1.Admisibilitatea acţiunii în evacuarea unei porţiuni de teren. Necesitatea administrării unei probe cu expertiză topografică.

Admisibilitatea acţiunii în evacuarea unei porţiuni de teren. Necesitatea administrării unei probe cu expertiză topografică.

-art.480 din Codul Civil  din 1864

Acţiunea în evacuarea unei porţiuni de teren nu poate fi întemeiată pe expertiza tehnică de specialitate efectuată în dosarul de grăniţuire şi se impune administrarea în mod direct în cadrul acestui litigiu a probei cu expertiză tehnică de specialitate topografică, singura probă prin care se poate stabili gradul ocupării terenului reclamantei de către pârât, în contextul în care şi acesta invocă un drept de proprietate asupra terenului în litigiu.

Cum proba cu expertiză judiciară topografică nu s-a putut administra datorită refuzului recurentei reclamante, consecinţa este aceea că, în absenţa unei identificări a terenului ce pretinde că i-a fost ocupat de către pârât, recurenta reclamantă nu şi-a probat pretenţiile deduse judecăţii.

(Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.111/22.01.2013, dosar nr.1241/301/2010)

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 16.09.2008, sub nr. 11314/301/2008, reclamanta C.ea  solicitat instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna evacuarea paratului S.A. de pe portiunea de teren a imobilului proprietatea sa, situat in Bucuresti, str. Postasului, nr. 26, sector 3 si de pe drumul de exploatare D.e 1284/4, care desparte proprietatile celor doua parti. Totodata, reclamanta a solicitat daune morale si materiale in valoare de 20.000 de lei.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca paratul, la data  de 27.02.2008, si-a construit in mod abuziv gard din plasa tip Buzau si piloni încimentati, ocupand pe latura de nord peste cei 27,63 m.p. prevazuti in titlul sau de proprietate, inca 10 m, din care 6 m din drumul de exploatare D.e. 1284/4 si 4 m din imobilul reclamantei.

Reclamanta a mai aratat ca, la data  de 05.04.2008, paratul a chemat o echipa de specialisti care au sapat canalizare peste D.e. 1284/4 si peste terenul reclamantei, distrugandu-i o parte din gard si semnul de hotar din vest, iar la data  de 24.062008,  i-a distrus si restul de gard.

In drept, cererea a fost intemeiata pe disp. art. 480 C.civil si pe cele ale art. 113-114 C.p.c.

Paratul a formulat intimpinare, prin care a aratat ca suprafata de teren ocupata de el este inregistrata la OCPI sub nr. 9254, avand si certificat de urbanism eliberat de Primaria Sectorului 3 Bucuresti.  Paratul a mai aratat ca a facut partaj voluntar cu mostenitorul lui Ciamur I. Stefan, iar prin actul notarial nr. 2617/2006, intreaga suprafata de 500 mp i-a revenit lui. Conform actului de dezmembrare nr.1417/29.05.2007, terenul a fost lotizat, astfel: lotul nr.1 NR. cadastral 9254/1 are urmatarele vecinatati: la nord- str. Postasului, la est- lotul 2, la sud- parcela A1285/3 nr. cadastral 9275, la vest- mostenitorii Stanciu Maria, nr. cadastral 5380. Lotul 2, nr. cadastral 9254/2 are urmatoarele vecinatati: la Nord- str Postasului, la Est- Drumul de Exploarare D.e. 1284/4, la sud- parcela A1285/3 nr. cadastral 92755, la vest- lotul 1.

In urma dezmembrarii, lotul 1 a ramas paratului si lotul 2 fiului acestuia, numitul Anton Stefan Mihai.

Paratul a mai aratat ca, prin sentinta civila nr. 2754, instanta a apreciat in mod eronat vecinii, intrucat expertiza topo realizata nu a tinut cont de procesul-verbal de punere in posesie si de schita cadastrala, granituind terenul paratului la marginea de sud a fostului drum de santier, pe care s-a construit actuala strada Postasului si nu la limita de sud a terenului paratului, care coincide cu limita de nord a parcelei A1285/3. Bransamentul de canalizare a fost aprobat de Apa Nova si el trece prin latura de nord a proprietatii sale, latura care se afla la 6,50 m de axul strazii Postasului, iar conform PUD aprobat de Primarie, casele pot fi construite la 10,00 m de axul strazii Postasului. In ceea ce priveste  distrugerea semnului cadastral, paratul arata ca acesta era un semn pus de Primarie, pentru a sti de unde sa inceapa eliberarea drumului de exploatare.

