Procedură civilă. Despăgubiri acordate în cazul asigurării de răspundere civilă obligatorie. Chemarea în judecată a unei societăţi terţe faţă de contractual de asigurare

1.Procedură civilă. Despăgubiri acordate în cazul asigurării de răspundere civilă obligatorie. Chemarea în judecată a unei societăţi terţe faţă de contractual de asigurare. Calea ordinară de atac exercitată de reclamanţi, victime ale accidentului rutier. Invocarea pentru prima dată în apel, de către intimata-pârâtă, a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive. Aplicarea  principiului „non reformatio in pejus”.

-C. proc. civ. art. 481,

-Legea nr. 136/1995, art. 54.

Calitate procesual pasivă în raportul juridic dedus judecăţii are societatea de asigurare din Austria iar societatea pe care reclamanţii au înţeles să o cheme în judecată, în nume propriu, are doar calitatea de corespondent carte verde, nu de asigurator al persoanei asigurate vinovate de producerea accidentului.

Cu toate aceste, chiar când se verifică o excepţie procesuală, de ordine publică, ce poate fi invocată pentru prima dată şi în calea de atac, în condiţiile în care cel care o invocă nu a avut iniţiativa declarării căii de atac, cum este cazul în speţă, se aplică principiul reglementat de art. 481 Cod procedură civilă, acela al neînrăutăţirii situaţiei în propria cale de atac. Singurele excepţii reglementate sunt acelea în care apelantul consimte la aceasta în mod expres sau în cazurile anume prevăzute de lege, excepţii care nu se verifică în cazul în speţă. Prin urmare, deşi pârâta nu are calitate procesuală pasivă din moment ce nu a formulat apel sau apel incident, nu poate obţine, ca efect al invocării excepţiei lipsei calităţii procesual pasive pentru prima dată în calea de atac, decât respingerea apelului reclamanţilor cărora dreptul la despăgubirile materiale şi morale stabilite de instanţa de fond rămâne un drept câştigat ca efect al principiului „non reformatio in pejus”.

Prin Sentinţa nr. x/5 decembrie 2016, Tribunalul Specializat Mureş, în dosarul nr. xxx, a admis în parte acţiunea promovată de reclamanţii M.R.D., M.M.C. şi M.D.R., ultimii doi prin reprezentatul legal M.R.D., în contradictoriu cu pârâta societatea G.R.A.R. SA şi cu intervenientul forţat V.E.. Instanţa a obligat societatea pârâta să plătească reclamanţilor despăgubiri materiale în cuantum de 6,069,9 lei precum şi daune morale în cuantum de 25.000 lei reclamantei M.R.D., de 45.000 lei reclamantului M.M.C.. Au fost respinse cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale aferente daunelor menţionate, cererea reclamantei M.D.R. de obligare a pârâtei la plata sumei de 15000 EURO cu dobânzi legale, cu titlu de daune morale.

Instanţa de fond a reţinut că, la data de 1.11.2014, reclamanţii au fost victimele unui accident rutier produs de numita V.E. care avea calitatea de asigurat al pârâtului. Ca urmare a accidentului a rezultat vătămarea corporală a reclamanţilor şi distrugerea autoturismului condus de către reclamanta M.R.D., autoturism în care se aflau şi ceilalţi doi reclamanţi, copiii minori ai reclamantei M.R.D.. Culpa exclusivă în producerea accidentului rutier revine intervenientului forţat V.E., acest aspect rezultând din Ordonanţa de clasare emisă la data de 08.04.2015 în dosarul penal nr. x, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara (fila 21-23-dosar vol.I), constituit în urma producerii accidentului, ordonanţă prin care s-a dispus clasarea cauzei întrucât fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă raportat la împrejurarea că numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părţilor vătămate (reclamanţilor) este mai mic de 90 de zile. De asemenea rezultă şi din procesul-verbal de cercetare la faţa locului (fila 2- 8 dosar vol.II).

 Potrivit concluziilor certificatului medico-legal nr. 4633/A2/1356/21.11.2014 eliberat de IML Târgu Mureş (fila 67 dosar volum I), leziunile suferite de reclamanta M.R.D. au necesitat un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale. Potrivit concluziilor certificatului medico-legal nr. 4619/A2/1355/21.11.2014 eliberat de IML Târgu Mureş (fila 70 dosar volum I), leziunile suferite de reclamantul M.M.C. au necesitat un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale. Potrivit concluziilor certificatului medico-legal nr. 4634/A2/1357/21.11.2014 eliberat de IML Târgu Mureş (fila 95 dosar volum I), leziunile suferite de reclamanta M.D.R. au necesitat un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale.

Instanţa de fond a reţinut că pentru repararea prejudiciului cauzat urmare a producerii accidentului, reclamanţii au formulat patru cereri de despăgubire iar pârâta prin oferta de despăgubire formulata la data de 12.06.2015 (fila 162 dosar), a propus acordarea de unor  despăgubiri in suma de 25.000 lei, în favoarea reclamantului M.M.C., în suma de 15.000 lei, despăgubiri materiale şi morale în favoarea reclamantei M.D.R., şi despăgubiri în sumă de 700 lei, reclamantei M.D. oferte cu care reclamanţii nu au fost de acord.

