 mp, construită în 1970; un grajd în suprafaţă de 40 mp; o magazie de 12 mp (f. 8 ds.).

Prin Sentinţa civila X/8.05.2009, pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. X/311/2009, irevocabila prin nerecurare, al carei dispozitiv a fost îndreptat prin incheierea pronuntata in sedinta din Camera de Consiliu din data de 17.06.2009, a fost admisa cererea avand ca obiect ,,actiune in constatare’’, formulata de reclamantii C G si P S, in contradictoriu cu paratul C B, constatandu-se ca paratul a vandut reclamantului C G suprafetele de 7390 mp teren arabil extravilan, de 5000 mp teren arabil extravilan (reprezentand ½ din suprafata totala de 1 ha), de 870 mp teren arabil intravilan si de 640 mp teren intravilan curti-constructii, mentionate in titlul de proprietate nr. X/43/06.09.1995, impreuna cu imobilele constructii constand in casa din paianta cu 4 camere, acoperita cu tigla si anexe gospodaresti, cu suma de 800 RON. iar fiicei sale, paratei P S suprafata de 5000 mp teren arabil extravilan (reprezentand 1/2 din suprafata totala de 1 ha), mentionata in Titlul de proprietate nr. X/43/06.09.1995, instanta pronuntand o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.

Acţiunea de constatare a nulităţii absolute chitanţei, întocmite la data de 30.01.2007 de C B, acţiune promovată de reclamanta C I a fost respinsa, prin Sentinţa civila nr. X din 29.11.2013 a Judecătoriei Slatina. S-a reţinut că au calitatea de bunuri comune ale sotilor C I si C B doar imobilele constructii, constand in casa din paianta cu 4 camere, acoperita cu tigla si anexe gospodaresti, in schimb suprafata totala de 1,89 ha, mentionata in Titlul de proprietate nr. X/43/06.09.1995, reconstituita paratului C B, reprezinta un bun propriu al acestuia, dobandit prin mostenire legala de la autorul sau, defunctul DM. În cauză s-a apreciat că se poate vorbi de o instrainare fara consimtamantul paratei-reclamante, cu nesocotirea dispozitiilor art. 35 alin. 2 teza a II-a din Codul familiei, doar in ceea ce priveste imobilele constructii, deoarece doar acestea au calitatea de bunuri comune ale sotilor, in schimb imobilele terenuri puteau fi instrainate de paratul C B fara consimtamantul sotiei sale, reclamanta parata C I, imobilele constructii nefiind bunuri comune ale sotilor, ci bunuri proprii ale vanzatorului C B, dobandite in timpul casatoriei prin mostenire legala. Referitor la instrainarea de catre paratul C B a imobilelor constructii, aflate in proprietatea codevalmasa a sotilor C B si C I, in cazul instrainarii de catre unul dintre soti, fara consimtamantul celuilalt sot, a imobilelor dobandite in timpul casatoriei, sotul al carui consimtamant a fost nesocotit, nu poate cere constatarea nulitatii sau anularea actului de instrainare in timpul starii de indiviziune si nici nu poate introduce o actiune in revendicare daca cumparatorul a intrat in posesia bunului. Sotul al carui consimtamant a fost nesocotit poate solicita partajul bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei, urmand ca soarta actului de instrainare sa depinda de rezultatul partajului, in sensul ca, in cazul in care, la partaj, bunurile instrainate vor fi atribuite in lotul sotului instrainator, actul de instrainare ramane valabil iar dreptul de proprietate al cumparatorului se consolideaza retroactiv. In schimb, daca la partaj bunul instrainat va fi atribuit in lotul sotului al carui consimtamant a fost nesocotit, se va putea solicita desfiintarea actului de instrainare datorita lipsei calitatii de proprietar exclusiv al vanzatorului. Atata timp cat, astfel cum s-a mentionat mai sus, in timpul starii de indiviziune nu se poate solicita anularea unui act de instrainare a bunurilor imobile codevalmase de catre unul dintre soti fara consimtamantul celuilalt sot, instanta a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii in anulare, invocata din oficiu a respins cererea formulata de reclamanta parata C I, ca inadmisibila.

Martorul DN, propus de reclamanta, a arătat că imobilul construcţie în cauză a fost proprietatea reclamantei, iar pârâtul a venit în casa acesteia după căsătorie. Au avut o casa mică pe care au demolat-o şi au construit imobilul actual. La acest imobil s-au făcut îmbunătăţiri de către C B şi C G, care se întelegeau la început. În prezent sunt neînţelegeri între părţi, iar reclamanta şi pârâtul au fost dati afară din casă (f. 143 ds.).

Martorul NC, propus de reclamantă, vecin cu părţile, a arătat că pârâtul a vândut casa fiului său, C G, iar îmbunătăţirile la casă s-au făcut înainte de vânzare (f. 144 ds.).

Martorul NM, propus de intervenient, a arătat că s-au făcut îmbunătăţiri la casa care ştie că este a lui  C G. Martorul şi fratele lui au participat la renovarea acoperişului casei şi a fost plătit de intervenientul, care a luat şi materiale de construcţii. A observat că s-au făcut şi alte renovări ale construcţiei, cum ar fi geamuri şi uşi termopan (f. 171 ds.).

Martorul CVI, propus de intervenient, a arătat că a participat la efectuarea mai multor lucrări de renovare la imobilul situat în  Com. C, jud. Olt, lucrările fiind efectuate în 2002. I-a plătit soţia lui C G, pentru care a stiut că efectuează lucrările. Nu ştie cine a cumpărat materialele. I-a observat şi pe părinţii intervenientului, care se întelegeau bine cu acesta. Au pus masa, dar nu i-au ajutat efectiv la muncă. A auzit că  C B a fost operat înainte, dar nu ştie exact (f. 182 ds.).

În raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcţii întocmit de expertul tehnic judiciar DN au fost identificate şi evaluate: imobilele construcţii- o casă cu 4 camere din paiantă, compusă din 4 (patru) camere, în suprafaţă măsurată de 45,80 mp, construită în 1970, cu valoare de 18.004 lei; - un grajd de paiantă, în suprafaţă măsurată de 55,31 mp, cu o valoare de 9.131 lei; - o magazie din paiantă, în suprafaţă de de 14,72 mp, de 5.242 lei; îmbunătăţirile şi lucrările efectuate de intervenientul principal la imobilele construcţii: la casă, în valoare de 13.768 lei; o magazie în valoare de 327 lei şi gardul în valoare de 745 lei, suma totală fiind de 14.840 de lei. Raportul iniţial (f. 104-107 ds.) a fost completat şi lămurit ulterior de către expert.

Prin raportul de expertiză în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare, expertul tehnic DIC a evaluat: suprafaţa totala de 1,89 ha, cu o valoare totală de 27.850 lei, individualizată potrivit Titlului de proprietate nr. X/43/6.09.1995, emis pe numele pârâtului C B, suprafaţă situată pe raza com. C, jud. Olt (f. 242 -269 ds).

Sunt incidente, cu privire la partajul bunurilor comune, dispoziţiile legale din Noul Cod Civil, precum şi dispoziţiile din Noul Cod de Procedură Civilă, raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Se reţin dispoziţiile din Noul Cod Civil, potrivit căruia:

 „Art. 357 - Lichidarea comunităţii. Partajul (...) (2) În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soţ, pe baza contribuţiei sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât şi la îndeplinirea obligaţiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală (...).

Art. 358*) - Partajul în timpul regimului comunităţii (1) În timpul regimului comunităţii, bunurile comune pot fi împărţite, în tot sau în parte, prin act încheiat în formă autentică notarială, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească, în caz de neînţelegere. (2) Prevederile art. 357 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. (3) Bunurile atribuite fiecărui soţ prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neîmpărţite rămân bunuri comune. (4) Regimul comunităţii nu încetează decât în condiţiile legii, chiar dacă toate bunurile comune au fost împărţite potrivit acestui articol.

