Infracțiunea de punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prevăzute de art. 90 alin. (1) lit. b) din Lege

Infracțiunea de punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prevăzute de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998; acțiune civilă; acțiunea în contrafacere; acțiunea în răspundere civilă delictuală

“Acțiunea în contrafacere este similară acțiunii în răspundere civilă delictuală, însă nu se confundă cu aceasta; acțiunea în contrafacere este un mijloc specific de apărare a dreptului de proprietate intelectuală. Deosebirea esențială între cele două acțiuni este faptul că prejudiciul nu este condiție de admitere a acțiunii în contrafacere, iar aceasta o deosebește de acțiunea în răspundere civilă delictuală. Calitatea de reclamant în cadrul acțiunii civile în contrafacere o poate avea titularul dreptului asupra mărcii, de asemenea, o poate avea și licențiatul dintr-un contract de licență a dreptului la marcă, dacă are consimțământul titularului sau dacă, fiind titular al unei licențe exclusive, după ce a notificat titularul mărcii cu privire la actele de contrafacere, acesta din urmă nu a acționat în termenul solicitat de licențiat (art. 44 din Legea nr. 84/1998).

Cum în procesul penal, singurul temei al admiterii acțiunii civile îl constituie răspunderea civilă delictuală, pretenția apelantei la repararea prejudiciului în alte condiții decât cele mai sus enunțate nu poate fi primită.

În ceea ce privește însă prejudiciul moral, Curtea apreciază că o asemenea cerere este întemeiată.”

(Secţia I penală, decizia penală nr. 201/A din data de 8 februarie 2018)

Prin sentinţa penală nr. 1816 din data de 27.09.2017, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr.18286/236/2016, s-au dispus următoarele:

„În baza art. 5 C.pen. reţine ca lege mai favorabilă Codul penal din 1969 şi Legea nr.571/2003.

În temeiul art. art. 396 alin. (1) şi (2) C.pr.pen. condamnă pe inculpata B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 ţigarete şi peste un kilogram tutun de fumat”, fapta prevăzută de art. 2961, alin. (1) lit. l) din Legea nr.571/2003, cu aplicarea art. 5 C.pen. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C.pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C.pr.pen. condamnă pe inculpata B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie a unui produs purtând o marca identica sau similara cu o marca înregistrată pentru produse identice sau similare si care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prevăzută. de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 5 C.pen. la pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art. 71 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C.pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 396 (1) şi (2) C.pr.pen. condamnă pe inculpata B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie a unui produs purtând o marca identica sau similara cu o marca înregistrată pentru produse identice sau similare si care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prevăzută. de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art.5 C.pen. la pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art. 71 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C.pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. contopeşte pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi cele două pedepse de 9 luni închisoare, inculpata urmând să în final pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C.pen. din 1969 pe durata executării pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 861 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatei pe durata prevăzută de art. 862 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., respectiv 3 ani şi 6 luni termen de încercare.

În baza art. 863 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la termenele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu

-să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea

-să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Învederează inculpatei prevederile art. 864 C.penal din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 19 şi 25 C.pr.pen. admite acţiunea civilă formulată de DGRFP – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu şi obligă inculpata B.C. să plătească părţii civile suma de 21859 lei, reprezentând prejudiciul cauzat.

În temeiul art. 397 C.pr.pen. rap. la art. 19 C.pr.pen. şi art. 25 C.pr.pen. respinge acţiunea civilă formulată de părţile civile: P.C.D., L.F.B. S.A.(G.); B.L.; C;G. (J.P.G.); B. SPA; L. (A.A.); G.S. (D.); K. SA; L.; H.B.; Z.D.SA; C.K. T.T.; C.G.G.(JOOP), G.G.

