Procedura insolvenţei

Este inadmisibil demersul judiciar pendinte, deoarece procedura insolvenţei debitoarei a fost închisă prin sentinţă civilă, iar ulterior a fost respins şi apelul împotriva acestei sentinţe, astfel încât hotărârea de închidere a procedurii insolvenţei debitoarei a rămas definitivă.

Prin Decizia civilă nr. 365/18.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 215/28.03.2018 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. …, fiind reţinute următoarele:

Prin sentinţa mai sus menţionată, s-a  respins cererea de repunere în termenul de depunere a declaraţiilor de creanţe şi cererea de admitere a declaraţie de creanţă,  formulată de creditoare, privind procedura insolvenţei debitorului, din dosar de bază nr. …, înregistrat la Tribunalul Arad, Secţia a II-a Civilă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Procedura insolvenţei debitorului, din dosar de bază nr. …, înregistrat la Tribunalul Arad, Secţia a II-a Civilă, a fost închisă prin Sentinţa civilă nr. 16/17.01.2018, pronunţată de judecătorul-sindic.

La data de 27.03.2018, Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de creditorul bugetar împotriva sentinţei amintite.

Faţă de cele reţinute judecătorul-sindic a respins cererea ca fiind inadmisibilă în afara cadrului procedural prevăzut de Legea nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea, solicitând  admiterea apelului, schimbarea a sentinţei apelate şi, în urma rejudecării în totalitate în fond a cauzei să se dispună  admiterea cererii de repunere în termen a declaraţiilor de creanţă şi a cererii de admitere a declaraţiei de creanţă formulată de creditoare, faţă de debitoare.

În motivare arată că, în acord cu prevederile art. 40 (1), 42 (1), (3), (4) şi 71 alin. 2 din Legea insolvenţei nr. 85/2014, legiuitorul a acordat creditorilor dreptul de a fi notificaţi cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei/falimentului, de către administratorul judiciar, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, iar judecătorului-sindic obligaţia de a efectua controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar. Cele două organe, au obligaţia realizării în condiţiile legii, a drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la procedura insolvenţei.

În continuare, invocând prevederile art. 58, 59 şi alin. 4 din Legea insolvenţei, apelanta creditoare menţionează că prin neîndeplinirea  obligaţiei de notificare a acesteia, lichidatorul judiciar a diminuat în mod indirect valoarea debitului, prejudiciind drepturile creditoarei apelante printr-o faptă/omisiune imputabilă în totalitate acestuia.

Prin eliminarea unei creanţe pentru care creditoarea, în calitate de titular al acesteia, solicitase înscrierea în tabelul de creanţe, procedura devine viciată, deoarece această eliminare a condus la adoptarea unei alte hotărâri, susţine apelanta.

Totodată, apreciază că sentinţa apelată este netemeinică şi nelegală, iar motivarea este sumară faţă de probele depuse de aceasta. Considerentele cuprind dezlegări de drept greşite care sunt de natură a prejudicia drepturile apelantei. Din analiza sentinţei atacate rezultă că instanţa nu s-a pronunţat nici măcar tangenţial asupra cererii cu care a fost învestită.

Cu privire la cererea de repunere în termenul de depunere a declaraţiilor de creanţă, apelanta creditoare precizează că  nu a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii falimentului împotriva, neavând astfel cunoştinţa despre termenul de depunere a declaraţiei de creanţe.

Notificarea adresata creditoarei a fost comunicată de către lichidatorul judiciar. la o adresa eronată, prin copierea adresei creditorului de la poziţia nr. 3 din borderoul de corespondenţă.

Având în vedere considerentele expuse, notificarea deschiderii procedurii debitorului, nu s-a îndeplinit faţă de creditoarea din prezenta cauză. In sprijinul susţinerilor apelantei, aceasta a depus la dosar xerocopie a borderoului de corespondenţă şi a plicului adresat creditoarei, returnat lichidatorului judiciar. Atunci când o creditoare nu s-a regăsit în lista creditorilor, legiuitorul a prevăzut situaţia derogatorie de la regula generală, cuprinsă în alin. 3 al art. 42 din Legea nr. 85/2014 care prevede că, prin excepţie de la prevederile alin. 1 care dispun că citarea părţilor şi comunicarea oricăror acte de procedură se efectuează prin BPI, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii se vor realiza conform prevederilor Codului de procedură civilă, iar creditorii care nu au fost notificaţi potrivit art. 99 alin. 3 din Lege sunt consideraţi de drept în termenul de depunere a cererilor de admiterea a creanţelor, prin depunerea unei cereri de admitere la masa credală şi vor prelua procedura în stadiul în care se află în momentul înscrierii lor.

Ţinând cont de faptul că în speţă nu s-a făcut dovada citării şi notificării, creditoarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 42 (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, fiind astfel în imposibilitate de a depune declaraţia de creanţă în termenul stabilit prin Sentinţa de deschidere a procedurii, a solicitat instanţei, în baza art. 42 alin. 3 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, admiterea cererii şi dispunerea repunerii acestei creditoare în termenul de depunere a declaraţiilor de creanţă faţă de debitoare.

Referitor la  cererea de admitere a creanţei, arată că societatea apelantă în calitate de locator a închiriat un spaţiu comercial debitorului  în baza contractului de închiriere nr. .., modificat prin actul adiţional nr. 1 înregistrat sub numărul …, pentru care acesta avea obligaţia să plătească chiria lunar, conform art. 5.2 din contract şi să achite contravaloarea utilităţilor (energie electrică, gaze, apă, salubritate, pază), potrivit dispoziţiilor art. 7.1 lit. e) şi conform Anexei 4 din contract.

Debitorul nu a respectat însă prevederile contractuale, înregistrând un debit în valoare de 211.122,60 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în baza art. 5.2 din contract, contravaloarea utilităţilor (energie electrica, gaze, apă, salubritate, pază), emise în baza dispoziţiilor art. 7.1 lit. e) şi a Anexei 4 din contract, în perioada 15 septembrie 2015 - 31 martie 2017 şi contravaloarea penalităţilor de întârziere.

Debitorul  a fost somat de către apelantă în considerentul prevederilor art. 1014 C.Pr.Civ. prin adresa nr. .. şi prin adresa nr. .., de care a luat cunoştinţa prin semnare şi aplicarea ştampilei pe nota inventar însă, debitorul nu a dat curs solicitării de a-şi îndeplini obligaţiile de plată a debitului.

Ţinând cont de aspectele sus-menţionate, creditoarea a promovat acţiune în vederea recuperării debitului, înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj - Napoca, sub număr dosar .., soluţionat prin admiterea acţiunii apelantei creditoare, sens în care s-a pronunţat Ordonanţa de plată nr. .. din 19.05.2017.

Hotărârea a fost contestată de către debitor prin formularea cererii în anulare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj - Napoca sub număr dosar .., soluţionată prin sentinţa civilă nr. … pronunţată la 04 septembrie 2017, prin respingerea acţiunii debitorului.

Ordonanţa de plată nr. .. pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. .., rămasă definitivă prin Sentinţa civilă nr. … din 04.09.2017, pronunţată de Judecătoria Cluj - Napoca în dosar nr. .., reprezintă titlu executoriu.

Apelanta s-a adresat BEJ, solicitând punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de Ordonanţa de plată nr. .. pronunţată de Judecătoria Cluj - Napoca în dosarul nr. .., rămasă definitivă prin Sentinţa civilă nr. .. pronunţată de Judecătoria Cluj - Napoca în dosarul nr. …, prin respingerea cererii în anulare.

Dosarul de executare silită s-a înregistrat pe rolul BEJ sub nr. …, BEJ, prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 16.01.2018, comunicată la 14.02.2018, a stabilit cheltuieli de executare în valoare de 8.220,00 lei în dosarul de executare silită nr. .., dosar instanţă nr. ...

Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 16.01.2018, comunicată apelantei creditoare la 14.02.2018, prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în valoare de 8.220,00 lei în dosarul de executare silită nr. .., dosar instanţa nr. .., reprezintă titlu executoriu.

În temeiul dispoziţiilor art. 155 alin. 5 şi art. 194 din Codul de Procedură Civilă coroborate cu dispoziţiile art. 104 şi următoarele din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, apelanta creditoare solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinţei şi, în urma rejudecării în totalitate în fond a cauzei, să se dispună admiterea cererii de repunere în termenul de depunere a declaraţiilor de creanţă şi cererea de admitere a declaraţiei de creanţă formulată de  creditoare, faţă de debitoare.

Apelanta creditoare depune la dosarul cauzei concluzii scrise, în care reiterează starea de fapt precizată în cererea de apel, precum şi motivele pentru care solicită admiterea cererii de repunere în termen.

