Prescriptia dreptului material la actiune in litigiile privind achizitiile publice

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2019:185.000908

Dosar nr. .....

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA Nr. 908/2019

Şedinţa publică de la 10 Iunie 2019

Completul compus din:

PREŞEDINTE .....

Grefier ....

Pe rol, pronunţarea în cauza privind pe reclamanta ....., în contradictoriu cu pârâta ...., având ca obiect pretentii.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 05 iunie 2019, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, dată la care, instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea pentru azi, 10 iunie 2019, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA

 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. ...., reclamanta .....a chemat în judecată pe pârâta ....., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 166.030,19 de lei, din care suma de 34.475,56 lei diferenţa de valoare a parchetului – 472,50 m.p., născută din valoarea conform situaţiilor de lucrări şi valoarea recalculată, conform preţurilor facturilor din pv ANAF, sumă încasată necuvenit, şi suma de 131.554,63 de lei, diferenţă născută din valoarea, conform situaţiilor de lucrări şi valoarea recalculată conform preţurilor din pv ANAF, sumă încasată necuvenit, suma urmând a fi actualizată până la data plăţii efective, în funcţie de rata inflaţiei, cu cheltuieli de judecată.

La data de 20.11.2012, .... a încheiat contractul nr. ..., cu pârâta ...., în calitate de executant, pentru realizarea lucrării de investiţii cu obiectivul ”Construire sediu ..... cu regim de înălţime S+P+2E şi şarpantă peste corp existent parter”.

În temeiul contractului menţionat reclamanta .... a efectuat diverse plăţi către aceasta, în perioada 22.02.2016-25.03.2016 a fost efectuat un audit financiar al contului de execuţie al bugetului de stat pe anii 2014-2015 din partea Camerii de Conturi Dolj- Curtea de Conturi a României, în urma verificării specifice, au fost sesizate câteva deficienţe pe care reclamanta şi le a asumat şi luând măsurile necesare, a înlăturat o parte din acestea, în termenele stabilite de către auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi Dolj. Auditul efectuat reclamantei s-a finalizat cu întocmirea Raportului de audit financiar nr. ...., Procesului-verbal de constatare nr. .... şi ulterior Decizia nr. .....

Înscrisurile administrative menţionate cuprind detaliat pretenţia pe care o aveam faţă de ....., toate deficienţele cât şi justificarea sumei imputabile, ce formează obiectul cererii noastre.

Potrivit prevederilor legale cât şi ale articolului nr. 10.12 din Contractul de execuţie lucrări nr. ....., executantul se obligă de a despăgubi achizitorul atunci când sunt încălcate drepturi de proprietate a unor materiale încorporate în acestea, situaţie în care ne regăsim. Drept urmare reclamanta este îndreptăţită să solicite suma ce a fost acordată nelegal pârâtei.

De asemenea arată că ...... a îndeplinit şi procedura de conciliere directă prin înaintarea adresei nr. ..... şi nr. ...., prin care i se solicita pârâtei să returneze suma primită necuvenit, sumă identificată şi stabilită de auditorii Curţii de Conturi.

Pârâta nu s-a prezentat, nu a înţeles obligaţia care trebuie să o respecte şi să o îndeplinească.

În raport cu aceste dispoziţii consideră că pârâta nu a respectat obligaţiile contracţiile şi cele legale, datorând .... suma de 166030,19 lei, suma încasata nelegal, activitatea de executare a lucrării de către pârâtă a fost demonstrată ca fiind în unele aspecte ca nereală şi cu preţuri supraevaluate. Având în vedere cele invocate, consideră că pârâta datorează .... suma de 166.030,19 de lei încasată nelegal, sumă la care urmează a se calcula penalităţi de întârziere, rezultate din înmulţirea debitului cu procentul ratei dobânzii şi cu indicele de inflaţie pe fiecare zi de întârziere, conform O.U.G 13/2011, cu numărul de zile de întârziere, calculat de la data constatării debitului.

La data promovării prezentei acţiuni ..... nu a achitat suma încasată nelegal, solicită obligarea acesteia la plata sumei de 166030,19 de lei, către .....

Totodată arată că reclamanta .... a avut o cerere privind emiterea unei Ordonanţe de plată cu suma datorată şi menţionată, cerere ce a fost respinsă ca urmare a necesităţii administrării de probe care să stabilească cuantumul creanţei cât şi a penalităţilor, probe care sunt admisibile doar în procedura de drept comun. Astfel pentru o înţelegere clară a cauzei dedusă judecăţii, apreciem că este necesară o expertiză de specialitate. Suma de recuperat a fost calculată de către auditori publici externi care au avut în analiză o documentaţie consistentă, documentaţie care ar fi greoaie de administrat. Drept urmare un expert contabil poate identifica pretenţia avută de reclamantă, astfel suntem nevoiţi să să formulăm o cerere sub incidenţa dreptului comun.

Învederează că sumele rezultate din prezenta acţiune constituie venituri publice, motiv pentru care .... este scutită de taxa judiciară de timbru (art. 30 din O.U.G. nr. 80/26.06.2013 privind taxele judiciare de timbru).

În drept invocă dispoziţiile art. 25.2 din Contractul de execuţie lucrări nr. l17/2.11.2012 şi art. 194-204 din Codul de procedură civilă.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea administrării probelor cu: expertiză contabilă de specialitate; înscrisuri: contract de execuţie lucrări nr. .... raport de audit financiar nr. ....; proces-verbal de constatare nr. ....; decizia nr. ...., adresa nr. .... şi nr. ...., cu răspunsurile aferente formulate de către pârâtă, încheierea din data de ....

La data de 21.05.2018, pârâta ..... a depus întâmpinare, invocând excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, reclamanta fiind obligată la plata taxei de timbru în cuantum de 3320,6 lei, precum şi excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Craiova, în cauză fiind aplicabile prevederile legale în materia achiziţiilor publice în tot ceea ce priveşte încheierea, derularea, modificarea şi executarea acestuia, inclusiv în ceea ce priveşte eventualele litigii născute din executarea contractului, Tribunalul Dolj fiind competent să judece prezenta cauză.

A invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiuni, având în vedere că termenul de prescripţie aplicabil litigiilor ce au ca obiect pretenţii care rezultă din executarea contractelor este unul special de decădere, de 1 an, potrivit art. 11 din Legea 554/2004, şi începe să curgă de la data încălcării obligaţiilor contractuale. Fiind în prezenta unul litigiu de contencios administrativ, în cauza sunt aplicabile prevederile Legii nr. 101/2016, act normativ care, în privinţa termenului de promovare a cererii de chemare in judecata, în conformitate cu dispoziţiile art. 68 din actul normativ incident se completează Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În acest context, deşi la momentul introducerii acţiunii de către reclamanta art. 53 din Legea nr. 101/2016 era deja modificat, in sensul in care prevedea faptul ca pentru soluţionarea litigiilor născute din derularea contractelor de achiziţie publica nu este necesara parcurgerea unei proceduri prealabile, cu toate acestea, in opinia noastra termenul de prescripţie aplicabil litigiilor ce au ca obiect pretenţii care rezulta din executarea acestor contracte este unul special de decădere, de 1 an, astfel cum este reglementat la art. 11 din Legea nr. 554/2004, care începe sa curgă de la data încălcării obligaţiilor contractuale, in cazul litigiilor legate de executarea contractului.

Aceasta deoarece, Contractul de lucrări nr. ..... a fost încheiat in temeiul OUG nr. 34/2006, care califica in mod expres contractele de achiziţie publica drept contracte asimilate, conform legii, actului administrativ, relevante fiind prevederile art. 3 lit. f) din OUG nr. 34/2006, art. 2524, art. 2526 Cod civil.

Astfel, în speţă, având în vedere ca sumele solicitate la plata privesc situaţiile de lucrări din lunile iulie 2013, octombrie 2013 si decembrie 2013, rezultă că pentru fiecare dintre acestea termenul special de prescripţie a dreptului material la acţiune a expirat la 1 an de la emiterea fiecărei facturi aferente situaţiilor de lucrări. Prescrierea debitului principal are ca efect prescrierea accesoriilor, respectiv a penalităţilor calculate asupra acestuia.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii.

A arătat că între părţi a fost încheiat contractul de lucrări nr. .... pentru realizarea lucrări de investiţii cu obiectivul „construire sediu .....cu regim de înălţime S+P+2E şi şarpantă peste corp existent parter”, reclamanta efectuând diverse plăţi către pârâtă. Pentru întocmirea ofertei financiare, pârâta a precizat că a evaluat preţurile în funcţie de cotaţiile existente pe piaţa materialelor de construcţii în acea perioadă, sens în care în cauză sunt aplicabile prevederile art. 3 lit. t din OUG 34/2006, potrivit cărora propunerea financiară este definită ca fiind parte a ofertei ce cuprinde informaţiile cu privire la preţ, tarif, alte condiţii financiare şi comerciale corespunzătoare satisfacerii cerinţelor solicitate prin documentaţia de atribuire.

