Despăgubire

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2018:010.000292

Cod operator 2442/2443

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa nr. 292/2018

Şedinţa publică de la 22 martie 2018

Completul constituit din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol se află cererea privind pe reclamantul C I şi pe pârâta E P S  S.R.L., având ca obiect despăgubire.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul şi avocat C R, pentru pârâtă.

Procedura de citare este  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că reprezentantul reclamantului a depus la dosar cerere, prin care a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu martorii menţionaţi în cererea de chemare în judecată, după care:

Având cuvântul în probațiune, reclamantul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar şi a probei testimoniale cu martorii menţionaţi în cererea de chemare în judecată, pentru a dovedi faptul că postul în care şi-a desfăşurat activitatea în funcţia de electrician întreţinere şi reparații nu a fost desființat, în locul său unitatea aducând un alt electrician.

Apărătorul pârâtei a arătat că obiectul cauzei de faţă nu vizează şi verificarea legalității măsurii de încetare a contractului individual de muncă, astfel că se opune probei testimoniale solicitată de reclamant. În ceea ce priveşte proba cu înscrisurile depuse la dosar, a arătat că nu se opune. În apărare a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Reclamantul a arătat că este de acord cu proba solicitată de către pârât. Totodată, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri privind ultimul examenul susținut pentru postul de electrician.

Apărătorul pârâtei a arătat că proba solicitată de către reclamant, cu înscrisurile privind ultimul examenul susţinut, nu are relevanţă atâta timp cât nu s-a contestat decizia de concediere, ci s-au invocat doar pretenţii pentru prejudiciul moral. Mai mult decât atât, faţă de aspectul că se invocă motive de nelegalitate fără a se contesta decizia de concediere, pârâta a depus documente din care rezultă legalitatea măsurii de concediere şi a probat inclusiv faptul că reclamantul nu a depus nicio aplicație pentru a participa la vreun concurs.

Reclamantul a învederat instanţei că prin somaţia comunicată de către pârâtă, prin executor judecătoresc, i se comunica faptul că, dacă se va scoate vreun post la concurs, va fi anunțat.

Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de ambele părți, apreciind că este admisibilă şi concludentă pentru soluţionarea cauzei, în temeiul art.258 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.255 alin. 1 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte proba testimonială şi proba cu înscrisurile privind ultimul examenul susţinut pentru postul de electrician, probe solicitate de reclamant, instanța, constatând că nu se contestă decizia de concediere, apreciază aceste probe ca fiind neconcludente, astfel că le respinge.

La interpelarea instanţei, reclamantul şi apărătorul pârâtei au arătat că nu mai au alte cereri de formulat şi probatorii de administrat în cauză.

Constatând că părţile nu mai au cereri de formulat şi că nu sunt incidente de soluționat, instanța, în baza art. 392 Cod de procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului şi acordă cuvântul parţilor în ordinea şi în condiţiile prevăzute la art. 216 Cod de procedură civilă.

Reclamantul a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Apărătorul pârâtei a solicitat respingerea acțiunii, deoarece reclamantul nu a contestat măsura concedierii, iar, raportat la argumentele invocate de reclamant şi probele aduse în susţinerea cererii sale (un referat medical din 25.05.2017 cu diagnostic clinic diabet zaharat tip 1 insulino-necesitant, hepatită cronică virala B și retinopatie diabetică), nu s-a probat faptul că aceste afecțiuni au legătură directă cu concedierea  sau că măsura angajatorului ar fi nelegală. Astfel, nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatorului în temeiul dispoziţiilor art. 253 din Codul muncii, nefiind întrunite condiţiile specifice răspunderii patrimoniale.

Instanța, în temeiul art.394 alin.1 Cod de procedură civilă, declară închise dezbaterile pe fondul cauzei şi  reține cauza pentru deliberare și pronunțare.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată pe rolul J T-Cla data de 27.07.2017, sub nr.3401/317/2017, reclamantul C I a chemat în judecată pârâta E P S S.R.L. (fosta „P S & F S S.R.L.”), solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin concedierea sa, din data de  28.06.2017, prin decizia nr.189 privind încetarea contractului individual de muncă.

În motivare a arătat că a fost angajatul societății cu contract individual de muncă din 10 martie 1987, având o vechime de 30 ani.