S-a reţinut că fapta ilicită a asiguratei V.E. constă în conduita acesteia în trafic, în condiţiile nerespectării dispoziţiilor legale în materia circulaţiei pe drumurile publice reglementată de OUG nr. 195/2002 referitoare în cauză la obligaţia de a avea un comportament prudent în trafic şi referitoare la obligaţia de adapta viteza la condiţiile de drum. Fapta ilicită, existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul sunt dovedite prin actele de cercetare penala efectuate în cauză şi au fost recunoscute de către asigurător prin formularea unei oferte de despăgubire. S-a reţinut că sunt incidente prevederile art. 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările şi prevederile art. 45 si 49 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 aplicabil în cauză raportat la data producerii evenimentului asigurat, 01.11.2014.

De asemenea, s-a reţinut că temeiul răspunderii asigurătorului o constituie dispoziţiile art. 1349, 2208 Cod Civil şi dispoziţiile Legii nr. 136/1995. În cazul producerii unui accident de circulaţie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe răspunderea delictuală cu cea contractuală a asigurătorului, bazată pe contractul de asigurare. Pentru antrenarea răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite; existenţa unui prejudiciu; existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, condiţii ce se regăsesc întrunite cumulativ în cauza dedusă judecăţii, condiţii cu privire la care părţile au aceeaşi poziţie. Astfel pârâta nu contestă condiţiile de producere accidentului de circulaţie, dinamica producerii acestei şi culpa pârâtului în producerea acestui accident de circulaţie.

Cu privire la prejudiciul material suferit de reclamanţi şi solicitat de către aceştia, instanţa a reţinut că din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la fila 31-66 (dosar volum I) şi centralizatorul întocmit privind despăgubirile materiale solicitate, că astfel cum s-a învederat în cererea promovată acestea au fost în cuantum de 9.699 lei. Potrivit celor învederate de reclamanţi în această sumă se include şi suma de 3.630 lei reprezentând contravaloarea pentru o orgă electronică. Cu privire la această sumă instanţa a constatat că, ea nu este susţinută de probele administrate în cauză întrucât din procesul-verbal întocmit cu ocazia accidentului nu rezultă faptul că în autoturismul avariat şi în care s-au aflat reclamanţii se afla un astfel de instrument muzical. De asemenea din probele testimoniale administrate în cauză nu se poate susţine această stare de fapt, motiv pentru care în lipsa unor dovezi în acest sens nu poate fi reţinut existenţa unui raport de cauzalitate între fapta intervenientei şi prejudiciul invocat de reclamanţi privind distrugerea acestui instrument muzical. În ceea ce priveşte diferenţa de sumă în cuantum de 6,069,9 lei instanţa a reţinut că, pe de o parte din probele care au fost administrate în cauză rezultă existenţe unui prejudiciu în patrimoniul reclamanţilor în acest cuantum iar pe de altă parte faptul că, pârâta de principiu a fost de acord cu plata acesteia în măsura în care acestea au fost dovedite.

Din coroborarea centralizatorul întocmit de reclamanţi cu privire la cheltuielile materiale efectuate cu dovezile depuse în justificarea acestor cheltuieli precum şi cu probele administrate în cauză instanţa a apreciat că aceste sume se justifică, reprezentând contravaloarea de produse farmaceutice, contravaloare alimente, contravaloare îmbrăcăminte, cheltuieli de deplasare. Aceste sume având în vedere situaţiile reclamanţilor, respectiv spitalizarea acestora, necesitatea efectuării unor controale medicale periodice se consideră a fi justificate. În ceea ce priveşte susţinerile pârâtei privind caracterul nejustificat al cheltuielilor efectuate privind achiziţionarea unor confecţii bărbaţi potrivit chitanţei de la fila 39 dosar, instanţa reţine că din actul menţionat nu se poate reţine că acestea au fost în număr  necorespunzător reclamantului respectiv că, ar fi fost pentru adulţi. Achiziţia s-a efectuat la data de 14.11.2014 la data externării din spital al reclamantului motiv pentru care având în vedere deteriorarea îmbrăcămintei, reclamanţii au fost nevoiţi să achiziţioneze de urgenţă cele necesare nefiind în situaţia de avea la dispoziţie timp suficient pentru a putea alege produsele necesare. În consecinţă, instanţa a reţinut că sunt neîntemeiate apărările formulate în acest sens de către pârâtă.

Cu privire la daunele morale solicitate de reclamanţi, instanţa a reţinut prejudiciile nepatrimoniale denumite şi daune morale sau prejudicii extrapatrimoniale sau nepecuniare, reprezintă acele consecinţe dăunătoare cu conţinut neeconomic şi care rezultă din atingerile şi încălcările drepturilor personale nepatrimoniale. Având în vedere caracterul neeconomic al acestui tip de prejudiciu, determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate poate viza doar efectul compensatoriu şi nu va putea determina valoarea nepatrimonială lezată, dreptul la viaţă şi sănătate fiind inestimabile şi incontestabile.