 Prin intampinare, paratul a solicitat reclamantei 25.000 de lei, reprezentand daune morale si materiale. De asemenea, a solicitat din partea martorului Dragomir Gheorghe suma de 15.000 lei, reprezentand daune morale si materiale.

Prin notele de sedinta depuse pentru termenul din 19.11.2008, paratul a renuntat la cererile sale  privind acordarea de despagubiri materiale si morale.

La termenul de judecata din data de 19.11.2008, instanta a recalificat cererea paratului avand ca obiect obligarea la plata de despagubiri ca cerere reconventionala, in conformitate cu disp. art. 84 C.p.c.

Instanta a luat act, cu aceeasi ocazie, de renuntarea la judecata cererii reclamantei avand ca obiect obligarea paratului la plata de despagubiri, precum si de renuntarea la judecata  cererii reconventionale formulate de parat avand ca obiect obligarea reclamantei la plata de despagubiri.

Prin sentinţa civilă nr. 10758/19.11.2008, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a  respins cererea, ca inadmisibila.

Prin decizia nr. 747A/29.05.2009, Tribunalul Bucuresti a admis apelul reclamantei, a desfiintat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că, în mod greşit instanţa de fond a constatat că este inadmisibilă evacuarea pârâtului de pe porţiunea de teren a imobilului proprietatea reclamantei, în condiţiile în care între părţi nu există un raport juridic de locaţiune.

Evacuarea de pe un teren nu presupune existenţa unui contract de locaţiune, deci a unui titlu prin care intimatul pârât să-şi justifice dreptul de a ocupa terenul.

În prezenta cauză, între părţi au existat mai multe procese de grăniţuire precum şi o acţiune posesorie, stabilindu-se liniile de hotar ale celor două proprietăţi.

Reclamanta şi-a întemeiat dispoziţiile pe art.480 Cod civil, respectiv pe acţiunea în revendicare, astfel că se impune potrivit art.129 pct.4 şi 5 din Codul de procedură civilă, stabilirea cadrului procesual şi administrarea probelor pentru a se constata în ce măsură terenul proprietate apelantei reclamante este ocupat de către intimatul pârât, în condiţiile în care acesta invocă la rândul său un drept de proprietate asupra terenului de pe care se solicită evacuarea sa.

Prin decizia civilă nr. 1348 din 19.10.2099 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti –Secţia a III-a Civilă a fost respins recursul exercitat de recurentul Anton Stefan, reţinându-se, sub aspectul probatoriului indicat de către instanţa de apel că aceste indicaţii au vizat necesitatea judecării în fond a acţiunii, ca urmare a constatării caracterului său admisibil: stabilirea cadrului procesual, admiterea probelor pentru a se constata gradul ocupării terenului reclamantei, de către pârât, în contextul în care şi acesta invocă un drept de proprietate asupra terenului în litigiu. Indicaţiile instanţei de apel sunt fireşti şi necesare.

Cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti la data de 18.01.2010, sub nr. 1241/301/2010.

In sedinta publica din data de 10.02.2010, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare (fila 8), aratand ca nu solicita granituirea, ci doar ca paratul sa se retraga la perimetrul sau de 500 m.p.

In sedinta publica din data de 06.04.2011, reclamanta a depus la dosar note de sedinta, calificate de instanta drept cerere modificatoare (fila 29), prin care a aratat ca suprafata ce i-a fost ocupata de parat este de circa 10 m.p., dar ca solicita chemarea in judecata a numitului Anton Stefan Mihai, fiul paratului, caruia acesta din urma i-a vandut.

In sedinta publica din data de 21.07.2011, paratul Anton Stefan Mihai a depus la dosar note scrise si a aratat ca renunta la invocarea exceptiei tardivitatii formularii cererii modificatoare.

In dovedire, s-a administrat proba cu inscrisuri.

Desi prima instanţă, in baza rolului activ, a pus in discutie utilitatea administrării probei cu expertiza topografica, reclamanta a refuzat administrarea acestei probe.

