Suspendare act administrativ. Condiția cazului bine justificat. Salariat detașat pe teritoriul României.

Invocarea de către reclamantă a mai multor aspecte care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ, respectiv că organele fiscale au nesocotit dispoziţiile legale aplicabile şi au încălcat principiul supremaţiei normei europene în raport cu legislaţia naţională.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului  – Secţia Contencios Administrativ și Fiscal, reclamanta SC D SRL, în contradictoriu cu pârâta A.J.F.P., a solicitat suspendarea efectelor deciziei de impunere nr.../15.12.2017 prin care organele fiscale au stabilit obligaţii fiscale suplimentare în cuantum de 479.972 lei.

Prin sentința civilă din data de 21.03.2018, Tribunalul a admis cererea și, în baza art.14 din Legea nr.554/2004, a dispus suspendarea efectelor deciziei de impunere nr. ../15.12.2017 până la pronunţarea instanţei de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, prin decizia  de impunere nr. /15.12.2017 emisă de A.J.F.P., s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare în cuantum total de 479.972 lei, reprezentând:

- 47.360 lei – contribuţia pentru asigurări de sănătate datorată de angajator;

- 50.092 lei - contribuţia pentru asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi;

- 121.678 lei – impozit pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor;

- 143.900 lei – contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator;

- 95.630 lei – contribuţia individuală de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi;

- 4.554 lei - contribuţia de asigurări pentru şomaj datorată de angajator;

- 4.554 lei - contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj reţinută de la asiguraţi;

- 7.741 lei – contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de la persoanele juridice sau fizice;

 - 2.277 lei -  contribuţia angajatorilor la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale;

- 2.186 lei – contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de angajator.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva actului administrativ fiscal sus menţionat.

Potrivit dispoziţiilor art. 14  alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, sau a autorităţii ierarhic superioare,  persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea  executării actului administrativ unilateral, până la pronunţarea instanţei de fond”.

Tribunalul reţine că este de principiu că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, prezumţie care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi veridicitate, de unde rezultă că a nu executa un act administrativ emis în baza legii echivalează cu a nu executa legea. Faţă de aceste aspecte, tribunalul apreciază că suspendarea executării unui astfel de act nu poate fi dispusă decât în situaţii de excepţie.

În vederea luării acestei măsuri, instanţa este ţinută  a verifica îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate atât cu privire la formă cât şi cu privire la fond prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea Contenciosului Administrativ, la care se adaugă, în situaţia actelor administrativ fiscale, şi condiţia consemnării unei cauţiuni (art. 278 din Legea nr. 207/2015).

Analizând din acest punct de vedere actele dosarului, tribunalul constată că, potrivit recipisei CEC Bank nr. /08.02.2018, reclamanta a consemnat o cauţiune în cuantum de 1.000 lei, iar potrivit recipisei CEC Bank nr. /20.02.2018, a consemnat o cauţiune în cuantum de 8.299,72 lei (calculată conform art. 278 alin 2 lit. c din Legea nr. 207/2015), recipise înregistrate în Registrul de valori al secţiei CAF a Tribunalului la data de 09.02.2018 şi respectiv 22.02.2018. Ca urmare, în temeiul dispoziţiilor legale indicate anterior, instanţa va aprecia achitată cauţiunea.

Suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziţia instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii: atât timp cât autoritatea emitentă sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

În plus, instituţia juridică analizată trebuie să ofere cetăţeanului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului, ceea ce realizează şi Legea nr.554/2004 modificată.

Legiuitorul naţional a fost obligat să găsească criterii pertinente pentru suspendarea executării actelor administrative până la clarificarea exactă a gradului de conformare a acestora cu normele juridice aplicabile în speţă. Măsura cu caracter provizoriu anterior individualizată determină punerea în balanţă a interesului social cu cel personal, preeminenţa unuia dintre ele fiind subsumată principiului legalităţii.

De altfel, trebuie semnalat faptul că, la nivel european, există preocupări în domeniu. Cu titlu exemplificativ, amintim Recomandarea nr. R (89) 8 adoptată de Comitetul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei la data de 13.09.1989, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă. Aceasta din urmă a apreciat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecţie jurisdicţională provizorie, fără a se recunoaşte însă eficacitatea necesară acţiunii administrative.

De asemenea, Recomandarea anterior arătată a reţinut faptul că autorităţile administrative acţionează în numeroase domenii şi că activităţile lor sunt de natură să afecteze drepturile, libertăţile şi interesele persoanelor. Mai mult, acelaşi act european a statuat că executarea imediată şi integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi atacate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanţe, un prejudiciu ireparabil pe care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului.

Conform Recomandării aflate în discuţie, autoritatea jurisdicţională chemată să decidă măsuri de protecţie provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente; asemenea măsuri pot fi acordate în special în situaţia în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat şi în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la nelegalitatea respectivului act.

Pe de altă parte, se impune a fi făcută precizarea că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) şi pe prezumţia de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă).

De aici, rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuşi executoriu.

Cu alte cuvinte, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.

Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situaţie de excepţie, la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condiţiile impuse de Legea nr. 554/2004.

De altfel, în cadrul activităţii de organizare a executării şi de executare în concret a legii, autorităţile publice emit acte juridice cu scopul de a modifica ordinea juridică existentă, folosind prerogative de putere publică, iar actele administrative se adresează persoanelor fizice sau juridice, care au obligaţia punerii lor în executare.

Cert este că trebuie asigurat un anumit echilibru în procesul executării din oficiu a actelor administrative, precum şi anumite garanţii de echitate pentru cetăţeni, întrucât activităţile administrative nu pot fi discreţionare în ceea ce priveşte alegerea formelor de executare.

Pe cale de consecinţă, administraţia este legată în mod necesar de drept, iar procedura administrativă care vizează executarea din oficiu a actelor administrative nu poate fi lăsată în afara dreptului.

În altă ordine de idei, din lectura art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificată, rezultă că, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui act administrativ, parcurgerea procedurii administrative prealabile, prezenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

Cazurile bine justificate au fost definit prin art.2 alin.1lit. t din Legea nr.554/2004 ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”. Prin urmare, existenţa acestei condiţii ar fi îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumentele juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu, suspendarea judiciară a acestuia putând interveni dacă există cel puţin un indiciu de nelegalitate.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalităţii activităţii administrative presupune atât ca autorităţile să nu eludeze dispoziţiile legale cât şi ca acestea să se întemeieze pe lege, impunând totodată ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.

În speţa analizată, tribunalul constată că există un caz bine justificat. Sunt invocate mai multe aspecte care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspendat.

Astfel, reclamanta invocă împrejurarea că organele fiscale au nesocotit dispoziţiile legale aplicabile şi au încălcat principiul supremaţiei normei europene în raport cu legislaţia naţională.

Prin urmare, se apreciază că există o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită de reclamantă prin prezenta acţiune, aspect care nu poate fi considerat ca fiind o prejudecare a fondului ci doar o examinare sumară a împrejurărilor expuse mai sus.

Referitor la ultima condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. ş din Legea nr. 554/2004, respectiv iminenţa producerii unei pagube, instanţa reţine ca evident faptul că punerea în executare a deciziei contestate ar duce, inevitabil, la blocarea conturilor reclamantei, fapt ce ar putea atrage un blocaj financiar al societăţii.

În raport de considerentele expuse, tribunalul apreciază că cererea reclamantei este întemeiată, motiv pentru care o va admite.

Prin decizia civilă din data de 21.08.2018, Curtea de Apel a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă AJFP.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că că prima instanţă a pronunţat o hotărâre care nu se impune a fi casată.

În acest sens, Curtea de Apel a reținut că, analizând criticile formulate de recurenta-pârâtă, critici care vizează condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554 pentru suspendarea executării actelor administrative, se constată că suspendarea executării unui act administrativ este o situație de excepție, care poate interveni numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ condițiile cuprinse în art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, aşa cum sunt ele definite în art. 2 lit. ş şi t din aceeași lege.

Astfel, „cazul bine justificat” îl reprezintă împrejurarea legată de starea de fapt şi de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în timp ce „paguba iminentă” reprezintă în viziunea legii prejudiciul material viitor şi previzibil.

 În ceea ce privește existenţa cazului bine justificat în cauza de față, reclamanta a invocat că aparența de nelegalitate rezultă din temeiul de drept, respectiv dispoziţiile legale pe care s-a întemeiat dispoziţia atacată. S-a invocat astfel că pârâta nu a respectat dispoziţiile legale care reglementează noţiunea de salariat detaşat de pe teritoriul României, fapt care a determinat o aplicare greşită a dispoziţiilor legale. S-a invocat faptul că Legea 366/2015 şi Legea 16/2017 nu prevăd  expres posibilitatea  revizuirii obligaţiilor fiscale ca efect  al neacordării  salariului minim  din statul gazdă membru al UE, în condiţiile în care salariul minim nu este reglementat în Italia.

Astfel, potrivit art.3 alin.1 lit.a din Legea 344/2006 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii  transnaţionale „salariat detaşat pe teritoriul României - salariatul unui angajator stabilit pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene, care în mod normal lucrează într-un alt stat decât România, dar care este trimis să lucreze pentru o perioadă de timp limitată pe teritoriul României, atunci când angajatorul ia una dintre măsurile prevăzute la art. 4 alin. (1);” În continuare art.4 condiţionează această calitate de împrejurarea ca întreprinderea să ia unele măsuri cu caracter transnațional.

Instanţa de fond, fără a aprecia în fond conținutul actelor administrative atacate  şi pe cale de consecinţă temeiul aplicabil funcţie de contractele încheiate de reclamantă pe teritoriul Italiei a apreciat fără a prejudeca fondul  cauzei că există o aparenţă de nelegalitate  a actului administrativ a cărui  suspendare se cere.

Fără a antama fondul dreptului dedus judecăţii, Curtea de apel reţine că Tribunalul Galaţi a apreciat corect că  sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat în condiţiile în care natura speţei  pe care s-a emis dispoziţia atacată impunea o temeinică motivare a temeiului de drept în sensul indicării modului concret în care s-a apreciat că salariaţii reclamantei puteau fi încadraţi în noţiunea de salariaţi  detaşaţi de pe teritoriul României.

În ceea ce privește condiţia pagubei iminente, Curtea constată  că în mod corect s-a apreciat ca iminenţa blocării conturilor societăţii  şi afectarea activităţii zilnice a societăţii este o pagubă iminentă  în sensul definit de  art.2 alin.1 lit.ş din Legea 554/2004.

Raportat la aceste considerente, Curtea de Apel apreciază că sentinţa instanţei de fond este legală, motiv pentru care va respinge recursul recurentei intimate ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare