Condiţii antrenare răspundere administrator , art. 138 literele a şi d din l. 85/2006

Sentinţă civilă 85 din 13.02.2012


Condiţii antrenare răspundere administrator , art. 138 literele a şi  d  din L. 85/2006 : săvârşirea faptei de a ţine o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile sau de a nu ţine o contabilitate în conformitate cu legea; starea de insolvenţă a debitorului; existenţa unei legături de cauzalitate între una din faptele menţionate şi starea de insolvenţă.

Prin sentinţa  nr. 85 /13.02.2012 TRIBUNALUL MEHEDINŢI, SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul - CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ GV, împotriva pârâtului BD şi a obligat pârâtul să suporte cu averea personală pasivul debitoarei în sumă de 3.526.031 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin sentinţa nr. 244/F/2006 a Tribunalului Mehedinţi, s-a deschis procedura insolvenţei împotriva debitoarei S.C. GM S.R.L.

Lichidatorul judiciar, deşi a notificat debitoarea în vederea depunerii actelor contabile la dispoziţie în vederea examinării acestora, nu a putut intra în posesia acestora.

Din verificările efectuate la Registrul Comerţului, rezultă că, societatea debitoare S.C. GM S.R.L., a fost înfiinţată în anul 2001 şi până la data de 19.05.2005, a avut ca administrator şi asociat şi pe pârâtul BD.

La această dată, în calitate de administrator şi asociat unic al S.C. GM S.R.L., a cesionat toate părţile sociale către  doi cetăţeni MA cu un procent de 80% din capitalul social şi HK, cu un procent de 20% din capitalul social, administrator social fiind numit  MA, fiind revocat din funcţia de administrator.

Potrivit rechizitoriului depus la dosar,  pârâtul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni prev. de art. 215 C.p., pentru o infracţiune prev. de art. 272 pct. 2 din L. 31/1990, constând în folosirea cu rea credinţă a bunurilor societăţii, respectiv a sumei de 3.598.600.000 lei.

Potrivit art. 138 din L. 85/2006, la cererea administratorului/lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvenţă să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin anumite fapte, printre care la lit. a) folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în el al unei alte persoane, iar la lit. d), prin ţinerea unei contabilităţi fictive, dispariţia unor documente contabile sau neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea.

Deşi la momentul deschiderii procedurii pârâtul nu mai deţinea, oficial, calitatea de asociat şi administrator la societatea debitoare S.C.GM S.R.L., starea de insolvenţă a societăţii datează din perioada în care acesta a îndeplinit aceste funcţii şi astfel are calitate de subiect activ, cu atât mai mult cu cât, după cesionarea părţilor sociale, practic societatea nu a mai funcţionat.

Aşa cum s-a arătat mai sus, lichidatorul judiciar nu a putut să intre în posesia actelor contabile, la sediul debitoarei  nefiind găsite aceste acte.

Încheierea cesiunii de creanţă în mai 2005, precum şi menţiunea înscrisă în aceste acte de cesiune cu privire la faptul că actele contabile au fost predate noilor asociaţi, nu reprezintă elemente suficiente care să înlăture răspunderea pârâtului.

Prin transmiterea părţilor sociale şi a actelor contabile către doi cetăţeni irakieni, care nu au nici reşedinţă şi nici bunuri pe teritoriul ţării, neputând fi identificaţi nici de organul de urmărire penală şi care eventual s-au prezentat exclusiv pentru autentificarea contractului de cesiune şi a procesului verbal de predare – primire, se poate aprecia că prin aceste operaţiuni s-a urmărit evitarea răspunderii pentru activitatea desfăşurată în calitate de administrator al societăţii debitoare şi determinarea dispariţiei documentelor contabile.

În condiţiile în care evidenţa contabilă reprezintă oglinda întregii activităţi a societăţii, iar potrivit contractelor depuse la dosar, a cererilor de creanţă, a extraselor de cont şi a verificărilor expertului contabil,  sumele rulate prin firmă au fost foarte mari, nerespectarea de către debitoare a prevederilor legale în această privinţă, chiar dacă nu a constituit singurul factor pentru ajungerea în stare de insolvenţă, a contribuit substanţial la o asemenea situaţie, considerente faţă de care, instanţa apreciază că, în speţă, sunt întrunite condiţiile de răspundere în temeiul art. 138 lit. d din L. 85/2006.

Având în vedere tabelul definitiv consolidat depus la dosar şi din care rezultă că debitoarea are un pasiv de 7.560.729,79 lei, precum şi procesul penal din dosar nr. 7512/101/2008, care priveşte, printre altele şi creanţa creditoarei S.C. TT S.R.L., precum şi anumite sume de bani presupuse a fi ridicate de către pârât fără documente justificative de 3.598.600.000 lei (ROL), instanţa a admis în parte acţiunea şi l-a obligat pe pârât să suporte cu averea personală pasivul debitoarei până la concurenţa sumei de 3.526.031 lei, situaţia creditoarei S.C. TT S.R.L. precum şi a sumei de 3.598.600.000 lei, urmând să fie lămurită în cadrul procesului penal.

Referitor la celălalt temei invocat de către lichidatorul judiciar şi anume art. 138 lit. a din L. 85/2006,  instanţa a apreciat  că acesta nu poate fi reţinut, pe de o parte în condiţiile în care din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul rezultă că încadrarea în prevederile art. 138 lit. a din L. 85/2006, nu este posibilă fără verificarea documentelor întocmite de S.C. GM  S.R.L., pe perioada 2003 – 2006, iar pe de altă parte existenţa pe rolul Tribunalului Mehedinţi a dosarului penal nr. 7512/101/2008 şi în care se fac cercetări cu privire la infracţiunea prev. de art. 272 pct. 2 din L. 31/1990, constând în aceea că, pârâtul ar fi folosit, cu rea credinţă bunurile societăţii într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, dosar în care se va decide cu privire la existenţa sau inexistenţa faptei.

Prin decizia nr. 777/2012 CURTEA DE APEL CRAIOVA SECŢIA A II-A CIVILĂ  a respins recursul ca nefondat.

A reţinut că potrivit art. 10 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului social care răspunde faţă de societate pentru îndeplinirea obligaţiilor legale stabilite în sarcina sa.

Până la momentul cesiunii, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii SC GM SRL revine pârâtului BD în sarcina căruia incumbă şi obligaţia de a dovedi, atât existenţa contabilităţii şi conformitatea acesteia cu legea, cât şi predarea efectivă a documentelor către persoanele cesionare.

În condiţiile în care pentru perioada anterioară cesiunii în care a avut calitatea de administrator al societăţii, pârâtul nu a putut produce înscrisuri reprezentând documentele contabile nici în procesul penal, iar cei doi cetăţeni irakieni cesionari nu au putut fi identificaţi, simpla menţiune în actul de cesiune a predării documentelor contabile nu conduce la concluzia că acestea au existat şi au fost întocmite în conformitate cu legea.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor răspunderii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 Curtea a apreciat  că potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă prin ţinerea unei contabilităţi fictive, acţionarea în sensul dispariţiei unor documente contabile sau neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea.

Ca urmare, pentru atragerea răspunderii, textul art. 138 alin. 1 lit. d prevede necesitatea întrunirii cumulative a următoarelor condiţii: săvârşirea faptei de a ţine o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile sau de a nu ţine o contabilitate în conformitate cu legea; starea de insolvenţă a debitorului; existenţa unei legături de cauzalitate între una din faptele menţionate şi starea de insolvenţă.

Neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea conduce la starea de insolvenţă, existând în acest sens legătură de cauzalitate între fapta de a nu ţine contabilitatea în conformitate cu legea şi starea de insolvenţă.

Aceasta, deoarece înregistrarea corectă în conformitatea cu dispoziţiile legii a operaţiunilor efectuate de societate ( ţinerea contabilităţii în conformitate cu legea) reprezintă pentru creditori o garanţie că operaţiunile au fost efectuate legal, că acestea pot fi verificate şi că creditorii îşi pot recupera creanţele din bunurile societăţii înregistrate în contabilitate.

În ce priveşte vinovăţia administratorului şi această condiţie este îndeplinită.

 Neîntocmirea balanţelor de verificare lunare, neţinerea registrului jurnal şi a registrului inventar etc, sau neîntocmirea lor în conformitate cu legea sunt fapte care nu pot fi săvârşite decât cu intenţie.

Or, în speţă administratorul social din perioada în care s-a produs starea de insolvenţă, BD, nu a dovedit existenţa documentelor contabile ale SC GM SRL şi conformitatea cu legea,  susţinând că acestea au fost predate celor doi cetăţeni irakieni care nu au putut fi identificaţi.