Domeniul: Litigii cu profesionişti. Aspecte de drept procesual civil

Domeniul: Litigii cu profesionişti. Aspecte de drept procesual civil

Conflict negativ de competenţă funcţională între două secţii civile ale aceluiaşi Tribunal

- Legea nr. 71/2011, art. 225, art. 226 şi art. 230

- Codul de procedură civilă, art.122

- Decizia R.I.L. nr. 18/17.10.2016

După intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2011 în ceea ce priveşte litigiile formulate ulterior acestei date, secţiile comerciale reorganizate ca secţii civile nu au o competenţă exclusivă de soluţionare a litigiilor în care una din părţi are calitatea de profesionist, în lipsa unei prevederi expuse în acest sens în conformitate cu prevederile art. 227 din Legea nr.71/2011, Hotărârea C.S.M. nr. 760/04.10.2011, în acord cu Legea nr. 71/2011, stabilind numai înfiinţarea unor completuri specializate în cadrul Secţiei a VI-a comerciale (în prezent Secţia a VI-a civilă) în materiile prevăzute de art. 226 alin. (1) lit. b) – d) din legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Aşadar, toţi profesioniştii, indiferent de statutul lor juridic (întreprinzător, persoană fizică sau juridică, care desfăşoară o activitate organizată, cu sau fără caracter lucrativ, indiferent că este vorba despre regii autonome, societăţi, companii naţionale, asociaţii, fundaţii, societăţi agricole, liber-profesionişti ori societăţi profesioniste), sunt supuşi regulilor de drept civil, şi nu unor reguli speciale.

(Secţia a V-a civilă, sentinţa civilă nr. 9 din data de 17 ianuarie 2018)

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine  următoarele:

I. Procedura în faţa Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a civilă

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 10 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a admis excepţia de necompetenţă funcţională a Secţiei a V-a civilă a Tribunalului Bucureşti în soluţionarea apelului. A declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Secţiei a VI-a civilă a Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie s-au reţinut următoarele:

Având în vedere natura juridică a litigiului şi anume un litigiu cu profesionişti, titlul executoriu constând dintr-un contract de credit încheiat între profesionişti iar în contestaţia la executare se contestă certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea creanţei iar în contestaţia la executare şi în apel, părţile îşi contestă reciproc certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea creanţei  prin raportare la modalităţi diferite de interpretare a clauzelor contractuale, precum şi faţă de dispoziţiile art. 3 C.civ., ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 şi faţă de prevederile art. 9 din Hotărârea nr. 3 din data de 15 ianuarie 2015 a Colegiului de Conducere al Tribunalului Bucureşti şi pct. 6 din Hotărârea Colegiului de Conducere a Tribunalului Bucureşti nr. 25 din data de 15 septembrie 2017, competenţa de soluţionare revine secţiei specializate prin raportare şi la Decizia nr. 18/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, tribunalul constată că excepţia de necompetenţă funcţională a Secţiei a V-a civilă a Tribunalului Bucureşti în soluţionarea prezentului apel este întemeiată, motiv pentru care va fi admisă şi, în temeiul art. 132 alin. (3) şi 136 alin. (1) C.pr.civ. coroborat cu dispoziţiile art.111 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului C.S.M.

II. Procedura în faţa Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a civilă

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 12.12.2017, Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a civilă a admis excepţia de necompetenţă funcţională a Secţiei a VI-a civile a Tribunalului Bucureşti, în cauza privind pe apelanta-reclamantă U.P.I. (L.) S.A. înregistrată în registrul comerţului şi societăţilor din L. sub nr. B95089, împotriva Încheierii din data de 28.03.2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în dosarul nr. 30337/300/2016, în contradictoriu cu intimata-contestatoare V.A.V. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a V-a civile. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a suspendat judecata cauzei. A înaintat dosarul la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Față de obiectul dosarului, la termenul de judecată din data de 12.12.2017, Secţia a VI-a civilă a reţinut cauza în pronunţare asupra declinării cauzei în favoarea Secţiei a V-a civilă, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, fiind suspendată din oficiu judecata cauzei, faţă de care a reţinut următoarele:

În opinia tribunalului obiectul dosarului nu face parte din categoria celor pe care le soluţionează completurile specializate în materia litigiilor dintre profesionişti conform legii de implementare a noului Cod civil, faţă de temeiul juridic invocat în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi natura litigiului.

