Procedura insolvenţei. Deschiderea procedurii falimentului. Netemeinicia apelului, în condiţiile în care planul de reorganizare prevede, ca unică strategie de reorganizare, doar transmiterea tuturor bunurilor din averea debitoarei

Apel. Deschiderea procedurii falimentului. Netemeinicia apelului, în condiţiile în care planul de reorganizare prevede, ca unică strategie de reorganizare, doar transmiterea tuturor bunurilor din averea debitoarei

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 24 din 2 februarie 2018

- art. 2, art. 5 pct. 54, art. 133 din Legea nr. 85/2014

Prin Sentinţa nr. (...)/F/19.10.2017, Tribunalul (...) a respins excepţia decăderii debitoarei (...) SRL din dreptul de a propune un plan de reorganizare, invocată de creditoarea (...) SRL, cu sediul social în (...), (...) (...), înregistrată la ORC (...), sub nr. J (...)/1992, având CUI RO (...), cu sediul procedural ales în (...), (...).

A infirmat Planul de reorganizare propus de administratorul judiciar (...) SPRL.

A dispus începerea procedurii falimentului în forma generală a debitoarei (...) SRL, cu sediul în (...), (...) (...), CUI RO(...), J(...)/2006.

În temeiul art. 145 alin. (2) (lit. a, b, e, f) din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă:

A dispus dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare al debitorului.

 A desemnat lichidator judiciar provizoriu practicianul în insolvenţă (...) SPRL (...), cu sediul în (...), (...), jud. (...), cu o retribuţie conform legii, care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 64 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

A dispus întocmirea de către administratorul special (cu avizul administratorului judiciar) şi predarea către lichidatorul judiciar, în termen de maximum 5 zile de la intrarea în faliment, a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii, a tabelului definitiv al creanţelor şi a oricăror altor tabele întocmite în procedură, a oricăror rapoarte de distribuţie, a listei actelor şi operaţiunilor efectuate după data deschiderii procedurii.

A dispus notificarea deschiderii procedurii de faliment debitorului, creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul (...), pentru efectuarea menţiunii, precum şi publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

În temeiul art. 146 alin. (2) lit. a, b, c, d din Legea nr. 85/2014:

A fixat termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor, în vederea întocmirii tabelului suplimentar depunerea cererilor de admitere a creanţelor născute în cursul procedurii la data de 04.12.2017.

A fixat termenul limită pentru verificarea creanţelor, întocmire şi publicare a tabelului suplimentar al acestora la data de 04.01.2018.

A fixat termen pentru depunerea la tribunal a contestaţiilor, care va fi de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului suplimentar.

A fixat termenul de întocmire a tabelului definitiv consolidat al creanţelor la data de 08.02.2018.

În temeiul art. 151 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă a dispus sigilarea bunurilor din averea debitorului şi îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut cu privire la excepţia decăderii debitoarei (...) SRL din dreptul de a propune un plan de reorganizare, invocată de creditoarea (...) SRL, că planul de reorganizare este propus şi susţinut de către administratorul special al societăţii debitoare (...) SRL şi de către administratorul judiciar (...) SPRL.

Astfel, în cauză sunt aplicabile disp. art. 132 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 85/2014 care prevăd „ (1) Următoarele categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare: b) administratorul judiciar, de la data desemnării sale şi până la îndeplinirea unui termen de 30 de zile de la data publicării tabelului definitiv de creanţe;”

Tabelul definitiv al creanţelor împotriva averii debitorului întocmit de practicianul în insolvenţă a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. (...) din 10 martie 2017.

În termenul de 30 de zile de la publicarea tabelului definitiv prevăzut de art. 132 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, respectiv la 10.04.2017 s-a depus la dosarul cauzei „Planul de reorganizare al activităţii (...) SRL, reţinând în plus că prin Hotărârea Adunării generale din 07.03.2016 s-a aprobat ca administratorul special să propună un plan.

În consecinţă, judecătorul sindic a apreciat că a fost respectat termenul legal de depunere a planului de reorganizare de către debitoare, astfel a respins excepţia decăderii debitoarei (...) SRL din dreptul de a propune un plan de reorganizare.

Pe fond, judecătorul sindic a infirmat Planul de reorganizare propus de administratorul special şi administratorul judiciar (...) SPRL, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile de viabilitate prev. de art. 133 din Legea insolvenţei „ART. 133 (1) Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului şi va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie, desemnare şi înlocuire a administratorilor şi a directorilor.

Or, planul propus în speţa de faţă nu are un fundament economic sănătos, acesta fiind susţinut doar de argumente pur teoretice; în cuprinsul planului de reorganizare nu se regăsesc măsuri reale şi adecvate pentru realizarea sa ,aşa cum sunt prevăzute în disp.art.133 din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare nu indică perspectivele de redresare (cerinţă imperativă prevăzută la art. 133 alin. 1 din Legea insolvenţei) ale debitoarei în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitoarei.