S-a reţinut că prin acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial suferit, este vizată strict alinarea suferinţei pricinuite prin vătămarea integrităţii corporale a sănătăţii sau a relaţiilor afective ca urmare a decesului persoanelor şi nu conferirea unui grad de satisfacţie persoanei prejudiciate prin sancţionarea pe latură civilă a persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului. Astfel cum susţin reclamanţii în materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului care le generează, potrivit practicii judiciar şi literaturii de specialitate, există criterii precise pentru cuantificarea acestora, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Instanţa a reţinut că, potrivit centralizatorului întocmit de Fondul Pentru Protecţia Victimelor Străzii în Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale, media generală a despăgubirilor acordate pentru daune morale pentru fiecare zi de îngrijire medicală necesară vindecării este de 344 de lei/zi şi după cum rezultă în documentul întocmit s-a considerat că stabilirea daunelor morale trebuie raportată la câştigul salarial mediu net lunar, pe economie.

Cu privire la daunele morale solicitate de reclamanta M.R.D., instanţa a reţinut că în urma evenimentului rutier din data de 01.11.2014 produs de asiguratul pârâtului, potrivit concluziilor certificatului medico-legal nr. 4633/21.112014 eliberat de IML Târgu Mureş, leziunile suferite de reclamantă au necesitat un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale.

Imediat după producerea accidentului, reclamanta a fost internata de urgenţă la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "P.B." Timişoara, unde a fost spitalizată în perioada 01.11.2014 - 10.11.2014, suferind un pneumotorax stâng, fractura aripa iliaca stângă, TCC şi contuzii multiple cu sindrom de strivire. În primele 5 zile de internare, reclamanta a fost intubată, având introdus un tub în cavitatea toracică. Pe perioada internării, reclamantei i-au fost făcute diverse tratamente şi investigaţii, aşa cum rezulta din cuprinsul Scrisorii medicale eliberate de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă P.B. Timişoara. Pneumotoraxul este o afecţiune pulmonară care apare în urma acumulării de aer în spaţiul dintre plămâni şi peretele toracic. Cu cât cantitatea de aer acumulată în cavitatea pleurală creşte, cu atât creşte şi presiunea exercitată asupra plămânilor, determinând colapsul. Colapsul împiedică plămânii să se destindă adecvat în momentul inspirului, determinând scurtarea respiraţiei şi junghi toracic. Pneumotoraxul poate deveni ameninţător pentru viaţă dacă presiunea din torace împiedică plămânii să aducă în sânge cantitatea necesară de oxigen, iar dacă nu se intervine prompt şi energic, bolnavul moare prin asfixie.

După externare, reclamantei i s-a recomandat repaus la pat şi să evite orice efort timp de 3 săptămâni şi în aceste condiţii a fost imobilizată la pat timp de 3 săptămâni, iar când trebuia să se deplaseze, se deplasa în căruciorul cu rotile. Având în vedere faptul că reclamanta locuieşte la bloc, la etajul 3, şi că pe perioada cât s-a aflat imobilizată la pat a fost nevoită să mai efectueze diverse vizite medicale, aceasta a fost nevoită să se mute la soacra acesteia, M.C. în comuna Cuci, jud. Mureş.

După externare, reclamanta a fost nevoită să facă următoarele controale şi vizite medicale: - la data de 24.11.2014, la Spitalul Orășenesc "Dr. V.R., Luduş", control după externare; La data de 09.02.2014, la Spitalul Orășenesc "Dr. V.R., Luduş" a fost efectuat un control radiologie pentru bazin; - la data de 22.06.2015, evaluare psihologică la Cabinet Individual de Psihologie B.A., din Oradea; - la data de 10.02.2015 reclamanta nu era complet vindecată, fiindu-i recomandată mobilizare activă şi pasivă şi balneo - fizioterapie, aşa cum rezultă din Scrisoarea medicală eliberată de Spitalul Ortopedic "V.R." Luduş. Pe toată perioada cât a fost imobilizată, reclamanta nu s-a putut ocupa de cei doi copii ai săi, care la rândul lor au suferit de pe urma accidentului. S-a mai învederat că timp de 1-2 luni după producerea accidentului, reclamanta a fost în imposibilitate de a mai conduce, iar în prezent acesteia îi este teamă să se deplaseze cu maşina condusă de o altă persoană, având în vedere spaima prin care aceasta a trecut din cauza accidentului.

În ceea ce priveşte cuantificarea daunelor morale, un prim aspect îl constituie durerile fizice suferite de reclamantă, atât în momentul producerii accidentului, cât şi ulterior, pe durata tratamentelor medicale necesare în vederea recuperării. Prejudiciul corporal suferit de reclamantă este evident, aşa cum rezulta din actele medicale, fapt care a determinat nu numai suferinţa şi durerea fizică pentru recuperarea sa, dar şi suferinţa psihică. În acelaşi ordine de idei trebuie reţinut că, reclamanta a suferit şi datorită faptului că, în evenimentul rutier au fost implicaţii copii minori ai acestei, iar în urma accidentului produs ca urmare a leziunilor suferite nu s-a putut ocupa efectiv de copii ei.

Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanţa de judecată are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea şi gravitatea lor şi să dispună repararea prejudiciului moral produs.