*) Dispoziţiile art. 358 din Codul civil sunt aplicabile şi căsătoriilor în fiinţă la data intrării în vigoare a Codului civil, dacă actul de împărţire a bunurilor comune se încheie după această dată. În cazul cererilor de împărţire a bunurilor comune aflate în curs de judecată în primă instanţă la data intrării în vigoare a Codului civil, instanţa de judecată poate dispune împărţirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, fără a mai fi necesară examinarea motivelor temeinice. (a se vedea art. 36 din Legea nr. 71/2011)”

Referitor la regimul juridic al bunurilor dobândite de soţi în timpul căsătoriei, sunt incidente prevederile legale de la data dobândirii acestora, în speţa cele ale Codului Familiei.

I. Cu privire la masa de bunuri

1. Se va constata ca părţile că bunurile dobândite de părţi, reclamanta şi pârâtul, în timpul căsătoriei sunt următoarele:

-imobilele construcţii, fără îmbunătăţirile în cuantum total de 14.840 de lei, realizate de intervenientul principal: o casă cu 4 camere din paiantă, compusă din 4 (patru) camere, în suprafaţă măsurată de 45,80 mp, construită în 1970, cu valoare de 18.004 lei; - un grajd de paiantă, în suprafaţă măsurată de 55,31 mp, cu o valoare de 9.131 lei; - o magazie din paiantă, în suprafaţă de de 14,72 mp, de 5.242 lei, identificate şi evaluate prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea construcţii, DN.

 Potrivit înscrisurilor de la dosar, declaraţiei martorului DN şi expertizei efectuate, părţile C I şi C B au ridicat imobilele construcţii menţionate mai sus în timpul căsătoriei.

Cei doi soţi sunt proprietari în codevălmăşie asupra bunului imobil edificat în timpul căsătoriei pe terenul unuia dintre ei.

  În acest sens, în doctrină, s-a apreciat că, în temeiul legii, dreptul de superficie se naşte atunci când soţii construiesc împreună pe terenul proprietatea exclusivă a unuia dintre ei. Potrivit art. 30 C. Fam., bunurile dobândite de oricare dintre soţi în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, ceea ce înseamnă că aceeaşi va fi soarta construcţiei ridicate de soţi pe terenul proprietatea unuia dintre ei, soţului neproprietar urmând a-i fi recunoscut asupra terenului celuilalt soţ un drept de superficie. În practică, această soluţie este în Decizia de îndrumare nr. 19/1960 a plenului Tribunalului Suprem (în CD 1960, p.26). Aceeaşi construcţie juridică a fost menţionată sub regimul Legii nr. 58 şi al Legii nr. 59/1974, prin care se interzicea înstrăinarea terenurilor de orice fel prin acte juridice: Tribunalul Suprem, S. Civ., Decizia nr. 913/1983, în R.R.D. nr. 5/1983; Tribunalul Suprem, S.Civ., Decizia nr. 1261/1982, în R.R.D. nr. 7/1983 (Apud. Corneliu Bîrsan, Drept Civil. Drepturi reale principale în reglementarea Noului Cod Civil, Ediţia a 2-a, revizuită şi actualizată, Editura Hamangiu, Bucureşti 2015, p. 255).

În cauză, regimul juridic al bunurilor este supus reglementării legale în vigoare la data dobândirii/edificării lor, anume reglementării din Codul Familiei, în prezent abrogat. Însă, şi în reglementarea din Noul Cod Civil, în art. 693 alin. 2 se prevede că dreptul de superficie poate fi dobândit printr-un alt mod prevăzut de lege, situaţie care poate fi întâlnită, potrivit doctrinei de specialitate, în cadrul raporturilor de familie, în situaţia în care soţii au ales ca regim matrimonial regimul comunităţii legale de bunuri, prevăzut de art. 339-359 Noul Cod Civil şi realizează împreună o construcţie pe terenul proprietatea exclusivă a unuia dintre ei. Exact ca în cazul reglementării materiei comunităţii de bunuri a soţilor de art. 30 Codul Familiei, în prezent abrogat, soţii vor dobândi, în devălmăşie, dreptul de superficie asupra construcţiei sau plantaţiei, daca e cazul, astfel realizate pe terenul proprietatea exclusivă a unuia dintre ei (Corneliu Bîrsan, Drept Civil. Drepturi reale principale în reglementarea Noului Cod Civil,Ediţia a 2-a, revizuită şi actualizată, Editura Hamangiu, Bucureşti 2015, p. 261).

Aceeaşi opinie este susţinută şi în doctrina din materia dreptului civil - dreptul familiei, în care se arată că, şi în reglementarea din Noul Cod Civil, asemenea celei din Codul familiei: atunci când un soţ ridică o lucrare, cu mijloace bunuri comune, pe terenul propriu al celuilalt soţ, având consimţământul soţului proprietar, precum şi atunci când ambii soţi ridica o asemenea lucrare, pe terenul bun propriu al unuia dintre ei, construcţia este bun comun, iar soţul neproprietar al terenului dobândeşte un drept de superficie (folosinţă) asupra terenului bun propriu al celuilalt soţ. Se invoca Decizii ale Tribunalului Suprem, s. civ.: Dec. nr. 2167 din 15 noiembrie 1972, în C.D. 1972, p.212 ; Dec.nr. 1746 din 2 noiembrie 1960, în L.P. nr.4/1961, p.78 (Apud. Marieta Avram, Drept Civil. Familia, Editura Hamangiu, Bucureşti 2013, p. 255-256). De asemenea, se apreciază că şi atunci când soţii efectuează lucrarea autonomă pe terenul unui terţ, daca a existat o înţelegere cu proprietarul terenului, soţii dobândesc chiar dreptul de proprietate asupra lucrării, având un drept de superficie asupra terenului, născut în baza unui act juridic, anume a convenţiei părţilor. Soluţiile practice rezultă din coroborarea dispoziţiilor din materia comunităţii de bunuri, art. 339 şi art. 340 Noul Cod Civil, cu dispoziţiile în materia accesiunii imobiliare artificiale (art. 577-597 NCC).

În cauză imobilele construcţii au fost edificate în timpul căsătoriei celor doi soţi, pe terenul autorului DM, pentru suprafaţa de teren pe care este edificată construcţia fiind reconstituit dreptul de proprietate pe numele C B, în calitate de moştenitor al numitului DM. Astfel, cei doi soţi sunt proprietari asupra construcţiei edificate în timpul căsătoriei lor, casa fiind edificata în 1970, conform susţinerilor părţilor, actelor de la Primăria Com. C, declaraţiei martorului DN.

Instanţa reţine, pentru partajare, valoarea de piaţă a imobilelor în cauză, care reprezintă preţul cel mai probabil pe care părţile l-ar obţine prin vânzarea imobilului pe piaţa imobiliară din zona de interes, pret stabilit de expertul DN la data expertizării.

Imobilul se va reţine, însă, fără îmbunătăţirile în cuantum total de 14.840 de lei, realizate de intervenientul principal C G, pentru motivele de mai jos.

2. Se va constata că nu face parte din masa bunurilor comune ale soţilor suprafaţa totala de 1,89 ha, cu o valoare totală de 27.850 lei, individualizată potrivit Titlului de proprietate nr. X/43/6.09.1995, emis pe numele pârâtului C B, suprafaţă situată pe raza com. C, jud. Olt, evaluată potrivit raportului de expertiză în specializarea evaluare proprietate imobiliară, întocmit de expertul DIC.

Se are în vedere că Titlul de proprietate nr. X/43/6.09.1995 a fost emis pe numele pârâtului C B, iar  prin Sentinţa civilă nr. X din data de 20.11.2012, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2012 a fost respinsă, ca lipsită de interes, acţiunea reclamantei în anularea Titlul de proprietate nr. X/43/6.09.1995.

De altfel, şi in cuprinsul Sentinţei civile definitive nr. X din 29.11.2013, pronunţate de Judecătoria Slatina în ds. nr. X/311/2012, s-a reţinut că suprafata totala de 1,89 ha, mentionata in Titlul de proprietate nr. X/43/06.09.1995, reconstituita paratului C B, reprezinta un bun propriu al acestuia, dobandit prin mostenire legala de la autorul sau, defunctul DM şi nu bun comun al soţilor. Considerentele acestei sentinţe, irevocabile, au intrat în puterea lucrului judecat.

 Întrucât nu s-a solicitat de către pârât să se constate ca terenul este bunul său propriu, cu aplicarea principiului disponibilităţii, instanţa doar va constata că nu face parte din masa bunurilor comune ale soţilor suprafaţa totala de 1,89 ha. 

