Cerere de restituire a unor mijloace fixe formulată în executarea unui contract de antrepriză de lucrări având ca obiect consolidarea unui imobil aparținând domeniului public al statului.

Cerere de restituire a unor mijloace fixe formulată în executarea unui contract de antrepriză de lucrări având ca obiect consolidarea unui imobil aparținând domeniului public al statului. Competența materială de soluționare a cererii aparține în primă instanță judecătoriei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei la data de 08.05.2017, reclamanţii U.A.T. și C.J. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC I SRL și SC V SRL,  contractant și subcontractant, obligarea acestora la restituirea a 71,37 mp uşi demisol şi 113,30 mp uşi parter sau, în cazul în care acestea nu mai există în materialitatea lor, să fie obligate pârâtele la plata sumei de 72.200,38 lei reprezentând contravaloarea mijloacelor fixe menţionate şi a sumei de 8.178,96 lei cu titlu de dobândă legală penalizatoare.

Prin sentința civilă din data de 14.03.2018, Judecătoria a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului – Secția Contencios Administrativ și Fiscal, reținând că imobilul pentru consolidarea căruia s-a încheiat contractul de antrepriză face parte din domeniul public al statului, astfel încât contractul de antrepriză este un contract administrativ, obiectul său fiind acela de executare a unor lucrări de interes public.

Prin sentința civilă  din data de 14.05.2018, Tribunalul - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat  competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel - Secția Contencios Administrativ şi Fiscal penttru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, din actele dosarului, a rezultat că, la data de 11.11.1999, între SC I. SRL, în calitate de antreprenor general, SC V  SRL, în calitate de subantreprenor şi C.J., în calitate de beneficiar, a fost încheiat un contract de antrepriză, prin care antreprenorul se obliga să execute lucrările cerute de investitor cu privire la obiectivul „consolidare – reamenajare imobil” din domeniul public al statului. În urma executării lucrărilor contractate, au rămas nemontate 71,37 mp uşi demisol şi 113,30 mp uşi parter.

A apreciat Tribunalul că nu avem de-a face cu un contract administrativ, obiectul acţiunii reprezentându-l restituirea unor bunuri mobile sau contravaloarea acestora, competenţa de soluţionare a cauzei revenind aşadar instanței de drept comun, respectiv judecătoria, ca instanţă cu plenitudine de competenţă în materie civilă.

Prin decizia  din data de 20.07.2018 Curtea de Apel a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei, reținând că, față de obiectul cererii de restituire bunuri imobile și de temeiul de drept al acesteia, respectiv art. 2115 alin. 1, art. 2116 şi art. 1852 Cod civil, competența materială de soluționare a cauzei îi revine instanței de drept comun, respectiv judecătoriei, conform art. 94 Cod procedură civilă

Domenii speta

Spete similare