În temeiul art. 118 lit. f) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen. dispune confiscarea specială a următoarelor bunuri: 520 pachete de ţigări netimbrate inscripţionate PALL MALL; 35 kg de tutun prelucrat vrac; 114 flacoane a 80 ml de apă de parfum PACO RABANNE; 96 flacoane a 100 ml de apă de toaletă marca PACO RABANNE; 86 flacoane a 100 ml de apă de parfum DIOR J’ ADORE; 85 flacoane a 100 ml apă de parfum THIERRY MUGLER; 85 flacoane a 100 ml apă de parfum GIVENCHY; 12 flacoane a 85 ml apă de parfum GIVENCHY; 12 flacoane apă de toaletă a 100 ml BURBERRY; 18 flacoane a 100 ml apă de parfum BURBERRY; 100 flacoane a 100 ml apă de parfum CHANEL; 30 flacoane a 100 ml apă de toaletă J.P.G.; 65 flacoane a 100 ml apă de toaletă BVULGARI; 30 flacoane a 100 ml apă de parfum BVLGARI; 135 flacoane a 125 ml apă de toaletă DOLCE GABBANA; 170 flacoane a 100 ml apă de toaletă DOLCE GABBANA; 20 flacoane a 35 ml apă de toaletă GUCCI; 42 flacoane a 35 ml apă de toaletă CHANEL; 5 flacoane a 35 ml apă de toaletă ESCADA; 15 flacoane a 35 ml apă de toaletă CAROLINA HERRERA; 10 flacoane a 35 ml apă de toaletă CACHAREL AMOR AMOR; 37 flacoane a 35 ml apă de toaletă CHRISTIAN DIOR; 15 flacoane a 35 ml apă de toaletă VERSACE; 128 flacoane a 35 ml apă de toaletă PACO RABANNE; 15 flacoane a 35 ml apă de toaletă GIVENCGY; 10 flacoane a 35 ml apă de toaletă JOOP; 7 flacoane a 35 ml apă de toaletă marca BVULGARI; 22 flacoane a 35 ml apă de toaletă CALVIN KLEIN; 5 flacoane a 35 ml apă de toaletă LANCOME; 12 flacoane a 35 ml apă de toaletă NINA RICCI; 13 flacoane a 35 ml apă de toaletă DOLCE GABBANA; 14 flacoane a 35 ml apă de toaletă DAVIDOFF; 19 flacoane a 35 ml apă de toaletă HUGO BOSS; 10 flacoane a 35 ml apă de toaletă J.P.G.; 5 flacoane a 35 ml apă de toaletă DKNY; 19 flacoane a 35 ml apă de toaletă GIORGIO ARMANI; 4 flacoane a 35 ml apă de toaletă CHLOE; 4 flacoane a 35 ml apă de toaletă KENZO; 26 flacoane a 35 ml LACOSTE, bunuri depuse la Camera de Corpuri Delicte STPF Giurgiu în baza dovezilor de primire seria AAA nr. 0012075 din 30.05.2013; seria AAA nr. 0012099 din 16.09.2013; seria AAA nr. 0012100 din data de 16.09.2013.

În temeiul art. 274 alin. (1) C.pr.pen. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 500 lei.”

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că la data de 30.05.2013, organele de politie din cadrul STPF Giurgiu, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu în Punctul de Trecere al Frontiere Giurgiu - Rutier, au efectuat un control asupra autocarului cu numărul de înmatriculare (..) ce aparţine firmei de transport persoane „V.”, ocazie cu care au constatat că în mijlocul de transport se aflau 520 de pachete de ţigări inscripţionate „Pall Mall”, un sac din rafie în care se aflau 7 pungi de tutun prelucrat şi un număr de 435 de produse de parfumerie, fiind încheiat proces verbal de constatare a infracţiunii.

La data de 10.09.2013, organele de poliţie din cadrul I.T.P.F. Giurgiu si S.T.P.F. Giurgiu, fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu în zona de competenţă a Poliţiei de Frontieră, în jurul orei 00.10, au efectuat un control asupra autocarului cu numărul de înmatriculare (..) ce aparţine firmei de transport persoane „V.”, ocazie cu care au fost descoperite mai multe cutii care conţineau flacoane de parfumuri susceptibile de a fi contrafăcute (despre care s-a stabilit că aparţin numitei B.C.), fiind întocmit proces verbal de constatare a infracţiunii. În ambele cazuri, s-a stabilit că bunurile aparţineau inculpatei B.C..

Instanța și-a întemeiat soluția pe probele administrate, respectiv procesul-verbal de constatare a infracţiunii (f 53 UP), declarația în calitate de învinuită din data de 20.11.2013, conform căreia inculpata B.C. a arătat că îşi menţine declaraţia anterioară, precizând ca parfumurile şi tutunul le-a încărcat la garajul firmei din Turcia, în timp ce şoferii nu erau la autocar, împreună cu un cetăţean turc al cărui nume nu îl cunoaşte, urmând ca la revenirea in tară sa fie contactată de o persoană pentru a-i da bunurile şi să primească pentru acest serviciu 20 de euro (f 44 – 48).

În legătură cu fapta reţinută în sarcina inculpatei B.C. la data de 10.09.2013, instanţa a reţinut că potrivit procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 10.09.2013 (f 74-75 DUP), la data de 10.09.2013, în jurul orei 00.10, inculpata B.C. a intrat in Romania prin Punctul de Trecere al Frontierei Giurgiu - Rutier, călătorind cu acelaşi autocar cu care în data de 30.05.2013 a fost depistată transportând bunuri ilicite.