Prin sentinţa civilă nr. 10606/21.07.2011, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti,  s-a  respins cererea formulată de reclamanta Cranta Elena, în contradictoriu cu pârâtii Anton Stefan si Anton Stefan Mihai, ca neintemeiata; s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin Titlul de proprietate nr. 37519/01.09.1997 si  procesul-verbal de punere in posesie nr. 1575/25.04.1997, s-a reconstituit pe numele paratului A:S. si al numitului C.S. dreptul de proprietate pentru o suprafata de teren de 500 m.p., situata in Tarlaua 282. Terenul a fost inscris in Cartea Funciara nr. 63992, sub nr. cadastral 9254.

Prin contractul de partaj voluntar, autentificat sub nr. 2617/08.09.2006 de BNP “Mariana Dumitru”, paratul ANTON STEFAN a devenit proprietar al intregului teren, actul fiind inscris, de asemenea, in Cartea Funciara. Prin Actul de dezmembrare, autentificat de acelasi birou notarial, sub nr. 1417/29.05.2007, terenul a fost dezmembrat in doua loturi si acest act fiind inscris in Cartea Funciara, lotul nr. 2, in suprafata de 238 m.p., avand ca vecinatati la nord- str. Postasului, la est- De 1284/4, la sud – proprietatea nr. Cadastral 9725, iar la vest – lotul nr. 1 fiind vandut paratului ANTON STEFAN-MIHAI, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1418/30.05.2007, ce a fost intabulat in Cartea funciara, la data de 30.05.2007. Prin s.c. nr. 12979/10.12.2001, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, in dosarul nr. 8970/2001, s-a constatat ca reclamanta a dobandit dreptul de proprietate asupra unei suprafete de teren de 404 m.p., ca urmare a uzucapiunii, hotararea fiind pronutata in contradictoriu  cu numitul IORDAN  ION.

Desi instanta, in baza rolului activ, a pus in discutie utilitatea administrarii probei cu expertiza topografica, reclamanta a refuzat administrarea acestei probe.

In prezenta cauza, reclamanta revendica o suprafata de 10 m.p. de teren, suprafata care nu a putut fi identificata, in absenta administrarii probei cu expertiza topografica. De asemenea, instanta nu a putut verifica ce mutatii topografice au avut loc in zona respectiva, care este amplasamentul actual al Drumului de exploatare nr. 1284/4, care desparte proprietatea reclamantei de cea a paratului A.S., daca partile ocupa o suprafata de teren mai mare decat cea mentionata in titlurile de proprietate sau alte suprafete de teren decat cele identificate in respectivele titluri, daca suprafetele de teren inscrise in titlurile de proprietate ale partilor se suprapun.

In cauza de fata, ambele parti prezinta titlu de proprietate, paratul A.S. - contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1418/30.05.2007, ce a fost intabulat in Cartea funciara, la data de 30.05.2007.

Instanta a retinut ca reclamanta nu a probat, in conformitate cu disp. art. 1169 C. civ., ca paratul i-ar fi ocupat o parte din terenul-proprietatea sa, ca acesta ar fi responsabil pentru devierea traseului Drumului de exploatare nr. 1284/4, cum anume a fost deviat traseul acestui drum.

Mai mult decat atat, instanta a constatat ca hotararea prin care s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafata de teren de 404 m.p., ca urmare a uzucapiunii a fost pronuntata in contradictoriu cu un alt proprietar, fiind deci inopozabila paratilor, intrucat prin Titlul de proprietate nr. 37519/01.09.1997 si procesul-verbal de punere in posesie nr. 1575/25.04.1997, la acea data, pe numele paratului A.S. si al numitului C.S., fusese deja reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de teren de 500 m.p.

Fata de toate aceste considerente, in baza art. 480 C. civ., intrucat reclamanta nu a facut dovada ca ar detine titlu de proprietate pentru suprafata de 10 m.p. revendicata de la parati, prima instantă a respins cererea acesteia, ca neintemaiata.

In baza art. 274 C.p.c., a luat act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata.

Împotriva sentinţei civile mai sus menţionate, la 27.09.2011, a formulat recurs reclamanta Cranta Elena, calea de atac fiind ulterior recalificată drept apel.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a III-a Civilă, la data de 04.10.2011.

Prin decizia civilă nr. 910 A din 31.10.2012, Tribunalul Bucureşti – Secţia Civilă a respins apelul, ca nefondat.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a apreciat că prima instanţa de fond a reţinut în mod corect că, pentru soluţionarea prezentei cereri, de evacuare de pe un imobil teren, se impunea efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, prin care să se determine suprafeţele deţinute de părţi, conform titlurilor lor de proprietate şi în fapt, respectiv care să stabilească dacă terenul proprietatea reclamantei se află în concret în posesia nelegitimă a pârâtului, iar, în caz afirmativ, să individualizeze această suprafaţă.

Or, drept urmare a refuzului reclamantei, proba cu expertiză judiciară topografică nu s-a putut administra, cu consecinţa existenţei unei imposibilităţi de identificare a terenului ce pretinde că i-a fost ocupat de către pârâţi, apelanta reclamantă neprobându-şi astfel pretenţiile.

Cum în mod corect a apreciat prima instanţă, în lipsa acestei expertize topografice, nici cererea depusă de pârâtul A. S. pentru întabularea terenului său, nici proba testimonială nu apăreau ca utile soluţionării cauzei, niciuna dintre acestea nefiind de natură a stabili că pârâţii au ocupat o parte din terenul reclamantei şi care este efectiv suprafaţa ocupată.

Numai o expertiză topografică judiciară efectuată în prezenta cauză era aptă a lămuri aspectele de fapt privind terenurile părţilor, expertizele arătate de către reclamantă prin motivele de apel neputând îndeplini acest rol. Astfel, atât expertiza efectuată în dosarul de uzucapiune, finalizat prin pronunţarea sentinţei civile nr. 12979/10.12.2001, care constituie titlul apelantei reclamante (fila 3, dosar nr. 11314/301/2008), cât şi expertiza din dosarul nr. 4379/2001, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 2754/01.04.2002 (fila 7, dosar nr. 11314/301/2008), sunt anterioare datei la care reclamanta a pretins, în prezenta cauză, ocuparea unei părţi din terenul său, respectiv 27.02.2008. De asemenea, aceste expertize privesc cauze distincte, cu obiecte diferite şi se raportează la alte situaţii de fapt decât cea din prezentul dosar.

Precizarea instanţei în sensul că reclamanta nu a solicitat grăniţuirea, astfel cum aceasta a învederat (fila 29, dosar judecătorie) nu este decât o reluare a susţinerilor părţii, în detalierea obiectului cauzei şi în enumerarea cererilor părţilor, cu respectarea cerinţelor de conţinut privind hotărârea judecătorească.

Afirmaţia primei instanţe, în sensul că reclamanta revendică o suprafaţă de 480 mp, fără a preciza expres temeiul invocat de reclamantă, art. 480 Cod civil, nu este de natură a determina schimbarea soluţiei de respingere a acţiunii, fiind oricum imperios necesară identificarea suprafeţei de teren de pe care reclamanta pretinde evacuarea pârâţilor printr-o expertiză de specialitate, înscrisurile depuse la dosar nefiind suficiente pentru a proba susţinerile acesteia.

Se mai reţine şi aspectul că soluţia primei instanţe nu s-a întemeiat pe documentaţia cadastrală a pârâtului Anton Ştefan, iar reclamanta are posibilitatea de a sesiza organele penale competente pentru infracţiunile de fals şi uz de fals la care a făcut referire în motivele de apel, în măsura în care apreciază existenţa acestora.

În şedinţa publică din 22.10.2008 prima instanţă a adus la cunoştinţa părţilor aspectul că, pentru cererile lor (principală şi reconvenţională ), având ca obiect despăgubiri, urmează a se achita taxa judiciară de timbru corespunzătoare, aspect care nu încalcă nicio dispoziţie legală, ci, dimpotrivă, corespunde unei obligaţii a părţilor de a timbra cererile lor, respectiv a instanţei de judecată, de a le pune în vedere această îndatorire. Opţiunea între a achita taxa judiciară de timbru sau a renunţa la cererea formulată aparţine numai părţilor şi nu reiese din dosar că decizia reclamantei ar fi fost în vreun fel influenţată de instanţă. În plus, la acelaşi termen, din 22.10.2008, reclamanta nu a solicitat nicio probă cu expertiză topografică, aşa cum reiese din încheierea de şedinţă.

Aspectul că numitului S.A, care nu este parte în acest dosar, i s-a emis titlul de proprietate cu încălcarea Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 169/1997 nu face obiectul prezentei cauze, chiar apelanta învederând că o astfel de pricină, cu obiectul menţionat, se află pe rol într-un dosar distinct.

De asemenea, instanţa de apel a apreciat şi că motivarea primei instanţe este întemeiată pe probele administrate şi normele legale incidente, fără precizări inutile, eronate sau ambigue.

În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Cranta Elena.

Prin decizia civilă nr.111/22.01.2013 a fost respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei civile nr. 910A/31.10.2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă, în dosarul nr. 1241/301/2010.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat că recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs invocat de recurenta pârâtă a fost apreciat ca neîntemeiat, deoarece judecătorul care a participat la judecata în faţa instanţei de fond în primul ciclu procesual nu a soluţionat fondul cauzei, acţiunea fiind respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa civilă nr. 10758 din 19.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. Prin urmare, prin participarea aceluiaşi judecător la rejudecarea cauzei, ca urmare a admiterii apelului şi desfiinţării acestei sentinţe, nu s-au încălcat dispoziţiile art. 24 Cod pr. civilă.

Acest text de lege prevede că este incompatibil judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină, în sensul că nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi pricini în căile de atac, sau în caz de rejudecare după casare. În ambele ipoteze, judecătorul devine incompatibil, doar dacă a pronunţat o hotărâre de fond sau a rezolvat unele aspecte ale cauzei care prejudecă fondul.

Faţă de cele arătate, Curtea apreciază că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 24 C.proc.civ., întrucât judecătorul care a participat la judecata fondului nu pronunţase anterior o hotărâre de fond.

În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv de recurs, Curtea apreciază că şi acesta este nefondat.

În acest sens, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 1169 C.civ. „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”.

În speţă, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a  solicitat evacuarea paratului S.A. de pe portiunea de teren a imobilului proprietatea sa, situat in Bucuresti, str. Postasului, nr. 26, sector 3 si de pe drumul de exploatare D.e 1284/4, care desparte proprietatile celor doua parti.

Exercitând rol activ, instanţa de fond a pus in discutie utilitatea administrarii probei cu expertiza topografica, pentru a se lămuri aspectele de fapt privind terenurile părţilor. Recurenta reclamantă a refuzat administrarea acestei probe, arătând că expertiza tehnică efectuată în cadrul litigiului promovat în anul 2007 de către intimatul pârât, prin care acesta a solicitat în contradictoriu cu recurenta reclamantă grăniţuirea celor două proprietăţi, este edificatoare.

Acest litigiu a fost soluţionat definitiv  şi irevocabil prin sentinţa civilă nr. 2754/01.04.2002 a Judecătoriei Sectorului 3, prin care a fost respinsă acţiunea în grăniţuire. Este adevărat că instanţa a reţinut prin această sentinţă că prin raportul de expertiză întocmit în cauza respectivă s-a reţinut că reclamantul este cel care trebuie să îşi retragă hotarul şi să se limiteze la suprafaţa de 500 mp din titlul său de proprietate, însă în cadrul acestui litigiu instanţa a analizat exclusiv linia de hotar dintre cele două proprietăţi, nu întinderea dreptului de proprietate al părţilor. Acţiunea în grăniţuire are ca scop delimitarea proprietatilor invecinate, prin identificarea hotarului real, care implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, trasarea hotarului şi aşezarea semnelor de hotar, fără a fi nevoie ca reclamantul să-şi dovedeasca dreptul sau de proprietate cu privire la portiunile de teren asupra carora cere a se stabili hotarul. Într-o asemenea acţiune, judecătorul nu are a se pronunţa asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate, ci asupra formei terenului în litigiu, al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărţitor, determinată prin semne vizibile.

În această situaţie, Curtea apreciază că instanţa de apel a apreciat în mod corect că prezenta acţiune în evacuare nu poate fi întemeiată pe expertiza tehnică de specialitate efectuată în dosarul de grăniţuire şi că se impune administrarea în mod direct în cadrul acestui litigiu a probei cu expertiză tehnică de specialitate topografică, singura probă prin care se poate stabili gradul ocupării terenului reclamantei de către pârât, în contextul în care şi acesta invocă un drept de proprietate asupra terenului în litigiu. De altfel, acestea au fost şi îndrumările instanţelor de control judiciar în primul ciclu procesual, obligatorii pentru instanţa de rejudecare.

Cum proba cu expertiză judiciară topografică nu s-a putut administra datorită refuzului recurentei reclamante, consecinţa este aceea că, în absenţa unei identificări a terenului ce pretinde că i-a fost ocupat de către pârât, recurenta reclamantă nu şi-a probat pretenţiile deduse judecăţii.

Faţă de cele reţinute, apreciind că nu există motive prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care să atragă modificarea sau casarea deciziei şi nici motive prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, Curtea în baza art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare