Pretenţii

SENTINTA CIVILĂ NR. 2159

Şedinţa publică din data de 25.09.2018

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 12.12.2017 sub nr. ... reclamanta SJ a formulat acţiune în contradictoriu cu pârâtul RR, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 393,07 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, actualizată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plăţii efective.

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că în perioada 22.02.2015-22.02.2015 numitul DI a fost internat în secţia ortopedie a spitalului, ca urmare a unui accident rutier produs de pârât şi a beneficiat de servicii medicale. Precizează că indiferent dacă persoana tratată este asigurată sau nu, contravaloarea cheltuielilor serviciilor medicale acordate persoanelor accidentate sau agresate nu se suportă de la bugetul Casei de Asigurări de Sănătate. A mai arătat reclamanta că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată.

În drept au fost invocate prevederile art. 1357 – 1359 din Codul civil coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, iar în susţinerea acţiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (filele nr. 5 - 11).

Cererea a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 30 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.

Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat la termenul de judecată fixat pentru a-şi exprima poziţia procesuală faţă de acţiunea reclamatei.

În cursul procesului nu s-a putut stabili domiciliul pârâtului, sens în care s-a realizat procedura de citare prin publicitate conform art. 167 din Codul de procedură civilă, fiind desemnat curator avocat Drugă Grigore din cadrul Baroului Tulcea.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în data de 22.02.2015, în jurul orelor 01:15, lucrătorii Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. Tulcea au fost sesizaţi prin serviciul de urgenţă 112 cu privire la producerea unui accident rutier soldat cu vătămarea unei persoane în localitatea Mihai Bravu, judeţul Tulcea. 

S-a constatat că numitul RR din Babadag, a condus autoturismul marca Audi A6 pe DJ 229 pe raza localităţii Mihai Bravu s-a izbit de un copac de pe marginea sensului opus de mers, conducătorul auto suferind contuzii minore, iar singurul pasager al autoturismului DI suferind o fractură de femur drept, aspecte care rezultă din Ordonanţa de renunţare la urmărirea penală pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea (fila 7-8).

În urma acestui eveniment, pârâtul a avut nevoie de o zi de internare Secţia ortopedie, fiind diagnosticat cu politraumatism produs prin accident rutier, astfel cum reiese din Foaia de observaţie clinică generală a pacientului DI (fila 10). 

Valoarea totală a costurilor îngrijirilor medicale de care a beneficiat pârâtul este de 393,07 lei, potrivit înscrisurilor intitulate Decont de cheltuieli (fila 9) şi Tabel nominal cu persoanele care au beneficiat de servicii medicale spitaliceşti ca urmare a daunelor cauzate sănătăţii (fila 10).

Prin Ordonanţa de renunţare la urmărirea penală pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea (fila 7-8) s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect vătămare corporală din culpă privind pe RR, întrucât lipseşte plângerea prealabilă.

În drept, cu titlu prealabil, instanţa reţine că Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, textele primind o nouă numerotare, astfel încât, sub aspect intertemporal, va fi aplicabilă forma actului normativ anterior menţionat în vigoare la data săvârşirii faptei ilicite care a generat, deopotrivă obligaţia unităţii spitaliceşti de a acorda îngrijiri medicale şi obligaţia de plată a contravalorii acestora în sarcina autorului faptei ilicite, respectiv august 2013. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, care statuează că obligaţiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, săvârşirii lor, precum şi cele ale art. 15 alin. (2) din Constituţia României, revizuită, conform cărora legea operează numai pentru viitor, cu excepţia legii contravenţionale sau penale mai favorabile.

 Potrivit art. 1.357 din C. civ., (1) cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în forma în vigoare la data producerii accidentului rutier, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.

Din lectura coroborată a acestor texte legale, instanţa reţine că, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a persoanelor care aduc daune sănătăţii unei persoane este necesar să fie întrunite în mod cumulativ următoarele patru condiţii: i. existenţa unei fapte ilicite; ii. producerea unui prejudiciu sănătăţii altei persoane sau chiar propriei persoane ca urmare a săvârşirii faptei ilicite; iii. existenţa unui prejudiciu adus furnizorului de servicii medicale; iv. existenţa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul adus furnizorului de servicii medicale;  v. existenţa vinovăţiei autorului faptei ilicite sub forma culpei.

i.În ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa constată că, în prezenta cauză, fapta ilicită a pârâtului constă în nerespectarea de către acesta a obligaţiilor legale care îi reveneau în calitate de pieton potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, care prevăd că traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate şi semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localităţi, pe la colţul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

ii.Referitor la cea de a doua condiţie a antrenării răspunderii civile delictuale, instanţa observă că, prin fapta sa ilicită, pârâtul a adus atingere sănătăţii propriei persoane, suferind în urma accidentului rutier un politraumatism şi multiple hematoane, ce au generat complicaţii necesitând internarea pentru 3 zile în secţia Chirurgie, astfel cum rezultă din Foaia de observaţie clinică generală ataşată la dosarul cauzei. Deşi, este adevărat că textul art. 313 din Legea nr. 95/2006, în forma în vigoare la data producerii accidentului rutier, prevede că este antrenată răspunderea civilă delictuală doar a celor care, prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, din culpă, iar nu şi propriei persoane, instanţa, analizând conţinutul art. 320 din acelaşi act normativ, în urma republicării şi renumerotării articolelor, observă că intenţia legiuitorului a fost tocmai aceea de a avea în vedere şi situaţiile în care autorul faptei ilicite creează un prejudiciu furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată lui însuşi. În consecinţă, printr-o interpretare istorică a textului legal anterior menţionat, instanţa reţine şi această condiţie ca fiind îndeplinită.

iii. Examinând cea de a treia condiţie, respectiv cauzarea unui prejudiciu furnizorului de servicii medicale, instanţa reţine că acesta constă în contravaloarea îngrijirilor medicale prestate de către reclamanta SJ în beneficiul pârâtului numitului DI, respectiv suma totală 393,07 lei, ocazionată de internarea acesteia în secţia ortopedie a unităţii medicale în perioada 22.02.2015-22.02.2015, potrivit înscrisului intitulat Tabel nominal cu persoanele care au beneficiat de servicii medicale spitaliceşti ca urmare a daunelor cauzate sănătăţii.

iv.Existenţa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului şi prejudiciul material adus reclamantului decurge din dispoziţiile art. 211 alin. (11) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, care prevăd că asiguraţii au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale, astfel încât reclamantul avea obligaţia legală de a acorda asistenţă victimei accidentului rutier. Faţă de conţinutul acestui text legal, instanţa constată că pârâtul, producând prin fapta sa ilicită daune propriei sănătăţi, a dat naştere obligaţiei reclamantului de a-i acorda acesteia îngrijiri medicale.

v.Relativ la condiţia existenţei vinovăţiei autorului faptei ilicite sub forma culpei, instanţa reţine că este întrunită în prezenta cauză sub forma culpei simple, întrucât, prin traversarea neregulamentară a drumului public, în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, în condiţiile în care conducătorul autovehiculului implicat în accidentul rutier a respectat toate normele de circulaţie şi, cu toate acestea, nu a putut evita coliziunea, pârâtul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi putea şi trebuia să îl prevadă.

În acest sens, instanţa reţine şi dispoziţiile art. 72 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, potrivit cărora pietonii surprinşi şi accidentaţi ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roşie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligaţii stabilite de normele rutiere, poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condiţiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulaţia prin acel sector.

Având în vedere faptul că, pe de o parte, sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a pârâtului şi, pe de altă parte, reclamanta SJ, în calitate de furnizor de servicii medicale, a introdus prezenta acţiune pentru recuperarea cheltuielilor efectuate cu asistenţa medicală acordată victimei accidentului rutier produs din culpa proprie a pârâtului, instanţa urmează să admită cererea de chemare în judecată şi, în consecinţă să oblige pârâtul la plata către reclamant a sumei de 393,07 lei.

Faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi art. 2 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, coroborate cu art. 1.385 alin. (1) din C. civ. care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin săvârşirea unei fapte ilicite, respectiv cu art. 1.535 alin. (1) din C. civ., potrivit căruia, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără să dovedească vreun prejudiciu, instanţa va dispune actualizarea sumei cu rata inflaţiei până la data plăţii efective.

Totodată, instanţa va obliga pârâtul RR la plata sumei de 390 lei cheltuieli judiciare către stat, reprezentând remunerarea curatorului special desemnat de instanţă.

Se va dispune avansarea sumei de 390 lei din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Tulcea, reprezentând remunerarea curatorului special, avocat

Domenii speta

Spete similare