Audiată fiind inculpata B.C. a declarat verbal în faţa poliţiştilor de frontieră că bunurile descoperite în autocar, în locurile menţionate îi aparţin, susţinând că în data de 08.09.2013, în timp ce se afla în Turcia a cumpărat parfumurile, personal, dintr-un bazar din Istanbul, cu preţul de 2-3 dolari parfumul, cu intenţia să le aducă în Romania pentru a le vinde. Bunurile au fost puse de către aceasta într-un spaţiu ascuns al autocarului, aceleaşi aspecte fiind relatate şi cu ocazia ascultării în faza actelor premergătoare.

Întreaga cantitate de parfumuri a fost ridicată de către organele poliţiei de frontieră, si a fost introdusă în Camera de Corpuri Delicte a Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu, iar în urma expertizării acestora, de către titularii de marca, a rezultat că bunurile sunt contrafăcute.

Cu prilejul audierii în calitate de inculpată (cu privire la ambele fapte), B.C. şi-a schimbat declaraţiile, precizând faptul că bunurile cu care a fost depistată, le transportă în România pentru cetăţeanul turc, suspectul B.N., susținând că din anul 2011 este angajată la firma de transport V., care este administrată de către suspectul B.N., în baza unei înţelegeri verbale pe care o stabilise anterior cu acesta, au convenit sa transporte din Turcia în Romania, cu autocarele firmei V., bunuri prohibite, iar în eventualitatea descoperirii de către organele de control, ea să declare că îi aparţin. A mai declarat că pentru fiecare deplasare în Turcia cu autocarul firmei de transport V. primea suma de 200 lei. A procedat în acest fel, întrucât nu avea alte venituri şi are un copil minor în întreţinere.

În drept, având în vedere că de la data săvârşirii infracţiunilor a intervenit o succesiune de legi penale, în temeiul art. 5 alin. (1) C.pen. s-a aplicat legea penală mai favorabilă. Analizând actuala reglementare, precum şi dispoziţiile Codului penal în vigoare, instanţa a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatei este Codul penal din 1969, având în vedere modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, Codul penal din 1969 prevăzând ca modalitate de individualizare a executării pedepsei suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Astfel, instanţa a reţinut că fapta inculpatei B.C. care, la data de 30.05.2013, a deţinut şi transportat cu autocarul cu numărul de înmatriculare (..) ce aparţine firmei de transport persoane „V.”, cantitatea de 10.400 ţigarete (ambalate în 520 de pachete de ţigări inscripţionate „Pall Mall”) şi cantitatea de 35,140 kg tutun prelucrat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării, peste limita a 10.000 de ţigarete, faptă prevăzută de art. 296.1, alin. (1), lit. l) din Legea nr. 571/2003.

Fapta inculpatei B.C. constând în aceea că, la data de 30.05.2013, a deţinut şi transportat cu autocarul cu numărul de înmatriculare (..) ce aparţine firmei de transport persoane „V.”, cantitatea de 435 de flacoane de parfum purtând inscripţiile unor mărci protejate, toate produsele fiind contrafăcute, cu scopul de a fi puse în circulaţie, întruneşte elementele constitutive a infracţiunii de “punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare”, fapta prevăzută şi pedepsită de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 actualizată.

Fapta inculpatei B.C. constând în aceea că, la data de 10.09.2013, a deţinut şi transportat cu autocarul cu numărul de înmatriculare (..) ce aparţine firmei de transport persoane „V.”, cantitatea de 987 de flacoane de parfum purtând inscripţiile unor mărci protejate, toate produsele fiind contrafăcute, cu scopul de a fi puse în circulaţie, întruneşte elementele constitutive a infracţiunii de “punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare”, fapta prevăzută. şi ped. de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 actualizată.

În ceea ce priveşte infracţiunile de punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare, prevăzută. de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, instanţa a reţinut că elementul material al laturii obiective este reprezentat de acţiunile inculpatei B.C., care la datele de 30.05.2013 şi 10.09.2013 deţinere a bunurilor ce purtau inscripţiilor mai multor mărci protejate, toate produsele fiind contrafăcute, cu scopul de a fi puse în circulaţie. Urmarea imediată constă în atingerea adusă drepturilor de proprietate intelectuală aparţinând titularilor mărcilor protejate. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, astfel cum aceasta a fost prezentată. În plan subiectiv, instanţa apreciază că inculpata a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei.

