Acţiunea civilă. Limitele în care poate fi exercitată. Limitele acordării despăgubirilor civile în cazul în care prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a unui inculpat numai pentru o parte din actele materiale care au făcut obiectul urmă...

Decizie 695 din 04.07.2011


Prin sentinţa penală nr. 945 din 18.04.2011 pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosar nr. 14814/193/2010, a fost condamnat inculpatul B.C., pentru  săvârşirea  infracţiunii de reţinere  şi nevărsare, cu intenţie, în cel mult  30  de zile de la data scadenţei, a sumelor  reprezentând  impozite  sau  contribuţii cu reţinere la sursă,  prev. de art. 6 din Legea  nr. 241/2005, cu aplicarea  art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a şi 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa  de  1  lună închisoare, cu aplicarea art. 81 şi urm. Cod penal.

A fost obligat inculpatul  să plătească, în solidar cu  partea responsabilă civilmente SC  E. SRL Botoşani  (prin lichidator judiciar  N. E. I. Botoşani), către partea civilă Statul Român - Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare  Fiscală – Direcţia  Generală a Finanţelor Publice Judeţeană  Botoşani prin Administraţia Finanţelor Publice Botoşani, daune  materiale în sumă de  12.597 lei şi, în temeiul art.  120 din O.G. nr. 92/2003  privind  Codul de procedură  fiscală, dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere aferente lunilor  septembrie  şi decembrie  2007, precum  şi în continuare, până la achitare.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut instanţa de fond că  prin  rechizitoriul  Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani  nr. 3401/P/2009 din 10 septembrie 2010  s-a dispus punerea  în mişcare a  acţiunii  penale şi trimiterea în judecată a inculpatului BC pentru săvârşirea  infracţiunii de evaziune  fiscală – reţinerea  şi nevărsarea  cu intenţie, în cel  mult 30 de zile de la data scadenţei, a  sumelor  reprezentând  impozite  sau contribuţii  cu reţinere  la sursă, prev. de art. 6 din Legea  nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal - două acte materiale (lunile septembrie 2007 şi decembrie 2007).

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice – ANAF – prin DGFP Botoşani, în latura civilă a cauzei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără însă a-l motiva, în scris sau oral.

Prin decizia penală nr. 695 din 04 iulie 2011 a Curţii de Apel Suceava, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice-ANAF- prin DGFP Botoşani.

Pentru a decide astfel, a reţinut curtea că prin sentinţa penală atacată, prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul, în lunile septembrie 2007 şi decembrie 2007, în calitate de administrator al SC E. SRL Botoşani, a reţinut şi nu a virat la bugetul de stat, în cel mult 30 de zile de la data scadenţei, impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă, cauzând un prejudiciu în sumă de 12.597 lei.

Constituit parte civilă în cauză, Ministerul Finanţelor Publice – ANAF – prin DGFP Botoşani a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 35.870 lei, prejudiciu cauzat precum şi dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate conform art. 120 din OG 92/2003, republicată prin Codul de procedură fiscală.

Or, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani nr. 3401/P/2009 (actul de sesizare al instanţei în prezenta cauză), inculpatul a fost trimis în judecată, aşa cum mai sus s-a arătat, doar pentru două acte materiale ale infracţiunii – comise în lunile septembrie, respectiv decembrie 2007 –, prejudiciul aferent acestora fiind de 12.597 lei, şi nu de 35.870 lei, după cum partea civilă pretinde.

Pentru alte acte materiale (prin care aceasta susţine că a fost, de asemenea prejudiciată), respectiv 8 astfel de acte aferente lunilor ianuarie-august 2008, prin acelaşi act procesual s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, în conformitate cu disp. art. 10 lit. d Cod procedură penală, pe considerentul că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, sub aspectul laturii obiective.

În cadrul soluţionării cauzei în primă instanţă, nu s-a procedat la extinderea acţiunii penale la alte acte materiale ori extinderea procesului penal la alte fapte, instanţa pronunţându-se în limita în care a fost investită.

Acţiunea civilă în procesul penal poate fi exercitată, astfel cum rezultă din interpretarea disp. art. 14 alin.2 Cod procedură penală, numai în măsura în care a fost alăturată acţiunii penale şi împreună au ajuns în instanţă.

Or, în speţă, limitele sesizării instanţei au fost cele mai sus arătate, ele consacrând şi limitele în care acţiunea civilă putea fi valabil exercitată, fiind justificată recuperarea prejudiciului cauzat exclusiv prin cele două acte materiale ale infracţiunii, comise de către inculpat în lunile septembrie şi decembrie 2007.

Pentru diferenţa de prejudiciu pretins încercată de către partea civilă, aceasta are la dispoziţie alte căi procesuale pentru recuperarea ei.