Menţionează că dosarul de executare silită a fost suspendat întrucât la Registrul Comerţului apare înscrisă procedura insolvenţei. Acesta este momentul la care apelanta a luat la cunoştinţă despre starea de insolvenţă a debitorului, deşi  de la momentul declanşării procedurii, debitorul avea sarcina de a folosi în toate actele menţiunea „în insolvenţă / in insolvence".

De îndată a verificat şi a constatat că în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă apelanta nu a fost citată în calitate de creditor, nu a figurat pe lista creditorilor, deşi avea un contract activ şi avea înregistrat în evidenţele debitoarei un litigiu pe rol la momentul declanşării procedurii de insolvenţă.

Obligaţia citării nu s-a îndeplinit nici în cadrul dosarului nr. .. ce a avut ca obiect insolvenţa debitoarei soluţionat de Curtea de Apel Timişoara la data de 27.03.2018. Apelanta creditoare a formulat cerere de repunere în termen şi cerere de admitere a declaraţiei de creanţă. Curtea de Apel Timişoara, deşi sesizată din timp cu cererea acesteia nu a înţeles citeze creditoarea în cauză şi nici nu a solicitat acesteia să îşi exprime poziţia procesuală faţă de prezentul litigiu, creditoarea nefiind cuprinsă nici în dispozitivul hotărârii.

Intimata debitoare nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului în baza art. 476-479 din noul Cod de procedură civilă, în raport de motivele invocate de apelantă, Curtea constată şi reţine următoarele:

Prin hotărârea pronunţată de instanţa de fond s-a respins de către judecătorul sindic al Tribunalului Arad cererea de repunere în termen a declaraţiei de creanţă şi cererea de admitere a acestei declaraţii de creanţă formulată de  creditoare reţinându-se că este inadmisibil demersul judiciar pendinte, deoarece procedura insolvenţei debitoarei  a fost închisă prin sentinţa civilă .., iar la data de 27.03.2018 a fost respins şi apelul împotriva acestei sentinţe, astfel încât hotărârea de închidere a procedurii insolvenţei debitoarei a rămas definitivă.

Împotriva sentinţei nr. 215/28.03.2018 a Tribunalului Arad creditoarea  a formulat apel prin care a reluat  susţinerile invocate în faţa instanţei de fond, cu privire la faptul că nu a fost notificată în mod corespunzător pentru a-şi declara în termen creanţa la masa credală a societăţii debitoare, nefiind notificată conform Codului de procedură civilă şi al dispoziţiilor speciale din Legea insolvenţei cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei sau a procedurii falimentului debitoarei, context în care  nu a avut cunoştinţă despre termenul de depunere al declaraţiei de creanţă.

De asemenea, menţionează că s-a întocmit o notificare către creditoare, însă, la o adresă greşită, astfel încât  au fost încălcate disp. art. 42 alin. 3 din Legea 85/2014, care impune citarea părţilor potrivit Codului de procedură civilă.

Curtea constată că apelul formulat de creditoare este nefondat şi că în mod întemeiat prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea sa de repunere în termen a declaraţiei de creanţă şi, respectiv, de admitere a declaraţiei de creanţă şi de înscriere la masa credală, având în vedere că societatea debitoare nu mai există ca subiect de drept, deoarece  s-a închis procedura insolvenţei acestei societăţi prin sentinţa civilă 16/17.01.2018 a Tribunalului Arad, sentinţă rămasă definitivă prin  respingerea apelului,  de către Curtea de Apel Timişoara.

Unul din efectele închiderii procedurii insolvenţei este descărcarea de îndatoriri şi responsabilităţi a participanţilor la procedură având în vedere că art. 180 din Legea nr. 85/2014 prevede că prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul sau lichidatorul judiciar şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură, precum şi cu privire la debitoare şi la averea debitoarei, cu privire la creditori titulari de drepturi de preferinţă, acţionari sau asociaţi.

În consecinţă sunt lipsite de relevanţă aprecierile creditoarei cu privire la temeinicia cererii sale de admiterea a cererii de repunere în termen a declaraţiei de creanţă, precum şi argumentele arătate atât în fond cât şi în apel, cu privire la cuantumul creanţei datorate de debitoare câtă vreme această creanţă a fost solicitată după închiderea procedurii insolvenţei, astfel încât nu se mai poate da curs acestei cereri, având în vedere dispariţia ca subiect de drept al debitoarei şi radierea ei din Registrul Comerţului.

Aşa fiind, constatând că nu există motive de schimbare sau anulare a sentinţei apelate, în baza art. 480 Cod procedură civilă Curtea a respins apelul.

Domenii speta

Spete similare