În ceea ce priveşte infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării, peste limita a 10.000 de ţigarete, fapta prevăzută de art. 296.1, alin.(1), lit. l) din Legea nr. 571/2003, instanţa a reţinut că elementul material al laturii obiective este reprezentat de acţiunea inculpatei B.C., care la data de 30.05.2013, a deţinut şi transportat cu autocarul cu numărul de înmatriculare 34 VT 899 ce aparţine firmei de transport persoane „V.”, cantitatea de 10400 ţigarete (ambalate în 520 de pachete de ţigări inscripţionate „ Pall Mall”) şi cantitatea de 35, 140 kg tutun prelucrat. Urmarea imediată este creare unui prejudiciu în sumă de 21859 lei părţii civile DGRFP – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu. Instanţa apreciază că între elementul material şi urmarea imediată există legătură de cauzalitate, în sensul că prejudiciul cauzat este urmarea acţiunii inculpatei. Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că infracţiunea a fost comisă cu forma de vinovăţie a intenţiei.

Întrucât infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei B.C. au fost săvârşite înainte de a fi condamnată pentru vreuna din ele, instanţa a reţinut incidenţa concursului de infracţiuni în condiţiile prevăzute de art. 33 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen.

Întrucât apreciază că faptele reţinute există dincolo de orice dubiu rezonabil, infracţiunile au fost săvârşite de către inculpata B.C., iar acesta răspunde penal, instanţa a dispus condamnarea inculpatei.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei B.C., instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzută. de art. 74 din C.pen. şi anume: împrejurările si modul de comitere a infracțiunii, precum si mijloacele folosite; starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita; natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii si scopul urmărit; natura si frecventa infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii si in cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familiala si sociala.

Instanța a apreciat că faptele inculpatei B.C. prezintă un grad ridicat de pericol social. Astfel, instanţa a avut în vedere că, deşi inculpata a fost depistată în vama Giurgiu de către organele poliţiei de frontieră având asupra sa bunuri contrafăcute şi tutun în vederea introducerii în ţară, aceasta a perseverat iar la o perioadă relativ scurtă de timp, respectiv la data de 10.09.2013, a încercat din nou să introducă în ţară bunuri contrafăcute. De asemenea, instanţa a reţinut că potrivit fişei de cazier judiciar a inculpatei, aceasta are antecedente penale, prin ordonanţa nr. 1583/P/2013 din data de 09.12.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoriei Giurgiu s-a dispus clasarea şi inculpatei i-a fost aplicată amenda administrativă de 500 lei, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr.84/1998. Astfel, se remarcă perseverenţa inculpatei în săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni.

Referitor la persoana inculpatei B.C., instanţa a reţinut că aceasta este în vârstă de 36 de ani, studii 9 clase, nu are ocupaţie, este necăsătorită. Inculpata nu s-a prezentat pe parcursul fazei cercetării judecătoreşti, s-au făcut verificări de către instanţă, iar aceasta nu figurează ca fiind încarcerată.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă DGRFP – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu, instanţa a apreciat că aceasta este întemeiată. În acest sens, instanţa a reţinut că fapta inculpatei săvârşită la data de 30.05.2013, constituie de asemenea un delict civil, fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 1349 C.civ. reţinând vinovăţia penală a inculpatei, instanţa urmează să admită acţiunea civilă formulată de partea civilă şi să oblige inculpata să plătească acesteia suma de 21859 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat.

Referitor la acţiunea civilă exercitată de părţile civile P.C.D.,  L.F.B. S. A. (G.); B.L.; C;G. (J.P.G.); B. SPA; L. (A.A.); G.S. (D.); K. SA; L.; HUGO BOSS; Z.D. SA; C.K.T.T.; C. G. G. (JOOP), G.G., instanţa a apreciat că aceasta este neîntemeiată. Astfel, instanţa a apreciat că lipsa prejudiciului material cauzat părţilor civile, prin aceea că titularii mărcilor nu au învestit resurse materiale pentru confecţionarea produselor contrafăcute, toate materialele fiind în mod evident furnizate de alte persoane decât de titularii mărcilor înregistrate şi nu au înregistrat cheltuieli de producţie, întrucât nu le-au confecţionat.

Justificarea sumelor solicitate, reprezentând prejudiciu material, prin raportarea cantităţii de produse contrafăcute la preţurile produselor originale, s-a arătat că nu poate conduce la acordarea de despăgubiri materiale, neexistând nici o dovadă că, în lipsa existenţei şi deţinerii acestor produse contrafăcute, titularii mărcilor ar fi comercializat o cantitate similară de produse originale. Dintr-o altă perspectivă, un astfel de raţionament ar putea fi acceptat doar în situaţia în care produsele contrafăcute ar fi comercializate pe piaţă la un preţ similar produselor originale, or, este binecunoscut că preturile practicate în cazul produselor contrafăcute este semnificativ mai mic decât al unor produse similare originale.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de părţile civile, instanţa a reţinut că, prin fapta sa, săvârşită cu vinovăţie, inculpatul a cauzat părţilor civile un prejudiciu de natură nepatrimonială, prejudiciu ce derivă din încălcarea dreptului la marcă care le conferă titularilor un drept de folosinţă exclusivă pentru produsele pentru care s-a efectuat înregistrarea, însă, dat fiind circumstanţele comiterii faptei şi a împrejurării că produsele contrafăcute nu au fost puse pe piaţă, acesta fiind depistat la scurt timp de la intrarea în ţară, se concluzionează că nu există suficiente elemente care să facă posibilă cuantificarea consecinţelor negative suferite de părţile civile şi implicit determinarea acestui prejudiciu moral.