Prin notificarea nr. angajatorul a hotărât încetarea  contractului de muncă nr., în temeiul art.65 din Legea nr.54/2003, prin desființarea postului ocupat de către el.

A precizat că postul în care şi-a desfăşurat activitatea în funcţia de electrician întreținere  şi reparații nu a fost desființat, ci în locul său, unitatea a adus un alt electrician la alt punct de lucru, de la distanţa de circa 15 km., iar aceasta i-a produs depresie, îmbolnăvindu-se de diabet, tratându-se  în prezent cu insulină.

A menționat că, după perioada lucrată la această unitate, de 30 de ani, nici în prezent nu cunoaşte motivul pentru care a fost concediat.

Consideră că decizia de concediere a fost emisă în mod abuziv, că prin această decizie a fost prejudiciat şi viaţa sa este distrusă din cauza acestei boli, glicemia  fiind de necontrolat. A menţionat că dovada acestui fapt o face cu reţetele  şi recomandările medicale.

În susținerea pretențiilor, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii Stelea Victor şi Văduva Dumitru.

În drept, şi-a întemeiat  acţiunea pe dispoziţiile  art.1349 Cod Civil, art.1357 Cod Civil şi art.453 Cod procedură civilă.

În probatoriu, a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: decizia nr., privind încetarea contractului individual de muncă din data de; contractul individual de muncă nr.; actul adițional nr. la contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr.;  adresa nr., emisă de Petrofac  Production Solutions; actul adițional nr. la contractul individual de muncă nr.; referat medical nr.;  scrisoare medicală, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe.

La data de pârâta E S S.R.L.(fosta „P S & F S S.R.L.”) a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a J T-Cși declinarea competenței în favoarea Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de muncă şi asigurări sociale, arătând că prezenta cauză are ca obiect obligarea fostului angajator E P S S.R.L. la plata  sumei de 50.000 lei cu titlu de daune moale pentru prejudiciul cauzat prin concedierea sa din data de, prin decizia nr.189 privind încetarea  contractului individual de muncă, iar, potrivit art.266 din Codul muncii, ”Jurisdicția muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale, sau după caz, colective de muncă prevăzute  de acest cod,precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod” și, potrivit dispozițiilor art.253 alin.1 din Codul muncii, ”Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.”

A arătat că, deși, reclamantul  își întemeiază cererea pe dispoziţii ale Codului civil, în realitate drepturile pe care le pretinde sunt născute din raporturile de muncă, în acțiunea sa reclamantul invocând  aspecte legate de o aşa zisa concediere nelegală, care ar fi condus la prejudiciu de natură morală.

Raportat la cele arătate, a susținut că se impune ca soluționarea litigiului să fie realizată de către secţia specializată în litigii de muncă.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A  arătat că prin decizia nr.189/28.06.2017 s-a dispus încetarea contractului de muncă al reclamantului C I, în temeiul art.65 şi urm. din Codul muncii, pentru motive  ce nu ţin de persoana salariatului, în urma desființării postului ocupat, ca urmare a reorganizării activităţii.

Raporturile de muncă dintre părţi au încetat ca urmare a desfiinţării postului de electrician-electrician de întreţinere şi reparaţii - Cod COR 741307, din cadrul punctului de lucru Parcul nr.1 C, F E, M & L/Proiecte M&L, M/Me, S E, post ocupat de reclamantul C I, în baza contractului individual de muncă nr. şi actele adiţionale ale acestuia.

A menționat că reclamantul C I şi-a susţinut cererea privind acordare de daune morale, motivând ca măsura concedierii i-a produs o depresie, s-a  îmbolnăvit de diabet care necesită tratament  cu insulină, că a fost prejudiciat, iar viața i-a fost distrusă din cauza acestei boli, că are glicemia de necontrolat, însă reclamantul nu a contestat decizia de concediere, astfel că nu există fapta ilicită, condiție pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului.

Pârâta a expus în mod detaliat  motivele pentru consideră că decizia de concediere este legală și temeinică.

În drept, pârâta şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205 şi următoarele din Codul de procedură civilă, art.65 şi următoarele din Codul muncii, art.253 şi urm. din Codul Muncii, art.211 din Legea nr. 62/2011.

Pentru dovedirea celor susținute, a solicitat încuviințarea probe cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba cu martori,  proba cu expertiză medicală.