În cazul de faţă, preţul a fost peste pragul reglementat de OUG 34/2006 pentru a fi considerat neobişnuit de scăzut, existând obligaţia societăţii de a derula contractul de lucrări pe baza preţurilor ofertate, indiferent de valoarea ofertelor de la furnizorii materialelor puse în operă.

Pârâta a susţinut că a întocmit situaţiile de lucrări cu respectarea prevederilor ofertei financiare licitate şi a lucrărilor suplimentare aprobate în urma verificării şi însuşirii din punct de vedere cantitativ, calitativ şi valoric de reprezentanţii autorităţii contractante desemnaţi pentru monitorizarea investiţiei.

În drept, a invocat Legea 101/2016.

A solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi orice alte mijloace de probă utile soluţionării cauzei.

La data de 26.06.2018, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de intimată, prin întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 21.09.2018, instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Craiova, invocată de pârâtă, prin întâmpinare,  şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei invocate, amânând pronunţarea la data de 28.09.2018 pentru depunerea de concluzii scrise de către părţi.

La data de 24.09.2018, pârâta a depus concluzii scrise, iar la data de 27.09.2018, reclamanta a depus concluzii scrise.

Prin sentinţa civilă nr. 9359/28.09.2018, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj – Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Aşadar la baza pretenţiilor reclamantei stă contractul de execuţie lucrări nr. ....., contract încheiat în urma derulării unei proceduri de achiziţie publică în conformitate cu prevederile OUG 34/2006, în vigoare la data încheierii contractului.

Odată cu abrogarea OUG 34/2006 prin art. 238 din legea 98/2016 litigiile în materia atribuirii de contracte de achiziţie publică sunt soluţionate în conformitate cu prevederile legii 101/2016, care la art. 53 alin. 1 prevede competenţa expresă de soluţionare în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante. Astfel, sunt incidente dispoziţiile art. 95 punctul 1 din NCPC şi art. 53 alin.1 din legea 101/2016.

Ca urmare, potrivit art. 132 din NCPC, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare  a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj – Secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 14 noiembrie 2018, sub nr. ...., cu termen de judecată la data de 05 decembrie 2019.

La termenul de judecată din data de 05 decembrie 2018 apărătorul pârâtei a învederat că nu mai susţine excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, dar susţine excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare.

 Instanţa a unit excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, cu administrarea probatoriului, în baza art. 248 alin. 4 Cod procedură civilă.

La termenul de judecată din data de 13 martie 2019 instanţa a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor.

La data de 14 martie 2019 reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, stabilindu-se termen de judecată la data de 03 aprilie 2019.

Instanţa a dispus repetarea adresei către expert, raportul de expertiză fiind depus la data de 24 aprilie 2019 (filele 103-114). La data de 08 mai 2019 reclamanta a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, care au fost încuviinţate. Expertul a depus răspunsul la obiecţiuni la data de 28 mai 2019, fiind ataşat la filele 123-130 din dosar.

La termenul de judecată din data de 05 iunie 2019, instanţa a acordat cuvântul asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă în condiţiile art. 2.513 Cod civil, excepţie ce fusese unită cu administrarea probelor în şedinţa publică din data de 09.01.2019,  şi pe fondul cauzei.

Potrivit art. 248 alin. 1 Cod pr. civ., se va analiza cu precădere excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţie invocată prin întâmpinare de către pârâtă.

În fapt, instanţa reţine că prezenta acţiune are drept obiect solicitarea reclamantei .... de obligare a pârâtei .... la plata sumei de 166.030,19 lei, din care suma de 34.475,56 lei diferenţa de valoare a parchetului – 472,50 mp. dintre valoarea încasată de către pârâtă, conform situaţiilor de lucrări, şi valoarea recalculată, conform preţurilor facturilor din procesul-verbal ANAF, şi suma de 131.554,63 lei, diferenţă dintre valoarea încasată de către pârâtă, conform situaţiilor de lucrări, şi valoarea recalculată conform preţurilor din procesul-verbal ANAF, cu actualizări la data plăţii efective, în funcţie de rata inflaţiei.

La baza pretenţiilor reclamantei stă contractul de execuţie lucrări nr. ..., încheiat cu pârâta SC ...., în calitate de executant, pentru realizarea lucrării de investiţii cu obiectivul ,,Construire sediu .... cu regim de înălţime S+P+2E şi şarpantă peste corp existent parter”, contract încheiat în urma derulării unei proceduri de achiziţie publică în conformitate cu prevederile OUG 34/2006, în vigoare la data încheierii contractului.

La art. 6 din contract s-a prevăzut că durata contractului este de 5 luni calendaristice, începând de la data ordinului de începere a lucrărilor, emis în 3 zile de la semnarea contractului.

Aşa cum a arătat reclamanta în cuprinsul acţiunii, în temeiul contractului menţionat supra reclamanta .... a efectuat diverse plăţi către pârâtă, iar în perioada 22.02.2016 - 25.03.2016 a fost efectuat un audit financiar al contului de execuţie al bugetului de stat pe anii 2014  - 2015 din partea Camerei de Conturi Dolj - Curtea de Conturi a României, ce s-a finalizat cu întocmirea Raportului de audit financiar nr. ...., Procesului-verbal de constatare nr. .... şi Decizia nr. .....

Cât priveşte procedura de conciliere directă cu privire la pretenţiile pecuniare formulate, instanţa apreciază că adresa nr. .... (aflată la fila 16 din dosarul judecătoriei), invocată de către reclamantă, nu poate fi considerată a fi de natură a întrerupe termenul de prescripţie, în condiţiile în care prin aceasta reclamanta nu a făcut decât să solicite pârâtei să prezinte copii ale facturilor de aprovizionare, ca urmare a misiunii de audit financiar ce se desfăşura la sediul reclamantei, abia prin adresa nr. .... (anexată la filele 15 – 16 din dosarul judecătoriei) reclamanta comunicând pârâtei prejudiciul stabilit de auditorii Curţii de Conturi – Camera de Conturi Dolj, solicitând prezentarea reprezentanţilor pârâtei la sediul .... pentru recunoaşterea şi recuperarea sumelor pe care pârâta SC ..... le-ar fi primit necuvenit.

În cuprinsul adresei s-a menţionat că sumele solicitate reprezintă preţul supraevaluat introdus de către pârâtă prin situaţiile de plată din lunile iulie şi decembrie 2013 şi care a fost determinat prin comparare cu preţul de achiziţie al materialelor procurate de executant pe baza facturilor nr. .... şi nr. .... emise de diverşi furnizori, acestea fiind consemnate în procesul-verbal nr. ....., întocmit de ANAF – DGRFP Craiova la solicitarea Camerei de Conturi Dolj.

Faptul că sumele pretinse de către reclamantă  provin din situaţiile de plată din lunile iulie şi decembrie 2013 a fost confirmat şi prin raportul de expertiză întocmit în cauză (anexat la filele 103 – 111 şi 124 – 130 din dosar), iar în raport de aceste date, instanţa apreciază că, la data la care reclamanta a formulat solicitarea către pârâtă de punere în întârziere cu privire la prejudiciul constatat (adresa nr. .....), era împlinit termenul de prescripţie al dreptului material la acţiune. Astfel, spre deosebire de către pârâtă care considera că termenul de prescripţie este de un an, instanţa apreciază că termenul de prescripţie în care autoritatea reclamantă putea să solicite restituirea sumelor de bani plătite nelegal este de 3 ani de la efectuarea plăţii.

Este adevărat că acţiunea a fost formulată de către reclamantă în anul 2018, fiindu-i aplicabile reglementările Legii nr. 101 din 19 mai 2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, care la art. 69 alin. 2 prevede că ,,Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai contestaţiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare'', însă în materia prescripţiilor cu privire la sume provenite din contracte de achiziţie publică sunt aplicabile dispoziţiile generale din dreptul comun – Codul civil – şi nu dispoziţiile art. 11 din Lega 554/2004, în speţă nefiind vorba de vreun act administrativ.

Astfel, contractul încheiat de părţi şi executarea acestuia a avut loc sub imperiul OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii care la art. 297 prevedea că ,,În măsura în care prezenta ordonanţă de urgenţă nu prevede altfel, sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun'', astfel încât, raportat la perioada în care s-a produs prejudiciul (anul 2013) vor fi avute în vedere dispoziţiile Codului civil, ce a intrat în vigoare în data de 01.10.2011, art. 6 alin. 5 Cod civil menţionând că ,,Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare''.

Aşadar, termenul de prescripţie aplicabil se stabileşte în raport de legea sub imperiul căreia a început să curgă acest termen.

