Expropriere. Calcularea despăgubirilor. Metoda comparaţiei directe

Expropriere. Calcularea despăgubirilor. Metoda comparaţiei directe

-Legea nr. 33/1994: art. 26

Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite”, iar conform alineatului (2) al aceluiaşi act normativ „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,

Decizia civilă nr. 77  din 22 ianuarie 2014, G.O.

Prin Sentinţa civilă nr. 3137 din 14.11.2013, pronunţată în dosarul nr. 1000/108/2012*, Tribunalul Arad a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanţii L.M. şi L.G. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, având ca obiect despăgubiri.

A anulat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.185/282/10.10.2011.

A obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 1886 lei cu titlu de despăgubiri.

A respins restul pretenţiilor solicitate.

A obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 1.100 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul, în rejudecare, a reţinut următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 813 din data de 30.05.2013 a Curţii de Apel Timişoara sentinţa recurată a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanţa de fond să administreze un supliment la raportul de expertiză prin care să se stabilească despăgubirea în raport de preţul cu care se vând imobilele similare la data întocmirii raportului de expertiză şi de prejudiciul cauzat proprietarului. În rejudecare, instanţa a solicitat experţilor să compare, în concret, caracteristicile terenului expropriat şi ale terenurilor similare, ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare depuse în primă instanţă şi în recurs.

Conform art. 315 alin. (1) C.pr.civ. rejudecând cauza în cadrul limitelor deciziei de casare, s-a administrat un supliment la raportul de expertiză iniţial, astfel cum s-a stabilit prin hotărârea instanţei de control judiciar.

Din suplimentul raportului de expertiză rezultă o valoare totală de 2568 lei, valoare apropriată de valoarea despăgubirilor constatată iniţial de către CNADNR prin expert ANEVAR U.I.R.

Suplimentul la raportul de expertiză a fost comunicat pârâtei, pentru a se formula eventuale obiecţiuni, dar pârâta nu şi-a expus nici o poziţie procesuală faţă de acesta, în condiţiile în care expertul desemnat de către pârât a fost de acord cu concluziile suplimentului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Statul Român reprezentat de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor.

În motivare, pârâtul recurent a arătat că datele cuprinse în Raportul de evaluare întocmit de SC E. SRL sunt în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare (Legea nr. 255/2010) şi sunt susţinute şi de exemple de oferte de vânzare a terenurilor din zonă.

A mai arătat că, potrivit art. 5 din Legea nr. 255/2010, expropriatorul are obligaţia de a aproba prin hotărâre de guvern şi lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, iar prin HG nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanşarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării „Autostrada Nădlac – Arad”, precum şi suma globală estimată cu titlu de despăgubire.

În concret, a susţinut că, potrivit Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr. 255/2010 a terenurilor afectate de construcţia autostrăzii pe UAT Arad, întocmit în 2011, suprafaţa totală ce urmează a fi expropriată este de 865.211 mp., având o valoare de despăgubire de 684.356,29 lei raportul fiind întocmit în concordanţă cu reglementările Standardelor Internaţionale de Evaluare (Standardul Internaţional IVS1) de către ing. G.N., membru ANEVAR, astfel că valoarea specială a terenurilor, compusă din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului, este mai mare decât valoarea de piaţă.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. pr. civ.

Reclamanţii intimaţi L.M. şi L.G. nu au formulat întâmpinare, însă au depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului pârâtului, cu motivarea că la baza întocmirii raportului de expertiză au stat contractele de vânzare-cumpărare autentificate, pentru terenuri similare pe raza aceleiaşi localităţi.

Prin Decizia civilă nr. 77 din 22 ianuarie 2014, pronunţată în dosarul nr. 1000/108/2012*, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin CNADNR – Regionala de Drumuri şi Poduri Timişoara împotriva Sentinţei civil nr. 3137 din 14 noiembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Arad.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut argumentele de mai jos.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994 „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire (…)”, iar conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 „în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligaţia prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri”.

De asemenea, art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 stabileşte că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite”, iar alineatul (2) al aceluiaşi articol prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.”

Din cuprinsul actelor normative mai sus menţionate (în concordanţă cu art. 1 din Protocolul nr .1 adiţional la Convenţia europeană drepturilor omului), reiese că ele consacră caracterul just (drept) al despăgubirii, pentru imobilele expropriate, şi precizează explicit că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligaţia legală atât în sarcina instanţei, cât şi în sarcina experţilor de a ţine seama de preţul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de acelaşi fel, adică cu aceleaşi caracteristici) în zona respectivă.

Or, în speţă, prima instanţă s-a conformat dispoziţiilor legale de mai sus, precum şi dispoziţiilor deciziei de casare, omologând în mod justificat suplimentul la raportul de expertiză prin care s-a stabilit, pe baza metodei comparaţiei directe, avându-se în vedere contractele de vânzare-cumpărare privind terenuri similare, că valoarea de piaţă a terenului expropriat este de 1797 lei, iar valoarea daunelor rezultate în urma exproprierii reprezintă suma de 89 lei, în total 1886 lei.

Astfel, Curtea apreciază că nu pot fi primite susţinerile pârâtului recurent, potrivit cărora datele cuprinse în Raportul de evaluare întocmit de SC E. SRL sunt în conformitate cu dispoziţiile legale, întrucât aceste susţineri au un caracter general şi au fost contrazise prin suplimentul la raportul de expertiză analizat mai sus, supliment care respectă dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În virtutea principiului „tantum devolutum quantum appellatum”, Curtea nu a mai supus analizei daunele rezultate în urma exproprierii, câtă vreme nu au fost formulate critici în acest sens.

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea a respins recursul declarat de pârât.

Domenii speta

Spete similare