Punere sub interdicţie. Refuzul persoanei de a se prezenta în vederea efectuării expertizei medico-legale. Incompetenţă psihică de a acţiona critic şi predictiv privind consecinţele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor şi obligaţii

Punere sub interdicţie. Refuzul persoanei de a se prezenta în vederea efectuării expertizei medico-legale. Incompetenţă psihică de a acţiona critic şi predictiv privind consecinţele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor şi obligaţiilor civile

-Art. 164 alin. (1) C.civ.

-Art. 211 din Legea nr. 71/2011 privind Legea de punere în aplicare a noului C.civ.

Refuzul persoanei a cărei punere sub interdicție se solicită, de a se prezenta în vederea unei evaluări medicale directe, pe de o parte, nu poate fi sancționat în sensul obligării în contra voinței sale, iar pe de altă parte, lasă deschisă posibilitatea diagnosticării și expertizării pe baza dosarului instanței.

Potrivit art. 164 alin. (1) C.civ.: ”persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale, va fi pusă sub interdicţie judecătorească”, măsura fiind, așa cum a arătat și tribunalul, una ce are ca scop ocrotirea persoanei ce nu se poate îngriji de propriile interese. Curtea reține și dispozițiile art.211 din Legea nr. 71/2011 privind Legea de punere în aplicare a noului C.civ., potrivit cărora ”În sensul Codului civil, precum şi al legislaţiei civile în vigoare, prin expresiile alienaţie mintală sau debilitate mintală se înţelege o boală psihică ori un handicap psihic ce determină incompetenţa psihică a persoanei de a acţiona critic şi predictiv privind consecinţele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor şi obligaţiilor civile”, notate de comisia de expertiză medico-legală ca reprezentând o armonizare a terminologiei științifice actuale cu noțiuni perimate cuprinse în dispozițiile legale, în sensul că prin competenţă psihică se înţelege capacitatea persoanei de a aprecia critic şi predictiv consecințele social-juridice ce decurg din exercitarea drepturilor şi obligaţiilor civile, ceea ce înseamnă că sintagma de competenţă psihică înlocuieşte termenul "discernământ", specific numai cauzelor penale şi care reprezintă capacitatea persoanei de a aprecia critic conţinutul şi consecinţele social-negative ale faptei comise.

(Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,

decizia civilă nr. 136/A din data de 28 martie 2018)

Prin cererea înregistrată la data de 05.10.2012 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi reînregistrată la data de 02.04.2013 sub nr. 13999/301/2013, după efectuarea cercetărilor necesare de către procuror, în temeiul art. 30 din Decretul nr. 32/1954 (aplicabil conform art. 230 lit. o) din Legea nr. 71/2011), petenta Asociaţia de Proprietari Bloc (..), prin preşedinte F.Ţ. a solicitat punerea sub interdicţie a intimatei N.V..

Prin sentința civilă nr. 10924/12.09.2013, Judecătoria Sectorului 3 București a admis cererea, reţinând că se coroborează concluziile raportului medico-legal psihiatric nr.A1/2326/2013 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” care stabileau un diagnostic de „schizofrenie paranoidă cu evoluţie cronică deteriorativă” cu actele medicale şi cu depoziţiile martorilor audiaţi şi constatând îndeplinite condițiile art. 164 C.civ., în sensul că intimatei îi lipsește discernământul necesar pentru a se putea îngriji de interesele sale, din cauza bolii.

2. Procedura în apel

Împotriva acestei sentinţe, la data de 08.11.2014 a declarat apel pârâta N.V., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția V-a civilă la data de 19.11.2013.

Prin decizia civilă nr. 35A/15.01.2014, Tribunalul București - Secția V-a civilă a respins apelul ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/2326/2013 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” rezultă că pârâta prezintă diagnosticul „schizofrenie paranoidă cu evoluţie cronică deteriorativă”, este incompetentă psihic de a se autoconduce şi de a decide informat şi predictiv asupra drepturilor şi obligaţiilor sale civile, asupra patrimoniului şi este dependentă social din cauze psihiatrice, motiv pentru care s-a recomandat punerea sub interdicţie.

Concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/2326/2013 vin şi confirmă deviaţiile de comportament ce se desprind din declaraţiile şi memoriile ample şi delirante scrise de către pârâta-apelantă, confirmă comportamentul deviant relevat prin declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, precum şi diagnosticul pus pe înscrisurile medicale anterioare depuse la dosar şi care atestau afecţiuni de natură psihică.

S-a arătat că măsura luată nu este o măsură de sancţionare, ci este o măsură de ocrotire a persoanei pârâtei şi a bunurilor sale, luată justificat de instanţa civilă, în condiţiile în care s-a dovedit că pârâta este lipsită de discernământul actelor şi faptelor sale datorită afecţiunilor de care suferă.

3. Procedura în recurs

Împotriva acestei decizii, la data de 23.04.2014 a declarat recurs pârâta N.V., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 22.05.2014.

În motivarea cererii sale, recurenta-pârâtă a arătat că după 3 ani de tratament psihiatric cu forţa, fiind inclusă fără să ştie în Programul Naţional de Sănătate Mintală, a ajuns să fie dusă de organele de poliţie şi de Asociaţia de Proprietari în cămaşă de forţă la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Al. Obregia” în data de 05.10.2011 şi lipsită de libertate până la data de 27.10.2011. În anul 2009 nu a fost internată şi nici nu are dosar medical psihiatric.

Instanța a reținut greșit că medicii ar fi precizat că are probleme din naștere, pentru că nu există la dosar niciun act medical din care să rezulte că ar fi avut probleme medicale psihice de când s-a născut. Tot în mod eronat instanţa a menţionat că martora M.A.L. relatează aceleași aspecte ca martorul F.M..

Totodată, a arătat că va prezenta înscrisuri prin care să dovedească veniturile sale după decesul mamei sale (2009) şi faptul că nu a existat niciun impediment de a se întreține şi gospodări singură până în anul 2011, când i s-au făcut aceste probleme de către Asociația de Proprietari, reprezentată de G.F..

Pentru că instanța a reținut greșit că ar avea o idee fixă cu dr. B.L., recurenta-pârâtă a învederat implicarea acesteia, care, după 44 de ani de viață normală, a obligat-o să devină delicventă psihic, să suporte schimbări în organism. Astfel, a arătat că există o rețetă medicală din anul 2009, care dovedește implicarea dr. B.L., ce a procedat pe ascuns, folosindu-se de drepturile pe care le are ca doctor. A mai arătat că, având încredere în aceasta, în calitate de cunoștință de 40 de ani, recurenta-pârâtă îi spunea tot. Modul în care dr. B.L. a reuşit ca în anul 2009 să o introducă cu forța în Programul de Sănătate Mintală este următorul: a venit la Asociația de Proprietari în anul 2009, când președinte era T.I., şi a apelat la G.F., care era responsabilă de scară; aflând că are trei vecini mai apropiaţi, a apelat şi la aceştia; a apelat apoi şi la ceilalți vecini, de pe fiecare etaj, cu care avea relații normale şi respectuoase; după ce a obținut acordul şi semnăturile locatarilor, s-a dus la Ministerul Sănătății să încheie un contract-program, să-i aprobe dosarul medical cu recurenta-pârâta ca pacient, în cadrul Programului Naţional de Sănătate Mintală; s-a întâlnit cu recurenta-pârâtă pe strada în iunie 2009 şi a informat-o că a luat legătura cu polițistul de proximitate C.B. de la Secția 12 Politie, că o să urmeze cu forța etapele Programului naţional de sănătate mintală, că este o metodă modernă, ultraperformantă, cu tehnologie avansată, că se poate comunica cu psihicul, cu subconștientul, care poate fi condus, manipulat, controlat, iar recurenta-pârâtă nu a fost de acord; l-a trimis pe agentul C.B. în iunie 2009 să înregistreze pe ascuns gândurile sale, viața sa, viața părinților săi, ce cunoscuți are, ce relații are cu vecinii, aceasta ca să o tulbure, pentru că avea o viață prea liniștită.

În luna septembrie 2009, a fost chemată la Secția 12 Poliţie de agent C.B., unde o aștepta Comisia Psihiatrică de la Ministerul Sănătăţii, care i-a făcut evaluarea psihică şi a constatat că nu are nicio problemă de natură psihică.

Cu toate aceste constatări, a fost obligată să urmeze tratamentul psihiatric în care se lucrează cu subconștientul.

Asociaţia de proprietari a semnat în anul 2009 colaborarea cu Secţia 12 Poliție, cu agentul de proximitate C.B., cu dr. B.L..

În anul 2010, mai mulţi membri ai asociaţiei de proprietari şi agentul C.B., în lipsa sa, au intrat în casă, răvășind lucrurile şi făcând fotocopii de pe actele casei.

Înscrisurile depuse la dosar dovedesc că declarațiile locatarilor F.M. și S.N. sunt mincinoase. Scrisorile de recomandare ale locatarilor arată că, din contră, au avut relații bune, respectoase.

Aceste probleme psihice cu diagnosticul de schizofrenie paranoidă sunt rezultatul tratamentului psihiatric pe care l-a urmat, fiind obligată să suporte tulburări de psihic cu subconştientul său, simptome, reacţii, traume psihice provocate fără să ştie.

Ministerul Public ar fi trebuit să ceară actele medicale din anul 2009 şi nu să se folosească de dosarul din anul 2011, făcut abuziv, recurenta-pârâtă neștiind că i se aplică acest tratament psihiatric din anul 2009.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9 C.pr.civ., art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 133 alin. 1 din Constituția republicată.

4. Prin decizia intermediară nr. 1485 pronunţată la data de 14.10.2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, a admis recursul şi casând decizia recurată a reţinut cauza pentru rejudecarea apelului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut, sub un prim aspect, pe baza menţiunilor din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/2326/31.07.2013, că la momentul întocmirii expertizei, Comisia de primă expertiză medico-legală psihiatrică nu a avut la dispoziţie dosarul cauzei, ci numai foaia de observaţie nr. 529376 de la Spitalul de Psihiatrie „Prof. Dr. Al Obregia” (internare în perioada 05.10.2011-27.10.2011) şi ancheta socială nr. 1106/15.07.2013 efectuată de Serviciul Autoritate Tutelară al Primăriei Sectorului 3 Bucureşti. Expertizarea s-a făcut prin examinare în cadrul comisiei.

Este adevărat că, potrivit art. 22 alin. (2) lit. d) din Ordinul Ministerul Justiţiei nr.1134/C-255/2000, în regulă generală, documentul prin care se solicită efectuarea constatării sau expertizei medico-legale trebuie să cuprindă, între altele, „materialele şi datele care sunt puse la dispoziţie medicilor legişti”, iar conform 24 alin. (1): „În cazul în care medicul legist consideră necesar, el poate solicita organelor judiciare care au cerut constatarea sau expertiza medico-legală să îi pună la dispoziţie materialul dosarului, necesar pentru efectuarea acestora”, în acelaşi sens fiind şi prevederile art. 38 alin. (1) din H.G. nr. 774/2000.

În schimb, potrivit art. 22 alin. (3) din Ordinul Ministerul Justiţiei nr. 1134/C-255/2000: „În cazul expertizei psihiatrice (…) se înaintează obligatoriu materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei”. În acelaşi sens, art. 29 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că: „În vederea efectuării expertizei psihiatrice se pun la dispoziţie comisiei toate documentele din dosar, necesare pentru efectuarea expertizei”.

Pe cale de consecinţă, constatând nerespectarea de către instanţă a normelor juridice imperative (având în vedere valoarea socială deosebită ocrotită prin recunoaşterea capacităţii de exerciţiu a unei persoane) citate şi implicit această deficienţă în expertiza efectuată la data de 09.07.2013, ale cărei concluzii sunt expuse în raportul întocmit la 31.07.2013, şi având în vedere că la dosarul instanţei se mai aflau declaraţiile date de martori, Curtea apreciază necesară efectuarea unei noi expertize medico-legale, în condiţiile art. 15 lit. c) din H.G. nr.774/2000 şi art. 49 alin. (3) din Ordinul Ministerul Justiţiei nr. 1134/C-255/2000.

Totodată, instanţa de recurs a apreciat justificată, din perspectiva art. 316 rap. la art. 167 C.pr.civ., cererea recurentei-pârâte de solicitare a tuturor actelor medicale întocmite de Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”, care o privesc.

Faţă de aceste considerente, reţinând necesitatea administrării probatoriului suplimentar indicat anterior şi faptul că potrivit art. 305 C.pr.civ. administrarea expertizei este inadmisibilă în această fază procesuală, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) şi art. 315 alin. (3)1 C.pr.civ., a casat decizia şi a reţinut cauza spre rejudecare.

5. În rejudecarea apelului:

La data de 9.12.2015, Curtea a respins excepţia lipsei de calității procesual active raportat la dispoziţiile art. 165 în referire la art. 111 lit. a), d) C.civ. nou, cât şi potrivit prevederilor art. 143 din C.fam. în referire la art. 115 lit. a), d) C.fam..

În conformitate cu motivele reținute ca întemeiate pentru admiterea recursului, la termenul de judecată din 27.01.2015 (fila 136 vol. I), s-a dispus emiterea unei adrese către Spitalul Clinic de Psihiatrie „Profesor Doctor Alexandru Obregia”, în vederea obţinerii actelor medicale necesare efectuării expertizei medico-legale psihiatrice. Ca urmare a acestei solicitări, au fost comunicate cu adresa nr. 1702/18.02.2015 (filele 141 şi urm., vol. I): referatul semnat de Prof. Dr. M.M., în calitate de Medic Şef Secţia IV Psihiatrie şi copiile Foilor de Observaţie 529376/5.10-27.10.2011, Secţia IX Psihiatrie – diagnostic - Tulburare de personalitate de tip paranoid. Tulburare delirantă persistentă, 26125/25.09 – 23.10.2013, Secţia XIV Psihiatrie – diagnostic - Schizofrenie paranoidă, 18235/26.07 – 11.08.2014, Secţia IV Psihiatrie – diagnostic - Tulburare delirantă persistentă.

De asemenea, la data de 24.02.2015 (fila 193 vol. I), s-a dispus efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice de către Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” pe baza actelor relevante, respectiv: încheierile de şedinţă în cuprinsul cărora s-a precizat punctul de vedere al părţii din toate fazele procesuale, depoziţiile martorilor, toate actele medicale existente la dosar, respectiv: acte medicale (raport expertiză medico – legală psihiatrică înregistrat sub nr. A1/2326 din 04.03.2013, raport medical întocmit de V.G.I. la 22.04.2013, bilet de ieşire din spital; decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr. 3040 din data de 10.12.2012 şi foaia de observaţie nr. 529376 din 27.10.2011,  raport de expertiză medico – legală psihiatrică înregistrat sub nr. A 1 /2326/2013 din 31.07.2013, reţete medicale, buletine medicale, decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr. 3842 din data de 09.12.2008, decizie asupra capacităţii de muncă nr. 4289 din 15.12.2009, referat medical (cabinet neurologic), bilet de ieşire din spital foaie de observaţie nr.26125 Spitalul Dr. Alexandru Obregia, bilet de externare Spitalul Clinic de Urgenţă „Sfântul Pantelimon”, adeverinţă Spitalul Obregia – Secţia XIV Psihiatrie, ancheta socială Spitalul Obregia – Secţia XIV Psihiatrie, referat semnat de Prof. Dr. M.M., în calitate de medic al Şef al Secţiei a IV-a Psihiatrie, foaie de observaţie 529376 din perioada 05.10 – 27.10 2011, Secţia a IX-a Psihiatrie, foaie de observaţie nr. 26125 din perioada 25.09 – 23.10.2013 Secţia XIV Psihiatrie, foaie de observaţie nr. 18235 din perioada 26.07 – 11.08.2014, Secţia a IV-a Psihiatrie, adresa nr. 1906 din 24.02.2015 emisă de Spitalul Obregia); declaraţii martori (F.M. - 05.11.2012, S.N. - 05.11.2012, F.M. - 13.06.2013, M.A.L. - 13.06.2013); înscrisuri reprezentând declaraţiile vecinilor A.T. şi A.T.S.; note scrise depuse la datele de 18.04.2013, 15.01.2014; - încheierile de şedinţă din datele de 16.05.2013, 13.06.2013; 16.09.2014;  sentinţa civilă nr. 10924 din data de 12.09.2013, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. 13999/301/2013; decizia civilă nr. 35 A din data de 15.01.2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a Civilă, în dosarul nr. 13999/301/2013; decizia civilă nr.1485 din 14.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a Civilă şi Pentru cauze cu Minori şi de Familie, în dosarul nr. 13999/301/2013.

În mod repetat, cu adresele nr. 1906/24.02.2015 (fila 209 vol. I) şi 3773/8.04.2015 (fila 302 vol. II), Spitalul Clinic de Psihiatrie „Profesor Doctor Alexandru Obregia” a răspuns apelantei că nu poate soluţiona favorabil petiţia prin care aceasta solicita eliberarea copiei dosarului medical întocmit cu ocazia internării sale în unitatea medicală, raportat la dispoziţiile art. 33 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 487/2002 a sănătăţii mintale şi a persoanelor cu tulburări psihice şi raportat la răspunsul medicului şef de secţie care a recomandat protecţia conţinutului documentelor medicale solicitate, luând în considerare faptul că informaţiile cuprinse în acestea i-ar putea afecta petentei starea de sănătate.

Chiar şi aşa fiind, la solicitarea Institutului de medicină legală întemeiată pe metodologia şi normele în vigoare – Scrisoare metodologică privind desfăşurarea expertizelor medico-legale psihiatrice. Revizuită 2 (filele 274 – 292 vol. I), Curtea a dispus, la termenul de judecată din 21.04.2015 (fila 303 vol. II), suplimentarea probatoriului în sensul obţinerii relaţiilor de la: - medicul de familie (pentru comunicarea fişei medicale); - de la Spitalul „Profesor Doctor Alexandru Obregia” (pentru a comunica: dacă, în raport de adresa nr.3773/08.04.2015, mai deţine alte documente medicale aferente perioadei 2009-2015, netransmise instanţei, iar în cazul unui răspuns afirmativ, să le comunice instanţei; transcrierea întregii fişe medicale, inclusiv a tuturor foilor de observaţie şi a celorlalte acte medicale din dosarul medical; calendarul internărilor; precizarea dacă este menţionat un medic de familie în documentele existente la dosarul medical); - de la Consiliul Local Sector 3 Serviciul de Anchetă Socială (pentru efectuarea anchetei sociale); - de la Asociaţia de Locatari (pentru întocmirea unui referat cu privire la atitudinea, comportamentul şi relaţiile apelantei cu vecinii, în ultimii 5 ani).

Primăria Sectorului 3 – Serviciul Autoritate Tutelară a comunicat, cu adresa 6074/14.05.2015 (fila 317 – vol. II), imposibilitatea efectuării anchetei solicitate lipsei oricărei persoane la domiciliu la momentul deplasării în teren, cu menţiunea că, din discuţiile telefonice avute cu apelanta, a rezultat că aceasta refuză să ofere relaţii şi să primească persoana desemnată cu efectuarea anchetei sociale.

Intimata Asociaţia de Proprietari a depus referat în sensul solicitat de instanţă însoţit de două reclamaţii ale apelantei şi prescripţii medicale (filele 319- 331 vol. II).

Spitalul a comunicat calendarul internărilor, cu adresa nr. 5310/15.05.2015 (filele 332 -374 vol. II) exclusiv pentru perioada 2011-2015. S-a menţionat că nu există în dosarul medical al pacientei nicio referire privind medicul de familie al acesteia. Cu adresa nr. 6424/16.06.2015 (filele 399 – 422 vol. II), Spitalul a comunicat transcrierea foilor de observaţii 529376/5.10-27.10.2011, 26125/25.09–23.10.2013, 18235/26.0 –11.08.2014.

La termenul de judecată din data de 15.03.2016 (fila 38 vol. III) au fost solicitate documentaţii medicale de la spitalele Prof. Dr. Al. Obregia, Dr. C.Gogos – Titan, Dr. Eftimie Diamandescu – Bălăceanca şi de la cabinetele medicale ale dr. S.C., P.M. şi P. A. S-a solicitat efectuarea anchetei sociale de către Primăria Sectorului 3 Bucureşti – Serviciul Autoritate Tutelară, conform metodologiei INML.

Din relaţiile comunicate de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București (fila 449 vol. II) a rezultat că recurenta figurează începând cu data de 5.01.2015 în SIUI în lista de capitaţie a dr. P.A., medic angajat la SC CDT Vital Med SRL, care a înaintat fişa medicală ulterior (filele 506-509 vol. II). CMI Pop Maria a răspuns la data de 4.04.2015 (filele 56-74 vol. III) înaintând fişa medicală existentă la cabinet şi menţionând faptul că serviciile medicale de care recurenta a beneficiat pe parcursul timpului au fost invalidate de casa de asigurări întrucât pacienta fusese înscrisă la mai mulţi medici de familie în perioada 2015 – 2016; doctor S.C. la data de 8.04.2016 (fila 79 vol. III) a arătat că fişa medicală a pacientei se află în prezent la dr. P.A.; dr. P.A. a comunicat fişa medicală la data de 26.04.2016 (filele 126-128 vol. III).

Spitalul de psihiatrie Eftimie Diamandescu – Bălăceanca a răspuns cu adresa nr. 2354/5.04.2016 (fila 78 vol. III) în sensul că recurenta nu a fost internată în această unitate în perioada 2009 - 2016; Spitalul Al. Obregia a răspuns cu adresa nr. 4022/11.04.2016, comunicând şi copia ultimei foi de spitalizare de zi nr. 104599/17.02.2016 (filele 108 – 110 vol. III).

Primăria Sectorului 3 – Serviciul Autoritate Tutelară a depus ancheta socială efectuată în urma discuţiilor purtate cu apelanta N.V. (filele 145-146 vol. III).

La termenul de judecată din data de 6.10.2015 (fila 510 vol. II) s-a pus în vedere apelantei să se prezinte la Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” la data de 20.10.2015 în vederea efectuării expertizei. Potrivit referatului agentului procedural (fila 511 verso vol. II) apelanta a refuzat primirea adresei instanţei, deşi se afla la domiciliu, aceasta fiind depusă la cutia poştală. La data stabilită în vederea efectuării expertizei, apelanta nu s-a prezentat.

La termenul de judecată din 3.11.2015 (fila 530 vol. II) instanța a solicitat punctul de vedere al Institutului privind posibilitatea efectuării expertizei în absenţa apelantei, acesta comunicând la data de 11.11.2015 (fila 537 vol. II) că expertiza se efectuează prin examinarea nemijlocită a persoanei.

La data de 9.12.2015, Curtea a apreciat necesar (fila 558 vol. II), pentru a se pronunţa asupra măsurii internării medicale provizorii nonvoluntare, a fi obţinute relaţii de la Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici, pentru a se comunica: în mod expres, dacă există posibilitatea expertizării psihiatrice prin luarea în considerare a ascultării apelantei de către comisie, la momentul efectuării primei expertize psihiatrice dispuse în cauză; dacă  potrivit metodologiei interne, o astfel de expertizare se poate realiza şi la locuinţa persoanei a cărei punere sub interdicţie se solicită, eventual prin concursul curatorului desemnat sau/şi al forţelor de ordine; dacă potrivit metodologiei interne incidente de efectuare a expertizei psihiatrice, comisia de expertizare se poate deplasa în vederea realizării expertizei, la un spital de specialitate în cadrul căreia s-ar dispune internarea nonvoluntară a persoanei; ce perioadă de timp minimală a internării provizorii nonvoluntare, apreciază că este necesară şi suficientă pentru realizarea expertizei psihiatrice, date fiind toate posibilele implicaţii derivând din luarea măsurii internării nonvoluntare (transportul nonvoluntar la spital, agitaţia cauzată astfel, oricărei persoane aflate în această situaţie) raportat cel puţin, la cerinţa rezonabilă a existenţei unei stări naturale de dispoziţie, calme, a subiectului examinat, la momentul expertizării sale; confirmarea primirii documentelor solicitate de Institut de-a lungul procesului, în vederea realizării expertizei, pentru a nu exista situaţia absolut indezirabilă ca, în eventualitatea în care se va dispune internarea nonvoluntară, comisia să nu fie în posesia tuturor actelor pe care le-a apreciat relevante, la momentul expertizării persoanei internate şi să solicite şi alte documente, în detrimentul evident al persoanei ce în acest interval de timp, ar fi internată nevoluntar; dacă institutul este în posesia listei unităţilor medicale, autorizate potrivit art. 27 din Ordinul nr. 372/2006 al Ministerului Sănătăţii, să efectueze internări nonvoluntare şi, în caz afirmativ, să comunice o copie a acestei liste; dacă, concret, potrivit uzanţelor sau metodologiei incidente, există o comunicare eficientă între unitatea medicală unde se efectuează internarea nonvoluntară şi institut, pentru ca acesta să fie încunoştiinţat de îndată în vederea realizării expertizei în interiorul termenului de internare nonvoluntară, fără a se ajunge la situaţia deplasării comisiei de expertiză la un moment ulterior depăşirii intervalului de timp al internării. De asemenea, s-a dispus emiterea unei adrese către apelantă pentru a se prezenta de bunăvoie, eventual însoţită de curatorul său, doamna Gheorghe Margareta, în vederea efectuării expertizei medico – legale psihiatrice, cu menţiunea că în cazul neprezentării, instanţa este obligată în temeiul dispoziţiilor juridice incidente, să aprecieze şi asupra posibilităţii dispunerii internării sale provizorii nonvoluntare, în vederea realizării expertizei, fapt care ar putea presupune inconveniente şi un interval de timp de internare mai mare decât cel necesar pentru simpla deplasare benevolă şi expertizare la institut. S-a dispus emiterea unei adrese către curatorul Gheorghe Margareta,  pentru ca acesta să o informeze pe apelantă, asupra necesităţii de a se prezenta de bunăvoie, eventual însoţită de curator, în vederea efectuării expertizei. Relaţii similare au fost solicitate de la Ministerul Sănătăţii  şi de la Direcţia de Sănătate Publică Bucureşti, iar de la Secţia nr. 12 de Poliţie Bucureşti, de la Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti şi de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti  - Ilfov s-a solicitat să se comunice dacă, pentru eventuala dispunere a măsurii internării medicale provizorii nonvoluntare a unei persoane domiciliate în Bucureşti, Intrarea Odobeşti, nr. 2, bl. V 11, sector 3, au competenţa teritorială de a executa transportul persoanei la spital, alături de serviciul de ambulanţă.

Institutului Naţional de Medicină Legală "MINA MINOVICI" a răspuns punctual solicitării instanţei cu adresa din 10.03.2016 (filele 50-54 vol. III) în sensul că este necesară examinarea nemijlocită a persoanei; că examinarea la domiciliu se efectuează doar în condiţiile în care persoana este nedeplasabilă şi acceptă această examinare, neputându-se efectua o examinare la domiciliu fără acceptul persoanei, doar cu concursul forţelor de ordine; că, potrivit metodologiei interne, comisia de expertizare se poate deplasa în vederea realizării expertizei, la un spital de specialitate în cadrul căruia s-ar dispune internarea nonvoluntară a persoanei; că sunt necesare cel mult 7-8 zile pentru examinarea propriu-zisă, cu menţionarea faptului că deplasarea comisiei are loc în prima zi de marţi după anunţare; s-a menţionat primirea documentelor solicitate, cu excepţia relaţiilor de la medicul de familie, a documentelor din dosarul întocmit de parchet şi a anchetei sociale corespunzătoare standardelor psihiatrico-medico-legale; a fost comunicată lista unităţilor specializate pentru efectuarea internărilor nonvoluntare.

La termenul de judecată din data de 19.01.2016 (fila 644), apelanta, prin curator, a arătat că nu înţelege să se prezinte la sediul INML pentru efectuarea expertizei psihiatrice; această instituţie nu o poate obliga să fie expertizată. Instanţa a pus în vedere atât apărătorului din oficiu, cât şi curatorului recurentei să poarte discuţii cu aceasta în vederea prezentării sale voluntare pentru expertizarea psihiatrică.

La termenul de judecată din data de 14.06.2016 (fila 186 vol. III), Curtea a prorogat pronunţarea asupra măsurii internării medicale nevoluntare la data de 21.06.2016, până când, ca şi măsură de facilitare pentru apelantă a executării obligaţiei impuse de instanţă de a se prezenta în vederea efectuării expertizei, instanţa a dispus emiterea unei adrese către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 3 pentru desemnarea unui psiholog care să o consilieze pe parte în acest sens (al deplasării la institut pentru a fi expertizată), date fiind avantajele evidente ale persoanei în cauză, în situaţia prezentării de bună voie. Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 200-205 vol. III, deşi psihologul desemnat Cătălina Cojoacă s-a deplasat de două ori la domiciliul apelantei, aceasta a refuzat orice formă de consiliere psihologică.

La termenul de judecată din data de 23.06.2016 (fila 208 vol. III), instanța a repus cauza pe rol pentru a pune în discuţia părţilor, cu prioritate, măsura propunerii internării medicale a apelantei, conform art. 56 alin. 1 din Legea nr. 487/2002.

La termenul de judecată din data de 28.06.2016 (fila 2 vol. IV), Curtea, constatând faptul că pârâta apelantă nu a făcut nicio dovadă a susţinerilor sale în sensul că avocatul ar refuza să îi asigure asistenţa juridică în cauză, apărătorul din oficiu infirmând aserţiunile expuse şi explicând rezonabil motivul pentru care în anumite situaţii (noaptea târziu), partea nu a putut lua legătura cu dumnealui, a apreciat, prin raportare la dispoziţiile OUG nr. 51/2008 şi ale Legii nr. 51/1995, că domnul avocat S. R. reprezintă în continuare partea, neexistând motive întemeiate pentru schimbarea acestuia. De asemenea, cererea de înlocuire a avocatului din oficiu a fost respinsă şi la următorul termen de judecată pentru considerentele cuprinse în încheierea de şedinţă (fila 31 vol. IV) Referitor la adresa prin care apelanta a revocat mandatul acordat pentru acest dosar, doamnei M.G., Curtea a constatat că se impune  emiterea unei adrese către Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 3 Bucureşti în temeiul art. 30 alin. (2) din Decretul nr. 32/1954 în vederea desemnării unui curator pe cale oficială, cu menţiunea expresă a identificării unei persoane pentru această calitate.

Având în vedere că apelanta căreia i s-a pus în vedere în mod repetat obligaţia de a se prezenta la Institutul Naţional de Medicină Legală "MINA MINOVICI", în vederea efectuării expertizei psihiatrice, nu şi-a circumscris conduita dispoziţiei instanţei, refuzând chiar prezentarea, deşi instanţa a dispus trimiterea inclusiv a unui psiholog spre a o consilia în acest sens, Curtea a dispus amendarea apelantei pentru nerespectarea acestei obligaţii.

Având în vedere lipsa unui curator actual, a fost prorogată discutarea propunerii internării medicale nonvoluntare, a internării medicale nonvoluntare, precum şi a măsurii obligării pârâtei apelante de a se prezenta la institut în vederea expertizării – potrivit dispoziţiilor art. 5 al.2 lit. b din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţile Sale Fundamentale în referire la art. 57 din Legea nr. 487/2002, pentru eventuala asigurare astfel, a obligaţiei impuse pârâtei apelante de a se prezenta la Institutul Naţional de Medicină Legală "MINA MINOVICI" în vederea expertizării; precum şi discutarea excepţiei inadmisibilităţii propunerii de internare medicală, precum şi a cererii formulate personal de partea apelantă pârâtă privind restituirea cauzei la procuror.

Prin dispoziţia nr. 2724/28.09.2016 (fila 51 vol. IV), Primarul Sectorului 3 Bucureşti a desemnat în calitate de curator special pe Gheorghe Margareta.

La termenul de judecată din data de 1.11.2017 (fila 75 vol. IV), instanţa a respins solicitările apelantei ca avocatul din oficiu şi curatorul desemnaţi în cauză să nu o mai reprezinte şi a dispus suspendarea judecării cauzei în condiţiile art. 1551 C.pr.civ.

Prin decizia civilă nr. 734 pronunţată la data de 10.05.2017 în dosarul nr. 13999/301/2013/a4, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I Civilă a admis recursul declarat de pârâta N.V. împotriva acestei încheieri şi, casând-o, a trimis cauza aceleiaşi instanţei, pentru continuarea judecăţii. S-a reţinut faptul că,  statuând că judecata cauzei nu poate continua în contextul refuzului pârâtei de a se prezenta la Institutul Național de Medicină Legală pentru efectuarea expertizei psihiatrice, instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1551 C.pr.civ., nesocotind propriile dezlegări date prin decizia de casare nr.1485 din 14 octombrie 2014 a aceleiași instanțe, urmare căreia dosarul se află în faza rejudecării.

Conform considerentelor deciziei menționate, ceea ce a determinat soluția de casare cu reținere spre rejudecare, a fost faptul că la momentul întocmirii expertizei în etapele procesuale anterioare, Comisia de primă expertiză medico-legală psihiatrică „nu a avut la dispoziție dosarul cauzei, ci numai foaia de observație și ancheta socială”, în condițiile în care în dosar „se mai aflau și declarațiile date de martori”.

Or, acest viciu procedural astfel constatat putea fi complinit la rejudecare, prin transmiterea dosarului instanței - conținând acte medicale, declarații de martori - în vederea întocmirii expertizei.

Impunând în sarcina pârâtei, suplimentar, obligația de a fi prezentă personal în fața comisiei medicale, pentru a trage apoi concluzia - în contextul refuzului de prezentare al acesteia - imposibilității desfășurării judecății, vine în conflict, deopotrivă, cu dezlegările anterioare ale instanței (care a găsit necesară doar transmiterea dosarului, nu și prezența personală a părții), precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în legătură cu măsurile ce pot fi luate față de o persoană a cărei lipsă de discernământ se pretinde. Astfel, Curtea europeană a statuat că „natura situației ce are a fi demonstrată în fața autorităților naționale competente cu privire la starea de sănătate a persoanei, anume că ea prezintă o tulburare mintală reală, impune realizarea unei expertize medicale obiective”. În acest sens, s-a reținut că, dacă persoana în cauză refuză să se prezinte pentru a fi consultată, este necesară evaluarea făcută de un medic specialist în baza dosarului pacientului, în caz contrar neputându-se susține că alienarea persoanei în cauză a fost stabilită în mod convingător” (Cauza Winterwerp c. Olandei/Hotărârea din 24 oct. 1979, § 47).

Așadar, refuzul persoanei a cărei punere sub interdicție se solicită, de a se prezenta în vederea unei evaluări medicale directe, pe de o parte, nu poate fi sancționat în sensul obligării în contra voinței sale, iar pe de altă parte, lasă deschisă posibilitatea diagnosticării și expertizării pe baza dosarului instanței.

De aceea, luând măsura de suspendare a judecății, instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1551 C.pr.civ., în contextul în care aceasta dispune și de alte mijloace de probațiune pe baza cărora să realizeze judecata, respectiv: declarații de martori, audierea directă a persoanei a cărei punere sub interdicție se solicită, inclusiv transmiterea dosarului Institutului Național de Medicină Legală (pe acest din urmă aspect, impunându-se, cum s-a menționat, propriile dezlegări jurisdicționale din decizia de casare).

În rejudecarea apelului, după casarea încheierii de suspendare a judecăţii, Curtea, în raport de dispoziţiile exprese din cadrul deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.734/10.05.2017 (inclusiv cele care interpretează decizia de casare nr. 1485/2014 a Curţii de Apel), obligatorii pentru instanţă potrivit art. 315 C.pr.civ., a dispus la termenul de judecată din data de 12.09.2017 (fila 86 vol. IV) trimiterea dosarului către INML în vederea realizării expertizei medico – legale psihiatrice cu luarea în considerare a întregului dosar al cauzei, cu luarea în considerare a examinării apelantei cu ocazia expertizei medico-legale psihiatrice efectuate iniţial, sub nr. A1/2326/31.07.2013, cu precizarea că motivul acestei solicitări este faptul că institutul nu a avut la momentul efectuării iniţiale a expertizei, întreg dosarul cauzei la dispoziţie, solicitarea prezentă vizând aşadar, luarea în considerare şi a întregului dosar al cauzei. A fost prorogată solicitarea formulată distinct de către procuror pentru efectuarea expertizei psihiatrice prin internarea nonvoluntară a persoanei după administrarea probei deja dispuse.

Sub nr. A1/2326/2013/2017, Institutul Naţional de Medicină Legală "MINA MINOVICI" a comunicat raportul de expertiză medico-legală psihiatrică – completare, acesta aflându-se la filele 168 şi urm. vol. IV.

Au fost depuse, în completarea probatoriului, sesizare înregistrată la Secţia 12 Poliţie sub nr. 2373753/3.11.2017 (fila 187) privind un incident din data de 2.11.2017; adresa nr. 1698/9.02.2018 emisă de Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. Al. Obregea (fila 188) care atestă faptul că pacienta N.V. se află în curs de investigaţii şi tratament cu diagnostic de etapă 72 ore „tulburare delirantă” (FO 2478) din data de 2.02.2018 până la data de 19.02.2018, foaia de observaţie 2478 fiind înaintată instanţei şi aflându-se la filele 208-214 vo. IV.

La solicitarea instanţei, a fost înaintată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ordonanța din 20.03.2012 emisă în dosarul nr. 194/P/2012 privind neînceperea urmăririi penale a comisarului şef de poliţie Stanciu Ilie pentru infracţiunea de abuz în serviciu (filele 10-11 vol. IV) şi de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, ordonanţa din 25.10.2014 în dosarul 1660/P/2012 privind clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de apelantă cu privire la săvârşirea infracţiunilor de furt, violare de domiciliu şi lipsire de libertate în mod nelegal (filele 57 -59 vol. IV).

De asemenea, la ultimul termen de judecată Secţia 12 Poliţie a comunicat, la solicitarea instanţei, copii ale plângerilor şi sesizărilor vizând-o pe apelantă (aceste relaţii constituindu-se într-un dosar separat conţinând 190 file). Au fost comunicate referate în dosarele penale: 2385041/2017 (6439/P/2017) privind plângerea apelantei referitor la infracţiunea de „ameninţare” săvârşită de G.F., cu propunere de clasare întrucât fapta nu există; 2384771/2017 (4775/P/2017) privind plângerea apelantei referitor la infracţiunile de „ameninţare” şi „lovirea sau alte violenţe” săvârşite de Andrei Mihăiţă, cu propunere de clasare întrucât nu există probe că persoana a săvârşit infracţiunea; 2384313/2017 (1988/P/2017) privind plângerea apelantei referitor la infracţiunile de „furt” şi „ameninţare” săvârşite de R.C., cu propunere de clasare întrucât fapta nu există; 1851344/2016 (17442/P/2016) privind plângerea apelantei referitor la infracţiunea de „lovirea sau alte violenţe” săvârşite de Popescu Gabriela cu propunere de clasare, întrucât plângerea prealabilă nu a fost introdusă în termenul legal. De asemenea, au fost comunicate un număr de 16 petiţii formulate de apelantă şi acte din cele 3 dosare penale aflate în lucru, respectiv dosar nr. 2386129/2017 privind infracţiunea de „distrugere” săvârşită de apelantă, constând în aceea că a spart ghivecele cu flori de la intrarea în imobilul unde locuieşte, dosar nr. 2524161/2018 privind infracţiunea de „ultraj contra bunelor moravuri” săvârşită de apelantă, constând în aceea că a aruncat cu substanţe inflamabile pe uşa apartamentului vecinei sale, dosar nr. 2524386/2018 privind infracţiunea de „distrugere” săvârşită de apelantă, constând în aceea că a spart geamul de la avizierul imobilului în care locuieşte.

Au fost audiaţi martorii M.A.L. (la propunerea apelantei) şi G.M.R. şi A.M. (la propunerea intimatei).

Curtea notează şi faptul că recurenta a susţinut, atât în punctul de vedere cuprins în referatul de anchetă socială, cât şi prin solicitările adresate instanţei, că a fost introdusă în anul 2009 împotriva voinţei sale într-un program naţional de sănătate mintală. Cu adresa nr.190615/16.04.2016 (fila 158 vol. III), Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti a comunicat faptul că în perioada 1.04.2013 – 28.02.2015 recurenta nu a beneficiat de medicamente şi materiale sanitare în cadrul Programului Naţional de sănătate mintală; în perioada 1.03.2015 – 31.12.2015 nu a fost inclusă în cadrul acestui program. S-a comunicat faptul că Programul naţional de sănătate mintală se derulează la nivelul CASMB începând cu data de 1.04.2013, anterior acesta fiind finanţat de la bugetul Ministerului Sănătăţii, la fel ca Programul naţional de sănătate mintală şi profilaxie în patologia psihiatrică.

La termenul de judecată din data de 14.10.2014 (fila 117 vol. I), apelanta, prezentă personal,  a fost ascultată de instanţă, punctul său de vedere fiind consemnat în practicaua deciziei intermediare, în sensul că „în decursul celor 44 ani de convieţuire în imobilul respectiv nu a făcut niciun fel de probleme, nu a tulburat liniştea publică, şi-a achitat întreţinerea şi obligaţiile ce cad în sarcina sa, iar situaţia sa personală în raport de toţi vecinii din imobil s-a schimbat odată cu alegerea noului preşedinte al asociaţiei de proprietari, astfel încât niciun locatar nu mai poartă cu aceasta niciun fel de dialog, discuţie. Mai mult, o parte din vecini nu sunt de acord cu prezentul litigiu, însă nu doresc a fi implicaţi într-un proces, în calitate de martori sau în orice altă calitate. Această situaţie a fost creată ca urmare a discuţiilor pe care le-a purtat doamna doctor B.L. cu actuala preşedinte a asociaţiei. Imaginea sa în societate nu mai este demnă ci este schimbată, „terfelită”. A fost de acord cu efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice în cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”, având în vedere că din punct de vedere psihiatric nu are niciun fel de probleme. Se ocupă singură de toate problemele cotidiene, hrană, achiziţionarea alimentelor, precum şi a tuturor bunurilor necesare întreţinerii unei gospodării. Spitalul „Obregia” refuză să dea unele lămuriri, explicaţii şi nu înţelege cum reclamanta, Asociaţia de Proprietari, are cunoştinţă de activităţile sale din interiorul casei sale, în condiţiile în care nu primeşte nicio vizită de la niciun vecin”.

Ulterior pronunţării deciziei intermediare de admitere a recursului, la termenul de judecată din data de 24.03.2015 (fila 271 vol. I), apărătorul din oficiu al apelantei a solicitat reaudierea acesteia, în condiţiile art. 33 din Decretul nr. 32/1954, pentru ca instanţa să poată aprecia asupra capacităţii şi discernământului. Constatând că apelanta a fost ascultată anterior pronunţării deciziei de casare, instanţa a prorogat solicitarea după administrarea probelor, respectiv după depunerea răspunsului din partea Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”. La termenul de judecată din data de 13.03.2018, Curtea a constatat că, la chemarea instanţei, partea apelantă – pârâtă nu s-a prezentat personal, fără să invoce motive întemeiate şi justificate de dovezi ale imposibilităţii sale de prezentare, astfel încât a luat act de imposibilitatea reascultării în mod personal a apelantei – pârâtei.

În raport de amplul material probator administrat în cauză, în rejudecare, Curtea constată că se impune respingerea apelului, soluţia de punere sub interdicţie a apelantei urmând a fi confirmată.

Potrivit art. 164 alin. (1) C.civ.: ”persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale, va fi pusă sub interdicţie judecătorească”, măsura fiind, așa cum a arătat și tribunalul, una ce are ca scop ocrotirea persoanei ce nu se poate îngriji de propriile interese. Curtea reține și dispozițiile art.211 din Legea nr. 71/2011 privind Legea de punere în aplicare a noului C.civ., potrivit cărora ”În sensul Codului civil, precum şi al legislaţiei civile în vigoare, prin expresiile alienaţie mintală sau debilitate mintală se înţelege o boală psihică ori un handicap psihic ce determină incompetenţa psihică a persoanei de a acţiona critic şi predictiv privind consecinţele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor şi obligaţiilor civile”, notate de comisia de expertiză medico-legală ca reprezentând o armonizare a terminologiei științifice actuale cu noțiuni perimate cuprinse în dispozițiile legale, în sensul că prin competenţă psihică se înţelege capacitatea persoanei de a aprecia critic şi predictiv consecințele social-juridice ce decurg din exercitarea drepturilor şi obligaţiilor civile, ceea ce înseamnă că sintagma de competenţă psihică înlocuieşte termenul "discernământ", specific numai cauzelor penale şi care reprezintă capacitatea persoanei de a aprecia critic conţinutul şi consecinţele social-negative ale faptei comise.

Sub acest aspect, al incompetenței psihice a apelantei de a acţiona critic şi predictiv privind consecinţele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor şi obligaţiilor sale civile Curtea reține faptul că prin concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.1/2326/2013/2017 efectuat de Institutul Naţional de Medicină Legală "MINA MINOVICI" pe baza dosarului cauzei, potrivit deciziei intermediare, prin corelare cu examinarea psihiatrică efectuată la data de 9.07.2013 de doctor I.P., medic primar legist, dr. D.R., medic primar psihiatru, dr. F.C., medic specialist psihiatru şi psiholog E.M., potrivit deciziei de casare a încheierii de suspendare, au fost menținute concluziile raportului de expertiză întocmit la nivelul anului 2013, în sensul că apelanta N.V. prezintă diagnosticul Schizofrenie paranoidă cu evoluţie cronică deteriorativă (corespunzător codului F20.0 din Clasificarea statistică internațională a bolilor și problemelor de sănătate revizuită - ICD-10). S-a formulat recomandarea de punere sub interdicție, motivat de faptul că indiferent de etichetarea diagnostică (tulburare delirantă persistentă sau schizofrenie paranoidă cu evoluţie cronică de tip paranoiac), simptomatologia a fost dominată de ideaţia delirantă de persecuţie, prejudiciu şi influenţă exterioară, fără niciun fel de conştiinţă a afecţiunii psihiatrice (implicând absenţa complianţei terapeutice şi evoluţie defavorabilă), din perspectiva sistemului motivaţional delirant, pacienta nu are capacitatea psihică de a înţelege critic şi predictiv consecinţele propriului comportament, neavând capacitate de a decide cu liberă voinţă privind exercitarea drepturilor şi obligaţiilor civile ce îi revin.

Curtea reține că apelanta N.V. născută la data de 26.05.1961 locuiește în Bucureşti, Int. Odobeşti nr. 2 sector 3, obiectul prezentei cauze reprezentându-l solicitarea de punere sub interdicție formulată de asociația de proprietari din acest imobil. Apelanta a suportat în 2009 decesul mamei sale, Nicoară Liana, moment după care starea sa psihică a suferit modificări progresive.

Pe baza relatărilor apelantei, s-au reținut, în cadrul expertizei, ca reprezentând elemente de psihogeneză, faptul că aceasta a absolvit 10 clase şi Şcoala Profesională de Alimentaţie Publică; a lucrat cofetar, vânzător, dactilografă la Ministerul Comerţului şi la Institutul "Romproiect"(l992-2001); în anul 2001 a intrat în şomaj (după 22 de ani de muncă); în anul 2004 s-ar fi pensionat medical (pentru afecţiuni somatice); părinţii au decedat, nu are fraţi și surori; a fost căsătorită în perioada 1984-2001; a divorţat; nu a avut copii.

Potrivit deciziilor medicale asupra capacității de muncă nr. 4289 din data de 15.12.2009, nr. 3040 din data de 10.12.2012, nr. 2781 din data de 09.12.2014, nr. 2622 din data de 14.12.2015, apelanta este încadrată în gradul III invaliditate, cu capacitatea de muncă pierdută cel puțin jumătate, cu diagnosticul cu cod de afecțiune 120; 183; M17. Antecedente medicale non-psihiatrice sunt atestate și de dr. de familie P.M. și P.A..

În cadrul raportului de anchetă socială nr.1106/15.07.2013 efectuată de Serviciul Autoritate Tutelară al Primăriei sector 3 Bucureşti, s-a reținut că: apelanta, în vârstă de 52 ani la acel moment, este pensionară, cu o pensie de 485 lei; nu este căsătorită şi nu are copii; se autoserveşte, este orientată în timp şi spaţiu, se autoîngrijeşte şi nu este violenţă; locuieşte singură într-un apartament format din trei camere şi dependinţe, proprietate. Raportul de anchetă socială nr. 5720/09.05.2016 a consemnat faptul că: apelanta, în vârsta de 54 ani, a absolvit Liceul Economic Viilor şi este calificată în meseria de ospătar, bucătar, patisier, vânzător; a afirmat ca până în anul 1989 a lucrat ca şi cofetar, în anul 1992 a absolvit un curs de dactilografie şi a lucrat în perioada 1992-1996 într-un institut de cercetare, iar în anul 1996 a fost trecută în șomaj, în perioada 2001-2003 a lucrat ca îngrijitoare la un bloc; a fost căsătorită în perioada 1984-2001 cu domnul D.M.; din căsătorie au rezultat doi copii; este fiica numiților N.C., decedat în anul 1986 şi N.L:, decedata în anul 2009. Doamna N.V. nu are frați sau surori; a afirmat ca are o mătuşă, sora mamei, care locuiește în București, cartierul Berceni, dar aceasta nu este interesată de situația nepoatei, nu o sprijină; este pensionată medical din anul 2004 şi are o pensie lunară de 553 lei, având o deficienţă medie şi diagnosticul gonartroza, poliartrita, HTA E, dislipidemie; a afirmat ca până la vârsta de şase ani a locuit în București, sectorul 2, iar din anul 1967 locuiește la adresa actuală, într-un apartament format din trei camere şi dependințe, proprietate personală, despre care s-a constatat că este modest mobilat, curat întreținut, dar bucătăria şi holul necesită lucrări de renovare, nu figurează cu restanţe la plata cotelor de întreținere; a prezentat documente din care rezultă că a plătit impozitul pe clădire aferent anului 2016, a încheiat o polița de asigurare obligatorie pentru locuinţa valabilă până la data de 01.01.2017, a plătit taxa anuala la Administrația Cimitirelor şi Crematoriilor Umane. A declarat verbal ca nu a fost în evidenta vreunei instituții medicale cu boli psihice până în anul 2009 când a fost introdusă, fără voința sa, într-un program național de sănătate mintală. A mai afirmat că în perioada 2011-2014 a fost internată nevoluntar de către Asociația de Proprietari a blocului VII în Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof Dr. Alexandru Obregia. În perioada 26.07.2014-11.08.2014 a fost internată în acest spital cu diagnosticul tulburare delirantă persistentă. La data efectuării anchetei, s-au purtat discuții cu vecinii, un domn a afirmat ca după decesul mamei doamna N.V. şi-a schimbat comportamentul, a avut divergenţe cu președintele blocului şi cu un vecin de vis-a-vis, a vopsit ușile unor apartamente din bloc, tulbura liniștea locatarilor, suna insistent la soneriile apartamentelor, le aducea injurii vecinilor, dar de aproximativ doua luni nu-i mai deranjează; alți locatari au afirmat că aceasta trântea ușa de la lift, ţipa pe scară, dar în ultima perioadă s-a liniștit. Doamna N.V. a susținut ca președintele blocului, doamna G.F., a generat şi a întreținut conflictul, întrucât în anul 2009 a convins vechea conducere a administrației blocului să o înscrie, fără voința sa, în programul național de sănătate mintală.

La momentul examenului stării psihice efectuat de INML la data de 09.07.2013 (având în vedere refuzul ulterior al apelantei de a se prezenta în vederea examinării) s-au reținut următoarele: ”Ţinută relativ dezordonată, de oraş, igienă precară. Mimică uşor hipomobilă, voce cu tonalitate scăzută, se adresează complice examinatorului. Cooperantă, contactul psihoverbal se poate realiza. Orientată temporospaţial, auto şi allopsihic la nivel strict elementar. Halucinaţii şi pseudohalucinaţii numeroase, în toate modalităţile senzoriale "mi se pun înregistrările astea în cap - ce-şi spun ei - te tâmpim!. .. sunt înregistrări cu caracter ştiinţific ... mă trezesc abuzată sexual de organul de poliţie". Hipoprosexie de concentrare cu hipomnezie de fixare prin detaşare de real. Discurs bogat ce evidenţiază ideaţie delirantă parţial sistematizată, cu caracter de persecuţie, de relaţie şi influenţă, cu fenomene de tip Kandinsky Clerambault "În 2009 cineva - B.L. a obţinut de la Asociaţia de proprietari o semnătură cum că aveam o depresie ... s-a dus cu hârtia la Ministerul Sănătăţii şi mi-au făcut un dosar cu tot istoricul vieţii mele ... Ministerul Sănătăţii a obligat poliţia să mă bage în programul de sănătate mintală. Ţi se face tratament mintal pe cap, dar nu la cei cu boli mintale ci la cei sănătoşi ca mine mi-au fracturat de cinci ori creierii, am devenit agitată ... se folosesc înregistrări cu caracter ştiinţific sunt dirijată împotriva voinţei mele ... prin metodele comunicării ştiinţifice am fost obligată în 2011 să mâzgălesc nişte uşi cu vopsea ... erau ale unor vecini ... ca să se zică că sunt paranoică ... am spart geamul de la intrarea în bloc împotriva voinţei mele ... eu dormeam şi domnul C.B. se dă drept soţul şi mi se bagă în pat, mă trezesc abuzată sexual … administratoarea F.G. mi-a băgat droguri în ceai ... " etc. Randament al activităţii diminuat în contextul preocupărilor delirante. Incapabilă de autoîngrijire, de a decide în propriul beneficiu. Fără conştiinţa afecţiunii psihiatrice sau a necesităţii tratamentului. Complementar, la momentul când apelanta a fost de acord să fie examinată, s-a consemnat în examenul psihologic nr. 460/09.07.2013 efectuat la INML: Discurs cu aspect delirant (ex.: "am fost băgată cu forţa în programe de sănătate mintală"; ... "am studiat psihiatrie şi creierul uman, știu ce înseamnă boala psihică").

În ceea ce privește refuzul ulterior de a se prezenta personal în vederea examinării psihiatrice, în ciuda demersurilor susţinute ale instanţei în acest sens, comisia medico-legală a constatat că acesta are la bază tot o motivaţie delirantă: "Îi este frică întrucât consideră că se fac experienţe asupra sa şi îi este frică ca organismul său să nu fie agravat."

Curtea constată că cele concluzionate în raportul de expertiză medico-legală se coroborează cu restul înscrisurilor medicale aflate la dosarul cauzei (cu mențiunea că apelanta se află în evidența Spitalului Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. AI. Obregia", nu și a spitalelor de psihiatrie "Eftimie Diamandescu Bălăceanca” sau "Dr. Constantin Gorgos"), recomandarea de punere sub interdicție fiind făcută atât pentru diagnosticul de tulburare delirantă persistentă cât și pentru cel de schizofrenie paranoidă cu evoluţie cronică de tip paranoiac.

Astfel, potrivit foii de observație nr. 529376 de la Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. AI. Obregia", pentru internarea din perioada 05.10-27.10.2011: "diagnostic la internare: Sindrom de agitație psihomotorie; Tulburare afectivă bipolară-episod maniacal cu elemente psihotice. Diagnostic la 72 de ore: Neliniște psihomotorie. Tulburare de personalitate de tip paranoid. Tulburare delirantă persistentă. Diagnostic la externare: Tulburare de personalitate de tip paranoid (F60.0). Tulburare deliranta persistenta (F22.9). La internarea din perioada 25.09-23.10.2013, potrivit foii de observație nr. 26125 de la Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Alex. Obregia": "diagnostic la internare: Agitație psihomotorie. Diagnosticul 24h/48 h/72h: Schizofrenie paranoidă. Diagnostic principal la externare: Schizofrenie paranoidă”. La internarea din perioada 26.07-11.08.2014, potrivit foii de observaţie nr. 18235 întocmita de Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Alex. Obregia": ”diagnostic la internare: Agitație psihomotorie. Schizofrenie paranoidă. Diagnosticul 24h/48h/72h: Tulburare delirantă persistentă. Diagnostic principal la externare: Tulburare delirantă persistentă. Motivele internării: Pacientă în vârsta de 59 de ani, cunoscută cu antecedente psihiatrice vine adusă de curator, Ambulanţă şi poliţie pentru agitație psihomotorie, iritabilitate, irascibilitate, agresivitate verbala, amenința ca îşi ia viața pe a ei şi pe a celor din jur (afirmativ curator), insomnie, dispoziție tristă, idei delirante de persecuție. Examen psihic. „Se fac experimente pe mine, mi se induce somnul şi mă plimbă cu metroul, mă muşcă pisici, Ministerul Sănătăţii şi Spitalul Obregia m-au îmbolnăvit, câștiga bani pe seama mea prin program" Ținuta de spital, mimica mobilă, pantomima mai ampla. Critică absentă. Colaborează la interviu. Atenţia nesusţinută. Memoria: tulburări mnezice mixte cu hipermnezia episoadelor traumatizante, dispoziție iritabila, irascibilitate, heteroagresivitate verbală, ideație delirantă sistematizată de prejudiciu fizic şi moral, persecuție, influenţă exterioară cu comportament modificat în context psihotic; randament util redus, dificultăţi interactiv relaționale în mediul social, insomnie mixtă, critica bolii absentă. Epicriza: Pacienta cunoscută cu antecedente psihiatrice se prezintă în serviciul nostru pentru o simptomatologie dominata de agitație psihomotorie, iritabilitate, irascibilitate, agresivitate verbală, insomnie, dispoziție tristă, idei delirante de persecuție. S-a aplicat tratament antipsihotic cu Risperidona până la 6 mg/zi, timostabilizator cu Depakine 1000 mg/zi şi sedativ-hipoinductor cu Diazepam I cp/zi, evoluția fiind ușor favorabilă.".

De asemenea, la solicitarea INML cu adresa nr. A 6/2351/20 15 din 25.01.2016, a fost comunicat referatul parafat de către medic primar psihiatrie, angajat al Spitalului Prof. Dr. "AI. Obregia" în care se atestă faptul că apelanta ”a fost internată în Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof Dr. Alexandru Obregia", secţia IV clinic, în perioada 26.07.-11.08.2014, având F.O. 18235, cu diagnosticul: Tulburare delirantă persistentă. Pacienta a fost internată nevoluntar, în condiții de urgenta, conform Legii nr.487/2002. La internare, doamna N.V. a fost adusă de ambulanta, însoțită de doamna Gheorghe Margareta, din București, sector 1, B-dul Luptătorilor nr.90 în calitate de mandatar şi curator conform procurii speciale autentificată cu nr.322/14.05.2013 şi a dosar nr.13999/301/203. Judecătoria sector 3. Pe durata internării doamna N.V. a prezentat în mod constant ideație delirantă sistematizată de persecuție, urmărire şi prejudiciu, centrată pe cadrele medicale, dispoziție iritabilă, comportament adeziv revendicativ secundar simptomatologiei delirante. A manifestat opoziție activă faţă de actele medicale. S-a administrat tratament antipsihotic cu Haloperidol injectabil ulterior cu Risperidona 6 mg, în asociere cu Depakine 1000 mg/zi şi Diazepam 10 mg/zi. A fost externată în stare ameliorată cu recomandarea de a continua tratamentul antipsihotic în condiții de dispensarizare teritorială, externarea fiind efectuată cu acordul şi în prezenţa doamnei curator, G.M.. Menționează ca doamna N.V. are un istoric documentat medical din 2011. Internările precedente (din 2011 şi 2013) s-au efectuat de asemeni în condiții de urgenta prevăzute de Legea nr.487/2002 (internare nevoluntara)".

În fine, potrivit foii de observație nr.104599 de la Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. AI. Obregia", referitor la internarea în perioada 17.02-17.02.2016: ”diagnostic de principal la externare: Tulburare delirantă. Pacienta vine adusă la spital cu Salvarea pentru ideație deliranta de persecuție şi neliniște psihomotorie. Pacienta este liniștită, cooperantă, acceptă să urmeze tratamentul la domiciliu, refuză să se interneze. Nu reprezintă o urgentă psihiatrică”. Cu privire la această internare, apelanta a susţinut că, în seara zilei de 17.02.2016, ca urmare a raportării false către Serviciul pentru Apel Unic 112 a faptului că s-ar fi aflat într-o stare de agitaţie ce ar fi impus luarea unor măsuri medicale urgente, a fost încătuşată de lucrători de poliţie din Cadrul Secţiei 12, transportată cu ambulanţa împotriva voinţei sale la Camera de Gardă a Spitalului Prof. Dr. Al. Obregia în vederea internării sale voluntare, însă ca urmare a examinării de specialitate, medicii au stabilit că nu se justifică luarea acestei măsuri. Rezultă din adresa nr. 564/5.04.2016 (fila 101 vol. III) a Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov că în data de 17.02.2016, ora 15.45, a fost înregistrată o sesizare prin Serviciul 112 pentru pacienta N.V. pentru a fi transportată la spital, motivul solicitării fiind „bolnav psihic agitat”. Serviciul de Telecomunicații Speciale – Direcţia pentru apel unic de urgenţă, comunică cu adresa nr. 312195/1.04.2016 (fila 102) că la data de 17.02.2016 au existat 3 apeluri în intervalul orar 15.41 – 18.23 prin care s-a solicitat un echipaj de ambulanţă pentru adresa recurentei. Potrivit foii de spitalizare de zi din 17.12.2016 (fila 109-110), pacienta a fost consultată de dr. primar psihiatru N.C., s-a constatat că aceasta refuză internarea şi acceptă tratamentul la domiciliu fiind externată cu diagnosticul „tulburare delirantă”.

De asemenea, sunt concordante cu concluziile raportului de expertiză şi depoziţiile martorilor audiaţi pe parcursul litigiului.

Astfel, au fost audiați mai mulți martori, vecini din imobilul a cărui asociație a formulat solicitarea de punere sub interdicție. Martorul F.M. a relatat că: mai ales de 2-3 ani de când a decedat mama ei şi a rămas singura, N.V. face crize în sensul că: a murdărit ușile vecinilor cu vopsea neagra, a distrus cutiile de scrisori; a fost văzută aruncându-și urina în lift şi pe scări, amenința vecinii, suna (bate) la uși şi fuge. A fost internată la spitalul de psihiatrie Alexandru Obregia, la doamna dr. C. şi am aflat ca are diagnosticul "schizofrenie paranoidă''. Comportamentul ei ne face sa credem ca are probleme grave de sănătate, motiv pentru care am solicitat punerea sub interdicție şi instituirea tutelei deoarece nu se poate îngriji singura, mănâncă din gunoi, reprezintă un pericol pentru toți vecinii. Spre exemplu, P.G.a refuzat să se prezinte ca martor spunând că a fost amenințată cu moartea de către N.V. dacă se prezintă ca martoră. Menționez că învinuita, urmare a bolii de care suferă are impresia că toată lumea este împotriva ei. A depus plângeri penale împotriva comandatului Secției 12 Politie, împotriva polițistului de proximitate C.B., împotriva F.G. şi împotriva mea, şi probabil vor mai urma şi alte persoane.

Martora S.N. a declarat ”Comportamentul acestei persoane este violent mai ales din anul în care mama ei a decedat. A fost internată în urma unui scandal la Obregia; medicul care a consultat pacienta a precizat că boala pacientei este veche şi s-a prescris un tratament pe care nu-l respecta; igiena personală lasă de dorit (nu se spală) miroase totul în jur; curățenie în casă nu face, ne-au împânzit gândacii. Aceasta locatară nu poate să se descurce singura, trebuie supravegheată de cineva ca să poată să-şi respecte tratamentul. Am văzut-o căutând prin ghenele de gunoi şi am încercat să îi oferim mâncare, a început să ţipe şi să spună că vrem să o otrăvim. Ușile de la apartamente au fost mânjite şi desenate cu vopsea neagră. Exemple pot fi multe".

La ultimul termen de judecată au fost audiați martorii G.M.R. și A.M. și a fost reaudiată martora M.A.L. (prima audiere fiind la data de 13.06.2013.

Potrivit declarației martorei G.M.R., ”atitudinea doamnei N. s-a acutizat în sens negativ în ultimii 5 - 6 ani. Astfel, dumneaei mă înjură când mă vede, pe mine și pe familia mea. Are conflicte cu mai mulți vecini de pe scară, conflicte ce nu par întemeiate pe vreun motiv, ci pur și simplu sunt conflicte absurde. Cu ceva timp în urmă a aruncat cu benzină la etajul 4, pe ușa vecinei sale, eu însămi coborând, simțind miros de benzină și constatând acest lucru; doamna N.  închizându-se în casă și ieșind pentru puțin timp. Erau prezente poliția, smurd-ul, ambulanța și pompierii. În urmă cu câteva zile a aruncat cu benzină pe stradă. În fiecare vară face scandal la blocul vecin, se ia de lume, strigă, înjură, nu am văzut să lovească pe cineva. Nu am văzut ca cineva din bloc sau de la blocul alăturat să o fi abuzat vreodată fizic sau verbal sau să se fi comportat necivilizat cu aceasta. A spart avizierul, a spart ghivecele cu flori de la parter. Nu comunică cu nimeni. Uneori este liniștită, însă perioadele de agitație sunt mai dese. Nu știu să se înțeleagă bine cu cineva. Reprezintă un pericol pentru cei din jur. Personal nu a venit la mine la ușă, doar când o întâlneam. Face scandal de 5-6 ani, de când a murit mama dumneaei (...) care o ținea din scurt, probabil că atunci își lua medicamentele, nu știu.”

La rândul său, martorul A.M., care locuiește în imobil în fapt de cca. 6 ani, a arătat că ”din 2012 a putut percepe, în mod personal, scandalurile pe care doamna N. le-a realizat, în contextul în care locuiește la parter, iar în fața intrării în scară, se aflau niște bănci, unde aceasta făcea scandal. Atitudinea ei nu s-a întemeiat, în acele ocazii, pe anumite motive, nici măcar în mod aparent reale, ci, dimpotrivă, era total aberantă”. Exemplifică prin faptul că se lega de persoanele ce treceau în zonă, de copiii pe care îi vedea sau, pe martor personal îl interpelează de o manieră agresivă, atunci când îl întâlnește, reproșându-i total nejustificat că ar locui în apartament alte 5 persoane și că nu ar plăti întreținerea. Martorul a arătat că apelanta înjură și distruge lucruri, precum ar fi avizierul, ghivecele de flori, pe care, pur și simplu, le-a luat și le-a aruncat în prezența martorului și a soției sale. Martorul a arătat că o percepe pe apelantă ca pe un real pericol, întrucât, de exemplu, a fost de curând sunat de poliție pentru că mașina sa, aflată în fața blocului, fusese stropită cu benzină de către apelantă așa cum a putut constata personal din înregistrările de pe camerele video. Acesta a arătat că este convins că apelanta are probleme de natură psihică agravate de alcool, percepând personal halenă alcoolică. Martorul a indicat că nu a făcut vreo sesizare asupra incidentului ce îl viza, deoarece la un interval de numai câteva zile a avut loc un alt incident de o amploare mult mai mare, apelanta stropind cu benzină la etajul 4 al blocului, în lift. Cu privire la acest incident, martorul a relatat că pompierii veniţi la faţa locului i-au spus că sosirea lor a fost determinată de împrejurarea că d-na Nicoară voia să se arunce de la etaj. Martorul A.M. a susţinut că toți cei din bloc încearcă să evite contactul cu d-na Nicoară, cunoscând problemele sale psihice și că aceasta uneori, pare liniștită, își vede de treaba ei, dar atunci când are probleme, poate face orice, iar martorul a indicat faptul că se teme, cu atât mai mult cu cât stă la parter și aceasta poate să le vatăme pe soția și fiica sa de 1 an. În finalul declarației, martorul a arătat că „acum a aruncat cu benzină pe mașina sa, dar mâine poate arunca pe un om și să îi dea foc.”

La propunerea apelantei, a fost audiată martora M.A.L. care a arătat că o cunoaște de mai mult timp pe apelantă, cu care a lucrat în aceeași clădire, iar după pensionare, se întâlnesc la biserică. Martora a arătat că apelanta are un ”anumit spirit justițiar, vrea să știe foarte bine ce i se întâmplă, în conflictele pe care le are cu cei de pe scară au fost multiple sesizări”, exemplificând prin faptul că apelanta încearcă să intre în scară și cineva stă în fața ei, evident că cere acestei persoane să se dea la o parte, iar aceasta ripostează. Martora a arătat că nu știe ce se întâmplă pe scara blocului, aspectele fiindu-i relatate de apelantă, însă ”în societate, a perceput-o pe apelantă ca pe o persoană civilizată, fără devieri, crede că se întâmplă ceva pe scara blocului, nu i se vorbește frumos, acesta crede că este motivul pentru reacția ei cu cuvinte și gesturi nepotrivite - nu violente, ci nepotrivite”. A mai relatat martora că ”crede că stările mai aberante ale apelantei se datorează și medicației primite din 2009, fără consimțământul său, întrucât aceasta nu a semnat niciun act după moartea mamei sale”, internările din 2009, despre care martora a aflat de la apelantă, fiind fictive. Martora arată că după desele conflicte cu vecinii, apelanta i se confesa, ocazie cu care martora îi spunea să nu se mai repete (se mai repeta în expunere), însă, în prezența martorei, în societate, apelanta nu a avut ieșiri necontrolate, ”nu are pe nimeni să o ajute și o eventuală punere sub interdicție ar ruina-o, nu ar avea cine să o ajute, decât martora care este în vârstă” (82 ani).

Curtea apreciază că relatările martorei M.A.L., respectiv percepţia pe care aceasta o are asupra apelantei, nu sunt de natură a forma convingerea instanţei că ar fi eronate concluziile ştiinţifice ale expertizei de specialitate în privinţa capacităţii apelantei. Astfel, martora M.A.L. a perceput comportamentul apelantei ocazional, diluat, numai în anumite momente, în raport de ceilalţi martori audiaţi, care locuind în acelaşi imobil cu apelanta, au avut o percepţie mai puţin fragmentată asupra acestui comportament. De altfel, chiar şi în contextul acestei percepţii ocazionale, într-un mediu de confort cum este biserica, martora a arătat că apelanta are anumite „stări mai aberante, cuvinte sau gesturi nepotrivite”.

De asemenea, nici cele două înscrisuri reprezentând scrisori de recomandare (filele 35, 36 vol. I) din partea vecinilor A.L. şi A.T.S. nu pot răsturna concluziile medicale exprimate de specialişti deoarece, pe de o parte, aceste persoane nu au fost audiate direct de instanţă, iar, pe de altă parte, declaraţiile sunt limitate la menţionarea faptului că între aceste persoane şi apelantă există relaţii respectuoase, de bună vecinătate, fără prezentarea altor detalii relevante din punct de vedere al capacităţii psihice.

Mai reţine Curtea că însăşi apelanta în cadrul motivelor de recurs a arătat că ”aceste probleme psihice, cu acest diagnostic de schizofrenie paranoica sunt rezultatul tratamentului psihiatric cu forța, împotriva voinței mele, obligându-mă sa suport tulburări de psihic cu subconștientul meu, simptome, reacții, traume psihice provocate fără sa știu”. De altfel, actele procedurale emanând de la apelantă au fost avute în vedere în cadrul expertizei efectuate, Comisia apreciind că atât prin număr, cât mai ales prin conţinut, ele relevă patologia psihotică (evidentă şi pentru nespecialişti). S-a concluzionat că aceste înscrisuri, analizate în dinamică, evidenţiază o bogată ideaţie delirantă cu extindere prin mecanism de tip "reţea", înglobând atât persoane din anturajul mai apropiat (tutorele Gheorghe Margareta), cât şi persoane din bloc, chiar şi un magistrat, exemplificându-se sumar: dr. Ligia Bălan a introdus-o în "programul de sănătate mintală", prin intermediul căruia este şicanată, urmărită de către secţia 12 Poliţie care este în legătură cu Spitalul Obregia (de unde este coordonat "programul de sănătate mintală", prin care "s-au furat sute de milioane din şi sistemul de sănătate"), este controlată, iar acţiunile, gândurile şi starea psihică îi sunt induse "prin calculator". Gândurile îi sunt citite cu un aparat medical de psihiatrie "fără ca eu să ştiu". "Datorită faptului că am progresat în tehnologia medicală se poate lua altă înfăţişare pe calculator cu persoanele apropiate - dr. B.L. care mi-a întocmit dosarul medical cu tot istoricul vieţii mele din trecutul meu a luat înfăţişarea mamei mele, agentul de proximitate C.B. a luat înfăţişarea soţului stimulând relaţii sexuale cu soţul, nu am fost crezută de instanţă, considerată debilă mintală, alienată mintală, fără discernământ." Comportamentul pacientei este influenţat de trăirile delirante: a formulat plângeri penale la poliţie, reclamând că poliţia de proximitate are un "program ascuns pe bază de psihic", prin care a fost lipsită de libertate, i-a fost violat domiciliul, etc.

Având în vedere faptul că, în urma analizării tuturor acestor aspecte, prin raportul de expertiză medico-legală s-a formulat recomandarea de punere sub interdicţie justificat de faptul că apelanta nu are competenţa psihică de a acţiona critic şi predictiv, privind consecinţele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor şi obligaţiilor civile, că această concluzie se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu aspecte ce rezultă direct din memoriile adresate de apelantă instanței, iar celelalte probe administrate în combatere nu au fost de natură a forma convingerea instanței că această concluzie exprimată de medicii specialiști ar fi eronată, Curtea constată că se impune respingerea cererii de apel şi menţinerea soluţiei primei instanţe de punere sub interdicţie ca măsură de protecţie, în principal a apelantei.

În ceea ce priveşte cererea de amendare, cu atât mai mult având în vedere soluţia pronunţată, Curtea constată că nu se poate reţine o rea-credinţă cu care Asociaţia de proprietari să fi acţionat prin formularea solicitării de punere sub interdicţie.

În final, în ceea ce priveşte solicitarea de majorare a onorariului cuvenit avocatului din oficiu, Curtea constată că nu se impune admiterea acestei cereri deoarece, prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 23.01.2018, instanţa a stabilit onorariul final, în sumă de 350 lei potrivit art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. g) şi art. 10 din Protocolul Ministerului Justiţiei nr. 48025/2015, dispoziţii care stabilesc expres că suma de 390 lei prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. g) pentru cereri privind punerea sub interdicţie este suma limită maximă cuvenită avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară.

Domenii speta

Spete similare