Plângere contravenţională

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1487/327/2016, la data de 08.03.2016, petenta ---, cu sediul procesual ales la cab. av. ---, a contestat procesele verbale de constatare a contravenţiilor seria TL nr. 1589, respectiv nr. 4630, ambele din data de 23.02.2016, emise de intimatul ITM-- cu sediul în ---.

În motivarea plângerii pe care a formulat-o, petenta a arătat că, în fapt, societatea a fost sanctionata la data de mai sus cu suma de 10000 lei, deoarece a primit la munca pe numitul LCC, fara a fi incheiat un contract individual de munca.

Intrebati fiind asupra acestui aspect, atit LCC, cit si patronul societatii au recunoscut ca intre respectiva persoana si societate nu a fost incheiat un contract individual de munca deoarece LCC  se afla la inceputul perioadei de proba. Atit LCC cit si patronul societatii au aratat ca perioada de proba începuse cu trei zile inainte de inspecţia ITM. Aceste aspecte rezulta din anexa de constatare.

Aşa fiind, petenta a învederat instanţei că înţelege sa critice procesele verbale mentionate sub urmatoarele aspecte:

Potrivit art. 29 al. 1 Codul muncii, “contractul individual de munca se incheie dupa verificarea prealabila a aptitudinilor profesionale si personale ale persoanei care solicita angajarea”.

LCC a solicitat angajarea in cadrul societatii pe data de 20, cu 3 zile inainte de inspecţia ITM. Faptul ca la data inspecţiei LCC nu era angajat al societatii nu poate avea caracter contravenţional, dreptul conducerii societatii de a verifica aptitudinile candidatului rezultind din lege.

În continuarea motivării plângerii sale, petenta a mai arătat că, societatea a fost sanctionata in cadrul unui control având ca obiect identificarea cazurilor de munca nedeclarata, ori societatea nu a incercat sa disimuleze activitatea lui LCC, acesta semnind registrele societatii alaturi de ceilalţi salariaţi. In raport de aceste aspecte, petenta a considerat ca sancţionarea societatii reprezintă un exces de zel din partea inspectorului ITM.

Potrivit art. 31 al. 1 Codul muncii, perioada de proba se poate organiza si la inceputul contractului individual de munca.

Aparenta contradictie dintre disp. art. 29 si 31 isi gaseste rezolvarea in analiza termenilor folosiţi de legiuitor: art. 29 are caracter imperativ (“Contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale şi personale ale persoanei care solicită angajarea”), pe când art. 31 are caracter dispozitiv (“ Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă...”).

De asemenea, a mai arătat petenta, art. 31 oferă angajatorului opţiunea de a verifica aptitudinile persoanei ce solicita angajarea imediat dupa incheierea contractului individual. Având in vedere ca dreptul de opţiune nu obliga pe beneficiar, angajatorul poate sa ignore art. 31 si sa urmeze procedura standard, stabilita de art. 29. Aşa fiind, petenta a menţionat ca exemplu de articole cu caracter dispozitiv art. 54 si 67 din Codul muncii.

Totodată, petenta a arătat că, art. 29 al. 2 Codul muncii arata ca modalitatile de verificare de la al. 1 sunt stabilite, printre altele, in regulamentul intern.

Regulamentul intern al societatii, art. 23, ultimul punct, prevede ca obligatie a conducerii prevenirea tuturor cauzelor si imprejurărilor care pot produce pagube societatii. Verificarea prealabila a aptitudinilor profesionale si personale ale unei persoane care solicita angajarea se incadreaza in obligaţia prevăzută de art. 23. Or, societatea nu poate fi sanctionata pentru îndeplinirea de către organele de conducere a obligaţiilor statutare.

Aşa fiind, pentru motivele anterior arătate, petenta a solicitat admiterea acţiunii si inlaturarea sancţiunii amenzii contravenţionale ca netemeinica.

In subsidiar, petenta a solicitat instanţei sa constate ca in cauza s-a făcut o greşita incadrare a contravenţiei, sens în care a arătat că, inspectorul ITM a incadrat fapta la art. 260 al. 1 lit. e, text ce sanctioneaza primirea la munca a pina la 5 persoane fara contract, în timp ce, încadrarea corecta ar trebui sa fie art. 260 al. 1 lit. f, adica prestarea muncii de către o singura persoana fara contract. Legiuitorul a stabilit sancţiuni diferite pentru munca prestata de o singura persoana si cea a 2 pina la 5 persoane. Avind in vedere ca in cadrul societatii a fost identificata doar o singura persoana fara contract individual de munca, precum si faptul ca societatea nu a mai fost sanctionata pentru o asemenea contravenţie, petenta a solicitat schimbarea incadrarii din art. 260 al. 1 lit. e in art. 260 al. 1 lit. f.

In acest sens, petenta a invocat art. 5 din OG 2/2001, text ce prevede ca sancţiunea trebuie sa fie proporţionala cu gradul de pericol social al faptei.

In circumstantiere, a fost antamată atitudinea deschisa si cooperanta a conducerii societatii si a numitului LCC, precum si faptul ca societatea nu a mai fost niciodata sanctionata pentru contravenţii ce tin de încheierea contractelor individuale de munca.

In probatoriu, petenta a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si a probei testimoniale cu martorul LCC.

In drept, plângerea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 31 din OG 2/2001.

Plângerea a fost legal timbrată.

La data de 12.04.2016, intimatul a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă a Judecătoriei Tulcea în cauza care are ca obiect plângere contravenţională formulată împotriva procesului-verbal de control seria TL nr. 4630/23.02.2016.

Astfel,a arătat intimatul, în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr.108/1999, republicată, pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii: „(1) Constatările rezultate în urma controalelor şi a cercetării evenimentelor, măsurile, precum şi sancţiunile dispuse de inspectorii de muncă sunt consemnate de aceştia în procese-verbale, al căror model se aprobă prin decizie a inspectorului general de stat. (2) Contestaţiile formulate împotriva actelor cu caracter administrativ încheiate de inspectorii de muncă sunt soluţionate potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare... ”

Potrivit art. 1, alin. 1 din Legea 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Totodată, potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Potrivit art. 193 alin 1 Cod procedură civilă, sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. În consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei ce are drept obiect plângere împotriva procesului verbal de control seria TL nr.4630/23.02.2016 aparţine instanţei de contencios administrativ.

Pentru aceste motive, intimatul a solicitat admiterea excepţiei invocate şi declinarea cauzei ce are ca obiect obiect plângere împotriva procesului verbal de control seria TL nr.4630/23.02.2016 în favoarea instanţei de contencios administrativ competente.

Sub aspectul temeiniciei, intimatul a solicitat instanţei să observe că din interpretarea sistematică a prevederilor art.16 si art.34 din O.G.nr.2/2001 şi în conformitate cu art.6 CEDO, rezultă că procesul-verbal de contravenţie, în masura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forţa probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă a situaţiei de fapt reţinută şi a vinovăţiei contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că, petenta --- a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru nerespectarea prevederilor art.260, alin 1, lit.e din Legea nr.53/2003, republicată, Codul muncii, întrucât a primit la muncă pe numitul LCC fără a-i întocmi contract individual de muncă potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr.53/2003, republicată. Codul muncii.

În acest sens, intimatul a arătat că, în urma controlului efectuat în data de 22.02.2016 de către inspectorul de muncă la locul de desfăşurare a activităţii (aparţinând contravenientei) situat în localitatea --, a fost identificată persoana menţionată mai sus, care a declarat că numitul LCC - prestează activitate începând cu data de 20.02.2016, ca şi gestionar în favoarea ---, cu un program de lucru de 24 de ore din 24 de, este în perioada de probă dar nu a semnat contractul individual de muncă.

La verificarea bazei de date constituită la nivelul Inspecţiei Muncii persoanele menţionate nu figurau ca angajate cu contract individual de muncă la ---.

Agentul constatator a invitat angajatorul la sediul ITM Tulcea în data de 23.02.2016 pentru a face dovada existenţei contractelor individuale de muncă. În data de 23.02.2016 s-a prezentat la sediul ITM Tulcea reprezentantul legal al contravenientei. La acea dată nu fost prezentat contractul individual de muncă încheiat cu persoana identificată ca prestând activitate fără a avea forme legale de angajare (aşa cum a declarat şi ca urmare a verificării bazei de date constituită la nivel central).

În continuarea motivării întâmpinării sale, intimatul a mai arătat că, în conformitate cu prevederile art.16 din Legea nr.53/2003, modificata şi completată de Legea nr.40/2011, contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.

(2) Anterior începerii activităţii, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidentă a salariaţilor, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.

(3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activităţii, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.

Această obligaţie legală nu a fost îndeplinită de către contravenientă. Contractul individual de muncă a fost încheiat cu numitului LCC ulterior controlului.

Faptul că, ulterior controlului contravenienta s-a conformat dispoziţiilor legale nu constituie un motiv de înlăturare a caracterului contravenţional al faptei. Aplicarea legii trebuia să se realizeze anterior desfăşurării activităţii şi nu după constatarea realizată de către ITM Tulcea.

Totodată, a mai arătat intimatul, petenta a susţinut că persoana în cauză se afla în perioada de verificare a aptitudinilor profesionale, invocându-se prevederile art.29 alin.1 şi ale art. 31 din Legea nr.53/2003, republicată - Codul Muncii, ori, potrivit art.29 alin.2 din Legea nr.53/2003, republicată - Codul Muncii, „Modalităţile în care urmează să se realizeze verificarea prevăzută la alin. (1) sunt stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil, în statutul de personal - profesional sau disciplinar - şi în regulamentul intern, în măsura în care legea nu dispune altfel.”

În regulamentul intern al contravenientei nu este prevăzută în concret modalitatea prin care urmează a se efectua verificarea aptitudinilor profesionale ale persoanei care solicită angajarea.

Cât priveşte perioada de probă la care se face referire, aceasta este una dintre cele mai importante si mai utile metode de verificare a aptitudinilor profesionale, ce constă într-un interval de timp în care salariatul prestează munca şi este remunerate (în baza unui contract individual de muncă încheiat între părţi), dar este verificat si evaluat de către angajator în raport cu rezultatele muncii sale. De subliniat este faptul că persoana declară că desfăşura activitate în folosul contravenientei ca gestionar. 24 de ore cu 24 de ore libere.

Verificarea prealabilă nu presupune desfăşurare de activitate pe funcţie într-un timp de 24 de ore cu 24 de ore libere.

Cât priveşte încadrarea faptei, intimatul a arătat că contravenienta consideră că în cauză sunt aplicabile prevederile art.260 alin.1 .it.f din Legea nr. 53/2003, republicată. Codul muncii.

În raport de cele invocate, intimatul a precizat că legiuitorul sancţionează, prin art.260 alin.1 lit.e, primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, cu amendă contravenţională de la 10.000 la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

De asemenea, a mai arătat intimatul, în motivarea poziţiei sale procesuale, contravenient este persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze.

Prin art.260 alin.1 lit.f legiuitorul prevede sancţiunea amenzii contravenţionale persoanei fizice care prestează activitate în favoarea unei persoane (fizice sau juridice) fără încheierea unui contract.

Cât priveşte aplicarea sancţiunii contravenţionale, intimatul a apreciat că aceasta s-a realizat în limitele prevăzute de actul normativ şi este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. Agentul constatator a individualizat amenda contravenţională prin aplicarea cuantumului minim prevăzut de lege.

Pentru toate motivele anterior expuse, intimatul a solciitat instanţei să respingă plângerea formulată de ---, ca nefondată şi să menţină ca temeinic şi legal procesul verbal atacat.

La data de 29.04.2016, petenta a înregistrat la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare,, prin care, în ceea ce priveşte excepţia de necompetenta materiala invocata de intimat, a precizat urmatoarele:

Partea adversa considera Tribunalul Tulcea ca fiind competent material deoarece actul contestat are caracter de act administrativ ori, potrivit art. 1 si 7 din Ig. 554/2004, cel vatamat printr-un act administrativ poate contesta actul in fata institutiei emitente, apoi in instanta de contencios administrativ competenta, astfel că intimatul se afla in eroare.

Intr-adevar, un proces verbal de constatare si sancţionare a contravenţiilor are caracter de act administrativ, fiind emis de o autoritate a statului. Orice act oficial ce emana de la o institutie de stat si care priveşte activitatea respectivei institutii intra in sfera actelor administrative. Spre exemplu, un memoriu intern adresat pe cale ierarhica de un politist superiorului sau are caracter de act administrativ.

Art. 1 si 7 din Ig. 554/2004 se refera la ipoteza in care o cerere privitoare la un drept recunoscut de lege, legal formulata si adresata institutiei competente, nu primeşte răspuns in termenul legal sau este respinsa in mod nefondat. Pe de alta parte, contravenţiile si regimul de sancţionare a acestora sint cuprinse in lege speciala, adica OG 2/2001. De altfel, ultimul paragraf al actului contestat mentioneaza, in mod corect, faptul ca procesul verbal poate fi atacat la Judecatoria Tulcea.

Ca un ultim aspect in ceea ce priveşte excepţia invocata de intimata, petenta a arătat că, sub aspectul forţei probante a unui proces de constatare si sancţionare a contravenţiilor, CEDO s-a pronuntat in numeroase rânduri impotriva statului roman si in favoarea contestatorului in cazuri asemanatoare sau identice. Caracterul de act autosuficient al proceselor verbale a fost inlaturat de curtea europeana, agentul constatator fiind obligat sa prezinte mai mult decât rezultatul aplicarii propriilor simţuri. Citam cu titlu de exemplu speţa “Anghel contra României”.

Aşa fiind, pentru considerentele anterior arătate, petenta a solicitat respingerea excepţiei ca nefondata.

Pe fondul cauzei, petenta a arătat că, intimatul a invocat art. 29 al. 2 din Lg. 53/2003, precizând ca regulamentul intern al petentei nu prevede modalitatea concreta de verificare a aptitudinilor profesionale ale solicitantului şi a învederat instanţei că, a aratat in acţiunea introductiva faptul ca art. 23 din regulamentul intern prevede obligaţia conducerii de a preveni cauzele si împrejurările care pot produce pagube societatii, lasând la aprecierea conducerii modalitatea efectiva de prevenire.

De asemenea, a mai arătat petenta, intimatul a considerat ca lipsa descrierii detaliate a modului de verificare o lipseste pe petentă de beneficiul prevederilor art. 29. al. 1 din Codul muncii, aspect cu privire la care a apreciat că partea adversa se afla in eroare.

În acest sens, petenta a arătat că, niciun articol din codul muncii nu prevede o sancţiune in cazul in care angajatorul nu detaliaza mijloacele efective de verificare a aptitudinilor profesionale ale solicitantului; art. 29 al. 2 din Codul muncii arata ca mijloacele in chestiune sunt stabilite in regulamentul intern, fara a stabili o sancţiune. Astfel, potrivit principiului de drept “ceea ce nu e interzis e permis”, angajatorul nu este obligat sa detalieze procedura de verificare; angajarea unei persoane fara aptitudini profesionale pentru postul vacat conduce la scaderea randamentului unitatii, societatea fiind astfel prejudiciata. Concluzia este aceea ca este suficienta menţionarea obligaţiei conducerii de a preveni situatiile de natura a prejudicia societatea.

De asemenea, a mai arătat petenta, în continuarea motivării răspunsului la întâmpinare, intimatul a apreciat ca verificarea prealabila nu presupune desfasurarea activitatii in program 24 cu 24, ori, această susţinere este nefondata.

În acest sens, petenta a precizat că, Codul muncii nu impune un anumit program in functie de care sa se verifice calitatile profesionale ale solicitantului. O alta abordare ar fi imposibila, având in vedere sfera larga de profesii si meserii, multe având un specific propriu care nu se preteaza la un teoretic model general valabil.

Faptul ca solicitantul efectua serviciul 24 cu 24 nu poate fi retinut ca o dovada a vreunei culpe din partea petentei.

De asemenea, a mai arătat petenta, în ceea ce priveşte încadrarea facuta contravenţiei, intimata a făcut o distinctie eronata, apreciind ca art. 260 al. 1 lit. f prevede o sancţiune aplicabila persoanei fizice surprinse in timp ce desfasura o munca remunerata fara un contract de munca. Per a contrario, din interpretarea intimatei ar rezulta ca art. 260. al. 1 lit. e se adreseaza exclusiv angajatorului. Eroarea comisa de intimata rezida in aceea ca ambele texte de lege invocate se adreseaza angajatorului, acest aspect rezultind din formularea aleasa de legiuitor. Spre exemplu, lit. b se adreseaza exclusiv angajatorului; lit. c se adreseaza oricărei persoane, subiectul activ nefiind calificat; lit. d se poate adresa doar angajatorului, ştiut fiind ca marea majoritate a contractelor de munca urmeaza o formula prestabilita, având astfel caracterul de contracte de adeziune.

Desi intimata nu a făcut precizări, petenta a considerat ca punctul de vedere al părtii adverse se intemeiaza pe diferenţa dintre termenii folosiţi in cazul lit. e si f, respectiv “primirea la munca” si “prestarea muncii” şi, în acest sens, a apreciat că punctul de vedere al intimatei nu este sustinut de textul invocat, acesta nefacând distinctia sustinuta de partea adversa.

În cazul in care instanta va considera ca terminologia folosita de legiuitor este de natura a produce un dubiu cu privire la destinatarul celor doua texte de lege, petenta a arătat că înţelege să invoce principiul “In dubio pro reo”, principiu ce functioneaza in favoarea celui sanctionat.

La termenul de judecată din data de 07.07.2016, instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Tulcea în soluţionarea cauzei invocată de intimat prin întâmpinare, având în vedere că Legea nr. 53/2003 nu prevede dispoziţii speciale referitoare la competenţa de soluţionare a plângerii formulate împotriva proceselor verbale de constatare a contravenţiilor, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile generale în materia contravenţiilor, respectiv art. 32 alin 2 din OG nr. 2/2001, dispoziţii care stabilesc faptul că, plângerile formulate împotriva proceselor verbale de contravenţie sunt de competenţa exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia şi având în vedere că presupusa faptă contravenţională a fost săvârşită în circumscripţia Judecătoriei Tulcea.

La acelaşi termen de judecată, instanţa, în temeiul art. 254, art. 255 şi art. 258 Cod procedură civilă, a admis pentru petentă proba cu înscrisuri şi proba testimonială, iar, pentru intimat, proba cu înscrisuri, apreciind că acestea sunt utile, pertinente şi concludente soluţionării cauzei.

Analizând cererea dedusă judecăţii, în raport de actele şi lucrările dosarului, şi de dispoziţiile legale incidente în speţă, instanţa reţine următoarele :

Prin procesul-verbal de constatare si sancţionare a contravenţiilor  seria TL nr. 1589/23.02.2016, petenta a fost sancţionată contravenţional cu amenda in cuantum de 10.000 lei potrivit dispoziţiilor  art. 260 alin (1) lit.”e” din Legea 53/2003, pentru că a primit la muncă pe numitul LCC fără a întocmi contract individual de muncă, obligaţie prevăzută de art. 16 alin (1) din Legea nr. 53/2003

S-a reţinut de către intimat in cuprinsul procesului verbal ca la controlul efectuat în data de 22.02.2016 de către inspectorul de muncă la locul de desfăşurare a activităţii (aparţinând contravenientei) situat în localitatea ---, a fost găsit prestând activitate numitul LCC, iar din cercetările efectuate a reieşit faptul că acesta a prestat activitate pentru petentă anterior încheierii contractului individual de muncă.

Examinând legalitatea procesului verbal de contravenţie atacat, conform art. 34 alin 1 din OG 2/2001,  instanţa constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 17 din O. G. nr. 2/2001 cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute si care pot fi invocate din oficiu.

Cu privire la temeinicia procesului verbal atacat, instanţa retine că  criticile petentei sunt formulate in mod exclusiv cu privire la săvârşirea contravenţiei sancţionate de dispoziţiile art. 260 alin 1 lit. e din Legea 53/2003,  motiv pentru care instanţa se va limita doar la analiza aspectelor contestate de către petentă.

Cu privire la acest aspect, instanţa retine că potrivit dispoziţiilor art. 260 alin 1 lit. e din Legea 53/2003,  forma in vigoare la momentul constatării faptei, constituie contravenţie si se sancţionează cu amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoana identificată, primirea la muncă a pană la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), din Legea nr. 53/2003.

In conformitate cu art. 16 din Legea 53/2003, contractul individual de munca se încheie în baza consimţământului părţilor, în forma scrisă, în limba romană.

Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă in forma scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia familială au obligaţia de a încheia, in forma scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.

In data de 23.02.2016, la punctul de lucru al societăţii a descins un inspector, care a procedat la luarea unei declaraţii persoanei găsite la fata locului, ocazie cu care a constatat că această persoană era angajată în probă din data de 20.02.2016 în funcţia de gestionar şi că lucra împreună cu Opreanu Radu, cu un program de 24 ore cu 24 de ore libere(f. 4).

 De altfel, susţinerile petentei nu contrazic faptul ca persoana in cauză a prestat activiţăţi fără contract de muncă ci faptul că, pe durata verificării aptitudinilor profesionale si personale, potrivit art. 29 alin 1 din Legea nr. 53/2003, petenta nu avea obligaţia de a încheia cu acesta contract individual de munca.

Cu privire la acest aspect instanţa reţine faptul că potrivit dispoziţiilor legale invocate “ Contractul individual de munca se încheie după verificarea prealabila a aptitudinilor profesionale si personale ale persoanei care solicita angajarea”. iar  potrivit dispoziţiilor  art. 31 alin 1 din Legea nr. 53/2003  „pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie si de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere”.

Faptul că perioada de probă este cuprinsă în contractul individual de muncă rezultă în mod echivoc din dispoziţiile art. 31 alin.4 din Codul muncii potrivit cărora pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile şi are toate obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum şi în contractul individual de muncă, coroborate cu cele ale art.32 alin.3 din acelaşi cod care dispun că perioada de probă constituie vechime în muncă.

Cu privire la critica petentei referitoare la încadrarea juridică a faptei contravenţionale, instanţa urmează să o admită ca fondată deoarece faţă de situaţia de fapt expusă anterior, anume aceea că petenta a primit la muncă o singură persoană fără a încheia cu aceasta contract individual de muncă, fapta contravenţională este cea prevăzută de dispoziţiile art. 260 alin.1 lit.f din Legea nr. 53/2003.

Potrivit acestuia, constituie contravenţie prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă, sancţiunea fiind amenda de la 500 lei la 1.000 lei.

Intimatul, deşi a descris fapta care se încadrează în acest text de lege, a reţinut în sarcina petentei săvârşirea unei fapte contravenţionale mai grave, anume aceea reglementată de art. 260 alin.1 lit.e din Codul muncii, care are ca situaţie premisă primirea la muncă a mai multor personae (până la 5), nu doar a unei persoane ca în cazul de faţă; de aceea şi sancţiunea este mult mai aspră: amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

În condiţiile în care intimata nu apreciat corect elementele constitutive ale faptei săvârşite de către petentă, reţinând greşit în sarcina acesteia o faptă contravenţională mai gravă, instanţa va admite plângerea contravenţională  şi va anula în parte procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria TL nr. 1589 încheiat de intimat la data de 23.02.2016, doar în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei contravenţionale şi a sancţiunii aplicate, astfel că petenta va fi obligată să plătească amendă de 500 lei în loc de amenda în valoare de 10.000 lei.

Domenii speta

Spete similare