Planul de reorganizare propus constă în acceptarea unei oferte de cumpărare, lichidarea întregului patrimoniu al debitoarei, imediat după confirmarea Planului, cumpărător obligatoriu fiind SC (...) SRL, urmărindu-se în acest fel transferul de proprietate către această societate, fiind de subliniat faptul că oferte de cumpărare superioare au fost respinse: SC (...) SRL la preţul de achiziţie de 5.775.000 RON, în 12 rate lunare cu garantarea plăţii creanţelor (fila 127) şi SC (...) SRL, la preţul de achiziţie de 7.120.000 lei + TVA, cu modalitatea de plată în termen de 30 de zile, de la data acceptării ofertei (fila 157).

Este adevărat că Legea insolvenţei permite elaborarea unui plan de reorganizare care să cuprindă şi lichidarea totală a averii debitoarei, dar, condiţionat de prevederi concrete privitoare la continuarea şi redresarea activităţii societăţii debitoare.

Planul propus nu cuprinde măsuri concrete de redresare, după confirmarea planului ar urma lichidarea instantanee a întregului patrimoniu al debitoarei, aspect ce rezultă şi din faptul că preţul acceptat este cu plata în rate, scadent majoritar în anul 2020 (ultimul an al reorganizării) şi asumarea renunţării înscrierii în cartea funciară a privilegiilor pentru preţul neachitat cu consecinţa posibilităţii cumpărătoarei de a garanta cu bunurile debitoarei diferite împrumuturi bancare, existând totodată posibilitatea denunţării imediate a contractelor de muncă a tuturor salariaţilor, în condiţiile în care se prevede în plan transferul automat al tuturor salariaţilor debitoarei.

Pentru a se putea dispune confirmarea unui plan de reorganizare este necesară verificarea îndeplinirii cumulative a condiţiilor impuse la art.133 din legea insolvenţei, respectiv a tuturor cerinţelor arătate la punctele A-E ale prevederii legale.

Din cuprinsul planului propus lipseşte cu desăvârşire scopul mediat al reorganizării debitorului insolvent care constă salvarea acestuia şi menţinerea lui în câmpul activităţii economice.

Planul de reorganizare propus de administratorul judiciar prevede ca şi modalitate de reorganizare a societăţii transferul de afacere, cuprinzând activul funcţional (întreg patrimoniul debitoarei şi contractele aflate în derulare) prin preluarea afacerii de către o terţă persoană, respectiv SC (...) SRL.

Nicăieri în cuprinsul planului de reorganizare nu se specifică în concret în ce modalitate se va redresa debitoarea şi care sunt perspectivele de redresare a activităţii în condiţiile în care întreaga "afacere" pe care aceasta o desfăşoară urmează a fi preluată de o terţă persoană juridică.

Ori, dacă activitatea pe care o desfăşoară debitoarea în ansamblul ei, inclusiv activul patrimonial pe care-l deţine urmează a fi preluată de altcineva, nu se cunoaşte din cuprinsul planului de reorganizare în ce fel şi măsură va fi continuată activitatea debitoarei după predarea afacerii pe care o desfăşoară în prezent.

În cuprinsul planului nu se prezintă un buget pentru perioada de observaţie sau perioada de reorganizare, bugetul de venituri şi cheltuieli ale afacerii după transferul acesteia către terţ, neputând complini lipsurile mai sus arătate şi neavând relevanţă asupra activităţii ce ar urma să o desfăşoare debitoarea după transfer. Nu se realizează o analiză a perioadei de observaţie sub forma unei situaţii patrimoniale actualizate în evoluţie, un buget de venituri şi cheltuieli şi un flux de numerar prevăzut a se realiza.

Concluzionând, judecătorul sindic a reţinut prin prisma dispoziţiilor legale, mai sus amintite că planul de reorganizare propus de administratorul judiciar şi votat de creditori, nu îndeplineşte condiţiile de legalitate şi viabilitate pretinse în mod imperativ, şi în consecinţă, a infirmat Planul de reorganizare propus de administratorul judiciar şi a dispus începerea procedurii falimentului în forma generală a debitoarei (...) SRL, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel debitoarea (...) SRL, solicitând admiterea apelului.

În motivare, arată că la data de 18.02.2016, s-a deschis procedura generală a insolvenţei faţă de (...). În termenul legal de 30 de zile de la data publicării tabelului definitiv, debitoarea a depus Planul de reorganizare a activităţii societăţii, propus de către administratorul special şi susţinut de administratorul judiciar.

În cadrul şedinţei adunării creditorilor din data de 10.05.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă (în continuare „Legea nr. 85/2014 "sau „Legea insolvenţei" a fost supus la vot planul de reorganizare, care potrivit procesului verbal de şedinţă, necontestat în conformitate cu dispoziţiile art. 48 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 85/2014, a fost votat de trei din cele patru categorii de creanţe care au votat planul. Faţă de votul exprimat de creditori, administratorul judiciar, la termenul din data de 21.09.2017, a solicitat judecătorului sindic confirmarea planului de reorganizare.

Faţă de solicitarea administratorului judiciar de confirmare a planului de reorganizare, creditorul (...) SRL a formulat întâmpinare prin care solicita infirmarea planului de reorganizare şi începerea procedurii de faliment.

Prin sentinţa numărul (...)/F/19.10.2017, judecătorul sindic a infirmat planul de reorganizare propus şi a dispus începerea procedurii falimentului în formă generală, în ceea ce priveşte (...).

