Cerere de acordare a grupei i de muncă. Imposibilitatea schimbării de către instan?ă a încadrării într-o grupă de muncă. Înlăturarea concluziilor expertizei tehnice efectuate în cauză.

Funcţiile şi locurile de muncă ale reclamanţilor erau expres nominalizate printre locurile de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, anexa II, punctul 210 din Ordinul 50/1990, conform nominalizării efectuate de angajator, fiindu-le eliberate adeverinţe în acest sens.

Instanţa nu poate schimba încadrarea în grupa de muncă a unei persoane atât timp cât printr-un act normativ sunt stabilite clar funcţiile ce se încadrează în fiecare grad de muncă, precum şi procedura, modul de încadrare a persoanelor în una sau alta din grupele de muncă.

Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 50/1990

Decizia ICCJ nr. 9/16 mai 2016 - RIL

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă sub nr. 2549/118/2014, reclamanţii [...] ş.a. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele [...] S.A. - suc. Regională … Constanţa şi S.C. [...] S.A. Bucureşti ca instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtelor la acordarea grupei I de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990 pentru fiecare reclamant în parte, raportat la perioada corespunzătoare fiecăruia de desfăşurare a activităţii şi pe cale de consecinţă rectificarea carnetelor de muncă ale reclamanţilor.

În motivarea cererii reclamanţii au arătat că sunt toţi angajaţi ai pârâtei S.C. [...] S.A. Bucureşti - sucursala [...] Constanţa din anul 2005, când s-a dispus înfiinţarea acestei societăţi comerciale ca urmare a reorganizării Societăţii Naţionale [...].

Reclamanţii au învederat că până în anul 2005 şi-au desfăşurat activitatea în cadrul Companiei Naţionale [...] S.A. - suc. Regională … Constanţa, îndeplinind funcţii corespunzătoare celor încadrate în grupa I de muncă şi anume: electrician EA-ELF IFTE, electrician ELF PRAM IFTE, electrician ELF IFTE, electrician Intr. Rep-SIMC, electrician IFTE, electromecanic IFTE, electromecanic IFTE-IFTE, lăcătuş electromecanic IFTE.

În aceste calităţi, reclamanţii au avut contact direct cu instalaţii absolut necesare în activitatea de exploatare feroviară, care acţionează cu tensiuni electrice de 380/220 V, de semnalizare necesare dirijării trenurilor şi manevrării macazelor, care presupun îndeplinirea sarcinilor de serviciu în condiţii dificile, personalul fiind supus riscului de îmbolnăviri profesionale.

Reclamanţii învederează că este cu totul inexplicabil că meseriile pe care le-au exercitat sunt prevăzute în grupa a II-a de muncă, deşi altele care prezintă un risc atenuat sunt încadrate în grupa I de muncă.

Aspectele care vizează condiţiile periculoase de desfăşurare a activităţii au fost expuse pe larg într-un memoriu întocmit de Şeful Diviziei [...] Constanţa şi de Şeful Centrului [...] Constanţa, în care se explică de ce activităţile desfăşurate de reclamanţi sunt corespunzătoare grupei I de muncă anexa 1, poziţia nr. 123 din Ordinul nr. 50/1990.

În drept, s-a invocat Ordinul nr. 50/1990 al M.M.P.S., cu modificările şi completările ulterioare.

Pârâtele [...] S.A. - Sucursala Regională CF Constanţa şi S.C. [...] S.A. Bucureşti au depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care au învederat următoarele:

 Pârâta S.C. [...] S.A. Bucureşti a invocat pe cale de excepţie lipsa calităţii procesual-pasive, cu motivarea că în perioada dedusă judecăţii reclamanţii nu au fost salariaţii acestei societăţi, ci ai C.N. [...] S.A. - sucursala regională … Constanţa.

Pe fond, pârâta susţine că s-a înfiinţat la data de 18.10.2014 în conformitate cu H.G. nr. 1283/2004 ca filială a Companiei Naţionale [...], iar reclamanţii nu s-au aflat în raporturi de muncă cu pârâta.

În drept, s-au invocat art. 205 alin. 2 Cod procedură civilă, Ordinul nr. 50/1990, H.G. nr. 1283/2004.

Pârâta [...] S.A. - Sucursala Regională … Constanţa a depus la rândul său întâmpinare, prin care a invocat în prealabil excepţia lipsei calităţii procesual-pasive, cu motivarea că în conformitate cu art. 4 din H.G. nr. 1283/2004 S.C. [...] S.A. a preluat toate drepturile şi obligaţiile decurgând din raporturile juridice încheiate cu pârâta, inclusiv în litigiile aflate pe rol la instanţele judecătoreşti.

Pârâta a mai invocat şi excepţia lipsei calităţii procesual-active a reclamanţilor [...] pentru perioada 01.04.1990 - 01.10.1998, respectiv [...] pentru perioada 20.07.1976-01.08.1978, intervale de timp în care aceştia au fost salariaţii altor unităţi.

Pe fond, pârâta a arătat că în anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990 sunt prevăzute pentru acordarea grupei I de muncă meseriile şi funcţiile din unităţile de exploatare a căilor ferate, cu activităţi strict legate de siguranţa circulaţiei, în vreme ce activităţile desfăşurate de reclamanţi sunt încadrate în anexa 2, deoarece concură la siguranţa circulaţiei din unităţile de exploatare a căilor ferate.

Pârâta susţine că a respectat toate reglementările legale aplicabile la momentul în care reclamanţii şi-au desfăşurat activitatea, evaluând factorii de risc prin combinaţia între gravitatea consecinţelor posibile asupra organismului uman şi probabilitatea producerii acestor consecinţe.

