Prescripţia dreptului material la acţiune în despăgubiri pentru tragerea la răspundere civilă pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită ce constituie şi infracţiune.

Decizie 804 din 03.07.2018


Acţiunea civilă în despăgubiri ce are ca temei răspunderea civilă delictuală este supusă prescripţiei extinctive în termenul general de prescripţie de 3 ani de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi persoana care răspunde de ea în conformitate cu dispoziţiile art.2517 şi art. 2528 alin.1 Noul Cod civil.

De la regula generală menţionată legiuitorul a stabilit, potrivit art. 1394 Noul Cod civil, o excepţie pentru situaţia în care fapta ilicită cauzatoare de prejudicii întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.

În această situaţie textul art. 1394 prevede prelungirea termenului de prescripţie privind acţiunea civilă în despăgubiri până la momentul împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, astfel încât tragerea la răspundere civilă a persoanei vinovate pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită infracţiune poate avea loc în tot intervalul de timp în care persoana vinovată poate fi trasă la răspundere penală.

Prin sentinţa nr.33 din data de 07.02.2018, Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă prin întâmpinare.

A respins acţiunea formulată de reclamanţii CG, R(C)M şi  G(C)L în contradictoriu cu pârâta CPA.S prin SCARAVIGSA, astfel cum a fost precizată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a  reţinut următoarele:

La data de 19.09.2011 a avut loc un accident de circulație în care a fost implicat fratele reclamanților - Cerga Ion care se deplasa cu un vehicul cu tracțiune animală pe drumul DJ 561 A în direcția M, drum pe care circula și autoturismul condus de numitul PG care a intrat în coliziune cu căruța, iar în urma acestei coliziuni numitul CI a suferit multiple leziuni şi a decedat la data de 06.11.2011.

La data producerii accidentului autovehiculul condus de numitul PG era asigurat la pârâtă.

În cauză, fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu este reprezentată de accidentul de circulație având ca autor pe numitul PG, eveniment soldat cu decesul fratelui reclamanților, ce a avut loc la data de 06.11.2011.

Potrivit art. 2528 N.C.Civil ,,Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost pricinuită printr-o fapta ilicită începe de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea, iar conform art. 2517, termenul de prescripţie este de 3 ani.

Instanța a apreciat că termenul de prescripție a început să curgă de la data la care reclamanții au cunoscut existența pagubei și a persoanei răspunzătoare, respectiv de la data de 06.11.2011 când a avut loc decesul victimei accidentului de circulație, așa cum recunosc chiar reclamanții că dreptul material la acțiune s-a născut la data decesului fratelui lor. Or, în cauza de față, tribunalul a constatat că reclamanții au intentat acțiunea la data de 05.04.2017 cu mult peste acest termen, motiv pentru care a admis excepţia prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă şi a respins acţiunea ca fiind prescrisă.

Instanța a considerat că prorogarea termenului de prescripție conform art.1394 N.C.CIV operează numai în situația în care reclamanții nu ar fi avut posibilitatea să cunoască paguba și pe autorul accidentului răspunzător de decesul fratelui lor, întrucât aceștia au  avut cunoștință de existența acestor elemente ale răspunderii civile la data decesului victimei accidentului de circulație, respectiv la data de 06.11.2011.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii CG, R(C)M, G(C)L, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de apel, apelanţii au criticat soluţia tribunalului arătând că în mod greşit a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, dispoziţiile art. 2528 fiind aplicate eronat.

Au arătat apelanţii că termenul de prescripţie de 3 ani se aplică dacă legea nu dispune altfel, că art. 1394 Cod civil reglementează altfel în sensul că termenul de prescripţie se prorogă în cazul acţiunii în despăgubiri ce derivă dintr-o faptă penală şi că, având în vedere decizia penală nr. 140/24.02.2014 pronunţată în dosarul nr.2598/201/2013 prin care inculpatul Popescu Gheorghe a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. 2 Noul Cod penal, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani.

Apelanţii au precizat că, indiferent de data de la care se calculează acest termen, data decesului sau data întocmirii rechizitorului acţiunea lor a fost introdusă în termenul de prescripţie de 8 ani.

La data de 09.05.2018 intimata pârâtă CPAS prin SCARAVIGSA a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

În cuprinsul întâmpinării, intimata pârâtă a arătat că soluţia tribunalului este corectă având în vedere dispoziţiile art. 2500 alin.1, 2501 alin.1, 2512 alin.1, 2517 şi 2523 Cod civil, termenul de prescripţie de 3 ani care curge de la data decesului rudei reclamanţilor s-a împlinit, nefiind incidente cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripţiei.

Tot în întâmpinare intimata pârâtă a arătat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1394 Cod civil, deoarece pentru uciderea din culpă a rudei reclamanţilor a fost condamnat definitiv un terţ, fiind aplicabil termenul general de prescripţie de 3 ani.

La data de 23.05.2018 apelanţii reclamanţi CG, R(C)M, G(C)L au formulat răspuns la întâmpinare, invocând aplicarea dispoziţiilor art. 1394 Cod civil în sensul că prorogarea termenului de prescripţie profită victimei sau moştenitorilor acesteia şi, ca urmare, dreptul la acţiune în răspundere civilă este supus prescripţiei penale.

Analizând apelul prin prisma motivelor de apel invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat următoarele:

Acţiunea civilă în despăgubiri ce are ca temei răspunderea civilă delictuală este supusă prescripţiei extinctive în termenul general de prescripţie de 3 ani de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi persoana care răspunde de ea în conformitate cu dispoziţiile art.2517 şi art. 2528 alin.1 Noul Cod civil.

De la regula generală menţionată legiuitorul a stabilit, potrivit art. 1394 Noul Cod civil, o excepţie pentru situaţia în care fapta ilicită cauzatoare de prejudicii întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.

În această situaţie textul art. 1394 prevede prelungirea termenului de prescripţie privind acţiunea civilă în despăgubiri până la momentul împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, astfel încât tragerea la răspundere civilă a persoanei vinovate pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită infracţiune poate avea loc în tot intervalul de timp în care persoana vinovată poate fi trasă la răspundere penală.

Având în vedere decizia penală nr. 140/2014 pronunţată la data de 27.02.2014 din care rezultă reîncadrarea faptei săvârşite de inculpatul PG în infracţiunea prevăzută de art. 192 alin.2 Noul Cod penal, precum şi dispoziţiile art. 192 alin.2 din Noul Cod penal potrivit  cărora uciderea din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani coroborate cu dispoziţiile art. 154 alin. 1 lit. c potrivit cărora termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani, reiese că intervalul de timp în care persoana vinovată poate fi trasă la răspundere penală este de 8 ani.

Ca urmare, tragerea la răspundere civilă a persoanei vinovate pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită ce constituie şi infracţiunea prevăzută de art. 192 alin.2 din Noul Cod penal este de 8 ani.

În contextul arătat, atât victima, cât şi moştenitorii acesteia pot promova acţiunea în despăgubiri pentru tragerea la răspundere a persoanei vinovate sau a asiguratorului de răspundere civilă al acesteia din urmă în termenul de prescripţie de 8 ani.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 480 alin.3 Cod procedură civilă, întrucât prima instanţă a soluţionat procesul în considerarea excepţiei prescripţiei fără a intra în judecata fondului a anulat hotărârea apelată şi a reţinut cauza pentru evocarea fondului. A stabilit termen la data de 4 septembrie 2018.