În apărare, a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: decizia nr. de concediere a salariatului C I, notificarea de preaviz nr. înscrisuri privind comunicarea  către salariat a notificării de preaviz,  prin executor judecătoresc; fluturaș salariu luna iunie; adresa  înregistrată sub nr., înaintată de reclamant pârâtei; răspunsul  pârâtei E P S  S.R.L. din data de, la adresa nr.;  Hotărârea Consiliului De Administrație al pârâtei, din data de 1 septembrie 2016; organigrame și state de funcții; minute ale  întâlnirii dintre reprezentanții pârâtei și membrii Sindicatului Național Petrom,  din data  de și data de;  notificări privind informațiile relevante  în legătură cu intenția de concediere colectivă, către Sindicatul National Petrom, I.T.M. Gorj, A.T.O.F.M. București Sector 1, A.J.O.F.M. Gorj şi anexele la aceasta; răspunsul formulat de Sindicatul National Petrom SNP din, față de notificarea privind informațiile relevante în legătură cu intenția de concediere colectivă, comunicată de angajator la data de 24.10.2016; răspunsul transmis de Petrofac Solutions & Facilities Suport S.R.L. către Sindicatul  National Petrom, însoțit de anexe, înregistrat sub nr.; minuta întâlnirii din data de 11.11.2016, între reprezentanții angajatorului Petrofac Solutions & Facilities Suport S.R.L. şi membrii  Sindicatul National Petrom; minuta întâlnirii din data de 16,17,18.11.2016 dintre reprezentanții angajatorului Petrofac Solutions & Facilities Suport S.R.L. şi membrii Sindicatul National Petrom; decizia Comisiei paritare nr.7/22.11.2016 P S & F S S.R.L.; Hotărârea Consiliului de Administrație al E P S & F S S.R.L din data de 2 decembrie 2016 şi anexe la aceasta, notificarea înaintată de pârâtă către S N Petrom, I.T.M. B, I.T.M. Gorj, A.T.O.F.M. B, sector 1, A.J.O.F.M. G, însoțită de anexe; certificat de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului din  data de; notificarea înregistrată sub nr. la A.L.O.F.M. sector 1 București, A.J.O.F.M. Gorj  şi A.L.O.F.M. Târgu-Jiu, însoțită de tabelul nominal cu salariații care urmează să intre în preaviz; corespondența  cu A.J.O.F.M. din  luna ianuarie 2017; lista locurilor de muncă vacante  în unitate la data de; anunț recrutare internă posturi nou înființate - 4 decembrie 2016; tabel cu notele obținute la evaluarea performanțelor profesionale; contractul individual de muncă înregistrat la I.T.M. sub nr.6158/18.02.2004 şi actele adiționale ulterioare; certificate de concediu pentru incapacitate temporară de muncă; contractul  colectiv de muncă în vigoare pentru 2016-2017, aplicabil la nivelul E P S S.R.L; regulamentul intern aplicabil la nivelul E P S S.R.L.

Prin sentința nr.10 din 10.01.2018 Judecătoria Târgu-Cărbunești a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu-Cărbunești, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluționare a cererii în favoarea T G-S C de M

În probatoriu s-a încuviințat proba cu înscrisuri și s-a respins proba testimonială solicitată de reclamant.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Reclamantul a fost angajat al pârâtei E P S S.R.L., în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr., modificat prin actele adiționale încheiate între părți.

Prin decizia nr., angajatorul a  dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului C I, în temeiul art.65 din Codul muncii, pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, ca urmare a desfiinţării postului de electrician - electrician de întreţinere şi reparaţii - Cod COR 741307, din cadrul punctului de lucru.

Reclamantul  C I solicită instanței să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin concedierea sa, prin decizia  nr., pe care o consideră emisă în mod abuziv.

Prevederile art.253 alin.(1) din Codul muncii reglementează răspunderea patrimonială a angajatorului, acesta fiind obligat să-l despăgubească pe salariat în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile  contractuale, în cazul în care acesta a suferit un prejudiciu  material sau moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de  serviciu sau în legătură cu serviciul.

 Din analiza prevederilor art.253 alin. (1)  din Codul muncii rezultă că, pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatorului, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: fapta ilicită a angajatorului, existența unui prejudiciu material sau moral,  creat salariatului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăția angajatorului.