În drept, s-au invocat art. 205 şi urm. Cod.proc. civilă, Ordinul nr. 50/1990.

La data de 13.06.2014 pârâta [...] S.A. - suc. Regională … Constanţa a invocat excepţia lipsei calităţii procesual-pasive, în raport de acţiunea reclamantului [...].

La termenul de judecată din data de 12.08.2014 instanţa a unit cu fondul excepţiile invocate şi a încuviinţat proba cu expertiză tehnică în specialitatea protecţia muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 2551/08.10.2015, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesual-pasive a pârâtei C.N. [...] S.A. - Sucursala Regională … Constanţa şi a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesual-pasive a pârâtei S.C. [...] S.A.

A admis excepţia lipsei calităţii procesual-active a reclamantului [...] pentru perioada 01.04.1990 - 01.10.1998.

A respins acţiunea reclamantului [...] ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesual-activă pentru perioada 01.04.1990 - 01.10.1998.

A admis excepţia lipsei calităţii procesual-active a reclamantei Lateş Rodica pentru perioada 20.07.1976 - 01.08.1978.

A respins acţiunea reclamantei Lateş Rodica ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesual-activă pentru perioada 20.07.1976 - 01.08.1978.

A respins acţiunea formulată de reclamanţii … în contradictoriu cu pârâtele [...] SA Sucursala Regională … Constanţa şi SC [...] SA Bucureşti, ca nefondată pe toate capetele de cerere.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Carnetele de muncă şi adeverinţele depuse la dosar demonstrează fără putinţă de tăgadă că în perioada dedusă judecăţii reclamanţii şi-au desfăşurat activitatea în cadrul pârâtei C.N. [...] S.A., Sucursala Regională … Constanţa, aspect necontestat de părţi, cu excepţia numiţilor [...] pentru perioada 01.04.1990-01.10.1998, respectiv [...] pentru perioada 20.07.1976-01.08.1978.

Instanţa a luat act că apărătorul reclamanţilor a depus la dosar un tabel cuprinzând perioadele ce fac obiectul acţiunii, din care nu reiese că în privinţa acestor reclamanţi şi-a restrâns cererea numai la intervalele de timp în care aceştia au fost angajaţii Companiei Naţionale [...] S.A. - Sucursala Regională … Constanţa.

Instanţa a reţinut că în perioada 01.04.1990 - 01.10.1998, conform carnetului de muncă şi a adeverinţei nr. TP1/904/2014 eliberate de [...]S.A. Bucureşti - sucursala Muntenia - Dobrogea Constanţa, reclamantul [...] a fost salariatul acestei societăţi la [...] Constanţa.

La rândul ei, numita [...] a fost în perioada 20.07.1976 - 01.08.1978 salariata Regionalei … Bucureşti - secţia IFTE Constanţa, ceea ce înseamnă că în perioadele anterior arătate aceşti reclamanţi nu au avut raporturi de muncă cu pârâta [...] S.A. - Sucursala Regională … Constanţa, astfel că în sarcina acesteia din urmă nu se pot naşte obligaţii care sunt indisolubil legate de un raport de muncă valabil încheiat.

Pentru motivele expuse, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului [...] pentru perioada 01.04.1990 - 01.10.1998 şi a respins acţiunea reclamantului [...] ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă pentru perioada 01.04.1990 -01.10.1998.

De asemenea, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei [...] pentru perioada 20.07.1976 - 01.08.1978 şi a respins acţiunea reclamantei [...] ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă pentru perioada 20.07.1976 - 01.08.1978.

În schimb, în privinţa celorlalţi reclamanţi există situaţia premisă pentru a se putea reţine calitatea procesual-activă şi anume existenţa raporturilor juridice de muncă cu pârâta [...] S.A. - Sucursala Regională … Constanţa până la data de 18.10.2004, când în conformitate cu H.G. nr. 1283/2004 s-a constituit ca filială a CN [...] cea de-a doua pârâtă şi anume S.C. [...] S.A.

Pe de altă parte, reclamanţii au depus la dosar adeverinţe de recunoaştere a activităţii desfăşurate în grupa a II-a de muncă, emise de pârâta S.C. [...] S.A., inclusiv pentru perioade anterioare datei de 18.10.2004, ceea ce înseamnă că tot emitentului îi revine şi obligaţia de a atesta o altă realitate juridică, în măsura în care instanţa ar dispune aceasta.

Cu privire la numitul [...], reclamanţii au învederat că acesta nu figurează între persoanele care au calitatea de reclamant, întrucât nu intră în aceeaşi categorie cu aceştia.

Pentru motivele anterior expuse, instanţa a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.N. [...] S.A. Sucursala Regională … Constanţa.

De asemenea, a respins ca nefondată şi excepţia lipsei calităţii procesual-pasive a pârâtei S.C. [...] S.A.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanţii sunt salariaţii S.C. [...] S.A., fiind preluaţi de această societate odată cu înfiinţarea sa ca filială a Companiei Naţionale "[...]" prin H.G. nr. 1283/2004, unde reclamanţii activaseră anterior în calitate de electrician EA-ELF IFTE, electrician ELF PRAM IFTE, electrician ELF IFTE, electrician Intr. Rep-SIMC, electrician IFTE, electromecanic IFTE, electromecanic IFTE-IFTE, lăcătuş electromecanic IFTE, după caz.

Pentru activitatea desfăşurată, reclamanţilor le-au fost eliberate adeverinţe din partea angajatorului S.C. [...] S.A., care relevă că acestora li s-a recunoscut perioada lucrată în grupa a II-a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, poziţia 210, conform nominalizării efectuate de angajator, pentru perioadele anume menţionate în adeverinţele emise.