3. Se va constata că intervenientul principal a efectuat, în timpul căsătoriei sale,  următoarele îmbunătăţi şi lucrări la imobilele construcţii: la casă, în valoare de 13.768 lei; o magazie în valoare de 327 lei şi gardul în valoare de 745 lei, identificate şi evaluate la suma totală de 14.840 de lei, de expertul în construcţii DN.

Datele din raportul de expertiză întocmit de expertul DN se coroborează cu declaraţia martorilor propuşi de intervenient, care au arătat că renovările s-au realizat prin contribuţia acestuia, în timpul căsătoriei sale. Martorii s-au referit şi la probleme de sănătate ale pârâtului şi nu rezultă o contribuţie efectivă, cuantificabilă acestuia din urmă la realizarea respectivelor îmbunătăţiri.

Prin urmare, se va constata realizarea îmbunătăţirilor de către intervenientul principal, în timpul căsătoriei acestuia, aşa cum a susţinut el însuşi, precum şi martorii audiaţi. De altfel, reclamanta şi pârâtul nu au contestat realizarea unor îmbunătăţiri. Contravaloarea acestora nu intră în masa partajabilă, atâta timp cât nu au fost efectuate de părţi, ci de intervenientul principal.

Valoarea îmbunătăţirilor este aceea din raportul de expertiză, astfel cum a fost completat de expertul tehnic judiciar DN (f. 322-327 ds.) şi nu valoarea majorată pretinsă de intervenient, cu privire la care expertul a justificat faptul că a fost o simplă eroare de scriere. Din datele raportului de expertiză se justifică suma totală de 14.840 de lei, iar intervenientul principal însuşi a estimat, în cererea sa iniţială, valoarea imbunătăţirilor la suma de 10.000 de lei. Prin urmare, suma stabilită de expert a fost una apropiată şi chiar mai mare decât cea estimată de partea însăşi şi reflectă valoarea acestor îmbunătăţiri astfel cum au fost identificate la faţa locului.

II. Pe baza probelor administrate, instanta va stabili cote de contributie la dobandirea bunurilor comune de 50% pentru reclamantă şi de 50% pentru pârât.

În lipsa unor susţineri şi dovezi contrarii, se va aplica prezumţia contribuţiei egale a soţilor la edificarea acestora, prevăzută atât de Codul Familiei, cât şi de art. 357 alin. 2 din Noul Cod Civil. Prin urmare, se va reţine o cota de 1/2 pentru fiecare soţ.

III. Având în vedere cele de mai sus, se va dispune ieşirea din indiviziune conform celor arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cererea de sistare a stării de codevalmăsie, instanţa reţine că, potrivit art. 358 alin (4) Cod Civil, regimul comunităţii nu încetează decât în condiţiile legii, chiar dacă toate bunurile comune au fost împărţite potrivit acestui articol, astfel încât se va proceda la doar la împărţirea bunurilor potrivit prevederilor art. 979 şi urm. privind procedura specială a partajului judiciar din NCPC.

In privinţa formării şi atribuirii loturilor se au în vedere prevederile art. 983 alin. (2) NCPC: „– Instanţa va face împărţeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedează la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani”. Totodată, sunt aplicabile criteriile prevăzute de art. 987 NCPC, potrivit cărora: „Criteriile partajului - La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea”.

Astfel, se are în vedere că partajul bunurilor comune este operatiunea juridică prin care se pune capăt stării de codevălmăsie existenta între fostii soti, în sensul că bunul dobândit în timpul căsătoriei este împărtit materialmente între copărtaşi, fiecare dintre acestia devenind proprietar exclusiv asupra unei părti determinate sau asupra bunului ce formează obiectul coproprietatii.

Prin urmare, pe calea acestui partaj judiciar, instanta este tinută de a hotărî modalitatile concrete de partajare, adică de a stabili fie atribuirea bunului în proprietatea exclusivă a unuia dintre codevălmasi, fie de a forma loturi si de a le atribui în natură fiecărui codevălmas, fie, în ultima analiza, de a dispune vânzarea bunului si de a împărti echivalentul bănesc între copărtaşi.

Principala modalitate de realizare a partajului este partajul în natură, prin formarea de loturi si atribuirea acestora coproprietarilor. Aceasta modalitate se impune pentru a da eficacitate dreptului de coproprietate al persoanei asupra unui bun imobil, drept care îi permite sa se bucure de folosirea efectivă a bunului.

La formarea loturilor instanţa are în vedere criteriile stabilite de art. 987 NCPC. Aceste criterii sunt pur exemplificative, practica judiciară în materie stabilind că instanţa îşi poate motiva opţiunea şi prin alte stări de fapt care au dus-o la ideea alcătuirii unei anumite componenţe a loturilor. Legea prevede ca şi criterii generale acordul părţilor, principiul disponibilităţii fiind primordial în procesul civil, apoi mărimea cotei care revine fiecărei părţi, natura bunului, domiciliul părţilor şi ocupaţia, precum şi existenţa unor îmbunătăţiri realizate de una dintre părţi.

Practica judiciară a statuat că instanţa nu trebuie să ia în considerare la formarea loturilor numai unul din criterii, ci trebuie să analizeze întreg materialul probator şi să combine în mod echitabil realităţile speţei, astfel încât să asigure o împărţeală justă.

Se vor atribui imobilele construcţii în lotul reclamantei C I, care este sotul al carui consimtamant a fost nesocotit la vânzarea acestor imobile de către celălalt soţ, pârâtul C B, aşa cum rezultă din probele administrate, menţionate mai sus. Mai mult, această vânzare a imobilelor a avut consecinţe negative asupra soţului care nu a stiut de existenţa vânzării, aşa cum a arătat şi martorul DN, care a menţionat că, în prezent, sunt neînţelegeri între părţi, iar reclamanta şi pârâtul au fost dati afară din casă de fiul acestora, intervenientul C G. Acelaşi aspect a fost susţinut şi de intervenientul accesoriu P S, iar  intervenientul C G însuşi nu a contestat existenţa neînţelegerilor actuale.

Pentru considerentele ce preced, raportat la dispozitiile art.983 şi urm. Cod procedură civilă, instanta va dispune ieşirea din indiviziune a celor doi soţi, prin formarea a două loturi, conform cotelor de contributie stabilite mai sus.

Se va constata ca valoarea masei partajabile este de 32.377 de lei. Valoarea lotului reclamantei şi valoarea lotului pârâtului, conform cotelor stabilite este de 16.188,5 lei, fiecare.

Prin urmare, se va dispune ieşirea din indiviziune şi atribuirea bunurilor astfel:

2.Lotul nr. 1 se atribuie reclamantei C I şi este format din:

- imobilele construcţii, cu o valoare de 47.217 de lei: o casă cu 4 camere din paiantă, compusă din 4 (patru) camere, în suprafaţă măsurată de 45,80 mp, construită în 1970, cu îmbunătăţiri, cu o valoare totală de 31.772 lei; - un grajd de paiantă, în suprafaţă măsurată de 55,31 mp, cu o valoare de 9.131 lei; - o magazie din paiantă, în suprafaţă de de 14,72 mp, cu o valoare de 5.242 lei; un gard în valoare de 745 lei; o magazie în valoare de 327 lei, identificate şi evaluate prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea construcţii, DN;

2. Lotul nr. 2 se atribuie pârâtului C B şi este format din sultă în valoare de 16.188,5 lei, achitată de Lotul nr. 1.

Sulta stabilită are în vedere cota de 50% şi valoarea masei partajabile, în care nu intră valoarea îmbunătăţirilor realizate la construcţii de către intervenientul principal şi nu de către cei doi soţi.

Va obliga reclamanta la plata către intervenientul principal a sumei de 14.840 de lei, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor şi lucrărilor efectuate de acesta la imobilele construcţii. Aceste îmbunătăţiri au fost realizate de intervenient, în timpul căsătoriei sale, iar contravaloarea lor va trebui achitată de către reclamanta în lotul căreia a fost incluse imobilele construcţii.

Prin urmare, se va admite în parte cererea principală având ca obiect „partaj bunuri comune”, astfel cum a fost precizată, se va admite în parte cererea de intervenţie principală, formulată de intervenientul C G şi se va admite în parte cererea de intevenţie accesorie.

Cererea de intervenţie principală, formulată de intervenientul C G se va admite în parte, în sensul reţinerii îmbunătăţirilor la imobilele construcţii, menţionate mai sus. Însă, susţinerile intervenientului referitoare la respingerea cererii de partaj ca neîntemeiată, se resping, faţă de prevederile legale de mai sus, ale art. 358 Cod Civil, care dau posibilitatea soţilor să partajeze bunurile dobândite în timpul căsătoriei, chiar fără a fi invocate şi dovedite motive temeinice în acest sens.

Se reţin, cu putere de lucru judecat şi ca fiind deplin aplicabile în cauza de faţă considerentele Sentinţei civile definitive nr. X din 29.11.2013, pronunţată de Judecătoria Slatina în ds. nr. X/311/2012, în care s-a arătat că: se poate vorbi de o instrainare fara consimtamantul paratei-reclamante, cu nesocotirea dispozitiilor art. 35 alin. 2 teza a II-a din Codul familiei, doar in ceea ce priveste imobilele constructii, deoarece doar acestea au calitatea de bunuri comune ale sotilor, in schimb imobilele terenuri puteau fi instrainate de paratul C B fara consimtamantul sotiei sale, reclamanta parata C I, imobilele constructii nefiind bunuri comune ale sotilor, ci bunuri proprii ale vanzatorului C B, dobandite in timpul casatoriei prin mostenire legala. Sotul al carui consimtamant a fost nesocotit poate solicita partajul bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei, urmand ca soarta actului de instrainare sa depinda de rezultatul partajului, in sensul ca, in cazul in care, la partaj, bunurile instrainate vor fi atribuite in lotul sotului instrainator, actul de instrainare ramane valabil iar dreptul de proprietate al cumparatorului se consolideaza retroactiv. In schimb, daca la partaj bunul instrainat va fi atribuit in lotul sotului al carui consimtamant a fost nesocotit, se va putea solicita desfiintarea actului de instrainare datorita lipsei calitatii de proprietar exclusiv al vanzatorului.

S-a reţinut, astfel că numita C I nu şi-a dat consimţământul la vânzarea imobilelor de către soţul său, pârâtul C B, aspect care rezultă şi din conţinutul chitanţei întocmite la data de 30.01.2007, al Sentinţei civile nr. X/8.05.2009, pronunţată de Judecătoria Slatina în ds. nr. X/311/2009, în care C I nu a fost parte.

Considerentele de mai sus cu privire la efectele partajului asupra vânzării efectuate doar de unul dintre coproprietari, în spetă unul din proprietarii codevalmaşi, sunt susţinute de practica judiciară şi de doctrina referitoare la vânzarea unui bun aflat în coproprietate (exemplu, G. Boroi, L. Stănciulescu, Drept Civil, Editura All Beck, Bucureşti 2002-2003, p. 379-380). Nu prezintă relevanţă modalitatea prin care s-a realizat vânzarea respectivă, anume act notarial sau hotărâre judecătorească, precum în cauza de faţă.

De asemenea, cererea de intervenţie principală se va admite în parte, întrucât imobilele construcţii au fost atribuite reclamantei, conform celor de mai sus şi nu pârâtului, astfel cum a solicitat intervenientul.

Se va admite în parte cererea de intervenţie accesorie, formulată de P S, întrucât au fost atribuite în lotul reclamantei doar imobilele construcţii, nu şi terenurile, care nu au fost reţinute în masa partajabilă, conform celor de mai sus.

IV. Se va institui un drept de retenţie asupra imobilelor construcţii pentru intervenientul principal, până la achitarea sumei de 14.840 de lei de către reclamantă intervenientului principal.

Sunt incidente prevederile din Noul Cod Civil, întrucât dreptul de retenţie este reglementat de legea sub care s-a născut. În cauza de faţă, existenţa acestui drept este invocată în contextul partajului de bunuri comune, realizat după intrarea în vigoare a Noului Cod Civil.

Din art. 2495-2496 din Noul Cod Civil rezultă condiţiile juridice ale dreptului de retenţie: poate să poarte asupra oricărui bun corporal sesizabil care se află în circuitul civil – fără o distincţie între bunuri mobile şi imobile; bunul reţinut să fie proprietatea exclusivă a debitorului; deposedarea iniţială să fi fost legitimă; retentorul să fie de bună-credinţă; debitum cum re junctum- prin care se înţelege legătura care trebuie să existe între retenţie, bun şi datoria care se reclamă a fi plătită. Dreptul de retenţie se va putea naşte şi când reţinerea bunului şi debitul au aceeaşi sursă juridică, retenţia izvorăşte din acelaşi raport de drept.

În cauza de faţă, se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus în persoana intervenientului principal C G şi se va admite cererea acestuia privind instituirea unui drept de retenţie asupra imobilelor construcţii până la achitarea sumei de 14.840 de lei de către reclamantă. Astfel, bunul reţinut este proprietatea exclusivă a reclamantei, în lotul căreia s-au atribuit imobilele construcţii; deposedarea iniţială a fost legitimă, iar retentorul este de bună-credinţă, întrucât a intrat în posesia imobilelor în baza chitanţei întocmite la data de 30.01.2007 şi a Sentinţei civile nr. X/8.05.2009, pronunţate de Judecătoria Slatina în ds. nr. X/311/2009. Există legătură între retenţie, bun şi datoria care se reclamă a fi plătită, având în vedere că suma datorată de reclamanta reprezintă contravaloarea îmbunătăţirilor construcţiilor asupra cărora se instituie un drept de retenţie.

V. 1. Având în vedere obiectul cauzei, respectiv partaj bunuri comune, în care solutia de ieşire din devălmăşie/indiviziune este deopotrivă în interesul ambelor părţilor, instanţa apreciază că se impune compensarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă.

Se vor compensa în parte cheltuielile de judecată efectuate în cauză, reprezentate de taxe de timbru, onorarii de experţi si onorarii avocaţi.

Se va admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intervenientul principal.

Va obliga reclamanta şi pârâtul, în solidar, la plata către intervenientul principal a următoarelor sume, cu titlu de cheltuieli de judecată: 793 lei taxa judiciară de timbru, 500 de lei, onorariu expert, 700 de lei onorariu avocat.

Se au în vedere modul de soluţionare a cererilor formulate, cotele reţinute, potrivit celor de mai sus, precum şi modul în care au fost suportate cheltuielile de către părţi pentru efectuarea expertizelor, inclusiv cheltuielile reprezentate de taxa judiciară de timbru şi onorarii avocati.

Întrucât cererea de intervenţie principală a fost admisă în parte, cheltuielile judiciare efectuate de intervenient vor fi acordate în parte, tinând cont de acest aspect şi de cheltuielile necesare pentru soluţionarea cererii sale. Astfel: se va acorda integral suma de 793 taxa judiciară de timbru, achitată raportat la valoarea îmbunătăţirilor reţinute şi acordate de instanţă; suma 500 de lei, onorariu expert,  din totalul sumei achitate de 700 de lei, întrucât a fost necesară munca expertului pentru identificarea şi evaluarea îmbunătăţirilor efectuate de intervenient, însă obiecţiunile acestuia nu au fost în totalitate întemeiate şi au sporit munca expertului; se va acorda doar suma de 700 de lei onorariu avocat, raportat la soluţia de admitere în parte a cererii de intervenţie.

2. Se reţine incidenţa prevederilor din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar:

 “Art. 18 - Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părţi, dacă aceasta a căzut în pretenţiile sale. Partea căzută în pretenţii va fi obligată la plata către stat a acestor sume. Art. 19 - (1) Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenţii, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia (...). Art. 502  - În situaţia în care, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândeşte bunuri sau drepturi de creanţă a căror valoare, respectiv cuantum, depăşeşte de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public. Procedura de restituire este cea prevăzută la cap. III din prezenta ordonanţă de urgenţă”.