În consecinţă având în vedere leziunile suferite de către reclamanta M.R.D. instanţa a apreciat că, suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale conferă o reparaţie echitabilă acestuia pentru prejudiciul moral suferit de aceasta.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate în favoarea reclamantului M.M.C. instanţa a reţinut că, potrivit concluziilor certificatului medico-legal eliberat de IML Târgu Mureş nr.4619/A2/1355/21.11.2014 (fila 70-71dosar volum I), leziunile suferite de acesta au necesitat un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale. Imediat după producerea accidentului, reclamantul a fost internat de urgenţă la Spitalul Clinic de Urgenţă Pentru Copii "L.T." Timişoara, unde a fost spitalizat în perioada 01.11.2014 - 14.11.2014, suferind fractură fără deplasare la nivelul masei laterale a CI, fractură parcelară condil occipital drept, multiple plăgi delabrante, temporal şi parietal stânga, leziune superficiala a scalpului, TCC acut închis, contuzii pulmonare, fractură incompletă pe linia axilară coasta VII şi VIII stâng, două rupturi splenice incomplete, aşa cum rezulta din Biletul de ieşire/Scrisoarea medicală eliberată la data de 14.11.2014 de Spitalul Clinic de Urgenţă Pentru Copii "L.T.'' Timişoara. Imediat după internare, reclamantul a fost imobilizat cu un guler cervical.

S-a mai reţinut că în perioada 19.12.2014 - 23.12.2014 reclamantul a fost internat la Spitalul Clinic de Urgenţă Pentru Copii "L.T." Timişoara în vederea tratării complicaţiei ivite la infecţia scalpului şi pentru îndepărtarea gipsului, aspect ce rezultă din Biletul de ieşire/Scrisoarea medicală eliberată la data de 23.12.2014 de Spitalul Clinic de Urgenţa Pentru Copii "L.T." Timişoara. Pe perioada spitalizării, reclamantului i-a fost făcut tratament cu antibiotice, iar după externare, acest tratament a mai fost efectuat timp de 14 zile. Pe perioada internării, reclamantului i-au fost făcute diverse tratamente şi investigaţii, aşa cum rezultă din cuprinsul celor două scrisori medicale eliberate de Spitalul Clinic de Urgenţă Pentru Copii "L.T." Timişoara. După a două externare, reclamantului i s-a recomandat să poarte un guler tip Philadelphia timp de o lună, gulerul fiind îndepărtat la data de 23.01.2015. După externare, reclamantul a fost nevoit să facă  mai multe controale şi vizite medicale: la data de 02.12.2014, consult Chirurgie Ortopedia la Spitalul Judeţean Tg. Mureş, la data de 07.12.2014, consult chirurgie pediatrică Dr. G., la data de 08.12.2014, consult chirurgie pediatrică Dr. G., la data de 08.12.2014, analiză TOMOGRAF, la data de 15.12.2014, consult Neurochirurgie Tg.Mureş, la data de 18.12.2014, consult Chirurgie Luduş, la data de 23.01.2015, consult la Dr. N., la data de 21.02.2015, consult chirurgical, la Urgente Luduş, ocazie cu care se constata plagă occipitală şi se recomandă tratarea ei, conform Biletului CPU LUDUŞ nr. 181266 din 21.02.2015.Cu această ocazie s-a prescris o reţetă cu Baneocin şi s-au efectuat analize conform Buletin de Analize nr. 4090 din 24.02.2015. În perioada 21.02.2015-28.02.2015, s-au efectuat vizite zilnice la Spitalul din Luduş - Chirurgie pentru pansat.

La data de 18.05.2015 si 20.06.2015 a fost tratat la Spitalul Nova Vita Tg. Mureş scalpul occipital şi s-a recomandat revenirea la consult după 2 săptămâni iar la data de 22.06.2015, s-a prezentat la evaluare psihologică la Cabinet Individual de Psihologie B.A. din Oradea. La data de 05.10.2015 reclamantul a fost la Spitalul Clinic de Urgenţă Târgu-Mureş, secţia Chirurgie estetică unde s-a efectuat un control, fiind eliberată scrisoarea medicală nr. 179/05.10.2015 prin care s-a recomandat efectuarea unei operaţii de plastie cutanată cu expander tisular şi aplicare unguent. S-a mai învederat că, la data formulării cererii, reclamantul nu este complet vindecat şi nu a efectuat operaţia recomandată, iar starea acestuia este cea evidenţiată în planşele foto.

Instanţa a reţinut că din probele menţionate coroborate cu probele testimoniale administrate în cauză respectiv declaraţiile martorilor B.M.-L., I.A.N.L.S. (fila 227-228 dosar volum I şi fila 18 dosar volum II) că, în perioada după accident şi după externarea din spital reclamantul M.M.C. a avut de parcurs o perioadă deosebit de dificilă datorită leziunilor produse în accident. De asemenea din actul medical depus la fila  224- 225 dosar volum I se poate reţine că, reclamantul M.M.C. prezintă iritabilitate moderată, nerăbdare, rezistenţă scăzută la frustrare, labilitate psiho-afectivă pronunţată. S-a concluzionat că acesta prezintă un dezechilibru afectiv cu elemente anxioase de intensitate moderată. 

Prin urmare, instanţa a constatat potrivit celor reţinute că, reclamantul ca urmare a accidentului de circulaţia produs a suferit numeroase leziuni care nici până în prezent nu sunt vindecate. Instanţa reţine că, nu va lua în considerare posibilitatea efectuării în viitor a unei intervenţii chirurgicale în vederea înlăturării consecinţelor accidentului, contravaloarea acestei intervenţii  putând forma obiectul unei cereri distincte în condiţiile în care în cererea dedusă judecăţii nu a indicat în concret ca şi solicitare contravaloarea acestei intervenţii.

Instanţa a apreciat având în vedere leziunile suferite de către reclamantul M.M.C. că, suma de 45.000 lei cu titlu de daune morale conferă o reparaţie echitabilă acestuia pentru prejudiciul moral suferit de acesta.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate în sumă de 15.000 euro în favoarea reclamantei M.D.R., instanţa a reţinut că în urma accidentului de circulaţie produs, aceasta a suferit leziuni vindecabile în 1-2 zile de îngrijiri medicale potrivit certificatului medico-legal nr. 4634/A2/1357/21.11.2014 emis de Institutul de Medicină Legală Tg. Mureş (fila 95 dosar volum I) şi că a fost spitalizată 2 zile, suferind un politraumatism prin accident rutier. Astfel, instanţa a reţinut că în raport de numărul zilelor de grijiri medicale stabilite pentru vindecarea leziunilor suferite de reclamantă, cererea formulată în vederea stabilirii unor daune materiale în cuantum de 15.000 euro nu poate fi primită, prin urmare a respins cererea formulată.

Pentru toate aceste considerente, instanţa s-a pronunţat în sensul arătat.

În ceea ce priveşte capătul de cererea privind obligarea pârâţilor la plata dobânzilor legale, instanţa a reţinut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale potrivit disp. art. 37 din Ordinul CSA nr. 14/2011 şi în raport de dispoziţiile legale menţionate „dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la art. 36 sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plăteşte de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.” În consecinţă instanţa a constatat că, cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale în temeiul dispoziţiilor legale menţionate este nelegală, întrucât în raport de aceste dispoziţii reclamanţii sunt în drept să solicite penalitate de 0,2%, considerent pentru care instanţa a respinge acest capăt de cerere.

Hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu apel de reclamanţii M.R.D., M.M.C. prin reprezentant legal M.R.D. şi M.D.R. prin acelaşi  reprezentant legal, solicitându-se modificarea sentinţei, în principal în sensul admiterii  acţiunii astfel cum a fost formulată şi  în subsidiar, obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamanţilor a sumei de 3630 lei cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea pentru o orgă electronică, reindividualizarea daunelor morale acordate reclamanţilor M.R.D. şi M.M.C. în sensul majorării cuantumului acestora, obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei M.D.R. a sumei de 15.000 Euro, la cursul B.N.R. din ziua plăţii cu titlu de daune morale, precum şi la plata dobânzii legale aplicate sumelor obţinute cu titlu de daune morale şi materiale începând cu 1.04.2015 şi până la data plăţii.

În motivarea căii de atac, apelanţii au învederat că prima instanţă a reţinut o stare de fapt corectă, mai puţin cea cu privire la orga electronică, precizând că în mod nelegal a fost respinsă solicitarea de obligare a pârâtei la plata sumei de 3630 lei reprezentând contravaloarea acesteia pe motiv că obiectul nu a fost cuprins în procesul verbal întocmit de organele de poliţie cu ocazia accidentului. Apelanţii au susţinut că rezultă şi din planşele foto depuse la dosar că orga electronică se afla în autoturismul implicat în accident, aspect ce poate fi dovedit şi cu martorii prezenţi la faţa locului şi că, între fapta cauzatoare de prejudiciu şi prejudiciu există legătură de cauzalitate, justificându-se astfel acordarea de daune materiale în cuantumul solicitat.

În ceea ce priveşte reindividualizarea daunelor morale, apelanţii au invocat durerile fizice pe care le-au suferit atât în momentul producerii accidentului, cât şi ulterior, pe durata tratamentelor medicale precum şi durerile psihice, învederând că în materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului care le generează, practica judiciară şi literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea lor, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanţelor de judecată. Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanţa de judecată are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea şi gravitatea lor şi să dispună repararea prejudiciului moral produs.

Apelanţii au subliniat faptul că dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenţa fizică a omului, sănătatea şi integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional şi alte valori similare. Mai arată că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială şi socială.

Cu privire la rana suferită la scalp de reclamantul M.M.C., s-a arătat că acesta a suferit un disconfort major cauzat de faptul că nu poate să doarmă pe spate deoarece rana nu are voie să fie acoperită de păr; pe perioada verii nu a putut să fie expus la soare şi nu a putut să facă baie la ştrand, la mare, în alte locaţii; trebuie să facă periodic tratament şi vizite la doctor; rana deschisă este urât mirositoare şi are un aspect neplăcut, motiv pentru care reclamantul s-a reintegrat cu dificultate în rândul colegilor de scoală şi prietenilor, suferind în primul rând un prejudiciu estetic, iar în subsidiar, un prejudiciu colateral constând în reintegrarea dificilă în viaţa socială, reclamantul fiind la început marginalizat de colectivitatea din care face parte. Impactul psihic asupra reclamantului este cu atât mai dur cu cât aceasta trăieşte într-o societate care pune tot mai mult accent pe aspectul fizic şi frumuseţe exterioară. De asemenea, o perioadă de timp, reclamantul a suferit şi de frica de mers cu maşina, ceea ce a făcut ca numeroasele deplasări la doctori să fie foarte dificile pentru acesta.

Apelanţii au arătat că toate aceste susţineri au fost probate cu înscrisuri şi declaraţii de martori audiaţi în faţa instanţei.

Mai mult, apelanţii au arătat că în literatura de specialitate s-a afirmat că există o specie de prejudiciu numit prejudiciul juvenil care creează în favoarea victimei un drept special la reparaţie, justificat în cazul în care victima este o persoană tânără şi este în mod special afectată posibilitatea sa de a beneficia de avantajele specifice vârstei tinere, iar urmările de durată ale vătămărilor corporale sunt mai greu resimţite de către o persoană tânără. Prejudiciu estetic cuprinde suma vătămărilor şi leziunilor prin care se aduce atingere armoniei fizice sau înfăţişării unei persoane, el referindu-se, în concret, la mutilările, desfigurările ori cicatricele cauzate persoanei, la urmările dezagreabile pe care acestea le au sau le pot avea asupra posibilităţilor ei de afirmare deplină în viaţă, precum şi la suferinţele psihice pe care asemenea situaţii le pot determina. Această varietate de prejudiciu constituie pentru reclamant, un „handicap" supărător şi generator de complexe. Or, în cauză a fost dovedit cu martorii audiaţi în faţa instanţei faptul că o bună perioada de timp reclamantul a avut o rană deschisă şi urât mirositoare şi a fost nevoit să îşi ascundă rana purtând căciula/şapcă în funcţie de anotimp. Reclamantul a urmat tratament epitelizat şi antiinfecţios local, aspect ce rezultă din Scrisoarea medicală eliberată la data de 6.04.2016 de Spitalul Orăşenesc "Dr. Valer Russu, Luduş.

Apelanţii au mai arătat că reclamantul a manifestat în continuare probleme comportamentale şi emoţionale, fiind supus unei evaluări psihologice la data de 22.06.2015 la Cabinet Individual de Psihologie B.A. din Oradea, şi după cum rezultă din cuprinsul evaluări psihologice, reclamantul suferă de sindrom posttraumatic-de stres emoţional ridicat şi i s-a recomandat consiliere psihologică şi consult neuropsihiatric, fiind reevaluat psihologic şi la data de 05.04.2016.

În ceea ce priveşte obligarea pârâtului la plata sumei de 15000 EURO în favoarea reclamantei M.D.R., s-au invocat concluziile certificatului medico-legal 4634/A2/1357/21.11.2014 eliberat de IML Târgu Mureş, privind leziunile suferite de reclamantă, leziuni care au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale, faptul că reclamanta a fost spitalizată în perioada 2.11.2014 - 3.11.2014, fiindu-i făcute diverse tratamente şi investigaţii precum şi rezultatul evaluării psihologice, reclamanta suferind de sindromul posttraumatic – de stres emoţional mediu, fiindu-i recomandată consiliere psihologică.

Apelanţii au mai arătat că reclamanta a trebuit să facă eforturi suplimentare pentru recuperarea orelor pierdute cât timp a fost nevoită să  lipsească de la şcoală, că a suferit şi un prejudiciu de agrement, o bună perioadă de timp având frică de mers cu maşina, fiind afectată emoţional şi de faptul că o buna perioada de timp mama şi fratele său s-au aflat internaţi în spital.

În ceea ce priveşte solicitarea dobânzilor legale, apelanţii au invocat Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 şi faptul că oferta propusă reclamanţilor la cererea de despăgubiri a fost comunicată după împlinirea termenul de 3 luni prevăzut de art. 36 alin. 1 din Ordin, context în care devine incident art. 36 alin. 2 din Ordinul CSA nr. 14/2011 şi prevederile art. 1523 al. 2 lit. e Cod civil.

Pârâta intimată SC G.R.A.R. S.A., în calitate de corespondent în România al asigurătorului G.V. AG Austria, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive, făcând trimitere la  prevederile art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 coroborate cu cele ale art. 48 alin. 2 din acelaşi act normativ. Pe fondul cauzei, intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului reclamanţilor, motivând că, în ceea ce o priveşte pe reclamanta apelantă M.D.R., nu este îndeplinită condiţia existenţei prejudiciului pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală şi nici nu s-a dovedit că prin fapta asiguratului a fost adusă atingere uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau morală în vreun fel, prin vreo acţiune sau inacţiune a vinovatului de accident.

Intimata a mai învederat că acordarea unor daune morale este condiţionată de producerea unui minim de probe şi de indicii din care să rezulte atât existenţa prejudiciului moral adus apelantei-reclamante, cât şi întinderea acestuia, şi că în speţă, nu se poate prezuma nici existenţa, nici întinderea prejudiciului personal nepatrimonial. A mai arătat că orice incident de natura celui descris în speţă, implică inerent, o stare de tensiune între persoanele implicate, dar aceasta nu este suficientă pentru a da dreptul la plata unor despăgubiri, atât timp cât nu sunt afectate valori personale importante, nu sunt cauzate suferinţe deosebite, ce nu se justifică în mod rezonabil, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la angajarea răspunderii pentru prejudiciul moral doar în baza afirmaţilor celui interesat. Astfel, nu orice prejudiciu dă dreptul la o compensaţie bănească, ci numai cel de o anumită gravitate, în condiţiile concrete ale faptului prejudiciabil.