Reclamanţii susţin că, prin prisma sarcinilor de serviciu ce le-au fost încredinţate, activităţile desfăşurate au prezentat un volum de muncă şi un grad de risc mai ridicat decât în cazul altor meserii încadrate de legiuitor în grupa I de muncă, relevant în acest sens fiind Memoriul înregistrat la S.C. [...] S.A. în data de 14.06.2005, fiind reclamate inechităţi în acordarea grupelor de muncă la unele categorii de salariaţi.

Reclamanţii nu contestă că se tinde la asimilarea sub aspectul efectelor juridice a noţiunii de activitate legată direct de siguranţa circulaţiei, conform punctului 123 din anexa 1 la Ordinul 50/1990 cu cea de activitate ce concură la siguranţa circulaţiei, menţionată la punctul 210 din anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990.

Pentru a se verifica susţinerile reclamanţilor în condiţii de deplină obiectivitate, instanţa a ordonat o expertiză contabilă în specialitatea protecţia muncii, având următoarele obiective: să se detalieze condiţiile de lucru ale reclamanţilor şi să se stabilească pentru fiecare în parte dacă se încadrează în grupa I de muncă, potrivit condiţiilor de lucru concrete şi specifice în punctul de lucru, în raport de fişa postului şi de celelalte acte aflate la dosar sau în posesia angajatorului.

D-nul expert Ionescu Dumitru a stabilit că sunt justificate susţinerile reclamanţilor în sensul că, prin desfăşurarea activităţilor în instalaţiile electrice sub tensiune reclamanţii au fost expuşi la diverse noxe şi factori de risc, determinaţi de caracteristicile, complexitatea şi volumul instalaţiilor de joasă şi înaltă tensiune specifice căii ferate, complexitatea şi responsabilitatea sarcinilor de muncă, particularităţile locului de muncă (în aer liber, cu microclimat nefavorabil, temperaturi extreme, intervenţii la avarii pe timp nefavorabil, suprasolicitare fizică prin deplasări permanente la distanţe mari şi pe teren accidentat ş.a.m.d.).

Expertul a apreciat că reclamanţii au desfăşurat activităţi în condiţii similare cu alte categorii profesionale (electromecanici SCB, respectiv TTR), care sunt supuşi aceloraşi suprasolicitări şi autorizări prealabile (examinări medicale, psihologice, autorizări AFER) şi care îşi desfăşoară activitatea tot în domeniul feroviar, fiind încadraţi în grupa I de muncă.

Expertul a mai menţionat că, prin specificul activităţii, reclamanţii au fost expuşi suplimentar şi riscurilor de electrocutare în timpul lucrului la instalaţiile electrice cu tensiune de până la 110.000 V, desfăşurându-şi activitatea în aceleaşi condiţii ca şi conducătorii lor (şefi de secţie sau de district) care sunt încadraţi în grupa I de muncă în procent de 100%.

Expertiza contabilă nu are forţă probantă absolută, ponderea sa fiind egală cu a oricărui alt mijloc de probă. Doar un raport de expertiză contabilă temeinic fundamentat pe raţionamente profesionale riguroase poate dobândi caracterul de probă dominantă în judecarea unei cauze.

Eficienţa raportului de expertiză ca mijloc de probă cu fundamentare ştiinţifică este determinată de contribuţia sa la soluţionarea cauzei, dar şi de corelaţia cu alte probe.

Potrivit Ordinului nr. 50/1990 al Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale, anexa 1, poziţia 123, sunt încadraţi în grupa I de muncă meseriile şi funcţiile din unităţile de exploatare a căilor ferate a căror activitate este legată direct de siguranţa circulaţiei: mecanic locomotivă, fochist, operator, electrician LC, electromecanic TTR, electromecanic, electrician şi lăcătuş la reparaţii locomotive.

Instanţa a reţinut în primul rând că nominalizarea reclamanţilor în grupa a II-a de muncă nu s-a făcut arbitrar, ci prin acordul conducerii unităţii şi a sindicatului liber din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care şi-au desfăşurat activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de exploatare etc.).

În conformitate cu prevederile art. 4 din Ordinul 50/1990 încadrarea în grupele I şi II de muncă se face în situaţii in care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activităţile, meseriile, funcţiile) prevăzute în aceste grupe depăşeşte nivelul maxim admis prevăzut de Normele republicate de protecţie a muncii.

Instanţa nu poate schimba încadrarea în grupa de muncă a unei persoane, atât timp cât printr-un act normativ sunt stabilite clar funcţiile ce se încadrează în fiecare grad de muncă, precum şi procedura, modul de încadrare a persoanelor în una sau alta din grupele de muncă.

Or, nominalizarea meseriilor care se încadrează în grupele de muncă s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile Ordinului nr. 50/1990 de către conducerea unităţii împreună cu sindicatele, în raport cu locul de muncă, astfel: Districtele LC au fost încadrate în grupa I-a de muncă, iar districtele EA, ELF, PRAM, TM au fost încadrate în grupa a II-a de muncă.

Reclamanţii, în situaţia în care ar fi fost nemulţumiţi de încadrarea în grupa a II-a de muncă, aveau posibilitatea de a contesta această încadrare, însă nu au făcut-o.

Simpla constatare a unor similitudini în ceea ce priveşte sarcinile de serviciu şi riscurile la care sunt expuşi lucrătorii din unităţile de exploatare a căilor ferate nu poate justifica schimbarea încadrării, pentru că instanţa şi-ar depăşi atribuţiile jurisdicţionale şi ar intra în domeniul rezervat altor puteri ale statului.

Instanţa ar fi putut cel mult să îndrepte consecinţele unei încadrări frauduloase ori eronate în grupa a II-a de muncă, dacă ar fi constatat că reclamanţii exercitau funcţii ori meserii legate direct de siguranţa circulaţiei, ceea ce nu se poate reţine în cauza de faţă.

După cum s-a reţinut în mod constant în practica judiciară (e.g. Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 883/08.02.2010), principiul legalităţii grupelor de muncă impune ca activităţile, locurile de muncă şi categoriile profesionale să fie stabilite numai prin acte normative, ele trebuind să fie cuprinse expres în norme specifice domeniului.

În acest sens, Ordinul a stabilit prin alin. 1, 2 şi 3 modalitatea de stabilire şi de încadrare în grupele de muncă. În alin. 1 şi 2 s-a prevăzut că locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cuprinse in anexa 1 si anexa 2 se încadrează în grupa I, respectiv în grupa a II-a. Alin. 3 stabileşte ca modalitate de încadrare în grupele de muncă prestarea muncii în mod efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele I si II. În consecinţă, dacă prin alineatele 1 si 2 s-au prevăzut în mod expres locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale, beneficiare de grupe de muncă, încadrarea salariaţilor realizându-se ca urmare a regăsirii acestora în una din situaţiile cuprinse în anexe, prin alineatul 3 s-a prevăzut posibilitatea ca alţi salariaţi care nu se regăsesc expres în una din situaţiile din anexe să fie beneficiari ai unei grupe de muncă, prin asimilare, ca urmare a prestării efective a muncii în una din situaţiile cuprinse în anexe.

 Beneficiul grupei I de muncă nu se acordă dincolo de condiţiile actului normativ cadru şi împotriva anexelor sale, doar prin raportare la eventuale condiţii dificile sau grele de muncă.

În acelaşi sens este şi practica relevantă a Curţii de Apel Constanţa, care într-o decizie de speţă a statuat că, în principiu, este posibilă încadrarea unei activităţi desfăşurate în grupa I de muncă având în vedere desfăşurarea efectivă a acesteia în condiţiile prevăzute de Ordinul nr. 50/1990, chiar dacă locul de muncă ocupat nu era în mod expres nominalizat în cuprinsul acestui act normativ, esenţiale fiind condiţiile de muncă. Totuşi, în cazul în care, un loc de muncă este în mod expres indicat între locurile de muncă a căror activitate se încadrează într-o anumită grupă de muncă, nu poate fi nesocotită această normă juridică pentru a încadra activitatea respectivă în altă grupă de muncă. (Decizia civilă nr. 695/CM/03 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. 19263/118/2010).

În subsidiar, instanţa a constatat că, deşi raportul de expertiză tinde la a demonstra că instalaţiile ELF prezintă un grad de periculozitate sporit faţă de cele LC, la punctul 2.5.1. din raport, expertul admite că instalaţiile LC presupun mai mult efort fizic, în timp ce instalaţiile ELF-EA presupun mai mult un efort psihic, specializare etc. Fără a neglija importanţa specializării unor categorii profesionale în raport cu altele, este evident că "efortul fizic" la care expertul face referire implică un grad sporit de risc generat de interacţiunea directă cu acest tip de instalaţii, în exterior.

Se confirmă aşadar susţinerile pârâtei C.N. C.F. [...] S.A. în sensul că funcţiile LC presupun lucrul în exterior, în vreme ce funcţiile ELF-EA presupun ca regulă instalaţii interioare, de aici rezultând şi diferenţele de voltaj invocate de pârâtă - peste 20.000 de volţi la instalaţiile exterioare (funcţii LC), respectiv până la 400 volţi instalaţii interioare.

În mod cu totul întemeiat legiuitorul, prin clasificarea realizată, a introdus expres funcţia de electrician LC la grupa I de muncă, datorită implicării directe a acestora în siguranţa circulaţiei, electricienii LC întreţinând zilnic linia de contact a căii ferate prin care circula curent la tensiunea de 27.000 volţi şi derularea activităţii în condiţii nefavorabile de microclimat.

Pentru toate motivele anterior expuse, instanţa a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor, pe toate capetele de cerere.

În termen legal, reclamanţii [...] au formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 2551/09.10.2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa, considerând-o nelegală şi netemeinică sub aspectul soluţiei date pe fondul cauzei, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată şi ulterior precizată.

În motivarea apelului, reclamanţii apelanţi arată că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită şi o interpretare eronată a dispoziţiilor legale în materie, respectiv a Ordinului nr. 50/1990 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale cât şi a anexei 1, poziţia 123, îngrădindu-le parcă accesul liber la justiţie, apreciind într-un mod lacunar, simplist că „instanţa nu poate schimba încadrarea în grupa de muncă a unei persoane, atât timp cât printr-un act normativ sunt stabilite clar funcţiile ce se încadrează în fiecare grad de muncă, precum şi procedura, modul de încadrare a persoanelor în una sau altă grupă…Beneficiul grupei I de muncă nu se acordă dincolo de condiţiile actului normativ cadru şi împotriva anexelor sale… instanţa reţine în primul rând că nominalizarea reclamanţilor în grupa a II-a de muncă nu s-a făcut arbitrar ci prin acordul conducerii unităţii şi al sindicatului liber din unităţi”.

O astfel de motivare a instanţei de fond este mai mult decât lacunară şi de superficială faţă de toate aspectele probate şi explicate de către reclamanţi la fondul cauzei.

Instanţa de fond a interpretat greşit conţinutul actului normativ întrucât potrivit art. 5 din Ordinul nr. 50/1990 „încadrarea în grupa I de muncă şi nominalizarea în listele anexe Ordinului 50/1990 se face în raport de nivelul noxelor existente, condiţiilor de microclimat, suprasolicitarea fizică şi nervoasă, risc de accidente şi boli cu condiţia ca personalul să lucreze în aceste locuri de muncă cel puţin 50% din programul de lucru, potrivit art. 7 din acelaşi ordin”.  În ceea ce priveşte căile ferate, legiuitorul a nominalizat în anexa I, pct. 123 meseriile şi funcţiile, fără a se pronunţa asupra condiţiilor concrete în care fiecare lucrător îşi desfăşoară activitatea care concură într-un fel sau altul la siguranţa circulaţiei. De aceea, în astfel de cauze instanţa este chemată să precizeze dacă în raport de condiţiile de lucru se impune încadrarea reclamanţilor în grupa I de muncă, având în vedere adeverinţele emanate de la pârâtă şi conţinutul raportului de expertiză.

De-a lungul timpului s-a ajuns la astfel de situaţii privind promovarea acestui tip de acţiuni şi de către colegi din ţară şi ei tot electromecanici (electricieni) IFTE, EA-ELF, TM, PRAM, acţiuni nenumărate în instanţă care au avut câştig de cauză, motivat tocmai de inechităţile legislative în materie, ce s-au încercat a fi soluţionate de legiuitor.

De altfel, chiar expertul în cauză, Ionescu Dumitru, explică faptul că în activitatea căii ferate nici un ordin nu a reuşit tratarea unitară şi echitabilă a acestor probleme, motiv pentru care electromecanicii (electricienii) IFTE, EA-ELF, PRAM, TM, nu sunt incluşi în anexa nr. 1, poziţia 123 din Ordinul nr. 50/1990, acolo unde colegii lor cu funcţii : electromecanici SCB, TTR, IC sunt încadraţi, deşi condiţiile şi factorii de risc sunt aceleaşi şi chiar mai complecşi în cazul celor dintâi, totuşi aceştia sunt omişi, motiv pentru care, determinaţi de aceste inechităţi, sunt nevoiţi să promoveze acţiuni în instanţa de judecată prin care să oblige cele două pârâte să le acorde grupa I de muncă corespunzătoare condiţiilor lor efective de lucru, mai ales în condiţiile în care atât reclamanţii electromecanici IFTE, EA-ELF, PRAM, TM lucrează în comun cu electromecanicii TTR, SCB, LC, toţi lucrând cu aceste instalaţii fixe cu tracţiune mecanică, numite instalaţii IFTE.

Instanţa de fond nu se prevalează de motivările ample şi pertinente ale hotărârilor judecătoreşti în materie date de către instanţele de judecată în speţe identice cu cele ale reclamanţilor, speţele colegilor lor de-a lungul timpului, însă se prevalează de o hotărâre ce nu este măcar pronunţată într-o speţă similară, menţinându-şi acelaşi punct de vedere anterior că „instanţa nu poate schimba grupa de muncă pentru un loc de muncă încadrat de legiuitor”.

Al doilea motiv de apel privind netemeinicia sentinţei civile pronunţate vizează faptul că instanţa de fond nu a analizat cu atenţie materialul probator administrat în cauză, ba chiar a interpretat greşit, într-o manieră din nou superficială de la raportul de expertiză de specialitate în protecţia muncii până la toate celelalte înscrisuri depuse de către reclamanţi în susţinerea cererii lor, interpretând greşit parcă însăşi conţinutul cererii de chemare în judecată.

Privitor la proba cea mai concludentă în cauză – expertiza de specialitate în protecţia muncii efectuată în cauză cât şi la toate cele 3 completări la raport efectuate de către dl expert în cauză – apelanţii reclamanţi arată că nu au înţeles raţionamentul instanţei de fond de a nu-şi însuşi această lucrare de  specialitate  în ale cărei concluzii finale, se regăseşte faptul că reclamanţii, „în raport de activitatea desfăşurată cu reglementările şi documentele existente la dosar şi la pârâtele în cauză, se justifică încadrarea în grupa I de muncă, în procent de 100%, la poziţia 123 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990, în care au desfăşurat activităţi în instalaţiile de înaltă tensiune şi joasă tensiune IFTE, în condiţii similare cu electricienii, respect6iv electromecanicii SCB, TTR, LC, pentru perioadele solicitate în acţiune”.

Ulterior, dl. expert face o analiză complexă a tuturor factorilor de risc: factori de risc specifici echipamentelor tehnice  fiind daţi de înălţimea stâlpilor de peste 40 m, cu o tensiune de 110.000 V, factori de risc specifici sarcinii muncii ce reprezintă suprasolicitare fizică şi nervoasă deosebită determinată de riscul de a fi prinşi în gabaritul de trecere a vagoanelor în timpul lucrului, riscul lucrului la înălţime, instalaţii aflate în zona de influenţă electrică, factori de risc specifici factorilor de muncă, determinaţi de condiţiile de vizibilitate redusă pe timp de noapte, sau pe timp de iarnă cu temperaturi extrem de coborâte, pe timp de vară cu temperaturi extrem de ridicate sau în condiţii de curenţi de aer puternici, viscol, intemperii, factori de risc specifici executantului şi factorii activităţii de exploatare feroviară, pentru ca în final faţă de toate acestea expertul să concluzioneze în mod clar încadrarea reclamanţilor în grupa 1 de muncă, potrivit anexei nr. 1, poziţia 123 din Ordinul 50/1990, alături de electromecanicii SCB, TTR şi LC.

La fila 6 din suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză dl expert explică chestiunea reţinută în mod eronat de către instanţa de fond, în maniera următoare: „activitatea în instalaţiile LC ce presupune elemente tehnice simple, presupune mai mult efort fizic în timp ce activitatea în instalaţiile ELF-EA, care sunt mai complexe presupune mai mult efort psihic, specializare şi responsabilitate pentru că numai în instalaţiile ELF-EA există riscul de explozii, incendii, operaţiunile privind instalaţiile EA-ELF nu pot fi efectuate de către electromecanicii LC, lucrările se efectuează la înălţime pe piloni de peste 40 m, în timp ce instalaţiile LC se montează pe piloni de doar 12 m înălţime, în ambele categorii de instalaţii există riscul de electrocutare, însă numai la instalaţiile EA-ELF, nivelul maxim de tensiune4 este de 110.000 V, în timp ce la instalaţiile LC, nivelul maxim de tensiune nu depăşeşte 27500 V”.

Aceste aspecte au fost pe larg expuse de către dl expert în suplimentul ultim al raportului de expertiză, însă chiar şi aşa instanţa de fond a interpretat cu totul eronat informaţiile expuse de către dl expert.

În finalul acestui supliment la raportul de expertiză, dl expert concluzionează :”se justifică încadrarea reclamanţilor în grupa I de muncă, conform prevederilor Ordinului 50/1990, anexa 1, poziţia 123, pentru perioadele menţionate în raportul de expertiză, motivat de faptul că au desfăşurat activitate în condiţii similare cea desfăşurată de electromecanicii SCB,TTR, LC şi respectiv conducătorii lor, care beneficiază de această încadrare”.

Tot pe această chestiune a interpretării greşite a materialului probator în cauză şi a înţelegerii eronate a naturii cauzei, instanţa de fond nu a înţeles faptul că noţiunea de electromecanic, indiferent de ce natură este, este sinonimă cu cea de electrician. De aceea, fie că se foloseşte noţiunea de electromecanic IFTE, EA-ELF, PRAM, TM sau LC, SCB, TTR, sau noţiunea de electrician, sensul este acelaşi. Din lecturarea sentinţei se deduce că instanţa de fond nu a reţinut corect acest aspect.

De asemenea, tot din motivarea instanţei de fond, se observă că aceasta foloseşte noţiunea de expertiză contabilă şi nu de expertiză de specialitate în protecţia muncii, aşa cum a fost efectuată în cauză, motiv pentru care se pune întrebarea dacă este o eroare materială a instanţei de fond în redactarea sentinţei civile sau instanţa de fond nu a realizat s-a efectuat o expertiză de specialitate în protecţia muncii şi nu contabilă?

Un ultim aspect vizează omisiunea instanţei de a-l include în categoria reclamanţilor prin hotărârea judecătorească dată pe numitul [...], ce a avut calitatea de reclamant în cauză alături de toţi ceilalţi reclamanţi. Încă de la începutul cauzei aflate pe rolul Tribunalului Constanţa, pe portalul instanţelor de judecată, s-a omis a fi trecut şi numele reclamantului [...].

Faţă de toate aceste aspecte, solicită admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată şi ulterior precizată, respectiv obligarea pârâtelor la pârâtelor la acordarea grupei I de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, anexa nr. 1, poziţia 123, pentru fiecare reclamant în parte, raportat la perioada corespunzătoare fiecăruia de desfăşurare a activităţii rezultată din raportul de expertiză de specialitate în protecţia muncii şi pe cale de consecinţă rectificarea carnetelor de muncă ale reclamanţilor cu menţiunile corespunzătoare sau emiterea adeverinţelor cu aceleaşi menţiuni corespunzătoare.

[...] SA – Sucursala Regională … Constanţa a formulat întâmpinare, prin care a arătat că instanţa de fond a apreciat corect, respingând ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de apelanţi, constatând că nu există temei legal pentru asimilarea grupei II de muncă ca şi grupa I.

Susţine intimata pârâtă că din înscrisurile doveditoare anexate la acţiune de către reclamanţi, respectiv copiile carnetelor de muncă şi adeverinţele emise de SC [...] SA Bucureşti rezultă că în perioada de referinţă reclamanţii au fost angajaţi ai structurilor teritoriale [...] din cadrul Departamentului … din Ministerul Transporturilor, respectiv din cadrul „SN [...]” înfiinţată prin HG nr. 235/29.03.1991. Activitatea lor încadrându-se în grupa II de muncă, aspect ce rezultă din consemnările efectuate de angajator şi în carnetele de muncă, dar şi în adeverinţele emise de SC [...] SA Bucureşti Sucursala [...] Constanţa, reiterează excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

În altă ordine de idei, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupa I sau grupa II de muncă s-a făcut înainte de 01.04.2001, pe baza documentelor verificabile, existenţe în evidenţa unităţii.

Metodologia de încadrare în grupa I sau grupa II de muncă era prevăzută în Ordinul nr. 50/1990, completată prin Ordinul nr. 125/1990 şi trebuia respectată cu stricteţe.

Astfel,în anexa nr. 1 din Ordinul nr. 50/1990 sunt prevăzute pentru acordarea grupei I de muncă meseriile şi funcţiile din unităţile de exploatare a căilor ferate ale căror activităţi sun strict legate de siguranţa circulaţiei, iar funcţiile reclamanţilor nu sunt cuprinse în această anexă.

În anexa II din acelaşi ordin sunt cuprinse meseriile şi funcţiile ce concură la siguranţa circulaţiei din unităţile de exploatare a căilor ferate, astfel că unitatea intimată nu poate modifica încadrarea funcţiilor deţinute de cei nominalizaţi în grupa I de muncă, atâta timp cât acestea se regăsesc în prevederile Ordinul 50/1990 cu modificările şi completările ulterioare, anexa II, pct. 120, la grupa a II-a de muncă.

Aşa cum rezultă din menţiunile din carnetele de muncă, pentru perioada solicitată şi analizată, funcţiile reclamanţilor figurează la grupa a II-a de muncă, prin urmare activitatea desfăşurată de reclamanţi a fost încadrată prin lege în grupa a II-a de muncă, astfel că s-a dat eficienţă normei legale şi s-a acordat în mod corect grupa de muncă.

Mai mult decât atât, aşa cum şi instanţa de fond corect a apreciat, „expertiza nu poate avea forţa probantă absolută, deşi expertul prin raportul de expertiză tinde să demonstreze că instalaţiile EL prezintă un grad de periculozitate sporit la fel ca şi instalaţiile LC. Astfel că legiuitorul, în mod cu totul întemeiat, prin clasificarea realizată a introdus expres funcţia de electrician LC la grupa I de muncă, datorită implicării directe a acestora în siguranţa circulaţiei, ei întreţinând zilnic liniile de contact ale căii ferate prin care circulă curent de 27000 de volţi, cât şi uneori derularea activităţii lor se desfăşura şi în condiţii nefavorabile de microclimat”.

Totodată, trebuie specificat faptul că simpla constatare a unor similitudini în ceea ce priveşte sarcinile de serviciu şi riscurile la carte sunt expuşi angajaţii din unităţile de exploatare a căilor ferate nu poate justifica schimbarea încadrării, cum clar şi evident a observat şi instanţa de fond, or, potrivit actelor şi normelor în vigoare, nominalizarea apelanţilor reclamanţi la grupa a II-a de muncă nu s-a realizat în mod arbitrar, ci în acord cu conducerea unităţilor cât şi a organelor sindicale din unităţile respective, fiind luate în calcul condiţiile concrete de muncă în care şi-au desfăşurat activitatea apelanţii reclamanţi.

Având în vedere că apelanţii reclamanţi nu aduc critici hotărârii apelate, intimata pârâtă a solicitat ca prin decizia ce se va pronunţa să se respingă apelul şi să se menţină sentinţa civilă nr. 2551/08.10.2015, ca legală şi temeinică.

S.C. [...] S.A. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că instanţa de fond în mod corect a apreciat ca fiind nefondată acţiunea apelanţilor reclamanţi.

Ordinul nr. 50/1990 publicat în Monitorul Oficial nr. 38 din 20.03.1990 prevede în art. 6 condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi încadrată în grupa I de muncă:  nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare  fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare. De asemenea, se precizează că „încadrarea în grupa I-a de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele  din unităţi ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanelor respective”.

În conformitate cu prevederile art. 4 din Ordinul nr. 50/1990 încadrarea în grupele I şi II de muncă se face în situaţii în care cu toate măsurile luate pentru normalizarea condiţiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activităţile, meseriile, funcţiile) prevăzute în aceste grupe depăşeşte nivelul maxim admis prevăzut de Normele republicate de protecţie a m uncii.

Instanţa nu poate schimba încadrarea în grupa de muncă a unei persoane, atât timp cât printr-un act normativ sunt stabilite clar funcţiile ce se încadrează în fiecare grad de muncă, precum şi procedura, modul de încadrare a persoanelor în una sau alta din grupele de muncă.

Reclamanţii, în situaţia în care ar fi fost nemulţumiţi de încadrarea în grupa a II-a de muncă, aveau posibilitatea de a contesta această încadrare, însă nu au făcut-o.

Analizând sentinţa apelată din prisma criticilor formulate Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată reclamanţii au solicitat obligarea pârâtelor la acordarea grupei I de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990, punctul 123 din anexa I la ordin raportat la perioada corespunzătoare fiecăruia de desfăşurare a activităţii şi pe cale de consecinţă rectificarea carnetelor de muncă ale reclamanţilor.

Activitatea desfăşurată de reclamanţi a fost încadrată în grupa a II-a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990, anexa II, punctul 210, angajatorul eliberând adeverinţe reclamanţilor în acest sens.

Deşi activitatea desfăşurată de reclamanţi a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, reclamanţii apreciază că din cauza condiţiilor grele de muncă şi a factorilor de risc munca lor ar fi trebuit încadrată în grupa I de muncă, anexa I, punctul 123, fiind încadrată greşit în grupa a II-a de muncă, existând inechităţi în acordarea grupelor de muncă.

Potrivit punctului 3 din Ordinul 50/1990, puteau beneficia de încadrarea în grupele I şi Ii de muncă şi alte categorii de personal, dar cu condiţia ca acestea să lucreze efectiv în locurile de muncă sau în activităţile nominalizate în anexele Ordinului 50/1990, însă reclamanţii nu se află în această situaţie.

Funcţiile şi locurile de muncă ale reclamanţilor erau expres nominalizate printre locurile de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, anexa II, punctul 210 din Ordinul 50/1990, conform nominalizării efectuate de angajator, fiindu-le eliberate adeverinţe în acest sens.