Prin urmare, raportat la aceste prevederi şi la obiectul prezentei cauze, partaj de bunuri comune, în care părţile au dublă calitate, va obliga la plata către stat a sumei de 1500 de lei, avansate cu titlu de ajutor public judiciar pentru reclamantă, astfel: reclamanta achită suma de 750 de lei, corespunzator cotei de 1/2; pârâtul achită suma de 750 de lei, corespunzător cotei de 1/2, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

In temeiul art. 77¹ alin. 6 din Codul Fiscal, în termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive, prezenta hotarare se va comunica organului fiscal din cadrul Primariei Com. C, jud. Olt.

In temeiul art. 29 alin. 5 din Legea nr. 7/1996 republicată, în termen de 3 zile de la data ramanerii definitive, prezenta hotarare se va comunica OCPI Olt-BCPI S.

Împotriva sentinţei a  declarat apel intervenientul în interes propriu C G, solicitând, in principal admiterea apelului,  anularea sentinţei civile si a încheierilor pronunţate de judecătoria Slatina in dosarul X/311/2014 cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, admiterea apelului, anularea sentinţei civile si a încheierilor de şedinţa si reţinerea cauzei spre rejudecare.

Se  arată că a formulat cerere de intervenţie in acţiunea de partaj ce forma obiectul dosarului civil nr. /017/311/2014, prin care a solicitat:

a)Respingerea acţiunii de partaj ca neîntemeiată

b)Sa nu fie reţinute la masa bunurilor de partaj a celor doi soţi bunurile imobile cumpărate de intervenient la data de 30.01.2007, pentru care instanţa a pronunţat o hotărâre judecătorească care line loc de act autentic de vânzare-cumpărare ( sentinţa civila nr. X/ 08.05.2009/ pronunţata in dosarul civil nr. X/311/2009, si încheierea de îndreptare a erorii din 17.06.2009 pronunţata in acelaşi dosar), respectiv: O casa din paiantă acoperită cu ţiglă, cu 4 camere de locuit, o camera de acces si o marchiză, Anexe gospodăreşti compuse din: Anexa din paiantă cu două încăperi (în care locuiesc reclamanta si pârâtul), Un beci cu temelie din beton cu patul din lemn deasupra, Două magazii din paiantă cu câte o încăpere, acoperite cu ţiglă ambele, Două coteţe pentru păsări şi porci, Un grajd cu două încăperi, construit din bolţari de beton, acoperit cun plăci din azbociment, Două magazii si un coteţ de păsări din paiantă cu patul din lemn deasupa pentru depozitatul porumbului, acoperit cu plăci din azbociment, O alta magazie situată în curte, separat de celelalte construcţii , construită din paiantă şi acoperită cu plăci din azbociment, Suprafeţele de 640 m.p. si 870 m.p. teren intravilan, situate in T21, P 86, 86/1 si suprafeţele de 7390 m.p. si 5000 m.p. teren extravilan, situate în T2! P99 ,  respectiv T74 P41 - rezultate din Titlul de Proprietate nr. X/43 din 06.09.1995.

A solicitat , tot prin cererea de intervenţie ca in cazul în care se admite cererea, instanta sa dispună obligarea reclamantei si a pârâtului să-i plătească contravaloarea lucrărilor necesare si uşile, făcute de intervenient la imobilele construcţii, ce au făcut obiectul vânzării-cumpărarii precum si a celorlalte lucrări si construcţii făcute de acesta, după pronunţarea sentinţa civila nr. X/ 08.05.2009 pronunţata in dosarul civil nr. X/311/2009.

A susţinut si dovedit la instanţa de fond , faptul că după 2009, respectiv după pronunţarea sentinţei civile nr. X / 08.05.2009, precum si in anul 2010 si 2011, datorită stării avansate de degradare în care se afla (ţigla spartă, ploua în casă) a început lucrările de reparaţii la imobilul casă de locuit cu 4 camere de locuit, o camera de acces si marchiză şi anume :

a) A renovat casa de locuit, în sensul că :

a.A turnat centura din beton la casa. cu săpătură pentru fundaţie cu o grosime de cea 20 c.

b.A dat pământul jos până la cercuială,

c.A pus plase din fier pe pereţi, am zidit, tencuit. gletuit si vopsit

d.A scos pământul din podele pe o. adâncime de jumătate de metru.si a turnat podea din ciment, in doua camere si marchiza,

e.A pus parchet în cele doua camere,:

f.A pus tavane false si tocane din PVC la toata casa,

g.A pus o usă noua din lemn ,

h.A dat jos tot acoperişul din ţiglă si toată lemnăria si a făcut un nou acoperiş în

sensul că :

i. A turnat centură din beton si ani inaltat casa cu aproape 1 m , cu zidărie din BCA

ii.A refăcut lemnăria acoperişului cu grinzi noi. cea 50 de căpriori, toate

scândura noua, lanti noi,

iii.geamuri si tocane PVC la pod,

iv.am învelit casa cu tablă tip LINDAB - structura acoperişului fiind total

modificată

i. a edificat si alte lucrări în gospodărie, si anume :

i.-a înlocuit un gard din curte pe o distanta de cea 50 m.L, gardul fiind edificat

din scândura,

ii.A făcut o magazie din boltari din beton acoperită cu tablă în locul magaziei ce se afla imediat după beci la imobilul cu 4 camere (magazie amintita mai sus).

Instanţa de fond, neluând in seama probele administrate din care rezulta cu certitudine ca aceste imobile nu pot fi partajate întrucât au făcut obiectul vânzării către intervenient, a reţinut la masa de partaj toate imobilele construcţii exceptând numai imobilele terenuri, a atribuit  toate construcţiile in lotul reclamantei si a fost obligata aceasta sa îl despăgubească cu o suma modică, de numai 14.840 lei instituind in favoarea acestuia un drept de retentie pe aceste imobile-constructii, pana la plata despăgubirii stabilite.

Apreciază ca instanţa trebuia sa admită cererea de intervenţie in prima varianta, respectiv sa dispună respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată, intrucat toate imobilele solicitate la masa de partaj a ieşit din patrimoniul pârâtului prin vânzare către intervenient si către intervenienta P S, vânzarea fiind  validata prin sentinţa civila nr. X/ 08.05.2009 pronunţata in dosarul civil nr. X/311/2009, si încheierea de îndreptare a erorii din 17.06.2009 pronunţata in acelaşi dosar , aceasta hotărâre tinand loc de act autentic de vanzare-cumparare inca din 2009.

Totodată, valoarea de despăgubire stabilita de către instanţa este rezultatul unei greşite administrări a probatoriului, respectiv a expertizei tehnice în construcţii si evaluare, expertiza care, pe toata perioada administrării ei a fost contestata de subsemnatul iar pentru expertul desemnat a formulat chiar cereri de recuzare, solicitând instanţei să dispună o noua expertiza care sa fie efectuata de un nou expert.

Astfel, prin obiectiunile formulate la raportul de expertiza a criticat lucrarea întrucât aşa cum a dispus instanţa, expertul trebuia sa descrie îmbunătăţirile la imobilele supuse partajării, în mod separat, pe fiecare parte, aşa cum au putut fi identificate , să le evalueze distinct şi în total.

Prin Raportul de expertiza intocmit iniţial si prin Completarea la raportul de expertiză intocmită de către expert si depusă la dosar la termenul din data de 13.01.2017 , acesta nu numai că nu a răspuns solicitării instanţei si a pârtilor, insă prin maniera lipsita de claritate pe care înţelege să o folosească în continuare, în vederea menţinerii aceloraşi concluzii stabilite iniţial, a depus un nou raport de expertiză întocmit intr-o maniera ambiguă si netransparent' cu grave greşeli pe care înţelege să le evidenţieze in cele ce urmează:

 - 1) expertul nu a respectat codul deontologic a.n.e.v.a.r. potrivit căruia " Un evaluator nu trebuie sa se bazeze pe informaţiile  furnizate de un client sau de orice alta parte, fără o verificare adecvata a acestor informaţii sau fara o confirmare a veridicităţii informaţiilor din partea unei surse independente, eu excepţia cazului in care natura si importanta gradului de incredere in informaţiile primite sunt specificate ca o condiţie limitativa"

Astfel, fără a se supune dispoziţiilor instanţei si fara sa arate care sunt normativele avute in vedere pentru stabilirea valorica a îmbunătăţirilor, expertul foloseşte in continuare indici de evaluare depăşiţi indicând in mod restrictive cataloage cu norme de deviz din 1965 - cataloage neagreate de corpul experţilor .

Învederează instanţei faptul că pentru a stabili valoarea îmbunătăţirilor efectuate de intervenient la imobilele supuse partajării ( manopera si materiale) , expertul trebuia să folosească standardele de evaluare 2015 ( din momentul evaluării) care se refera la: SEV 101 - Termenii de referinţă ai evaluării (1VS101) SEV 102 - Implementare (IVS102) SEV 103 - Raportare (IVS 103).

De asemenea, expertul trebuia sa aibă în vedere valoarea de piata a materialelor si a manoperei.

Aceste standarde de evaluare sunt obligatorii pentru desfăşurarea activităţii de evaluare.

Hotărârea Conferinţei naţionale nr. 3/2016 s-a publicat în Monitorul Oficial nr. 303/20.04.2016 şi intră în vigoare la data de 1 iulie 2016, respectiv la datele prevăzute în fiecare standard.

Hotărârea Conferinţei Naţionale a Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România nr. 2/2015 pentru aprobarea standardelor de evaluare obligatorii pentru desfăşurarea activităţii de evaluare, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 208 din 30.03.2015, se abrogă la data de iulie 2016.

Expertul trebuia sa aiba in vedere , ia stabilirea valorilor îmbunătăţirilor , Standardele, Recomandările si; Metodologia de lucru recomandate de ANE VAR ( Asociaţia Naţionala a Evaluatorilor din Romania) si Standardele Comitetului Internaţional de Standarde in Evaluare ( IVSC), menţinând in continuare concluziile raportului de expertiză raportat la Indicele de Evaluare dina nul 1965 - neagreate de Corpul Experţilor din Romania si neconforme ,potrivit Hotărârea Conferinţei naţionale nr. 3/2016 s-a publicat m Monitorul Oficial nr. 303/20.04.2016 care a abrogat Hotărârea Conferinţei Naţionale a Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România nr, 2/2015 pentru aprobarea standardelor de evaluare obligatorii pentru desfăşurarea activităţii de evaluare, ne aflam in continuare în prezenţa unor concluzii eronate prin care se stabileşte o valoare neconforma si nereală a îmbunătăţirilor, acestea fiind in continuare subevaluate.

2) Arată in continuare ca expertul nu a măsurat si nici identificat cantitatea de material folosita pentru efectuarea îmbunătăţirilor, si nu s-a prezentat la fata locului pentru a efectua cercetarea locala si nici nu a convocat partile.

Din cuprinsul raportului (tabelul folosit de către expert) rezulta ca acesta retine o cantitate de material neconformă:

a) In ceea ce priveşte acoperişul, expertul retine o suprafaţa de 22,95 m.p. şarpantă din scândură : in realitate sunt un număr de 164 buc scândura de cate 4 m.l. late de 20 cm. ceea ce înseamnă 131,20 m.p şarpantă acoperiş daca scândura ar fi fost lipita una de alta si nu 22,95 m.p. şarpanta asa cum in mod fraudulos retine expertul ( întrucât nu a procedat la identificarea lucrării nici sub aspectul materialului si nici sub aspectul manoperei)

Valoarea scandurei folosită (cele 164 buc) 164 buc. X 16 lei/buc = 2624 lei scândura

La acest acoperiş a folosit 80 buc de grinda( căpriori) cu dimensiunea de 10 xlO , valoarea grinzilor fiind de 3.600 lei, dupa următorul calcul: 80 buc grinda x 45 lei = 3.600 lei

Tot pentru acoperis a folosit 100 buc. Lanteti (stacheti) la 4 m.l. x 4 cm , 4 lei/buc. Rezultând o valoare de 100x4-400 lei. Valoare materiale folosite la lemnăria acoperisului 6.624 lei.

La această valoare trebuie adăugata valoarea cuielor, a şuruburilor, a materialelor plastice dar si contravaloarea manoperei.

Si exemplele ar 'putea continua, luând in calcul învelitoarea din tablă ( asa cum susţine expertul în suprafaţa de 28,17 m.p. , însa in realitate sunt 131,20 m.p. desfăşuraţi însă materialul trebuie măsurat având in vedete suprapunerile la îmbinări, pierderile la colturi si îmbrăcatul coşurilor .

La fel, în ceea ce priveşte jgheaburile si burlanele , inclusiv racordurile, cârligele-bratari si titanii de ancorare - expertul ( fara sa mai fie surprins) stabileşte valoare 0.

La fel, in ceea ce priveşte lucrările de tencuieli interioare si de driscuire la pereţii si tavanele din cele doua camere de locuit. Rog instanţa sa observe ca expertul retine numai 2,78 M.P. lucrări de tencuială, in realitate sunt 8 pereţi cu o inaltime de 2,70 - rezulta o medie de cea 10 m.p. de perete. La fel si tavanul tot o medie de 10 m.p. Rezultă 10 pereţi ( 8 pereţi de la cele doua camere + 2 tavane) tencuiti cu o medie de 10 m.p. / perete = 100 m.p. tencuiala

Apreciază ca expertul trebuia sa stabilească atat cantitatea de material, valoarea acestuia si contravaloarea manoperei la cei 100 m.p. tencuiala si driscuit efectiv .

Un alt exemplu il constituie USA PVC DU3LA , căreia expertul ii stabileşte valoare 0, chiar daca in tabelul depus ii retine valoare de achiziţie de 456,88 lei si o manopera derizorie de 41,37 lei

Se solicită să se observe observaţi faptul că expertul (cu toate lipsurile raportului si reţinerile de valori 0 ) retine o valoare a îmbunătăţirilor de 28.098,84 lei căreia ii aplica indici de scădere a valorilor in procent de 0,70% pentru lucrări edificate in regie proprie rezultând o valoare de 19.669,19 lei, valoare la care din nou aplica o scădere de .0.70% pentru lucrări de proasta calitate rezultând o valoare finala de 13.768,43 lei.

Ori niciunde in nici un normativ nu am găsit indicii negativi reţinuţi de către expert, mai ales având in vedere faptul ca reducerea s-a făcut inclusiv asupra valorii materialelor folosite.

Insa, chiar daca prin absurd s-ar retine aceşti indici negativi calculul expertului este urmi eronat , facnd o grava gresala de aritmetica, intrucât:

28098,84 lei - 196,67 (indicele negativ de 0,70%) = 27902,15 lei si nu. 19.669,19 lei asa cum indica în mod eronat expertul,

Apoi 27902,15 lei - 195,31 lei (indice negativ de 0,70%) = 27.706,84 lei si nu 13768,43 lei aşa cum în mod eronat ne indica expertul.

Mai mult, modalitatea de expertizare folosita de expert si reţinerea acestor indici negativi vin in contradicţie cu dispoziţiile art. 494 cod civil

Arată in continuare faptul ca din concluziile raportului de expertiza întocmit în maniera netransparentă folosită de expert, rezulta o valoare mult subevaluata atat în ceea ce priveşte costurile necesare obţinerii ^materialelor de construcţii ( toate noi) dar nu s-a avut în vedere nici manopera necesara edificării tuturor acestor îmbunătăţiri, rezultând astfel un cost mult subevaluat.

Arată in Continuare faptul că prin maniera arătata in cuprinsul raportului de expertiza depus la dosar, expertul nu numai ca nu a identificat îmbunătăţirile asa cum au fost ele solicitate prin cererea de intervenţie formulată în cauză, însă in ceea ce priveşte lucrarea la acoperişul edificat, îî stabileşte în continuare o valoare derizorie în condiţiile în care nu intervenientul, costurile necesare achiziţionării materialelor de construcţii necesare edificării acoperişului au însemnat 15000 lei suportaţi de acesta.

La fel si in ceea ce priveşte lucrările pentru montarea parchetului si tâmplaria casei de locuit -expertul nu a avut îh vedere nici preţul manoperei si nici costul total al materialelor folosite, pentru ca pentru montarea tâmplari ei este nevoie si de alte materiale ( spuma, dibluri, tencuiala etc)

In plus, în ceea ce priveşte gardul ce trebuia identificat si evaluat de către expert, in loc sa răspundă obiectiunilor incuviintate de către instanţa, expertul vine si arata ca din eroare a indicat in primul raport 50 m.l de gard, ori aceasta menţiune făcuta de expert este una gravă, întrucât am folosit pentru edificarea gardului un număr de 260 uluci (în raport nu se menţionează cantitatea de Material folosită insa in realitate expertul nu a identificat materialul folosit) si nici stâlpii necesari edificării gardului ( din 2 in 2 metrii) , nici lanteţii folosiţi pe doua rânduri pentru prinderea ulucilor, nici cantitatea de cuie ( 3 kg).

Expertul s-a limitat sa precizeze ca in realitate este vorba de trei laturi de gard, fara sa menţioneze anul edificării, cantitatea de material folosita sau manopera necesară.

Critici similare aduce raportului de expertiza cu privire la stabilirea valorilor tuturor celorlalte îmbunătăţiri.

O deosebita importanta prezintă aplicarea în cauza a dispoziţiilor prevăzute de art.4 din cod civil, adoptat la 1964. Dezvoltând aceasta afirmaţie arată că obiectivele dispuse de catre instanţă pentru aceasta expertiză au în vedere îmbunătăţirile efectuate la aceasta casa de locuit ce a făcut obiectul vânzării, valoare de înlocuire a gardului si valoarea de inlocuire a magaziei.

Astfel , art. 494 cod civil arata că dacă plantaţiile , construcţiile şi lucrările au fost făcute de o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le tine pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.

Daca proprietarul pământului cere ridicarea plantaţiilor si a construcţiilor , ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fie condamnat la daune-interese pentru prejudiciu sau vătămările ce ar fi putut suferi proprietarul locului.

Daca proprietarul voieşte a păstra pentru dânsul acele plantaţii si clădiri, el este dator a plati valoarea materialelor si preţul muncii ,fara sa se ia in considerare sporirea valorii fondului ocazionata prin afectarea unor asemenea plantaţii si constructii. Cu toata acestea, daca plantaţiile, clădirile .si operele au fost făcute de o a treia persoana cu buna-credinta, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea ...dar va avea dreptul sau de a inapoia valoarea materialelor si preţul muncii sau de a plaţi o sumă de bani egală cu acea a creşterii valorii fondului.

Prin prisma acestor dispoziţii, aceste îmbunătăţiri solicitate de acesta (contravaloarea lor) nu trebuie sa primeasca o pondere anume din valoarea de piaţa a întregului imobil, nu trebuie sa primească procent de sporire sau de diminuare în raport de modalitatea concreta în care au fost realizate ( regie proprie sau nu, cu autorizaţii legale sau nu, etc) ci trebuie identificate si evaluate individual prin prisma materialelor si a manoperelor, la valoarea de piaţa a materialelor si manoperelor.

Pentru aceste motive, apreciază ca proba cu expertiza administrată de instanţa de fond cât si respingerea obiectiunilor formulate de intervenient la Raportul de expertiza şi Completarea raportului de expertiza, sunt Rezultatul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 494 cod civil din 1894 si a art. 337 si art.338 c.pr.civ., motiv pentru care solicită instanţei de apel ca in virtutea efectului devolutiv al apelului si in temeiul art. 479 alin.2 c.pr.civ. si art. 478 alin 2 c.pr.civ. să dispună efectuarea unui nou raport de expertiza de către un alt expert.

A solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi expertiză cu obiectivele : sa identifice îmbunătăţirile efectuate de apelantul-intervenient ia imobilele : casa de locuit cu 4 camere, o încăpere de acces si marchiză, magazia noua si gardul din ulucă in lungime de 50 m.l. si să le evalueze individual prin prisma materialelor si a manoperelor, la valoarea de piaţa a materialelor si manoperelor.

In drept: s-au invocat dispoz.art. 466 si următoarele cod pr.civ.

 La data de 10 iulie 2017, intimata reclamanta C I a depus la dosar întâmpinare , solicitând respingerea apelului declarat de intervenient ca nefondat.

În motivare se  arată că prin apelul formulat, se critica sentinţa apelată deoarece instanta de fond  nu a luat in seama probele administrate  in  cauza,din  care  rezulta  ca  bunurile  indicate de reclamanta ,nu pot fi partajate deoarece au făcut obiectul vinzarii cu  acesta , vânzare validata prin sentinţa civila nr X/8.05.2009,pronuntata  in  dosarul  nr X/311/2009,motiv  pentru  care trebuia sa se admită cererea de interventie,in prima varianta,respective aceea de respingere a acţiunii de partaj formulată de reclamanta.

Se precizeaza în continuarea motivelor de apel în plan secundar ca valoarea despăgubirilor stabilite de instanta, este rezultatul unei greşite administrării a probatoriului, respectiv a expertizei tehnice construcţii si evaluare, expertiza care a fost contestata pe intreaga perioada a administrării ei, formulând chiar si cerere de recuzarea acestui expert solicitind si efectuarea unei noi expertize,de un expert,pentru toate criticile precizate la punctul 1 si 2 .

Solicită respingerea apelului formulat de intervenient următoarele considerente:

-intervenientul este  fiul său si al  piritului, fratele  intervenientei P S,care de la data pronunţării sentinţei  X din 8.05.2009 , le-a făcut viata de zi cu zi un coşmar amenintari, batai, plingeri adresate primăriei, organelor politie dupa o căsătorie de peste 50 de ani cu piritul tatăl lui.

-Revenit in gospodărie , dupa a doua casatorie, prin mijloace frauduloase l-a daterminat pe pirit,sa-i vinda,fara cunoştinţa sa ,toată gospodaria, constind din toate bunurile imobile iar după  pronuntarea sentinţei care a confirmat vinzarea cumpărarea, viaţa sa si a soţului pirit, a sorei sale, intervenienta din cauza de faţă celeilalte surori, care nu este parte in acest dosar, a devenit cosmar , la acest lucru contribuind si cea de a doua soţie a acestuia.

-Intimata  a promovat acţiune avind ca obiect nulitatea acelui înscris sub semnătura privata, intitulat chitanta, dar actiunea a fost respinsa, prin sentinţa civila nr X din 29.11.201 motivarea ca  înstrăinarea de către unul din sot a bunurilor comune, fara consimtamintul celuilalt soţ se  poate rezolva pe calea partajului,urmind ca soarta  actului de înstrăinare, sa depindă de rezultatul  partajului, respectiv cui anume se atribuie,in lot. Bunurile  vindute acesta fiind motivul legal pentru care s-a  formulat prezenta acţiune de partaj,bunuri comune.

-In ceea ce priveşte cel de al doilea motiv de apel, privind netemeinicia si nelegalitatea raportului de expertiza tehnică constructii, si  acesta urmind  a  fi  respins, deoarece  instanţa fondului, in urma obiectiunilor  formulate de intervenitul apelant a dispus completarea raportului de expertiza, din care rezulta cu certitudine ca valoarea îmbunătăţirilor aduse de apelant la casa cumpărata de la pirit, si alte bunuri din gospodărie poate fi de peste 100.000 lei, in condiţiile in care din valoarea rezultata din certificatul de impunere fiscala s-a apreciat,valoarea întregii gospodarii existenta la tara comuna C,judetul Olt,la circa 30.000 lei. S-a obligat si se obligă sa fie de acord cu instituirea unui drept de retentie  asupra bunurilor ,pâna la achitarea sumei datorate de intervenient.

La data de 10 iulie 2017, intimatul pârât C B a depus la dosar întâmpinare , solicitând respingerea apelului declarat de intervenient ca nefondat.

În motivare a arătat că este de acord ca bunurile să fie atribuite reclamantei, iar critica apelantului privind netemeinicia expertizei efectuate la fond nu este întemeiată.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat si a dispoziţiilor legale incidente în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Primul motiv de apel vizează soluţia instanţei de fond cu privire la cererea de intervenţie principală, formulată de apelantul intervenient.

Din ansamblul probatoriului administrat, tribunalul reţine că, la data de 30.01.2007, între intimatul pârât C B şi apelantul intervenient C G a fost incheiat antecontractul de vânzare cumpărare, prin care intimatul pârât s-a obligat să vândă, iar apelantul intervenient să cumpere imobilul casă cu patru camere, din paiantă, acoperită cu ţiglă cu anexele gospodăreşti, precum şi suprafaţa de 640 mp, respectiv 870 mp teren intravilan şi 7390 mp, respectiv şi 5000 mp teren extravilan.

Este reală susţinerea apelantului intervenient, potrivit căreia, prin sentinţa nr.X/08.05.2009 şi încheierea din 17.06.2009, pronunţate de Judecătoria Slatina în dosarul nr.X/311/2009 (f.41-43 dosar fond), s-a constatat că, între apelant şi intimatul pârât C B a intervenit vânzarea cumpărarea imobilelor sus menţionate, respectiv casă cu patru camere, din paiantă, acoperită cu ţiglă cu anexele gospodăreşti, precum şi suprafaţa de 640 mp, respectiv 870 mp teren intravilan şi 7390 mp, respectiv şi 5000 mp teren extravilan.

Însă, prin sentinţa civilă nr. X din 29.11.2013, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2012, rămasă defintivă, s-a statuat, cu putere de lucru judecat, că imobilele constructii ce au făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare din 30.01.2007 au calitatea de bunuri comune ale sotilor, respectiv ale intimatei reclamante C I şi intimatului pârât C B. De asemenea, s-a mai reţinut că  se poate vorbi de o instrainare fara consimtamântul intimatei-reclamante, cu nesocotirea dispozitiilor art. 35 alin. 2 teza a II-a din Codul familiei, doar in ceea ce priveste imobilele constructii, deoarece doar acestea au calitatea de bunuri comune ale sotilor, in schimb imobilele terenuri puteau fi instrainate de intimatul parat C B fara consimtamantul sotiei sale, intimata reclamanta C I, acestea nefiind bunuri comune ale sotilor, ci bunuri proprii ale vanzatorului C B, dobandite in timpul casatoriei prin mostenire legala. Sotul al carui consimtamant a fost nesocotit poate solicita partajul bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei, urmand ca soarta actului de instrainare sa depinda de rezultatul partajului, in sensul ca, in cazul in care, la partaj, bunurile instrainate vor fi atribuite in lotul sotului instrainator, actul de instrainare ramane valabil iar dreptul de proprietate al cumparatorului se consolideaza retroactiv. In schimb, daca la partaj bunul instrainat va fi atribuit in lotul sotului al carui consimtamant a fost nesocotit, se va putea solicita desfiintarea actului de instrainare datorita lipsei calitatii de proprietar exclusiv al vanzatorului.

Ori, unul din efectele hotărârii judecătoreşti este  puterea lucrului judecat, ce  se impune  într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, reglementare ce  vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti.

În consecinţă, nu poate fi reţinută susţinerea apelantului, potrivit căreia imobilele construcţii nu pot fi partajate întrucât au făcut obiectul vânzării, această chestiune fiind tranşată cu putere de lucru judecat, de către Judecătoria Slatina, prin sentinţa civilă nr. X din 29.11.2013, rămasă definitivă prin Decizia Tribunalului Olt nr.X/25.04.2014.

Aşadar, corect a reţinut instanţa de fond la masa de partaj imobilele construcţii, fără îmbunătăţirile aferente, realizate de intervenientul principal.

Este întemeiată critica apelantului privind valoarea îmbunătăţirilor şi lucrărilor efectuate de apelantul intervenient. Astfel, prin raportul de expertiză întocmit în apel de experti tehnici MI, MM şi DL (f.60-66) s-a concluzionat că valoarea de circulaţie a îmbunătăţirilor şi lucrărilor  efectuate de apelantul intervenient  sunt în sumă totală de 20.054 lei, din care: îmbunătăţiri la casă 19164 lei, gard din ulucă 484 lei, magazie ( polată ) 406 lei.  Tribunalul reţine că apelantul nu a formulat obiecţiuni cu privire la cuantumul valoric al sumei stabilite de experţi, reprezentând valoarea de circulaţie a lucrărilor şi îmbunătăţirilor aduse imobilelor, ci doar a solicitat ca instanţa să aibă în vedere preţul manoperei şi materialelor folosite, invocând dispoziţiile art.494 cod civil de la 1864.

Această afirmaţie nu poate fi primită, dat fiind că art.494 Cod civil vechi reglementează accesiunea imobiliară, instituţie ce nu este incidentă în speţă, întrucât terenul pe care se află imobilele construcţii nu sunt proprietatea intimatei reclamante. Astfel, Titlul de proprietate nr. X/43/6.09.1995, în care figurează suprafaţa de teren aferentă construcţiilor,  a fost emis pe numele pârâtului C B, iar  prin sentinţa civilă nr. X din 29.11.2013, pronunţată de Judecătoria Slatina în ds. nr. X/311/2012, rămasă definitivă, s-a reţinut cu putere de lucru judecat, că suprafata de teren mentionata in Titlul de proprietate nr. X/43/06.09.1995, reconstituita intimatului parat C B, reprezinta un bun propriu al acestuia, dobandit prin mostenire legala de la autorul sau, defunctul DM.

În aceste condiţii, apelantul intervenient este titularul un drept de creanţă împotriva intimatei reclamante, constând în valoarea de piaţă a lucrărilor şi îmbunătăţirilor efectuate la imobilele construcţii, valoare ce se ridică la suma totală de 20.054 lei.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.480 alin.2 C proc civ, va admite apelul declarat de apelantul intervenient în interes propriu C G împotriva sentinţei civile nr. X din 07.04.2017 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. X/311/2014, în contradictoriu cu intimata reclamanta C I intimatul pârâtul C B şi  intimata intervenientă accesoriu P S, va schimba în parte sentinţa în sensul că seva  constata că intervenientul principal a efectuat, în timpul căsătoriei sale,  următoarele îmbunătăţiri şi lucrări la imobilele construcţii: la casă, în valoare de 19.164 lei; o magazie în valoare de 406 lei şi gard în valoare de 484 lei, identificate şi evaluate la suma totală de 20.054 de lei.

În consecinţă, Lotul nr. 1, atribuit reclamantei C I, va fi în valoare totală de 52.431 lei.

Va obliga reclamanta la plata către intervenientul principal a sumei de 20.054 de lei, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor şi lucrărilor efectuate de acesta la imobilele construcţii.

Va institui un drept de retenţie asupra imobilelor construcţii pentru intervenientul principal, până la achitarea sumei de 20.054 de lei de către reclamantă intervenientului principal şi va păstra restul menţiunilor din sentinţă.

În temeiul art.453 C pr civ, va obliga pe intimaţi la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel către  apelantul intervenient .

În ce priveşte cuantumul acestor cheltuieli, tribunalul reţine că apărătorul apelantului intrevenient a solicitat obligarea intimaţilor la plata taxelor judiciare de timbru, a onorariilor de experţi şi a la plata sumei de 2380 lei, reprezentând onorariu avocat.

Tribunalul reţine că, potrivit art.451 alin.2. C.pr.civ. instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat  în raport cu valoarea sau cu complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei, însă măsura luată de instanţă nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

Astfel se stabileşte posibilitatea instanţei, chiar şi din oficiu, de a reduce motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport de valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama de circumstanţele cauzei

În speţă, tribunalul va ţine seama  de criteriile la care se referă art. 451 alin.2  N.C. pr. civilă, respectiv valoarea/complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat în faţa instanţei de apel. Faţă de aceste două criterii instanţa consideră  că onorariul de avocat de 1000 lei este proporţional cu volumul de muncă depus de avocat, precum şi cu complexitatea cauzei.

Şi jurisprudenţa  Curţii Europene a Drepturilor Omului, fiind învestită cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.

Astfel, raportat la criteriile la care se referă art. 451 alin.2  N.C.pr. civilă, considerând că onorariul de avocat de 1000 lei  este proporţional cu volumul de muncă depus de avocat şi complexitatea pricinii, tribunalul va obliga pe intimaţi să plătească apelantului suma de 3.508,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru – 1908,05 lei, onorarii experţi - 1500 lei, stabilite de instanţă la termenul de judecată din 05.10.2017 şi onorariu avocat 1000 lei, astfel cum a fost redus.

Data publicarii pe portal:04.06.2018

Domenii speta

Spete similare