În primul rând, apreciază apelanta că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă netemeinică şi nelegală atunci când a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile speciale ale Legii insolvenţei pentru confirmarea planului de reorganizare a activităţii Debitoarei propus de administratorul special şi susţinut de administratorul judiciar.

În acest sens, consideră relevante dispoziţiile art. 139 din Legea nr. 85/2014. Raportat la dispoziţiile art. 139, judecătorul sindic a apreciat, în mod netemeinic, că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile de viabilitate prevăzute de dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 85/2014, întrucât modalitatea de reorganizare menţionată prin plan constă în implementarea măsurii prevăzute de dispoziţiile art. 133 alin. (5) lit. C. din Legea insolvenţei, respectiv „transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului către una ori mai multe persoane fizice sau juridice, constituite anterior ori ulterior confirmării planului"'.

Având în vedere că deşi aceasta măsură este considerată adecvată de către debitoare, de către administratorul judiciar şi de către creditori în vederea reorganizării activităţii societăţii, judecătorul sindic a considerat totuşi că nu este o redresare propriu-zisă a activităţii societăţii, astfel ca nu ar fi atins scopul unei proceduri de reorganizare, astfel cum este acesta prevăzut prin Legea nr. 85/2014.

Cu privire la acest aspect, arătă, în dezacord cu cele reţinute de judecătorul sindic prin sentinţa apelată, că prin dispoziţiile art. 4 din Legea insolvenţei, se statuează un principiu primordial care guvernează procedura insolvenţei, respectiv „1. maximizarea gradului de valorificare a activelor şi de recuperare a creanţelor".

Astfel, primul principiu reglementat expres de către actuala lege a insolvenţei este cel al maximizării gradului de valorificare a activelor şi de recuperare a creanţelor, principiu care consideră ca a fost nesocotit de către instanţa de fond atunci când a dispus intrarea în faliment a (...), diminuând astfel şansele de recuperare a creanţelor înscrise la masa credală a societăţii.

Respectarea acestui principiu în cuprinsul planului de reorganizare a societăţii (...) este evidentă chiar dacă s-ar face raportare numai la gradul de recuperare a creanţelor garantate înscrise la masa credală, în ipoteza reorganizării versus ipoteza falimentului, respectiv grad de recuperare de 100% în reorganizare, versus grad de recuperare de 55,05% în faliment. Ori, apreciază că în mod eronat a reţinut judecătorul sindic că nu sunt îndeplinite condiţiile de viabilitate în ceea ce priveşte planul depus de (...), din moment ce printr-o simplă analiză a gradului de recuperare a creanţelor garantate în reorganizare este evident că acesta depăşeşte gradul de recuperare în ipoteza unui faliment.

Este adevărat că Legea insolvenţei consacră şi principiul acordării unei şanse debitorilor de redresare eficientă şi efectivă a afacerii prin procedura de reorganizare judiciară, însă judecătorul fondului a ales neîntemeiat să acorde întâietate acestui principiu, cu consecinţa încălcării principiului maximizării gradului de recuperare a creanţelor, deşi, prin planul de reorganizare propus de (...), există o conciliere evidentă a celor două principii, respectiv mărirea gradului de recuperare a creanţelor prin redresarea afacerii societăţii în reorganizare judiciară.

Apreciază că în mod eronat prima instanţa a ales, contrar voinţei necontestate a creditorilor participanţi la procedură, să deschidă procedura de faliment a (...), deşi societatea a propus, iar creditorii au acceptat, un plan de reorganizare întocmit cu respectarea întocmai a prevederilor legale.

În acest sens, arătă că planul de reorganizare este întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 85/2014, motivarea instanţei de fond, interpretarea acesteia dată prevederilor art. 133 alin. (5) lit. C. din Legea nr. 85/2014 ducând la o inaplicabilitate a acestora, prin lipsirea lor de orice efect. A accepta interpretarea instanţei de fond potrivit căreia, implementarea de către societate a măsurii de reorganizare constând în transmiterea tuturor bunurilor averii debitorului către o persoană juridică constituită anterior confirmării planului ar echivala de plano cu neîndeplinirea a condiţiei de viabilitate a planului, ar însemna practic că oricărui debitor îi este interzis să îşi întemeieze măsurile de redresare pe dispoziţiile lit. C ale art. 133 din Legea insolvenţei.

Consideră că o astfel de interpretare a dispoziţiilor art. 133 alin. (5) lit. C din Legea nr. 85/2014 nu poate fi reţinută de către instanţa de control judiciar, întrucât nu această interpretare a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a statuat şi această măsură de implementare a unei reorganizări judiciare.

Inclusiv prin raportare la dispoziţiile de drept comun, apreciază ca instanţa de fond nu a acordat eficienţă dispoziţiilor art. 9 alin. (3) Cod Civil care statuează că interpretarea legii de către instanţă se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecăţii, Ori, în speţă, modalitatea de interpretare a prevederilor art. 133 alin. (5) lit. C din Legea nr. 85/2014 de către judecătorul sindic duce la inaplicabilitatea prevederilor anterior invocate, aceasta în condiţiile în care debitoarei îi este permisă modalitatea de reorganizare propusă creditorilor şi votată de către aceştia.