În acest sens Tribunalul are în vedere Decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii potrivit cu care competenţa materială procesuală a tribunalelor sau competenţa funcţională se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor şi nu de calitatea părţilor.

Potrivit art. 225 din Legea nr. 71/2011, secţiile comerciale existente la data intrării în vigoare a Codului civil în cadrul tribunalelor şi curţilor de apel se vor reorganiza ca secţii civile ori, după caz, vor fi unificate cu secţiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei. Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prevăzută la alin. (1) îşi va produce efectele de la data intrării în vigoare a Codului civil.

Totodată, potrivit art. 226 din acelaşi act normativ, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei, în raport cu numărul cauzelor, se pot înfiinţa, în cadrul secţiilor civile, complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: a) cererile în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad hoc; b) cererile în materia societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate juridică, precum şi în materia registrului comerţului; c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei; d) cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.

În acest sens a fost emisă Hotărârea C.S.M. nr. 760/ 04.10.2011 prin care s-a stabilit înfiinţarea, începând cu data de 01.10.2011, în cadrul Secţiei a VI-a civile a Tribunalului Bucureşti a unor completuri specializate în materiile prevăzute de art. 226 alin. (1) lit. b) – d) din Legea nr. 71/2011 (Consiliul Superior al Magistraturii fiind sesizat prin hotărârile Colegiului de Conducere a Tribunalului nr. 22/20.07.2011 şi nr. 28/20.09.2011).

Drept urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2011 în ceea ce priveşte litigiile formulate ulterior acestei date, secţiile comerciale reorganizate ca secţii civile nu au o competenţă exclusivă de soluţionare a litigiilor în care una din părţi are calitatea de profesionist, în lipsa unei prevederi expuse în acest sens în conformitate cu prevederile art.227 din Legea nr. 71/2011, Hotărârea C.S.M. nr. 760/04.10.2011, în acord cu Legea nr. 71/2011, stabilind numai înfiinţarea unor completuri specializate în cadrul Secţiei a VI-a Comerciale (în prezent Secţia a VI-a Civilă) în materiile prevăzute de art. 226 alin. (1) lit. b) – d) din legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/ 2009 privind Codul civil.

III. Asupra conflictului negativ de competenţă

Curtea, legal sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul articolului 136 C.pr.civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată (încuviinţare executare silită) precum şi considerentele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 18/17 octombrie 2016, pronunţată în complet competent  să judece recursul în interesul legii.

În acest sens, considerentele relevante sunt următoarele (paragrafele 156-166):

156.Anterior modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr.71/2011, cu modificările şi completările ulterioare care a abrogat dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) C.pr.civ. din 1865, referitoare la competenţa în soluţionarea proceselor şi cererilor în materie comercială, calificarea litigiilor comerciale se făcea, în absenţa unei calificări în acest sens prin normele procesuale civile, cu raportare la normele de drept substanţial conţinute în Codul de comerţ de la 1887 şi în diferite legi speciale. în funcţie de natura comercială sau civilă a pricinii se delimita competenta între judecătorie şi tribunal, doar în subsidiar aplicându-se criteriul valorii litigiului.

157.În contextul abrogării Codului de comerţ [prin art. 230 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, nu mai există suport în normele de drept material pentru o astfel de calificare a litigiilor, aptă să atragă o anumită competenţă în favoarea instanţelor specializate.

158.Dimpotrivă, în prezent, sub aspectul dreptului material care generează raporturi juridice pe care se grefează normele de drept procesual referitoare la competenţă, se constată că, potrivit art. 3 din Codul civil vizând aplicarea generală a Codului civil:

„(1) Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil.

(2)Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.

(3)Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea

sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ."

159.De asemenea, potrivit art. 8 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare:

„(1) Noţiunea «profesionist» prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător; operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege. la data intrării în vigoare a Codului civil.

(2) în toate actele normative în vigoare, expresiile «acte de comerţ», respectiv «fapte de comerţ» se înlocuiesc cu expresia «activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii»."

160.Aşadar, toţi profesioniştii, indiferent de statutul lor juridic (întreprinzător, persoană fizică sau juridică, ce desfăşoară o activitate organizată, cu sau fără caracter lucrativ, indiferent că este vorba despre regii autonome, societăţi, companii naţionale, asociaţii, fundaţii, societăţi agricole, liber-profesionişti ori societăţi profesioniste), sunt supuşi regulilor de drept civil, şi nu unor reguli speciale.

161.Ca urmare a adoptării noului Cod civil prin Legea nr. 287/2009 s-a realizat, sub aspect procedural, o primă adaptare a legislaţiei prin abrogarea, conform art. 219 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 71/2011, de punere în aplicare a Codului civil, a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C.pr.civ. anterior (competenţa materială în soluţionarea cererilor şi proceselor în materie comercială), precum şi a prevederilor art. 10 pct. 4 din acelaşi act normativ (competenţa teritorială în soluţionarea cererilor privitoare la obligaţii comerciale).

162. Ulterior, prin intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, s-a prevăzut, conform art. 94 pct. 1 lit. k) C.pr.civ., că judecătoriile judecă în primă instanţă „orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti".

163.De asemenea, tribunalele judecă în primă instanţă toate cererile, indiferent de obiectul sau calitatea părţilor, care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe (art. 95 C.pr.civ.).

164.În mod corespunzător se păstrează această competenţă şi în căile de atac.

165.Rezultă că, potrivit dispoziţiilor procedurale în vigoare, criteriile de determinare a competenţei materiale sunt instituite după natura, obiectul sau valoarea pretenţiei.

166.Intrarea în vigoare a noilor dispoziţii legale a impus şi măsuri de ordin organizatoric, care să asigure implementarea concepţiei actuale a legiuitorului, diferită de reglementarea anterioară.

În continuare în aceeaşi decizie se arată următoarele:

173.Interpretarea în sens contrar, dată de instanţele de judecată care au calificat litigiile nu după obiectul sau natura pricinii, ci după calitatea de profesionist a uneia dintre părţi, este fără nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind practic prevederilor art. 122 C.pr.civ., conform cărora „reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod", şi dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţia României, potrivit cărora „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

174.În realitate, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

175.Din examinarea dispoziţiilor art. 514 şi ale art. 517 C.pr.civ. reiese dreptul completului competent în soluţionarea recursurilor în interesul legii de a dezlega problemele de drept cu care a fost sesizat în scopul interpretării şi aplicării unitare a legii de către toate instanţele judecătoreşti, sens în care deciziile date în această procedură se pronunţă numai în interesul legii. Aşa fiind, nici acest complet nu poate, pe cale de interpretare, să adauge la lege, efect care în speţă s-ar putea realiza în mod nepermis în modalitatea identificării altor criterii la care legiuitorul nu s-a oprit anume în cuprinsul art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

176.Revine în acest scop judecătorului, ca prim interpretai legii, rolul de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate, şi de a aprecia asupra competenţei materiale procesuale proprii în soluţionarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit.

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată care nu se încadrează în categoria celor prevăzute cu titlu exemplificativ de articolul 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a Civilă, în acest sens fiind dispozitivul deciziei R.I.L. nr. 18/17.10.206.

Domenii speta

Spete similare