Nu în ultimul rând, apreciind că bunurile găsite asupra inculpatei B.C. cu ocazia controalelor la vama Giurgiu din datele de 30.05.2013 şi 10.09.2013 sunt interzise de lege, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. f) C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. s-a dispus confiscarea acestor bunuri.

Împotriva sentinţei penale anterior menţionate, în termenul prevăzut de lege, partea civilă B.SPA a declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, sub nr.18286/236/2016, la data de 20.11.2017.

Partea civilă B. S.P.A a solicitat desfiinţarea sentinţei penale apelate şi pe fond, rejudecând, admiterea acţiunii civile astfel cum a fost formulată. Cu titlu preliminar, s-a arătat că instanţa de fond a constatat săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 90 lit. b) din Legea nr.84/1998 de către inculpată. În acest sens, „instanţa apreciază ca faptele şi vinovăţia inculpatei rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil".

În esență, s-a arătat că față de soluția de condamnare care atestă săvârșirea faptelor cu vinovăția cerută de lege reținându-se "perseverenţa inculpatei în săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni”, soluția de respinge ca neîntemeiată a acţiunii civile este apreciată ca fiind greşită, întrucât fapta inculpatei este în măsură să prejudicieze titularii drepturilor de proprietate intelectuală încălcate prin punerea în circulaţie a produselor în cauză.

Incriminarea infracţiunii de punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare are ca scop protejarea dreptului la marcă, întrucât fiecare individ are obligaţia generală şi negativă de a se abţine de la orice manifestare prin care s-ar putea aduce o încălcare a acestui drept.

În cauză, s-a susţinut că produsele purtând mărcile subscrisei companii au fost confirmate ca fiind contrafăcute, iar titularii s-au constituit părţi civile în dosarul penal.

S-a mai arătat că, potrivit jurisprudenţei, printre care hotărârea penală nr. 872/2014 din 11.12.2014 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti şi menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia nr. 651/2015 din 05.05.2015, "(...) orice atingere adusă fondului de comerţ privit în ansamblu ori a unuia dintre elementele sale este de natură să — l prejudicieze pe titular prin împiedicare sau îngreunarea atingerii scopului său de a obţine profit. Pentru determinarea consecinţelor produse de încălcarea dreptului la marcă trebuie să se ţină seama în primul rând de un raţionament juridic simplu şi anume: orice încălcare a unui drept subiectiv civil (aşa cum este şi dreptul la marcă) prejudiciază întotdeauna pe titularul său".

Într-o altă decizie a Curţii de Apel Bucureşti s-a reţinut că „prin constatarea săvârşirii de către pârâtă a faptei de contrafacere, este dovedită existenţa unui prejudiciu în patrimoniul reclamantelor. [...] Dificultatea evaluării unui prejudiciu, care este deopotrivă material şi moral, nu poate determina ştergerea existenţei unui astfel de prejudiciu şi cu atât mai puţin imputarea unei astfel de dificultăţi, în temeiul principiului sarcinii probei, în dauna reclamantei."

În aceeaşi manieră a fost soluţionată o cauză similară de către Curtea de Apel Bucureşti. Astfel, în motivarea hotărârii, Curtea admite faptul că „Prejudiciul este şi el evident, rezultând din folosirea unor însemne identice cu mărcile înregistrate, ceea ce nu numai că îi oferă pârâtei un profit nejustificat, dar în egală măsură, lipseşte reclamanta de un câştig pe care l-ar fi avut în condiţiile în care nu ar fi avut loc faptele ilicite.

În ceea ce priveşte prejudiciul material, partea civilă a arătat că în mod greşit instanţa a constatat lipsa prejudiciului material, întrucât, în mod evident titularii mărcilor nu au investit resurse materiale pentru producerea si comercializarea acelor produse, raţiunea reglementarii dreptului la despăgubiri in materia proprietăţii intelectuale fiind complet diferita. Din dispoziţiile art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005 se desprinde înţelesul pe care legiuitorul a ales să îl ofere noţiunii de "prejudiciu" prin exemplificări cat se poate de raţionale. Tocmai activitatea de producere si comercializare a unor astfel de produse este sancţionată de legiuitor, fiind realizata de persoane neautorizate, in legătura cu produse de proasta calitate ce aduc atingere imaginii de care se bucura compania al cărui nume este folosit.

S-a arătat că dispoziţiile art. 14 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 100/2005 permit titularului de marca sa estimeze prejudiciul suferit in mod real prin diferite criterii. Ca exemplu, legiuitorul a menţionat "suma redevenţelor sau valoarea drepturilor care ar fi fost datorate, daca persoana care a încălcat un drept de proprietate industriala protejat ar fi cerut autorizaţia de a utiliza dreptul de proprietate in cauza". Deşi partea civilă nu şi-a întemeiat solicitarea acordării de prejudiciu pe lit. a), chiar si din textul acestei dispoziţii se observa că legiuitorul a avut în vedere o raţiune distincta decât cea interpretata de instanţa în această cauză.

În vederea cuantificării prejudiciului material, s-a folosit criteriul unui preţ mediu estimat/produs pentru a avea o bază de calcul uniformă. Aceasta şi pentru că, deşi în cursul urmăririi penale am solicitat organelor de cercetare penală să pună la dispoziţia părţii civile  documente contabile (bonuri, facturi) pe baza cărora să poată fi estimat prejudiciul creat sub forma beneficiului injust realizat de inculpată prin vânzarea produselor contrafăcute, astfel de informaţii nu ne-au fost oferite. De aceea, titularul de marcă a optat pentru solicitarea daunelor sub forma unei sume fixe rezonabile estimate pe baza numărului de produse reţinute de poliţie. Aceste valori sunt singurele disponibile titularului dreptului în urma finalizării cercetării realizate de organele de cercetare penală, iar imposibilitatea părţii civile de a-şi calcula altfel prejudiciul nu poate conduce la respingerea acordării acestuia, cat timp existenta faptei a fost dovedită şi, în egală măsură, şi existenţa prejudiciului.

În plus, lipsa unor date contabile privind activitatea de contrafacere nu poate fi imputată părţilor civile, fiind mai degrabă o formă de agravare a faptei ilicite şi nu un prilej de bonificare a făptuitorului.

S-a arătat că menţiunea instanţei conform căreia "este binecunoscut că preţurile practicate în cazul produselor contrafăcute sunt semnificativ mai mici decât al unor produse similare originale" este un argument in plus pentru a se constata ca fapta săvârşita aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală aparţinând titularului de marcă si astfel a se stabili existenţa prejudiciului.

Faptul că preţul cu care aceste produse sunt comercializate este mai mic, denotă şi calitatea lor îndoielnică, prejudiciul devenind aşadar de necontestat. Simpla posibilitate a titularului de marcă de a comercializa parfumuri de tipul celor reţinute în cauză trebuie să fie considerată suficientă pentru a produce un prejudiciu material pentru titularul de marcă. De altfel, exemplul folosit de legiuitor în art. 14 alin. (2) lit. b) O.U.G. nr. 100/2005, dispoziţie ce reprezintă chiar baza cuantificării prejudiciului în prezenta cauză, se referă la o probabilitate, un aspect cu caracter incert, însă o estimare rezonabilă şi pertinentă: "suma redevenţelor sau valoarea drepturilor care ar fi fost datorate, dacă persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat ar fi cerut autorizaţia de a utiliza dreptul de proprietate în cauză".

În continuare, partea civilă a arătat în mod concret modul de calcul al prejudiciului material suferit de subscrisa companie.

Astfel, solicitând prejudiciul material de 5.000 Euro pentru 102 produse confirmate ca fiind contrafăcute, s-a pornit de la un preţ mediu/produs de aproximativ 50 Euro.

Aşa cum reiese din declaraţia transmisă de titularul de marcă anexată prezentelor motive de apel (Anexa 1), preţul menţionat în constituirea de parte civilă formulată în etapa urmărire penală este suma minimă atribuită unui produs original reprezentând un tip de parfum Bvlgari, preţurile unor parfumuri de tipul celor reţinute în cauză putând ajunge şi la 130 euro. Aşadar, suma estimată de titularul de marcă este mai mult decât rezonabilă şi reprezintă un criteriu de estimare a prejudiciului aşa cum i se solicită titularului de marcă de către legiuitor prin dispoziţiile art. 14 lit. b) din O.U.G. nr. 100/2005.