În condiţiile date, nu este vorba de o procedură proprie a falimentului, de o lipsă a unui fundament economic sănătos, aşa cum neîntemeiat reţine instanţa de judecată, planul de reorganizare fiind susţinut pe de o parte de oferta de preluare a bunurilor debitoarei, a întreprinderii către un ofertant deja identificat, iar pe de altă parte de acordul majoritar al creditorilor înscrişi la masa credală, perspectiva de redresare fiind dată de repunerea acesteia în funcţiune. Planul de reorganizare propus are drept scop asigurarea menţinerii unei activităţi susceptibile de exploatare în mod autonom şi de a şterge pasivul înregistrat de către debitoare într-o mai mare măsură decât ar fi posibil în faliment.

Astfel cum a menţionat, principiul primordial al Legii insolvenţei, respectiv cel al acoperirii creanţelor este întocmai atins prin scopul mediat al reorganizării (...), respectiv prin modalitatea de reorganizare constând în transferul de afacere către societatea (...) SRL, cu respectarea exactă a prevederilor art. 133 alin. (5) litera C din Legea nr. 85/2014.

Viabilitatea unui plan de reorganizare se verifică prin analizarea modalităţilor de finanţare propuse şi a faptului dacă prin utilizarea acestor modalităţi (indicate de art. 133 alin. (5) lit. C din Legea nr. 85/2014) se realizează stingerea creanţelor. Această condiţie este îndeplinită de planul propus, întrucât sunt indicate şi dovedite condiţiile concrete în care se va realiza finanţarea, precum şi modalitatea în care această finanţare va sta la baza acoperirii creanţelor.

În plus, prin raportare la argumentul invocat de instanţa de judecată, cel al viabilităţii planului, arătă că tocmai intrarea societăţii în faliment este măsura care încalcă scopul fundamental al legii, de acoperire într-un grad cât mai ridicat a creanţelor. Odată deschisă procedura falimentului, vor fi menţinute doar contractele necesare desfăşurării activităţilor de lichidare, în conformitate cu dispoziţiile art. 85 alin. (7) din Legea nr. 85/2014. Cu alte cuvinte, judecătorul sindic a apreciat că nu este viabil un plan de reorganizare care prevede preluarea celor 13 salariaţi de către cumpărătorul identificat, ci este de preferat deschiderea procedurii falimentului şi implicit desfacerea contractelor individuale de muncă.

Consideră că şi sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut în motivarea sa argumente care nu au temei în fapt, planul prevăzând în mod expres ce urmează a se implementa cu privire la contractele de muncă (pagina 15 din Plan).

Apreciază că în mod eronat judecătorul sindic a considerat că ulterior transferului de afacere, activitatea societăţii nu va fi redresată, întrucât nimic nu împiedică societatea să continue chiar acelaşi tip de activitate comercială sau să îşi modifice obiectul de activitate, bazându-se pe o experienţă de 10 ani de activitate şi finalizarea cu succes a unei proceduri de reorganizare judiciară.

Mai mult, consideră că nici nu este necesar să se justifice activitatea pe care o va desfăşura debitorul după terminarea procedurii de reorganizare şi nici să fie dovedite sursele prin care va fi finanţată activitatea după acel moment, din moment ce art. 133 alin. (5) lit. C din Legea insolvenţei prevede în mod expres şi cât se poate de clar, ca o modalitate de reorganizare permisă debitoarei, transmiterea tuturor bunurilor averii debitorului către una sau mai multe persoane fizice sau juridice constituite anterior sau ulterior confirmării planului. În condiţiile date, având în vedere modalitatea în care este formulată măsura de realizare a planului prevăzută de art. 133 alin. (5) lit. C din Legea nr. 85/2014, este evident că legiuitorul a avut în vedere atât posibilitatea de a se înstrăina toate bunurile, cumulat cu desfăşurarea unei activităţi comerciale de acelaşi tip sau diferită de activitatea anterior desfăşurată.

În acest sens au fost şi soluţiile pronunţate de jurisprudenţă (i.e., sentinţa nr. 890/22.04.2015 pronunţată de Tribunalul Vâlcea).

De altfel, întreaga economie a prevederilor Legii nr. 85/2014 nu cere a se stipula în plan prevederi concrete privind activitatea debitoarei de după reorganizare, de după ieşirea acesteia din procedura insolvenţei, din simplu şi suficientul motiv că, odată ieşită de sub incidenţa prevederilor Legii nr. 85/2014, asociaţii pot decide într-un sens sau altul cu privire la activitatea debitoarei.

Mai mult decât atât, arătă că motivarea judecătorului sindic potrivit căreia „pentru a se putea dispune confirmarea unui plan de reorganizare este necesară verificarea îndeplinirii cumulative a condiţiilor impuse la art. 133 din Legea insolvenţei, respectiv a tuturor cerinţelor arătate la punctele A E ale prevederii legale este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.

Cerinţele stipulate de art. 133 alin. 5 literele A-E nu trebuie îndeplinite de o manieră cumulativă, aşa cum eronat reţine judecătorul sindic, din moment ce legiuitorul utilizează formula "planul va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi adică cu titlu exemplificativ, şi nu cumulativ. De altfel, o aplicare, implementare deodată, cumulativă, a cerinţelor arătate la punctele A - E ale art. 133 din Legea nr. 85/2014 este imposibilă, deoarece acestea se exclud, nu se pot aplica împreună (i.e., nu se poate prevedea prin plan atât transmiterea tuturor bunurilor cât şi fuziunea sau divizarea debitorului, cât şi darea în plată a activelor ).

Planul de reorganizare a fost analizat eronat de către prima instanţă din prisma relevanţei activităţii ce ar urma să se desfăşoare de către debitoare după transfer, din moment ce tipul de activitate pe care îl va desfăşura debitoarea după confirmarea planului de reorganizare şi ieşirea acesteia din procedura insolvenţei, nu constituie şi nu poate constitui obiectul analizei realizate de către judecătorul sindic cu ocazia confirmării planului de reorganizare, aceasta în condiţiile în care Debitoarea nu a făcut decât să recurgă la prevederile art. 133 alin. (5) din Legea nr. 85/2014.

Activitatea debitoarei după ce aceasta va ieşi din procedura insolvenţei nu poate să constituie temei pentru infirmarea planului de reorganizare, judecătorul sindic făcând o aplicare greşită a textelor legale, întrucât art. 133 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 nu implică, nu presupune condiţii concrete privitoare la continuarea activităţii, întreaga economie a prevederilor Legii nr. 85/2014 nu cere a se indica prevederi concrete în plan privind activitatea debitoarei de după reorganizare, de după ieşirea acesteia din procedura insolvenţei.

Consideră că judecătorul sindic nu îşi poate întemeia decizia luată prin raportare la ceea ce va face debitoarea după ce va ieşi din insolvenţă, întrucât nu prezintă niciun fel de relevanţă în cauză, dat fiind faptul că debitoarea odată ieşită din procedura insolvenţei va putea contracta noi finanţări, va putea accede la noi programe de capitalizare a acesteia, va deţine în continuare calitatea de membru al Cooperativei Agricole „(...)" (ceea ce ar facilita desfăşurarea unor activităţi specifice acestei Cooperative), va putea participa la noi forme de asociere, cum s-a întâmplat de altfel. (...) nu a deţinut de la constituire activele acesteia, ci acestea au fost dobândite ca urmare a activităţii sale, ca urmare a contractelor pe care acestea le-a încheiat, a programelor de finanţare la care a participat.

Altfel spus, în ceea ce priveşte capacitatea tehnico-financiară a debitoarei de a relua activitatea după perioada de reorganizare, legea insolvenţei nu impune anumiţi parametri pentru reinserţia societăţii în circuitul economic, tocmai pentru că, astfel cum a menţionat mai sus, scopul primordial al Legii insolvenţei este acela de a stinge creanţele născute anterior deschiderii procedurii. Astfel se asigură maximizarea gradului de valorificare a activelor, acordând o şansă debitorului de redresare iar votul pentru aprobarea planului este fundamentat pe criterii clare, cu asigurarea unui tratament egal între creditorii de acelaşi rang, a recunoaşterii priorităţilor comparative şi a acceptării unei decizii a majorităţii. După raţionamentul adoptat de către prima instanţă, concluzia nu ar fi decât una, şi anume cea potrivit căreia art. 133 alin. (5) lit. C din Legea nr. 85/2014 nu s-ar putea aplica niciodată, o astfel de interpretare ducând implicit la abrogarea articolului anterior invocat, lipsindu-1 de orice efect şi utilitate.

În acelaşi sens, arătă că, în măsura în care judecătorul sindic a avut neclarităţi, dubii cu privire la viabilitatea planului de reorganizare, acesta avea posibilitatea acordată de dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, respectiv înainte de confirmarea planului, avea posibilitatea de a solicita unui specialist să îşi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului.

Apreciază că în ipoteza în care un specialist şi-ar fi exprimat punctul de vedere în sensul imposibilităţii de realizare a planului de reorganizare, deşi acesta fusese elaborat de administratorul judiciar împreună cu administratorul special şi aprobat de către creditori, atunci hotărârea de deschidere a procedurii falimentului ar fi avut un fundament legal şi temeinic privitor la viabilitatea acestuia.

În condiţiile date, consideră că motivarea primei instanţe este una formală, ce excede cadrului normativ incident în cauză, respectiv art. 133 alin. (5) lit. C din Legea nr. 85/2014, motivare ce a făcut abstracţie de votul, de decizia majorităţii creditorilor înscrişi la masa credală.

În al doilea rând, contrar celor reţinute de judecătorul sindic, arătă că termenii de transmitere a patrimoniului nu au fost stabiliţi în mod arbitrar de administratorul judiciar, ci în plan este menţionată oferta fermă de cumpărare transmisă de societatea (...) (...) S.R.L., ofertă care a fost aprobată de către creditorii (...). Drept urmare, având în vedere că această măsură de reorganizare este prevăzută de lege şi a fost aprobată de creditori, nu se poate susţine că planul reprezintă o formă de eludare a dispoziţiilor art. 154 şi următoarele din Legea nr. 85/2014, că este lipsit de un fundament economic sănătos.

Planul de reorganizare propus este întemeiat pe dispoziţiile art. 135 alin. 5 lit. C din Legea nr. 85/2014 întrucât prevede transmiterea bunurilor averii debitorului către o persoană juridică constituită anterior confirmării planului. Art. 133 alin. 5 din Legea nr. 85/2014 prevede mai multe variante de valorificare integrală a bunurilor în perioada reorganizării judiciare. Diferenţa dintre aceste metode de valorificare şi procedura de faliment rezidă tocmai în faptul că urmare a implementării planului de reorganizare, gradul de recuperare a creanţelor este mai mare iar societatea este reintegrată în circuitul economic, pe când în cazul falimentului societatea va fi radiată.

Premisa prevăzută de lege pentru această măsură de realizare a planului este tocmai identificarea persoanei care va dobândi bunurile şi menţionarea expresă a cumpărătorului în cuprinsul planului de reorganizare.

Referitor la oferta formulată de (...) (...) SRL, arătă că în raportul de evaluare întocmit în procedura de insolvenţă, care nu a fost contestat de creditori, a fost determinată valoarea de piaţă a activelor ca fiind 4.090.448 lei, valoarea de lichidare egală cu 2.863.314 lei.

Preţul oferit de (...) (...) S.R.L. este de 4.600.000 lei, deci superior valorii de piaţă a activelor Societăţii, respectiv dublu faţă de valoarea de lichidare a activelor, acest aspect fiind un argument în plus pentru care se impune valorificarea activelor societăţii prin reorganizare, şi nu prin faliment.

În ceea ce priveşte motivarea judecătorului sindic privind existenţa a alte două oferte de cumpărare care nu ar fi fost luate în considerare la momentul întocmirii planului de reorganizare, aşa cum a arătat, acestea nu pot face obiectul vreunei discuţii sau aprobări la acest moment având în vedere faptul că au fost formulate după depunerea planului şi aprobarea acestuia de către creditori.

Oferta transmisă de către (...) (...) S.R.L., singura obţinută până la momentul întocmirii planului de reorganizare, a stat la baza propunerii de reorganizare, astfel cum aceasta a fost aprobată de către creditorii (...).

Orice altă ofertă pentru preluarea activelor în cadrul reorganizării ar putea fi adusă în discuţia creditorilor doar prin intermediul dispoziţiilor art. 139 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, respectiv cu ocazia unei eventuale modificări a planului, în ipoteza în care se va aprecia că aceste oferte asigură un grad mai mare de acoperire a creanţelor.

Această posibilitate, de a încerca ulterior confirmării planului de reorganizare, un transfer de active către o societate care depune o ofertă mai avantajoasă decât cea avută în vedere la momentul întocmirii planului, a fost practic blocată de către judecătorul sindic atunci când a dispus intrarea Societăţii în faliment, deşi avea cunoştinţă de existenţa acestui interes manifestat în vederea preluării unui activ viabil.

Referitor la motivarea instanţei de judecată potrivit cărora planul de reorganizare nu ar conţine un buget pentru perioada de observaţie sau de reorganizare şi că nu se realizează o analiză a perioadei de observaţie sub forma unei situaţii patrimoniale actualizate în evoluţie, un buget de venituri şi cheltuieli şi un flux de numerar prevăzut a se realiza, arătă că şi acestea sunt lipsite de temei.

Procedura insolvenţei a fost deschisă în data de 18 februarie 2016 iar planul de reorganizare a fost întocmit în luna martie 2017. Evoluţia situaţiei financiare aferentă perioadei de observaţie este redată în planul de reorganizare la paginile 30, 34 şi 38 unde au fost incluse datele contabile privind situaţia patrimonială conform bilanţului întocmit la 31 Decembrie 2016.

Bugetul pentru perioada de reorganizare şi fluxul de numerar prevăzut a se realiza sunt redate în Capitolul 8 al Planului de reorganizare (paginile 38 - 39) şi respectiv în Anexa 2 a Planului.

Concluzionând sub toate aspectele mai sus menţionate, arată ca planul de reorganizare propus respectă întocmai principiile prevăzute de art. 4 pct. 1, 2 şi 9 din Legea nr. 85/2014. Astfel, prin plan se asigură maximizarea gradului de valorificare a activelor, acordând o şansă debitorului de redresare, votul pentru aprobarea planului fiind fundamentat pe criterii clare, cu asigurarea unui tratament egal între creditorii de acelaşi rang, a recunoaşterii priorităţilor comparative şi a acceptării unei decizii suverane a majorităţii.

Prin întâmpinare, intimata Primăria Comunei (...) a solicitat admiterea apelului.

În motivare, arată că prin adresa nr. (...)/08.05.2017, Primăria comunei (...) a fost de acord cu planul de reorganizare propus de (...) SRL, cu condiţia ca planul de reorganizare care în mod formal este votat şi confirmat, să nu fie animat de scopul real şi indirect al celor care controlează procedura respectivă de modificare a creanţelor creditorilor. Planul de reorganizare poate să aibă aparent toate elementele obligatorii prevăzute de lege, însă cauza reală a acestuia să fie diminuarea substanţială a tuturor creanţelor înscrise la masa credală a debitorului.