De asemenea, intimata a învederat faptul că daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenţa fizică a omului, la viaţă, la sănătate şi integritate corporală, la cinste, la demnitate, onoare, prestigiu profesional şi alte valori similare iar scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacţii morale pentru suferinţe de acelaşi ordin, iar nu a unei satisfacţii patrimoniale. Este unanim acceptat că, în timp ce drepturile patrimoniale au un conţinut economic, evaluabil în bani, ce poate determina cuantificarea prejudiciului material, drepturile personale nepatrimoniale au un conţinut care nu poate fi exprimat material, având în vedere că ele vizează componente ale personalităţii umane (dreptul la viaţă, la integritate fizică, la onoare şi demnitate...).

S-a arătat că repararea prejudiciului moral trebuie să fie realizată printr-o compensare echitabilă, aceasta presupune că nu se poate ignora natura valorilor lezate dar nici nu se poate constitui în temei al îmbogăţirii, pentru că s-ar deturna finalitatea acordării daunelor morale, care trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv şi moral. Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanţa are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea şi gravitatea lor şi să stabilească dacă şi în ce cuantum, o sumă de bani este potrivită pentru a repara prejudiciul moral produs.

Intimata a subliniat faptul că deşi legiuitorul nu a conturat criterii legale pentru determinarea prejudiciului moral, doctrina şi jurisprudenţa au consacrat totuşi anumite repere pentru cuantificarea despăgubirilor acordate cu acest titlu, cum este echitatea şi proporţionalitatea. S-a mai arătat că, chiar dacă legiuitorul nu a stabilit criterii legale sau repere obiective pentru determinarea prejudiciului moral, totuşi în lipsa acestora şi în aplicarea principiilor legale enunţate, instanţele analizează atât suferinţele efective produse victimei, cât şi repercursiunile faptei imputate autorului accidentului, procedând, în scopul asigurării unui echilibru între prejudiciul moral suferit care nu va putea fi înlăturat niciodată în totalitate, la cuantificarea despăgubirilor acordate, în aşa fel încât să permită celui prejudiciat să beneficieze de o reparaţie de natură a atenua suferinţele morale suferite, fără a se ajunge însă la situaţia îmbogăţirii fără just temei.

De altfel, arată intimata, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului stabileşte faptul că criteriul echităţii în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în acelaşi timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului şi nici venituri nejustificate pentru victime.

În privinţa criteriilor de stabilire a despăgubirilor reprezentând daune morale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost constantă în a decide că acestea se stabilesc prin apreciere, în raport cu consecinţele negative suferite de victimă pe plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, perpetuarea în timp a acestor consecinţe, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

Cu privire la prejudiciul moral, intimata arată că judecătorul apreciază, de la caz la caz, dacă prejudiciul trebuie reparat sub formă bănească şi în ce cuantum sau, dimpotrivă, dacă nu trebuie astfel reparat întrucât gravitatea sa nu justifică o asemenea măsură iar în determinarea cuantumului sumei acordate cu titlu de daune morale, pentru prejudiciile cauzate unei persoane, instanţele de judecată trebuie să aibă în vedere principiul echităţii şi stabilirea unui just echilibru între prejudiciul suferit şi reparaţia acordată.

Cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

În opinia intimatei, hotărârea atacată este temeinică şi legală, instanţa de fond în mod corect a reţinut că, circumstanţele arătate de apelanta-reclamanta M.D.R. nu indică existenţa unui prejudiciu moral grav şi important pentru a se putea stabili despăgubiri băneşti de 15.000 Euro, iar în ceea ce priveşte valoarea despăgubirilor acordate de instanţa de fond, în opinia intimatei este corectă în raport cu intensitatea suferinţelor, dacă ar fi admise de instanţa sumele solicitate, acestea ar căpăta semnificaţia unei îmbogăţiri fără justă cauză pentru apelanții-reclamanți, ar avea caracterul unei amenzi excesive pentru persoana vinovată, cu atât mai mult cu cât răspunderea intervenientului fiind antrenată pentru comiterea unei infracţiuni comise cu forma de vinovăţie a culpei şi nu a intenţiei.

Totodată, intimata susţine că în mod corect instanţa de fond a respins capătul de cerere privind obligarea sa la plata dobânzilor legale aplicate sumelor obţinute, dobânzi calculate începând cu data de 01.04.2015, ca fiind netemeinice şi nelegale şi mai mult decât atât, raportat la prevederile art. 46 alin. 3 din Norma 23/2014, despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la cuantumul prejudiciilor produse şi coroborat cu prevederile art. 47 alin. 3 lit. b) din Norma 23/2014, în cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces-penal, despăgubirile se stabilesc pe cale amiabilă, deşi acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor, dacă din actele încheiate de autorităţile publice, rezultă atât răspunderea civilă a acestora, cât şi prejudiciile cauzate, astfel că, atâta timp cât din actele încheiate de autorităţile publice la momentul producerii accidentului nu a rezultat prejudiciile cauzate părţilor civile, despăgubirile nu s-au putut stabili pe cale amiabilă, acestea urmând să se stabilească prin hotărâre judecătorească, astfel că, potrivit prevederilor art. 47 alin. 4 lit. b) din Norma 23/2014, despăgubirea urmează să se plătească de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data la care asigurătorul primeşte o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.

Cu privire la excepţia lipsei calității procesual pasive a societăţii pârâte, apelanţii reclamanţi au formulate note scrise, în esenţă arătând că pârâta a invocat excepţia pentru prima dată în faţa instanţei de apel, că este vorba despre o excepţie relativă, urmând regimul juridic al acesteia, neputând fi invocată pentru prima dată în calea de atac. Apelanţii au precizat că sunt singurii care au exercitat calea de atac a apelului, pârâta nu a formulat apel sau apel incident, prin urmare instanţa de apel va trebui să judece cauza exclusiv prin raportare la motivele de apel pe care le-au invocat, făcând trimitere şi la principiul consacrat de textul art. 481 Cod procedură civilă acela de neagravare a situaţiei în propria cale de atac, subliniind faptul că nu există vreo dispoziţie expresă a legii care să permită înrăutăţirea situaţiei apelantului în propria sa cale de atac.

Apelanţii au mai precizat că principiul non reformatio in peius este incident şi  atunci când se invocă o excepţie absolută pentru prima dată în apel, indiferent cine este titularul acesteia, astfel că prin admiterea excepţiei, apelantului nu i se poate crea o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată.

Prin Încheierea din 3.07.2018, instanţa de apel a respins excepţia inadmisibilităţii invocării pentru prima dată în apel de partea care nu a exercitat calea de atac a apelului, a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive, excepţie de ordine publică, pentru considerentele reţinute în încheierea respectivă.

Stabilind că este vorba despre o excepţie procesuală, de ordine publică, instanţa va proceda la analizarea acesteia şi va constata că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimata pârâtă pentru prima dată în apel nu este o excepţie procesuală care să vizeze calea de atac a apelului ci acţiunea reclamanţilor soluţionată în primă instanţă prin sentinţa supusă prezentei căi de atac. În acest context trebuie  analizat în ce măsură admiterea excepţiei ar duce la agravarea situaţiei părţii care a avut  iniţiativa declarării căii de atac,  iar pentru o asemenea analiză se impune a se verifica dacă, în raport de textele  legale invocate de intimată, partea chemată în judecată are calitate  procesual pasivă.

Instanţa de apel a reţinut că reclamanţii, victime ale unui accident rutier produs de V.E., la volanul unui autoturism VW Golf cu număr de înmatriculare xxx (Austria) au formulat acţiune în despăgubiri în baza unui contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, chemând în judecată în calitate de pârâtă G.R.A.R. SA, societate desemnată de BAAR pentru a reprezenta în România, în calitate de corespondent, interesele asiguratorului G.V. AG Austria. Aşa după cum rezultă din actele depuse la  dosarul instanţei de fond, filele 201-205 şi 217 vol.I, calitatea de asigurator o are G.V. AG Austria, astfel că nu există identitate între persoana care are calitate de pârâtă şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii, în raport de dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 136/1995 incidentă în cauză la data de referinţă. Societatea chemată în judecată de reclamanţi este terţă faţă de contractul de asigurare şi răspunde doar în limitele conferite de societatea de asigurare din Austria, fiind mandatar corespondent, în condițiile în care gestionarea şi lichidarea daunelor pe teritoriul României se face în cadrul sistemului internaţional de Carte Verde, doar de gestionarul de daune, iar corespondenţii de daune sunt numiţi de BAAR. Prin urmare, calitate procesual pasivă în raportul juridic dedus judecăţii are societatea de asigurare din Austria iar societatea pe care reclamanţii au înţeles să o cheme în judecată, în nume propriu, are doar calitatea de corespondent carte verde, nu de asigurator al persoanei asigurate vinovate de producerea accidentului. Oferta de despăgubire şi admiterea dosarelor de despăgubiri se circumscriu limitelor gestionării de daune, în condiţiile legii, nefiind dovada unei substituiri în drepturile şi obligaţiile asiguratorului în raportul contractual cu persoana asigurată.

Cu toate aceste, chiar când se verifică o excepţie procesuală, de ordine publică, ce poate fi invocată pentru prima dată şi în calea de atac, în condiţiile în care cel care o invocă nu a avut iniţiativa declarării căii de atac, cum este cazul în speţă, se aplică principiul reglementat de art. 481 Cod procedură civilă, acela al neînrăutăţirii situaţiei în propria cale de atac. Singurele excepţii reglementate sunt acelea în care apelantul consimte la aceasta în mod expres sau în cazurile anume prevăzute de lege, excepţii care nu se verifică în cazul în speţă. Prin urmare, deşi pârâta nu are calitate procesuală pasivă din moment ce nu a formulat apel sau apel incident, nu poate obţine, ca efect al invocării excepţiei lipsei calităţii procesual pasive pentru prima dată în calea de atac, decât respingerea apelului reclamanţilor cărora dreptul la despăgubirile materiale şi morale stabilite de instanţa de fond rămâne un drept câştigat ca efect al principiului „non reformatio in pejus”.

În egală măsură, pentru considerentele arătate, nici apelanţii nu pot obţine majorarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri morale şi materiale, astfel că, instanţa a respins apelul acestora, menţinând hotărârea atacată.

Domenii speta

Spete similare