Câtă vreme prin Ordinul nr. 50/1990 o anumită activitate a fost încadrată în mod expres în grupa a II-a de muncă, solicitarea de a stabili o altă încadrare tinde la modificarea actului normativ, ceea ce nu este de competenţa instanţei judecătoreşti în condiţiile în care  actul administrativ nu a fost contestat în procedura specială a contenciosului-administrativ pentru nelegalitate.

Funcţiile şi locurile de muncă ale reclamanţilor sunt expres nominalizate printre locurile de muncă a căror activitate se încadrează în grupa a II-a de muncă, astfel încât nu poate fi nesocotită această normă juridică pentru a se încadra activitatea respectivă în altă grupă de muncă.

Nominalizarea reclamanţilor în grupa a II-a de muncă nu s-a făcut arbitrar, ci cu acordul conducerii unităţii şi al sindicatului liber din unităţi, potrivit procedurii reglementate prin art. 6 şi 7 din Ordinul nr. 50/1990, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care şi-au desfăşurat activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de exploatare etc.).

Instanţa nu poate schima încadrarea în grupa de muncă a unei persoane atât timp cât printr-un act normativ sunt stabilite clar funcţiile ce se încadrează în fiecare grad de muncă, precum şi procedura, modul de încadrare a persoanelor în una sau alta din grupele de muncă.

Reclamanţii, în situaţia în care ar fi fost nemulţumiţi de încadrarea  în grupa de muncă, aveau posibilitatea de a contesta această încadrare, însă nu au făcut-o.

Simpla existenţă a unor similitudini în ceea ce priveşte sarcinile de serviciu şi riscurile la care erau expuşi reclamanţii nu poate justifica schimbarea încadrării în grupa I-a de muncă atâta timp cât reclamanţii nu lucrau efectiv în locurile de muncă şi activităţile nominalizate în anexa I a Ordinului 50/1990 punctul 123.

Sintagma „aceleaşi condiţii” prevăzută de art. 3 din Ordinul 50/1990 nu se referă la condiţii generale de muncă nefavorabile privind nivelul de noxe, microclimat, suprasolicitare fizică sau psihică etc., ci la condiţiile concrete descrise într-un anumit domeniu de activitate nominalizat expres  în anexele Ordinului 50/1990.

Potrivit Ordinului nr. 50/1990 al Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, la anexa I, poziţia 123, sunt încadrate în grupa I de muncă meseriile şi funcţiile din unităţile de exploatare a căilor ferate a căror activitate este legată direct de siguranţa circulaţiei, pe când în anexa II, poziţia 210 din acest ordin sunt încadrate în grupa a II-a meseriile şi funcţiile care concură la siguranţa circulaţiei din unităţile de exploatare a căilor ferate.

Prin Decizia nr. 9/16.05.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii s-a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor pct. 6-8 şi 12 din ordinul nr. 50/1990, că instanţele de judecată au posibilitatea analizării şi constatării pe cale judiciară, ulterior abrogării acestui act normativ, a încadrării muncii prestate în perioada 18.03.1969 – 01.04.2001, după caz în grupele I sau II de muncă, însă în considerentele acestei decizii s-au reţinut anumite condiţii pentru ca această constatare să fie admisibilă. Să existe o pasivitate a partenerilor sociali care nu au iniţiat procedura de verificare a locurilor de muncă încadrabile şi care nu au nominalizat persoanele care lucrau efectiv în astfel de locuri de muncă.

Premisa derulării acestei proceduri în faţa instanţei este ca tipul de activitate să se regăsească în anexele 1 şi 2 ale variantei consolidate a ordinului, neputând fi adăugate alte activităţi şi locuri de muncă faţă de cele din anexe, chiar dacă îndeplinesc aceleaşi condiţii de muncă posibil vătămătoare.

Sintagma „aceleaşi condiţii” nu se referă la condiţii generale de muncă nefavorabile privind nivelul de noxe, microclimat, suprasolicitare fizică sau psihică etc., ci la condiţiile concrete descrise de alin. 1 şi 2 ale pct. 3 dintr-un anumit domeniu de activitate nominalizat expres în anexe.

În mod corect prima instanţă a înlăturat concluziile expertizei tehnice efectuată în cauză.

Expertiza tehnică nu are forţă probantă absolută. Eficienţa raportului de expett5iză ca mijloc de probă este determinată de  contribuţia sa la soluţionarea cauzei, dar şi în corelaţie cu alte probe. Faptul că  instanţa a menţionat expertiză contabilă în loc de tehnică este o eroare materială.

În ceea ce priveşte nepronunţarea primei instanţe asupra cererii formulate de [...], acesta trebuia să formuleze cerere de completare a hotărârii  potrivit art. 444 alin.1 Cod proc.civilă.

În conformitate cu prevederile art. 445 Cod proc.civiă îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442-444 Cod proc.civilă.

În ceea ce priveşte susţinerea apelanţilor că au existat colegi în ţară care au avut câştig de cauză la alte instanţe, Curtea reţine că jurisprudenţa nu constituie izvor de drept, instanţele judecătoreşti nefiind ţinute de soluţiile pronunţate anterior de alte instanţe. Hotărârile judecătoreşti au aplicabilitate numai la speţă, efectele lor neputând fi extinse la cauze similare cu care instanţele au fost investite.

În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că divergenţele de jurisprudenţă constituie, prin natura lor, consecinţa inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanţe de fond, având competenţă în raza lor teritorială.

În plus, hotărârile judecătoreşti invocate ca practică judiciară de către reclamanţi au fost pronunţate anterior pronunţării Deciziei nr. 9/16 mai 2016 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

În consecinţă, prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză şi o corectă apreciere a probelor administrate, fapt pentru care potrivit art. 480 alin.1 Cod proc.civilă Curtea a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare