Plângere contravenţională

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei, la data de 02.08.2017, sub nr. 6169/327/2017, petentul ---, cu domiciliul în mun. ----, a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenţie seria PTLX nr.047830/01.08.2017 emis de intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Tulcea – Serviciul Rutier, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea acestuia, ca nemeteinic şi nelegal.

În motivarea plângerii pe care a promovat-o, petentul a arătat că, în fapt, în data de 01.08.2017, in jurul orelor 17.00, se deplasa cu autoturismul proprietate personala in localitatea Somova, când a fost oprit de un echipaj al politiei rutiere, aducandu-i-se la cunostinta ca a depăşit viteza maxim admisa in localitate si a fost înregistrat de aparatul radar din dotare. Aşa fiind, a solicitat instanţei să solicite IPJ Tulcea înregistrările cu care poate face dovada ca a incalcat regulile de circulaţie, ordinul de serviciu din care reiese ca aceştia aveau acţiune pe sectorul de drum respectiv, atestatul pentru aparatul radar al agentului constatator, si certificatul metrologic al aparatului radar.

Totodată, petentul a adus la cunoştinţa instanţei ca procesul verbal de contravenţie nu a fost incheiat de agentul constatator ci de un coleg al acestuia, ca aparatul radar era montat pe un Logan alb, neinscriptionat cu însemnele politiei rutiere si nu i s-a acordat nici marja de eroare de 10 km la ora dintre autoturisme.

Totodată, petentul a arătat că pe procesul verbal de contravenţie nu este mentionat sectorul de drum pe care a circulat, iar strada ---, care este mentionata de agentul politiei rutiere in procesul verbal, de fapt este drum naţional si anume DN 22 E . In acest caz, agentul politiei rutiere nici macar nu avea cunostinta ce denumire avea sectorul de drum pe care petentul a fost oprit si a denumit-o strada ---.

Aşa fiind, faţă de motivele anterior arătate, petentul a solicitat instanţei ca, pe fondul cauzei.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În probaţiune, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

La data de 06.09.2018, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii petentului ca nefondată şi menţinerea procesului - verbal seria PTLX nr. 047830 din 101.08.2017, ca temeinic şi legal, apreciind că procesul - verbal a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi arătând că fapta a fost înregistrată cu aparatul radar AUTOVISION, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare ---, din dotarea Serviciului Rutier, potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulaţia pe drumurile publice.

În motivarea poziţiei sale procesuale, intimatul a arătat că, în fapt, la data de 01.08.2017, în jurul orei 17,08, pe strada --- din localitatea ---, petentul a condus autoturismul marca AUDI, cu numărul de înmatriculare ---, fiind înregistrat de aparatul radar AUTOVISION, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare ---, HDD TL 14, din dotarea Serviciului Rutier, circulând cu viteza de 104 km/h.

In dovedirea contravenţiei săvârşite de către petent, intimatul a depus la dosarul cauzei materialul probator, care face dovada legalităţii şi temeiniciei procesului - verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, în raport de care a solicitat instanţei să constate că procesul - verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, cuprinzând toate menţiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând niciun motiv de nulitate a acestuia.

Referitor la temeinicia procesului - verbal, intimatul a solicitat instanţei să observe că, din înregistrarea video rezultă, fară niciun dubiu, că petentul a circulat cu viteza de 104 km/h, în localitate.

Totodată, cu privire la motivele invocate de către petent în contestaţia formulată, intimatul a solicitat respingerea acestora, ca nefondate, iar, în acest sens, a arătat că, măsurarea vitezei s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, de către un operator calificat, aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, iar înregistrarea video face pe deplin dovada vitezei cu care petentul a circulat, respectiv 104 km/h, în localitatea ---.

De asemenea, intimatul a solicitat instanţei să respingă susţinerile petentului cu privire la erorile tolerate ale aparatelor radar, iar, în acest sens, a arătat că, verificarea cerinţelor cuprinse în NML 021-05 (printre care se numără şi erorile tolerate, conform paragrafului 3.LI. din norma menţionată) se efectuează numai cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele.

Aceste cerinţe nu se aplică în funcţionarea propriu-zisă a cinemometrelor. Măsurătorile efectuate cu un cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale şi asupra lor nu se poate interveni,

Cu privire la ordinul de serviciu la care face referire petentul, intimatul a precizat faptul că agentul constatator nu se afla în misiune, pentru a fi necesară emiterea unui ordin de serviciu, ci se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe raza de competenţă.

In concluzie, faţă de considerentele expuse mai sus, intimatul a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să respingă plângerea petentului ca nefondată şi să menţină procesul – verbal, ca temeinic şi legal.

A mai arătat intimatul că, în situaţia în care va fi încuviinţată proba cu martori, se opune categoriilor de persoane prevăzute de art: 315 alin. 1 pct. 1-3 Cod de procedură civilă.

In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile pe art. 205 - 208 Cod procedură civilă.

În probaţiune, intimatul a solicitat administrarea probei cu acte, respectiv : raportul agentului constatator, buletinul de verificare metrologică, atestatul de operator radar al agentului care a exploatat aparatura radar şi CD-ul cu înregistrarea video a abaterii.

La termenul de judecată din data de 12.04.2018, instanţa, în temeiul art. 254, art. 255 şi art. 258 Cod procedură civilă, a încuviinţat  pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar, pentru intimat, probele solicitate prin întâmpinare, apreciind că acestea sunt utile, pertinente şi concludente soluţionării cauzei.

Analizând cauza dedusă judecăţii, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în speţă, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PTLX, nr. 047830 emis la data de 01.08.2017 de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea-Serviciul Rutier, petentul a fost sancţionat contravenţional întrucât, la data de 01.08.2017, în jurul orei 17,08, pe strada --- din localitatea ---, petentul a condus autoturismul marca AUDI, cu numărul de înmatriculare ---, fiind înregistrat de aparatul radar AUTOVISION, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare ---, HDD TL 14, din dotarea Serviciului Rutier, circulând cu viteza de 104 km/h.

În soluţionarea plângerii contravenţionale instanţa are în vedere aplicarea  prevederilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora instanţa sesizată cu soluţionarea unei plângeri contravenţionale verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravenţională şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat şi administrează orice alte probe prevăzute de lege.

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa constată că acesta conţine menţiunile obligatorii instituite de art.17 din O.G. 2/2001, a căror lipsă este sancţionată cu nulitatea absolută.

Contrar celor susţinute de către petent, instanţa reţine că în procesul-verbal a fost descris locul în care a fost săvârşită  fapta contravenţională, dispoziţia legală care prevede că această faptă constituie contravenţie, precum şi cea care stabileşte sancţiunea contravenţională.

Privitor la temeinicia procesului-verbal de contravenţie instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporţionalităţii, trebuie observat că dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private. 

Prin urmare, procesul verbal de contravenţie se bucură de o prezumţie relativă de veridicitate, care este permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Privitor la fapta contravenţională constând în depăşirea vitezei maxime admise, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi text normativ, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Instanţa reţine că fapta contravenţională a fost constatată cu respectarea tuturor cerinţelor legale şi a fost dovedită cu înregistrarea video, din care reiese cu claritate că situaţia de fapt este cea descrisă în procesul verbal.

Cu privire la aparatul care a măsurat viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent, instanţa reţine că acesta este omologat şi verificat din punct de vedere metrologic, aşa cum rezultă din buletinul emis în acest sens de Institutul Român de Metrologie Legală, buletinul depus de către intimată aparţinând cinemometrului indicat în procesul verbal ca fiind cel cu care s-a efectuat măsurarea vitezei.

Aşadar, instanţa reţine că înregistrarea îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 3.3.4. şi 3.5.1 din Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)", aceasta conţinând: data şi ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate,  imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia, viteza vehiculului-ţintă şi viteza autovehiculului de patrulare .

Susţinerea legată de existenţa unei marje de eroare care ar influenţa valoarea înregistrată de cinemometru nu este întemeiată cătă vreme, eroarea de +/- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, prevăzută de art. 3.1.1. lit.c din Ordin, reprezintă valoarea maximă tolerată din punct de vedere metrologic, valoare care-fiind tolerată- nu influenţează valoarea înregistrată; verificarea metrologică a  cinemometrului face dovada că acesta nu are erori de măsurare decât în limita maximă tolerată anterior menţionată.

Prin urmare, instanţa reţine că intimatul făcând dovada verificării metrologice a aparatului radar, a făcut implicit şi dovada calităţii de mijloc de măsurare legală a acestuia; măsurările efectuate de aparatul radar sunt legale, iar valorile indicate de acesta sunt prezumate a fi cele reale.

În concluzie, dat fiind că aparatul radar este verificat şi omologat metrologic, aşa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, instanţa reţine că viteza indicată şi înregistrată de acesta a fost aceiaşi cu viteza de deplasare a autovehiculului, respectiv cea consemnată în procesul-verbal.

Instanţa reţine de asemenea faptul că intimata a făcut dovada efectuării măsurătorilor de către operator calificat prin atestat, dat fiind că potrivit pct. 4.2 din Normele de metrologie legală NML 021-05 măsurările şi înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislaţiei rutiere în vigoare, trebuie efectuate numai de operatori calificaţi.

Pentru considerentele expuse, pe baza probelor administrate, instanţa şi-a format convingerea că petentul a săvârşit fapta care i-a fost reţinută în sarcină, consemnată de către agentul constatator în procesul verbal.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, ci din contră, aceasta este dovedită, instanţa reţine că faptele constituie contravenţie, prevăzută de normele legale mai sus menţionate.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa, după ce verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal, hotărăşte asupra sancţiunii.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale instanţa reţine că potrivit art. 102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002, depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Conform art. 98 alin. 4 din acelaşi act normativ, clasa a IV-a reprezintă o sancţiune de la 9 la 20 puncte-amendă.

Întrucât valoarea unui punct amendă la data săvârşirii faptei era de 145 lei, instanţa reţine că amenda aplicată petentului, în cuantum de 1305 lei (9 puncte-amendă), este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinând seama de împrejurările şi de modul de comitere a faptei.

În sensul celor de mai sus, instanţa reţine pericolul sporit al faptei comise de petent,  nefiind deci oportună înlocuirea amenzii aplicate de agentul constatator cu sancţiunea avertismentului.

Pentru aceste considerente de fapt şi de drept instanţa va respinge ca nefondată plângerea contravenţională.

Domenii speta

Spete similare