Legea insolvenţei instituie obligativitatea ca prin planul de reorganizare să fie aplicat acelaşi tratament pentru fiecare creanţa din cadrul unei categorii distincte, cu excepţia cazului în care deţinătorul unei creanţe din categoria respectivă consimte un tratament mai puţin favorabil pentru creanţa sa. Aşadar, nerealizarea sau eşuarea unui plan confirmat de instanţă poate să ducă la modificarea masei credale şi fraudarea creditorilor, având în vedere că modificarea creanţelor creditorilor prin plan este ireversibilă, nefiind puţini cei care încearcă să se folosească în mod fraudulos de aceste breşe din dispoziţiile legale pentru a scăpa de datorii.

La data de 18.02.2017, prin adresa nr. (...) a comunicat administratorului (...) Ipurl cuantumul debitului restant actualizat, conform extrasului de rol nr. (...)/18.12.2017.

În concluzie, arată că susţine planul de reorganizare al SC (...) SRL, cu menţiunea obligativităţii debitoarei la achitarea integrală a tuturor creanţelor datorate bugetului local al comunei Apa.

În drept, intimata a invocat prevederile art. 205-208 Cod procedură civilă, prevederile Legii nr. 85 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare.

Examinând sentinţa apelată, raportat la motivele de apel invocate, Curtea a reţinut că apelul este nefondat.

O primă critică adusă hotărârii apelate vizează nesocotirea de către judecătorul-sindic a votării planului de către creditori, în condiţiile în care hotărârea adunării creditorilor prin care a fost aprobat planul de reorganizare nu a fost contestată. Această critică nu poate fi însuşită de instanţa de apel, având în vedere că, astfel cum rezultă din prevederile art. 139 alin. 1 din Legea 85/2014, cu ocazia confirmării unui plan de reorganizare, judecătorul-sindic verifică îndeplinirea mai multor condiţii, pe lângă cea privind acceptarea planului de către creditori fiind prevăzută la lit. F şi condiţia ca planul să respecte, din punct de vedere al legalităţii şi viabilităţii, prevederile art. 133.

La rândul său, art. 133 este sediul materiei în ceea ce priveşte cuprinsul unui plan de reorganizare, care trebuie să prevadă: 1. perspectivele de redresare, aspectele financiare şi manageriale; 2. programul de plată al creanţelor; 3. regulile de tratament a creanţelor; 4. măsurile adecvate de implementare a planului de reorganizare.

Analizând în ce măsură planul de reorganizare al debitoarei S.C. (...) S.R.L., propus de administratorul judiciar împreună cu administratorul special al debitoarei, respectă dispoziţiile amintite, din punctul de vedere al legalităţii şi viabilităţii sale, se impune examinarea principalelor sale prevederi. Astfel, planul prevede, ca strategie principală de reorganizare, transmiterea tuturor bunurilor averii debitorului către S.C. (...) (...) S.R.L. în condiţiile stipulate în oferta acesteia, respectiv în schimbul preţului de 4.600.000 lei, urmând ca în perioada reorganizării, să se distribuie suma de 4.090.448 lei, astfel: 290.000 lei în anul 1, 800.000 lei în anul 2 şi respectiv 3.000.448 lei în anul 3.

Potrivit planului, debitoarea, care a fost înfiinţată în anul 2006, are ca obiect principal de activitate cultivarea fructelor seminţoase şi sâmburoase, iar ca activităţi secundare, au fost autorizate: fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor de fermă şi creşterea păsărilor. Debitoarea deţine două active principale: fabrica de furaje (FNC – fabrica de nutreţuri combinate) şi ferma de pui constând în trei hale, din care a fost pusă în funcţiune doar ferma, societatea neavând finanţarea necesară pentru desfăşurarea activităţii în cadrul FNC-ului.

După cum în mod întemeiat a reţinut judecătorul-sindic, planul nu conţine nici o referire la redresarea activităţii debitoarei, ci prevede, ca unică modalitate de realizare a planului, transmiterea tuturor bunurilor debitoarei către un cumpărător deja identificat, în schimbul unui anumit preţ, eşalonat pe parcursul celor 3 ani de reorganizare. Transmiterea tuturor bunurilor debitoarei este reglementată de lege ca una dintre măsurile care pot fi luate pentru punerea în aplicare a planului, care, însă, trebuie să conţină perspectivele de redresare ale întreprinderii, care constituie nucleul planului de reorganizare.

Această primă parte a planului de reorganizare – perspectivele de reorganizare -  trebuie să răspundă scopului procedurii insolvenţei, enunţat de art. 2, în sensul că trebuie să se demonstreze că reorganizarea este posibilă prin prezentarea potenţialului de viabilitate economică. Perspectivele de redresare trebuie să justifice şi să motiveze creditorii să susţină planul de reorganizare în detrimentul variantei falimentului.

Această concluzie se desprinde şi din prevederile art. 5 pct. 54 din legea insolvenţei, conform căruia, planul de reorganizare poate să prevadă, nelimitativ, împreună sau separat, fie restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului, fie restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social, fie restrângerea activităţii prin lichidarea parţială sau totală a activului din averea debitorului.

Din interpretarea acestor prevederi, rezultă că, un plan de reorganizare nu poate prevederea încetarea totală a activităţii debitoarei, ci doar o restrângere de activitate, determinată de lichidarea ori transmiterea tuturor ori a unei părţi din bunurile societăţii. Or, în condiţiile în care planul de reorganizare al debitoarei S.C. (...) S.R.L. nu cuprinde nici o menţiune privind activitatea pe care o va desfăşura debitoarea pe parcursul celor trei ani de reorganizare, corelativ cu transmiterea tuturor bunurilor sale şi preluarea salariaţilor şi a contractelor sale de către cumpărător, este evident că avem de-a face tocmai cu încetarea activităţii acesteia, ceea ce este contrar înseşi premiselor noţiunii de „reorganizare” a societăţii care presupune, indiferent de măsurile pentru care s-a optat pentru punerea sa în aplicare, indicarea perspectivelor de redresare.

Aceste perspective de redresare nu presupun neapărat derularea aceleiaşi activităţi, în aceleaşi condiţii cu cele anterioare deschiderii procedurii insolvenţei, deoarece este posibilă şi o reprofilare a activităţii ori o restrângere a acesteia, însă ceea ce este esenţial este ca, planul să prevadă modul în care debitoarea va funcţiona ca agent economic pe parcursul celor trei ani de reorganizare. Acest fapt rezultă în mod indirect şi din prevederile art. 141 şi art. 143 din legea insolvenţei, care fac referire la „desfăşurarea activităţii” şi la „conducerea activităţii” debitoarei pe perioada reorganizării. Or, în cazul sistării activităţii societăţii, în situaţia unei simple vânzări a patrimoniului, dublată de transferul angajaţilor, misiunea judecătorului-sindic de acordarea a termenelor de control pentru verificarea îndeplinirii planului de reorganizare este inutilă şi lipsită de orice conţinut, câtă vreme acesta se rezumă la respectarea unui program de plăţi din partea unui terţ, iar nu la activitatea debitoarei.

Nu prezintă relevanţă, din perspectiva analizării unui plan de reorganizare, activitatea pe care debitoarea o va desfăşura după închiderea procedurii de reorganizare, ci esenţială este menţionarea activităţii ce va fi realizată pe parcursul reorganizării, raportat la posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, astfel cum prevede art. 133 alin. 1 din legea insolvenţei. 

Aşadar, deşi legea prevede, în mod incontestabil, transmiterea tuturor bunurilor debitoarei ca fiind una dintre măsurile posibile pentru punerea în aplicare a planului de reorganizare, menţionarea unei asemenea măsuri nu este suficientă pentru confirmarea unui plan de reorganizare, ci legalitatea şi viabilitatea planului sunt condiţionate de stipularea unor elemente concrete privitoare la continuarea ori redresarea activităţii societăţii, deoarece în caz contrar se realizează o simplă lichidare a averii, operaţiune care este specifică falimentului, iar nu reorganizării.

Pentru aceste motive, planul de reorganizare al societăţii S.C. (...) S.R.L. nu poate fi confirmat în forma în care a fost întocmit, neputându-se reţine în sprijinul confirmării acestuia nici invocarea principiului maximizării averii debitoarei. Acest principiu nu poate fi ridicat la rangul de principiu absolut, căci reorganizarea nu este o măsură care să poată fi luată în cazul oricărei societăţi comerciale, ci doar în măsura în care aceasta are perspective reale de redresare şi de reinserţie în activitatea comercială la finalul perioadei de reorganizare. Articolul 2 din legea insolvenţei prevede că procedura insolvenţei trebuie să se desfăşoare în scopul acoperirii pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a unei şanse de redresare a activităţii acestuia. Aşadar, simplul fapt că, prin reorganizare, creditorii ar primi mai mult decât în caz de faliment nu este o condiţie suficientă pentru confirmarea planului de reorganizare, ci acesta trebuie să prevadă şi perspectivele de redresare a activităţii debitoarei, transmiterea unei părţi ori a tuturor bunurilor societăţii fiind doar o măsură prin care se pune în aplicare planul de reorganizare.

În aceste condiţii, în contextul în care planului de reorganizare îi lipseşte una dintre indicaţiile obligatorii, referitoare la redresarea activităţii debitoarei, iar această lipsă constituie un impediment de a confirma planul de reorganizare, din perspectiva art. 139 alin. 1 lit. F,  devine superfluu a se mai analiza celelalte aspecte referitoare la conţinutul  dezavantajos pentru debitoare al ofertei cumpărătorului S.C. (...) (...) S.R.L., încălcarea principiului publicităţii şi transparenţei în ceea ce priveşte intenţia de valorificare a activelor debitoarei ori neluarea în considerare şi a celorlalte oferte de cumpărare la preţuri de transfer mult superioare ofertei acceptate creditori.

Raportat la considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost respins apelul ca nefondat şi menţinută ca legală şi temeinică sentinţa apelată.

Domenii speta

Spete similare