Partea care solicită acordarea daunelor morale trebuie să precizeze valorile lezate şi motivele, faptele concrete care au determinat lezarea acestor valori, fiind obligată să prezinte un minim de argumente și indicii din care să rezulte producerea prejudiciului, legătura de cauzalitate dintre fapta angajatorului şi impactul negativ al acesteia, în plan personal, familial sau profesional.

Reclamantul susține că prejudiciul moral suferit se datorează faptului că a fost concediat în mod abuziv de către pârâtă, întrucât postul pe care îl ocupa nu a fost desființat, ci a fost ocupat de o altă persoană. Deci, invocă fapta ilicită a angajatorului, constând în concedierea sa abuzivă.

Fapta ilicită este o faptă potrivnică dreptului obiectiv, legii, în cazul particular al litigiilor de muncă, în care se încadrează şi cauza de față, fiind o faptă prin care se încalcă normele legale ce reglementează raporturile juridice de muncă.

Pentru a se stabili caracterul ilicit al măsurii concedierii este însă necesar a se contesta măsura concedierii de către salariat, prin acțiune în justiție, în cadrul căreia instanța să verifice legalitatea şi/sau temeinicia măsurii concedierii.

În conformitate cu art. 268 alin.(1) lit. a) din Codul muncii, salariatul, în termen de 30 de zile de la data comunicării, are posibilitatea contestării deciziilor unilaterale ale angajatorului, referitoare la încetarea contractului individual de muncă, din categoria cărora face parte şi decizia de concediere.

Reclamantul nu a înțeles să procedeze în acest mod. Nu a contestat decizia de concediere, pentru ca instanța să verifice în ce măsură concedierea sa este nelegală şi/sau netemeinică, dacă decizia angajatorului are caracter ilicit, constituind o faptă ilicită, condiție necesară angajării răspunderii patrimoniale a angajatorului.

Obiectul cauzei de față îl constituie exclusiv obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale.

Obiectul cererii desemnează pretenția concretă dedusă spre soluționare instanței judecătorești,  prin cererea de chemare în judecată, prin care se urmărește respectarea unui drept subiectiv civil sau a unui interes legitim. Spre exemplu, constituie obiect al cererii: plata unei sume de bani, revendicarea unui imobil, desfacerea căsătoriei, rezoluțiunea unui contract, anularea unui act, partajul judiciar etc.

În condițiile în care reclamantul nu a solicitat anularea deciziei de concediere, pentru motivul pentru care consideră abuzivă concedierea (nedesființarea postului ocupat), instanța este oprită a verifica dacă măsura concedierii are caracter abuziv.

Nulitatea este definită expres ca sancțiune  de  art. 1246  alin.1 din Codul civil, ce prevede că  „orice contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulității, dacă prin lege nu se prevede o altă sancțiune”.

Aceste prevederi se aplică şi în privința actelor unilaterale, în baza prevederilor art. 1325  din Codul civil, conform cărora „Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespunzător şi actelor unilaterale”.

Prevederile mai sus enunțate sunt incidente şi în materia litigiilor de muncă, față de  dispozițiile art. 278 alin.1 din Codul muncii, ce prevăd că ,,Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții din legislația muncii, şi, în măsura în care  nu sunt incompatibile cu specificul  raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.

Până la anularea/constatarea nulități absolute a deciziei de concediere, măsura  concedierii este considerată legală, neputându-se vorbi de existența unei fapte ilicite a angajatorului.

În conformitate cu prevederile art. 22 alin.6 din Codul  de procedură civilă, ,,Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii, în afara  cazurilor în care legea dispune astfel”.

Aceste prevederi instituie principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, ce obligă instanța să se pronunțe asupra cererii părții, fără a depăși limitele învestirii.

În concluzie, în lipsa unei cereri prin care să se solicite anularea deciziei de concediere, instanța este în imposibilitatea de a stabili caracterul abuziv al concedierii, situație în care nu poate fi reținut caracterul ilicit al faptei angajatorului de a-l concedia pe reclamant, şi, implicit existența unei fapte ilicite generatoare de prejudicii, condiție necesară angajării răspunderii patrimoniale a angajatorului.

Față de considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, urmează a se respinge cererea de chemare în judecată, fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C I,  în contradictoriu cu pârâta E P S S.R.L.,.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj .

Pronunţată în şedinţa publică din 22.03.2018, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare