Reconstituirea dreptului de proprietate

INSTANŢA

Asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa  civilă nr. X din 11.10.2017, pronunţată de Judecătoria B în dosarul civil nr. X/184/2017, s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR.

S-a respins acţiunea formulată de reclamantul F P. C ,în contradictoriu cu pârâtele COMISIA LOCALĂ B PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR şi COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul F P. C, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar B, Comisia Judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar Olt, a solicitat instanţei obligarea Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar B să restituie dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 700 mp teren situat în intravilanul oraşului B, , în T64 şi să înainteze actele premergătoare către Comisia Judeţeană Olt de aplicare a legilor fondului funciar, să completeze titlul de proprietate nr. X/28 emis la data de 27.10.2005 pe numele autorului F P, cu suprafaţa de 700 mp teren situat în intravilanul oraşului B, str. , în T64.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este moştenitorul autorului F P în calitate de fiu. Acesta a deţinut în proprietate un imobil casă şi  teren intravilan aferent imobilului în suprafaţă de 0,66 ha, situate în intravilanul oraşului B, str. , , judeţul Olt.

În anul 1983, prin decretul de expropriere nr. X/28.06.1980 s-a dispus exproprierea terenurilor şi construcţiilor aferente din str. , , demolându-se imobilul construcţii. Autorul a cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă cu care figura în registrul agricol dar comisia a reconstituit doar suprafaţa de 3852 rămânând diferenţa de 2784 mp. Din această diferenţă, o parte este afectată de construcţii-blocuri şi numai 700mp teren suprafaţă este liberă. Arată că această suprafaţă se regăseşte în natură pe vechiul amplasament şi nu este afectată de construcţii şi utilităţi.

A arătat  că a făcut numeroase cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate şi completarea titlului de proprietatea dar Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar B nu a răspuns solicitărilor reclamantului.

S-au depus înscrisuri în susţinerea cererii.

Cererea nu a fost motivată în drept.

La data de 09.08.2017, Comisia Judeţeană Olt de aplicare a legilor fondului funciar a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acesteia. S-a arătat că reclamantului i-a fost reconstituită întreaga suprafaţă de teren după autorul F P şi a fost emis titlul de  proprietate nr. X/28 din 27.05.2005. În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile legilor fondului Funciar ci prevederile legii nr.10/2001 care are ca obiect restituirea imobilelor expropriate în anii 1945-1989.

La data de 24.08.2017, Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar B a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. S-a arătat că în urma cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, reclamantul a primit suprafaţa de teren conform titlului de proprietate nr. X/28/27.05.2005, iar în prezent mai are de primit suprafaţa de 4,00 ha pădure şi 1,00ha teren intravilan conform legii 247/2005. Pentru suprafaţa de 700mp teren solicitată de către reclamant se arată că nu exisă temei pentru a fi retrocedată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma excepţiei invocate, instanţa de fond a reţinut că prin art. 4 din Decretul de expropriere nr. X/28.06.1980 emis de Consiliul de stat al Republicii Socialiste România (f.57-60) în scopul realizării a 473 apartamente, în zona centrală a oraşului B, etapa a II-a au fost expropriate, trecute în proprietatea statului şi date în administrarea directă a oraşului B, jud. Olt, terenurile în suprafaţă de 23.875 mp şi construcţiile în suprafaţă de 2.491,33 mp, situate în oraşul B, jud. Olt, identificate potrivit planului de situaţie nr. 4 anexat, proprietatea persoanelor prevăzute în tabelul anexă nr. 3 la prezentul decret.

Reclamantul a arătat că dintre persoanele expropriate a făcut parte şi tatăl său, defunctul F P.

Prin cererea introductivă, în baza Legii 18/1991, reclamantul a solicitat obligarea Comisiei Locale B la restituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 700 mp teren situat în intravilanul oraşului B, str. , T64 şi să înainteze actele premergătoare iar Comisia Judeţeană să completeze titlul de proprietate nr.X/28 emis la data de 27.10.2005 pe numele autorului F P cu suprafaţa de 700 mp teren intravilan.

Raportând temeiul legal invocat la situaţia de fapt, instanţa de fond a găsit întemeiată excepţia inadmisibilităţii formulării acţiunii, însă cu o altă motivare.

Potrivit art. 8 din Legea 18/1991 (1) Stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se gasesc in patrimoniul cooperativelor agricole de productie se face in conditiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.

(2) De prevederile legii beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamant in cooperativa agricola de productie sau carora li s-a preluat in orice mod teren de catre aceasta, precum si, in conditiile legii civile, mostenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pamant in cooperativa si alte persoane anume stabilite.

Potrivit art.1 din Legea 10/2001 obiectul legii menţionate îl reprezintă (1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi.

În interpretarea articolelor mai sus menţionate, instanţa de fond a reţinut că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, stabileşte că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se restituie, în natură, în condiţiile prezentei legi.

Prin imobile preluate în mod abuziv, în sensul Legii nr. 10/2001 se înţeleg: imobilele naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, precum şi prin alte acte normative de naţionalizare;  imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natură politică, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist; imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donaţiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donaţiile făcute statului şi altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum şi imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul Civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă; imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate; imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziţii administrative sau a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moştenitori sau fără stăpân, precum şi a unor bunuri care nu mai folosesc instituţiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial; imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensaţii echitabile; orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare; orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat.

Prin urmare, legea-cadru în materie de restituiri de imobile preluate în mod abuziv este această lege, celelalte prevederi în materie de retrocedare având caracter special. De asemenea, conform art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi terenurile situate în intravilan vizate de legile funciare şi care au fost cerute conform Legilor nr. 18/1991 şi nr. 169/1997.

Imobilul în discuţie nu este unul care să se circumscrie ipotezelor reglementate de Legea nr. 18/1991, pentru că detenţia terenului nu aparţine reclamantului şi pentru că din actele dosarului nu rezultă că terenul s-ar fi aflat în proprietate cooperatistă.

Faţă de cele mai sus arătate, având în vedere că Legea nr. 10/2001 este un act normativ special în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite continuarea stării de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia juridică a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, instanţa de fond a reţinut că situaţia dedusă judecăţii se circumscrie dispoziţiilor legii speciale, şi implicit procedurii reglementate de aceasta.

Faţă de cele arătate în precedent, constatând că reclamantul şi-a întemeiat prezenta acţiune pe dispoziţiile unei alte legi speciale, Legea 18/1991, lege care nu este incidentă în cauză, s-a respins cererea ca inadmisibilă.

Împotriva sentinţei a declarat apel apelantul reclamant F P. C,  prin care a solicitat  admiterea  apelului, anularea sentinţei  şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Arată că soluţia pronunţată de instanţa de fond este netemeinică şt nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept, întrucât instanţa de fond în mod nelegal a respins cererea formulată de reclamant, fără a cerceta fondul cauzei, şi a pronunţat o hotărâre bazată pe propriile convingeri, fără a se administra probe.

Susţine că instanţa a pronunțat o hotărâre pe ceva ce nu s-a solicitat şi nu a fost invocat de nicio parte, motivând excepţia inadmisibilităţii pe considerente care nu au fost puse în discuţia părţilor, sentinţa conţinând motive contradictorii, astfel cum se poate observa din contradicţia dintre dispozitiv şi considerente.

Menţionează că prin întâmpinarea formulată de Comisia Judeţeană Olt, aceasta a solicitat respingerea cererii reclamantului ca inadmisibilă, motivat de faptul că autorului său i s-ar fi reconstituit întreaga suprafaţă de teren, fiindu-i înscrisă în T.P. nr. X/28, aspect nereal, terenul situat în intravilan în T 64 nu i-a fost reconstituit în totalitate autorului său, acest lucru rezultă din T.P. amintit în coroborare cu actele depuse la dosarul cauzei, respectiv registrul agricol, cererile de reconstituire formulate de autorii  săi, respectiv  nr. X/13.03.1991, Y/19.09.2005 formulată în baza Lg. 247/19.07.2005 precum şi cererea de înscriere în CAP.

Instanţa de fond în mod greşit a reţinut că imobilul solicitat de reclamant în calitate de moştenitor al autorilor F  P şi V nu intră sub incidenţa Lg 18/1991, deoarece nu le-ar fi aparţinut şi că nici nu rezultă că nu s-ar fi aflat în proprietatea cooperatistă şi că situaţia dedusă judecăţii s-ar circumscrie dispoziţiilor legii speciale Lg. 10/2001.

Precizează că nu există nici o dovadă la dosarul cauzei în sensul că terenul solicitat de reclamant ar fi fost expropriat, întrucât aşa cum rezultă din anexa nr. 3 la decretul X/28.06.1980, autorului său F P i s-ar fi expropriat numai imobilul construcţii şi teren în suprafaţă de 250 mp, astfel că terenul în discuţie nu poate intra sub incidenţa Legii 10/2001.

Mai mult, prin cererea înregistrată la data de 12.01.1962 , autorul său F P se în scrie în "GA.C. 7 Noiembrie" cu 1 ha arabil, 0,33 ha în fundul grădinii, 0,05 ha vie şi 0,2 ha arabil, situate în str. , nr. 42.

Din cererea de înscriere în CAP aflată la dosarul cauzei dar şi din registrul agricol din 1962 în care se face o menţiune că 0,25 ha vie a fost trecută la CAP, a rezultat foarte clar că autorul său a fost membru cooperatist.

Consideră că nu a avut parte de un proces echitabil şi instanţa a respins cererea de chemare în judecată în mod netemeinic şi nelegal, necercetând fondul cauzei, neanalizând ce suprafaţă de teren a fost expropriată, deşi din anexa 3 rezultă foarte clar suprafaţa de 250 mp teren.

Terenul în suprafaţă de 700 mp, a cărui reconstituire a solicitat-o, nu s-a aflat niciodată în posesia unei entităţi publice, nu a fost reconstituită altei persoane şi nici nu este afectată de utilităţi.

Faţă de motivele invocate, solicită admiterea apelului, anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca instanţa de fond să cerceteze fondul cauzei şi să administreze probele solicitate.

În subsidiar, solicită reţinea cauzei spre rejudecare, admiterea acţiunii şi obligarea Comisiei Locale să înainteze actele premergătoare şi respectiv Comisiei Judeţene să completeze titlul de proprietate nr. X/28 emis la data de 27.10.2005 pe numele autorului meu F P prin reconstituirea dreptului de proprietate cu suprafaţa de 700 mp. teren situat în intravilanul oraşului B , str. , jud. Olt.

În drept, îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art.470 şi următoarele C.proc.civ..

La data de 19.02.2018, intimata pârâtă COMISIA LOCALĂ B pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamantul apelant F C.

Arată că reclamantul a formulat mai multe cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, acesta primind suprafaţa de teren conform Titlului de Proprietate nr. X/28/27.05.2005, iar in prezent nu mai are de primit decât suprafaţa de 4,00 ha pădure si 1,00 ha teren extravilan conform Legii 247/2005, suprafeţe pentru care Comisia locala de Fond Funciar a făcut deja oferta.

In ceea ce priveşte suprafaţa de teren solicitată, de 700 mp teren intravilan, precizează ca nu exista temei pentru a fi retrocedata.

In mod corect instanţa de fond a considerat ca imobilul in discuţie nu este unul care sa se circumscrie ipotezelor reglementate de Legea 18/1991, pentru ca detenţia terenului nu aparţine reclamantului si pentru ca din actele dosarului nu rezulta ca terenul s-ar fi aflat in proprietate cooperatista.

În drept,  îşi întemeiază întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205 C.proc.civ..

La data de 13.03.2018, apelantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata pârâtă, reiterând susţinerile din apel.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Din verificarea modului în care s-a derulat procesul în faţa Judecătoriei B rezultă că, în cauză, părţile au beneficiat de un proces echitabil aşa cum este conturat în art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar instanţa de fond a respectat principiile fundamentale ale procesului civil.

Astfel, tribunalul reţine că sub marginala „Scopul judecării procesului”, în condiţiile art. 211 C.proc.civ. prevede că completul de judecată, constituit potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare şi dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor şi garanţiilor procesuale, în vederea soluţionării legale şi temeinice a acestuia.

Din analiza actelor de procedură de la dosar, tribunalul constată că excepţia de fond a inadmisibilităţii cererii reclamantului a fost invocată de pârâta Comisia judeţeană prin întâmpinarea depusă la data de 09.08.2017, întâmpinare comunicată la data de 24.08.2017 reprezentantului convenţional al reclamantului, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă pronunţată cu acea ocazie.

În cuprinsul întâmpinării, la pagina 2, paragraful nr. 4, pârâta susţine că „în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Legilor fondului funciar ci prevederile Legii nr. 10/2001, lege al cărei obiect viza restituirea imobilelor expropriate în perioada 1945-1989”.

În aceste condiţii, în mod nejustificat susţine apelantul că nu i s-au comunicat suficiente informaţii legate de excepţia inadmisibilităţii, pentru ca să poată expune un punct de vedere argumentat asupra problemei pusă în discuţie, şi cu atât mai nejustificată este afirmaţia privitoare la analizarea unei chestiuni care nu a fost invocată de părţi.

Contradictorialitatea reprezintă un principiu fundamental, în sensul că în temeiul acestuia, părţile pot să formuleze cereri, să propună, să administreze probe şi să pună concluzii cu privire la toate problemele de fapt şi de drept de care depinde corecta soluţionare a procesului. El este exprimat prin adagiul audiatur et altera pars – să fie ascultată şi cealaltă parte, rezumând esenţa întregului proces.

Contradictorialitatea este unul dintre principiile specifice procedurii civile, fiind o componentă a dreptului fundamental la apărare, constând în dreptul părţilor aflate pe poziţii cu interese contrare de a propune şi administra probe şi de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt şi de drept care interesează dezlegarea pricinii, indiferent dacă elementele puse în discuţie reprezintă rezultatul iniţiativei părţilor ori al judecătorului.

Regula este că judecătorul reprezintă factorul de echilibru în „duelul judiciar”.

Principiul contradictorialităţii este intrinsec legat de principiul egalităţii armelor, fiind principiul care îngăduie părţilor din proces să participe în mod activ şi egal la prezentarea, argumentarea şi dovedirea drepturilor lor în cursul desfăşurării procesului. Mai precis, părţile trebuie să aibă posibilitatea de a discuta şi de a combate susţinerile făcute de fiecare dintre ele şi de a-şi exprima opinia asupra iniţiativelor instanţei în scopul stabilirii adevărului şi al pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice (finalitate prevăzută de dispoziţiile art. 211 C.proc.civ).

În cauza de faţă, cele două principii au fost în mod evident respectate, apelantul putând să expună, în cunoştinţă de cauză, o apărare reală în raport invocarea de către pârâtă a neincidenţei în cauză a dispoziţiilor Legilor fondului funciar şi a aplicării dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.

Este nefondată şi critica privind pretinsa contradicţie dintre considerente şi dispozitiv, atât timp cât în considerentele sentinţei apelate se regăsesc argumente privind temeinicia excepţiei inadmisibilităţii cererii, iar instanța de fond s-a oprit, în dispozitiv, la soluția corespunzătoare, dispunând admiterea excepţiei, astfel că motivarea conduce la o anumită soluție, cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

Cât priveşte temeinicia hotărârii, tribunalul reţine că, potrivit art. 8 din Legea nr. 18/1991, republicată, „(1) Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.

(2) De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.”

Rezultă, din textul legal citat anterior, că reconstituirea dreptului de proprietate este utilizată în acele cazuri în care persoana îndreptățită a avut teren în proprietate şi a pierdut această proprietate în condiţiile avute în vedere de lege.

Fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate suprafeţe de teren deţinute de cooperativele agricole de producţie la 1 ianuarie 1990, înscrise în sistemul de evidenţă a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii (art. 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991).

Aşadar, în cazul terenurilor care nu au format obiectul cooperativizării, nu sunt aplicabile dispoziţiile privind procedura de reconstituire a dreptului de proprietate cuprinse în Cap. II din Legea fondului funciar.

Aceste terenuri, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, intră sub incidenţa dispoziţiilor art.1 din Legea 10/2001, potrivit cu care (1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi.

Diferenţa dintre Legea nr. 10/2001 cu prevederile nr. Legii 18/1991 şi Legii nr.  1/2000 completate şi modificate este dată de prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora nu intră sub incidenţa legii terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Textul a suferit o modificare prin Legea nr. 247/2005 prin care s-a introdus sintagma „(terenurile) situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele…”.

Interpretarea istorico-teleologică a prevederilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 (având în vedere evoluţia în timp a acestui text) duce la concluzia că acesta are în vedere excluderea a două categorii de terenuri:  a) terenurile situate în extravilan şi b) terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991 şi Legea nr.  1/2000. 

Concluzia se impune, având în vedere că, până la apariţia Legii nr. 247/2005, art. 8 privea numai terenurile supuse Legii nr.  18/1991, pe când prin modificare s-a adăugat şi ipoteza a II-a pe lângă cea iniţială, după cum reiese din folosirea sintagmei „precum şi…”.

Comparând prevederile Legii nr. 18/1991 cu cele ale Legii nr. 1/2000, se poate observa cu uşurinţă că, deşi în principiu privesc imobile preluate abuziv de stat, totuşi, câmpul de aplicare al Legii nr. 18/1991 este limitat la „terenurile care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie” (art. 8 alin. 1) pe când Legea nr. 10/2001 este (cum s-a arătat anterior) de maximă aplicabilitate referindu-se la imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989.

Astfel, cum terenul deţinut de autorul reclamantului nu a intrat în patrimoniul C.A.P., apelantul nu avea calitatea specială cerută de lege (art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991) pentru a putea beneficia de reconstituire, rezultând, fără putinţă de tăgadă, că nu putea beneficia de măsurile de restituire prevăzute de această lege specială.

Legea nr. 10/2001, la art. 7 alin. 3, statuează că în situaţia în care anumite imobile-terenuri libere situate în intravilan sunt solicitate de două persoane îndreptăţite dintre cele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a), dintre care unul este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada ulterioară datei de 6 martie 1945, şi cel de-al doilea, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar, iar ulterior acest teren a fost preluat prin măsurile abuzive arătate la art. 2 alin. (1), se va restitui în natură terenul celui dintâi proprietar, iar cei care au fost împroprietăriţi cu asemenea terenuri vor beneficia de celelalte măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile legii.

Drept urmare, terenul ce face obiectul prezentei cauze, situat în intravilanul mun. B, la data exproprierii, nu poate face obiectul restituirii în baza Legii nr. 18/1991.

Raportat la considerentele din precedent, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul urmează să respingă apelul declarat de apelantul reclamant, ca nefondat.

Data publicarii pe portal:04.06.2018

Domenii speta

Spete similare