Chiar dacă, în mod firesc, preţul unui produs original diferă în funcţie de tipul de bun, ţara în care este comercializat, anul în care a fost fabricat, precum şi în funcţie de alte circumstanţe ce ţin de politica internă a fiecărei companii titulare de marcă, s-a arătat că folosirea ca bază de calcul a unui preţ minim estimat/ produs a fost avută în vedere şi pentru obţinerea unei estimări rezonabile a daunelor.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral, partea civilă a susţinut că soluția este contradictorie, instanța a admis existenţa daunelor morale însă a respins solicitarea de acordare a acestora, în condițiile în care lipsa prejudiciului material nu exclude prejudiciul moral.

Potrivit instanţei, solicitarea de acordare a prejudiciului moral trebuie respinsă întrucât produsele contrafăcute nu au fost puse pe piaţă, inculpata fiind depistată la scurt timp de la intrarea în ţară, iar elementele pentru a se cuantifica consecinţele negative suferite de părţile civile sunt insuficiente.

Comercializarea efectivă a produselor nu are relevanţă, cât timp scopul cu care produsele contrafăcute au fost transportate era chiar punerea acestora pe piaţă şi obţinerea unui profit din vânzarea lor. Mai mult, faptele inculpatei, care la o perioadă relativ scurtă de timp după ce a fost depistată în Vama Giurgiu având asupra sa bunuri contrafăcute în vederea introducerii în ţara, a încercat din nou să introducă în ţara astfel de bunuri, antecedentele sale penale, având legătură tot cu infracţiunea prevăzută de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr.84/1998, denotă perseverenţa inculpatei şi gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, aşa cum în mod corect a constatat şi instanţa, urmare a situaţiei de fapt reţinute.

Astfel, s-a arătat că folosirea mărcii de către persoane neautorizate duce la o diluare a acesteia, care are efect pe termen lung în privinţa vânzărilor către consumatorii direcţi. Aceştia renunţă să mai achiziţioneze produse purtând în mod autorizat marca deoarece, dintr-o marcă menită să identifice nişte produse de o calitate deosebită, care se adresează unui anumit tip de consumator, se ajunge ca aceasta să fie asociată cu produse de o calitate îndoielnică. Această diluare a mărcii poate fi oprită numai prin activitatea susţinută a titularului acesteia de a preveni şi sancţiona faptele de contrafacere, în acest fel consumatorii simţindu-se protejaţi la achiziţionarea produselor purtând marca.

Conform art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 100/2005, „Măsurile, procedurile şi repararea daunelor, reglementate prin legile de proprietate industrială, vor fi aplicate de instanţele judecătoreşti competente." Acestea trebuie, astfel cum se precizează în alin. (2) al aceluiaşi articol, „să fie efective, proporţionale cu drepturile încălcate, descurajatoare şi să fie aplicate astfel încât să se evite crearea de obstacole în calea comerţului legitim şi totodată să ofere protecţie împotriva folosirii abuzive a acestora."

În cauză, s-a arătat că sunt îndeplinite şi condiţiile răspunderii civile delictuale, în conformitate cu dispoziţiile art. 1349 alin. (1) şi (2) C.civ., Prin aceste dispoziţii se instituie principiul reparării integrale a prejudiciului. O decizie recentă a instanţei naţionale este în acord cu acest principiu, prin care acţiunea civilă a fost admisă, întrucât au fost îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale

Examinând sentinţa penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, Curtea constată că apelul declarat de partea civilă B. S.P.A este fondat, pentru următoarele considerente:

Văzând dispoziţiile art. 19 C.pr.pen., Curtea reține că acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciului produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Având în vedere dispoziţiile art. 1349 rap. la art. 1357 C.civ., se reține că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile sale ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. În caz contrar, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să-l repare, răspunderea fiind angajată pentru culpa cea mai ușoară.

Așadar, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții, si anume:

1. existenţa unui prejudiciu;

2. existenţa unei fapte ilicite;

3. existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu;

4. existenţa vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acționat.

Din această perspectivă juridică coroborat cu dispoziţiile art. 14 din O.U.G. nr.100/2005, Curtea apreciază ca fiind întemeiată soluția instanței de fond de respingere a acțiunii civile sub aspectul prejudiciului material, aceasta întrucât dispozițiile legale la care se raportează apelanta-parte civilă reglementează un alt tip de răspundere civilă care poate fi valorificat în instanța civilă pe calea unei acțiuni în contrafacere ale cărei condiții de exercitare diferă de cele ale răspunderii civile delictuale, așa cum în mod întemeiat relevă și motivarea apelului.

Ceea ce deosebește cele două tipuri de răspundere este prejudiciul care în condițiile răspunderii civile delictuale trebuie să fi cert, atât în privința existenței, cât și al posibilității de evaluare și actual sau chiar viitor dar care, de asemenea să poată fi cuantificat.