Contrar susţinerilor pârâtei, instanţa apreciază că prevederile Legii nr. 554/2004 nu puteau constitui dreptul comun în ceea ce priveşte termenul de prescripţie aplicabil acţiunilor având ca obiect executarea contractelor de achiziţie publică, având în vedere că acest act normativ reglementează acţiunile în anularea actelor administrative unilaterale sau a contractelor administrative, consacrând concepţia contenciosului subiectiv, astfel încât nu se poate susţine că OUG nr. 34/2006 se completează, în ceea ce priveşte termenul de prescripţie, cu prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, ci în speţă sunt aplicabile dormele Codului civil.

Raportul juridic născut născut prin efectul încheierii şi executării contractului dintre părţi rămâne supus legii sub care a fost creat, termenul de prescripţie fiind cel de 3 ani, prevăzut de art. 2.517 Cod civil, în condiţiile în care OUG 34/2006 nu prevedea un termen special de prescripţie sau de sesizare a insanţei de judecată.

Litigiul vizează executarea contractului de achiziţie publică, iar termenul de 3 ani de recuperare a pagubei începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiunea a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui, aşa cum dispune art. 2.523 Cod civil.

Faptul că aceasta a fost şi viziunea legiuitorului rezidă inclusiv din faptul că, începând cu data de 04.04.2018 au intrat în vigoare modificările şi completările operate prin OUG nr. 45/2018, art. 53 fiind completat cu alin. 8 care prevede că ,,Termenul de introducere a acţiunii este de 1 an de la naşterea dreptului pentru acţiunile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, respectiv de 3 ani de la naşterea dreptului pentru acţiunile privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor, dacă prin legi speciale nu se prevăd alte termene de prescripţie a dreptului material la acţiune raportat la obligaţiile legale sau contractuale încălcate (s.n.)''.

Aşadar, de lege lata, termenul de prescripţie pentru acţiunile ce vizează executarea unui contract de achiziţie publică este de 3 ani.

Acţiunea promovată de către reclamantă este o acţiune personală patrimonială, care poate fi intentată în termenele de prescripţie de drept comun, iar în cauză dreptul pretins de reclamantă a început să cel mai târziu la sfârşitul lunii decembrie 2013, dat fiind că suma solicitată reprezintă preţul considerat supraevaluat introdus de către pârâtă prin situaţiile de plată din lunile iulie şi decembrie 2013, astfel încât adresa nr. .... prin care reclamanta comunica pârâtei prejudiciul stabilit de auditorii Curţii de Conturi, solicitând pârâtei diferenţele de bani pe care le-ar fi primit necuvenit, şi cererea de chemare în judecată ce a fost introdusă la data de 10.05.2018 sunt demersuri efectuate peste termenul general de prescripţie de 3 ani, în contextul în care termenul de 3 ani de recuperare a pagubei începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiunea a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui, aşa cum dispune art. 2.523 Cod civil, acest moment fiind marcat de semnarea de către reprezentantul reclamantei a situaţiilor de plată din lunile iulie şi decembrie 2013 când avea posibilitatea verificării acestora în baza documentelor justificative privind preţul de achiziţie al materialelor.

 Faptul că reclamanta s-a adresat instanţei cu o cerere de emitere a ordonanţei de plată pentru suma în litigiu, înregistrată sub nr. de dosar .... pe rolul Tribunalului Dolj, nu este de natură a întrerupe termenul de prescripţie, dat fiind că a fost formulată după împlinirea acestuia.

Totodată, nici actele de control efectuate de Curtea de Conturi prin care s-a stabilit în sarcina instituţiei reclamante obligaţia de a acţiona pentru recuperarea unui prejudiciu rezultat în urma plăţii de către aceasta a unor sume de bani necuvenite nu marchează începutul termenului de prescripţie extinctivă a acţiunii pentru recuperarea acestui prejudiciu, chiar dacă acţiunea promovată de către reclamantă a fost rezultatul controlului efectuat de către Camera de Conturi Dolj.

Având în vedere că excepţia prescripţiei a fost invocată de către reclamantă prin întâmpinare, în conformitate cu dispoziţiile art. 2.513 Cod civil, instanţa constată că dreptul la acţiune al reclamantei s-a prescris.

Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 248 alin 1 Cod procedură civilă, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi va respinge acţiunea formulată de către reclamanta .... ca fiind prescris dreptul la acţiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta ..... în contradictoriu cu pârâta ....., ca fiind prescris dreptul material la acţiune.

Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul Dolj.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 10.06.2019.

Domenii speta

Spete similare