Apreciază Curtea văzând tocmai criteriile definite în textul legii invocat că în raport de împrejurările concrete ale cauzei în care inculpata nu a reușit să pună în vânzare aceste bunuri contrafăcute că prejudiciul material nu poate fi calificat drept unul cert în condițiile răspunderii civile delictuale, ci se circumscrie evident unui prejudiciu de natură morală, context în care referirea făcută de apelanta parte civilă la dispoziţiile art. 14 din O.U.G. nr.100/2005 este străină de natura cauzei neputând fundamenta existenței unui prejudiciu material în accepțiunea instituției răspunderii civile delictuale.

Văzând dispoziţiile art. 14, Curtea constată că dreptul al despăgubire fundamentat pe acest text are ca premisă o activitate de contrafacere cu intenție, în contextul în care acțiunea de contrafacere este definită, atât ca activitatea de producere a de mărfuri pirat și/sau punerea pe piață a produselor piratate, purtătoare de semne distinctive, adică de mărci, aparținând altuia.

Contrafacerea presupune că pe un bun produs de contrafăcător se aplică marca altuia spre a induce în eroare pe consumator cu privire la adevăratul producător al acestuia, marca este aceea care este folosită în chip fraudulos, prin marcă produsul se „falsifică”, în sensul că i se atribuie o altă origine, decât aceea reală. I se atribuie prin marca aplicată o origine care face produsul vandabil sau mai bine vandabil. I se atribuie o origine care va determina pe consumator să achiziționeze produsul cu convingerea că provine de la titularul mărcii. De la un întreprinzător cu ale cărui produse este obișnuit ori ale cărui produse știe că îl satisfac calitativ și că sunt sigure

Acțiunea în contrafacere este, deci, similară acțiunii în răspundere civilă delictuală, însă nu se confundă cu aceasta; acțiunea în contrafacere este un mijloc specific de apărare a dreptului de proprietate intelectuală. Deosebirea esențială între cele două acțiuni este faptul că prejudiciul nu este condiție de admitere a acțiunii în contrafacere, iar aceasta o deosebește de acțiunea în răspundere civilă delictuală. Calitatea de reclamant în cadrul acțiunii civile în contrafacere o poate avea titularul dreptului asupra mărcii, de asemenea, o poate avea și licențiatul dintr-un contract de licență a dreptului la marcă, dacă are consimțământul titularului sau dacă, fiind titular al unei licențe exclusive, după ce a notificat titularul mărcii cu privire la actele de contrafacere, acesta din urmă nu a acționat în termenul solicitat de licențiat (art. 44 din Legea nr. 84/1998).

Cum în procesul penal, singurul temei al admiterii acțiunii civile îl constituie răspunderea civilă delictuală, pretenția apelantei la repararea prejudiciului în alte condiții decât cele mai sus enunțate nu poate fi primită.

În ceea ce privește însă prejudiciul moral, Curtea apreciază că o asemenea cererea este întemeiată.

Dauna morala reprezintă “orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane” sau “orice prejudiciu care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale și care se manifestă prin suferința fizică sau morală pe care o resimte persoana.

Daunele morale sunt, deci, consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru contractual.

În cauză, este în afara oricărui dubiu că infracțiunea de “punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare”, fapta prevăzută şi pedepsită de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 actualizată a fost aptă să genereze o lezare a valorilor nepatrimoniale ale apelantei-părți civile, fiind întrunite astfel condițiile răspunderii civile delictuale.

Față de argumentele prezentate de inculpați, Curtea învederează că nivelul despăgubirilor morale se stabilește astfel încât se permită o reparație a suferințelor la care au fost supuse părțile civile, fiind lipsit de relevanță gradul de împovărarea al inculpatei.

Cum legea nu conferă criterii obiective de determinare a nivelului prejudiciului, Curtea apreciază că raportat la numărul flacoanelor cu parfum care erau destinate comercializării și care au fost supuse măsurii confiscării, suma de 1500 Euro este suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral încercat în cauză prin săvârșirea faptelor penale imputate inculpatei.

Având în vedere cele anterior expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen. va admite apelul declarat de partea civilă B.S.P.A împotriva sentinței penale nr. 1816/27.09.2017, pronunțată de Judecătoria Giurgiu.

Va desființa în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:

Va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Bulgari S.P.A și obligă inculpata B.C. la plata sumei de 1500 de euro echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale, către partea civilă Bulgari S.p.A.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Desființare cu trimitere spre rejudecare; neadministrarea probelor de către judecătorul care a procedat la administrarea probatoriului; desemnarea judecătorului care a administrat probatoriul pentru rejudecare cauzei

Domenii speta

Spete similare