Fonduri europene. Prescripția dreptului de a stabili creanța bugetară.

Având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada că, până la această dată, Comisia Europeană a transmis declarația finală de închidere a Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, termenul de prescripție de 5 ani nu a început să curgă.

Decizia civilă nr. 945/15.10.2019

Prin Decizia civilă nr. 945/15.10.2019 Curtea de Apel Galați Secția Contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de către reclamantul P. Galați împotriva sentinței civile nr. 493 din 12.07.2019 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. ..../121/2018.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 18.10.2018, sub dosar nr. .../121/2018, reclamantul P. Galați, în contradictoriu cu pârâtul OIR POSDRU Regiunea Sud-Est, a solicitat anularea Deciziei nr. 222/24.04.2018 și a Procesului verbal nr. 1658/27.02.2018 emise de către pârât și restituirea sumei de 2.920,40 lei achitată cu OP nr. 866/2018. A solicitat și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 493/12.07.2019 a Tribunalului Galați a fost respinsă cererea de chemare de în judecată ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

„P. Galați, în calitate de Lider de parteneriat, a încheiat un Acord de parteneriat cu P. Giurgiu, în calitate de Partener 1 și cu P. Botoșani, în calitate de Partener 2, în vederea stabilirii condițiilor parteneriatului cu aceste entități pentru depunerea spre evaluare și ulterior implementare a proiectului cu titlu ”O societate în schimbare – Reintegrarea socială și profesională a deținuților” - Proiectul ID 52913 (f. 36-37).

Ulterior aprobării spre finanțare a Proiectului ID 52913, între Ministerul Muncii, Ministerul Familiei și Protecției Sociale, Direcția Generală Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial ”Dezvoltarea Resurselor Umane” (DG AM POSDRU), în calitate de autoritate de management pentru POSDRU și P. Galați, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanțare nr. POSDRU/96/6.2/S/52913, înregistrat la AM POSDRU sub nr. E7642/22.09.2010, aferent proiectului POSDRU/96/6.2/S/52913, cu titlul ”O societate în schimbare – Reintegrarea socială și profesională a deținuților” (f. 38-47).

Contractul de finanțare a avut ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea de Management pentru POSDRU pentru implementarea proiectului cu titlul ”O societate în schimbare – Reintegrarea socială și profesională a deținuților”, perioada de implementare de 36 luni fiind cuprinsă între 01.10.2010 – 30.09.2013, valoarea totală eligibilă a proiectului fiind estimată la suma de 19.170.458 lei, compusă din 17.171.011,81 lei finanțare nerambursabilă acordată de Fondul Social European (F.S.E.); 1.615.653,19 lei finanțare nerambursabilă acordată din bugetul național (B.S.); 383.793 lei contribuția eligibilă a beneficiarului.

Prin Actul adițional nr. 1, înregistrat la DG AM POSDRU sub nr. E8235/26.10.2010 (f. 48-49), s-a modificat Contractul de finanțare nr. POSDRU/96/6.2/S/52913, în sensul că, începând cu data de 26.10.2010, atribuțiile, competențele, drepturile și obligațiile sau angajamentele prevăzute în contractul de finanțare în sarcina DG AM POSDRU cu privire la modificările prin act adițional sau notificare, reziliere ulterioară a contractului de finanțare, precum și gestionarea implementării acestuia vor fi exercitate de către OIR POSDRU Regiunea Sud-Est, în conformitate cu Acordul de delegare de funcții, în numele și pe seama Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Direcția Generală Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial ”Dezvoltarea Resurselor Umane”.

În temeiul OUG nr. 66/2011, a contractului de finanțare și a Acordului de delegare, o echipă de control din cadrul OIR POSDRU Regiunea Sud-Est a procedat la efectuarea unei verificări documentare a cazului de suspiciune de neregulă înregistrat la OIR POSDRU Regiunea Sud-Est cu nr. 7579/27.07.2017, ce a avut la bază Nota Direcției Naționale Anticorupție din dosarul penal nr. 103/P/2013 înregistrată la DG PCU cu nr. 43288/21.07.2017 și la OIR POSDRU Regiunea Sud-Est cu nr. 7532/25.07.2017 (f. 50-78).

 Verificarea a fost finalizată prin Procesul-verbal nr. 1658/27.02.2018 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență privind proiectul POSDRU/96/6.2/S/52913, cu titlul ”O societate în schimbare – Reintegrarea socială și profesională a deținuților”, cod SMIS 22455 (f. 13-15), prin care s-a stabilit în sarcina debitorului Penitenciarul Galați o creanță bugetară rezultată din nereguli în cuantum de 2.920,40 lei din care: 2.566,26 lei contribuție din fonduri UE; 241,46 lei aferent bugetului de stat; 112,68 lei TVA.

Prin Decizia nr. 222/24.04.2018 (f. 7-10), a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamantul P. Galați împotriva Procesului-verbal nr. 1658/27.02.2018.

În drept, potrivit art. 45 alin. 1 din OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancționarea neregulilor apărute în obținerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, ”dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internațional prin emiterea declarației finale de închidere, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare”.

Având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada că până la această dată Comisia Europeană a transmis declarația finală de închidere a Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, termenul de prescripție de 5 ani nu a început să curgă, astfel încât susținerile reclamantului cu privire la intervenirea prescripției nu pot fi reținute.

Potrivit art. 2 alin. 1 din HG nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, ”pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. 3, art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. 2:

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanțare/decizia/ordinul de finanțare;

b) să fie însoțită de facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale şi comunitare”.

Prin art. 1 alin. 4 lit. d din HG nr. 759/2007 au fost definite costurile directe eligibile ca fiind ”costurile care pot fi atribuite unei anumite activități individuale din cadrul operațiunii şi pentru care poate fi demonstrată legătura cu activitatea în cauză”.

Conform art. 3 alin. 1 din Ordinul nr. 1117/2010 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecției Sociale pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013", ”pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ prevederile art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi următoarele condiții cu caracter specific:

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar de la data intrării în vigoare a contractului de finanțare/deciziei de finanțare, de la data menționată în contractul de finanțare/decizia de finanțare sau de la data de 1 ianuarie 2007 pentru proiectele retrospective;

b) să nu fi făcut obiectul altor finanțări din fonduri publice, cu excepția prevederilor art. 7 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

c) sunt rezonabile, justificate şi respectă principiile bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce privește economia şi eficiența”.

Potrivit art. 172 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 2.342/2002 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1.605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunității Europene, ”costurile eligibile sunt costurile suportate efectiv de beneficiarul unei subvenții, care îndeplinesc următoarele criterii:

a) sunt suportate pe durata acțiunii sau programului de lucru, cu excepția costurilor legate de rapoartele finale și certificatele de audit;

b) sunt indicate în bugetul general total estimat al acțiunii sau al programului de lucru;

c) sunt necesare pentru punerea în aplicare a acțiunii sau a programului de lucru care face obiectul subvenției;

d) nu pot fi identificate și verificate, în special fiind înregistrate în contabilitatea beneficiarului și stabilite în conformitate cu normele contabile aplicabile în țara în care este stabilit beneficiarul și cu practicile curente ale beneficiarului de contabilizare a costurilor

e) respectă cerințele legislației fiscale aplicabile;

f) sunt rezonabile, justificate și respectă cerințele bunei gestionări financiare, în special din punct de vedere al economiei și al eficienței”.

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul nu contestă situația de fapt reținută de către pârât dar apreciază că în mod neîntemeiat au fost stabilite ca fiind neeligibile cheltuielile din cererea de rambursare nr. 2 – pct. 2.4, cererea nr. 3 – pct. 3.1, cererea nr. 7 – pct. 7.2 și cererea nr. 10 – pct. 9.3 și pct. 9.4.

Cu privire la cererea de rambursare nr. 2 – pct. 2.4, instanța reține că aceasta privește achiziționarea de către P. Giurgiu de la SC D. SRL Botoșani de materiale de informare și promovare proiect, facturate prin factura nr. 110300429/30.03.2011.

Având în vedere, pe de o parte, că reclamantul nu a dezvoltat criticile de nelegalitate ale constatărilor reținute de către pârât față de această cerere de rambursare, ci a invocat numai intervenirea prescripției și, pe de altă parte că, din vizionarea DVD-ului cu documentele care au stat la baza cererii, a rezultat că valoarea contractată prin Contractul nr. 103754/25.03.2011 încheiat între P. Galați și SC D. SRL (respectiv 2.633 lei + 631,92 lei TVA) este mai mică decât valoarea facturată prin factura nr. 110300429/30.03.2011 (respectiv 2.720 lei + 652,80 lei TVA), în mod legal a apreciat OIR POSDRU Regiunea Sud-Est că este neeligibilă suma de 87 lei + 20,88 lei TVA față de prevederile legale mai sus menționate.

Cu privire la cererea de rambursare nr. 3 – pct. 3.1, instanța reține că aceasta privește serviciile de cazare, masă și coffee-break facturate de SC A.T. SRL pentru Complexul Hotelier S. – P.G. Galați, pentru perioada 21.09.2011 – 22.09.2011.

Din formularele de înregistrare participanți (rezervare cazare) și din ordinele de serviciu/deplasare și din confirmarea de participare la eveniment (vizionate pe DVD), a rezultat că nu toate cele 28 de persoane au beneficiat de două nopți de cazare, un număr de 7 persoane dintre acestea fiind cazate numai o noapte.

Cum din factura nr. 00059/23.09.2011 a rezultat că SC A.T. SRL a facturat 52 nopți de cazare în loc de 49 nopți, cu taxele și mesele aferente (21persoane x 2nopți = 42 nopți + 7 persoane x 1 noapte = 49 nopți), în mod fondat a apreciat pârâtul că suma de 808,20 lei + 91,80 lei TVA este neeligibilă reprezentând contravaloarea a 3 nopți de cazare și a taxelor și meselor aferente (cazare 3 nopți x 220 lei = 660 lei + 59,40 lei TVA; taxe: 3 nopți x 4,40 lei – 13,20 lei; 3 cine x 45 lei = 135 lei + 32,40 lei TVA).

 Nu se pot reține susținerile reclamantului potrivit cărora nu a cunoscut faptul că trei persoane vor pleca mai devreme, având în vedere faptul că, în calitate de Lider de parteneriat și organizator al evenimentului din perioada 21.09.2011 – 22.09.2011, trebuia să ia toate măsurile pentru respectarea prevederilor legale.

Cu privire la cererea de rambursare nr. 7 – pct. 7.2, instanța reține că aceasta privește achiziționarea de servicii de închiriere sală de conferințe și livrare de coffee-break pentru ”masa rotundă” din data de 22.11.2012 la Hotel G., servicii facturate de SC P. SRL cu facturile nr. 5810/22.11.2012 și nr. 5811/22.11.2012.

Din înscrisurile de pe DVD a rezultat că au fost comandate pentru acest eveniment 50 porții dejun bufet suedez în condițiile în care, din Tabelul nominal cu persoanele participante la ”masa rotundă” din data de 22.11.2012, a rezultat că sunt înregistrați 36 de participanți, astfel încât în mod legal a apreciat pârâtul că suma de 1.275,82 lei fără TVA este o cheltuială neeligibilă (14 prânzuri x 56,45 lei/persoană = 790,30 lei și 14 coffee-break x 17,34 lei/persoană x 2 =  485,22 lei).

Instanța nu poate reține susținerile reclamantului potrivit cărora cele 14 porții achitate în plus au fost ambalate și distribuite deținuților participanți la bursa locurilor de muncă din data de 23.11.2012, având în vedere faptul că facturarea de către SC P. SRL a avut loc pentru masa rotundă din data de 22.11.2012.

Instanța reține totodată că, pentru organizarea unui astfel de eveniment, la care nu se poate estima cu exactitate numărul de participanți, era necesară încheierea unui contract cu clauze clar definite, astfel încât plata să fie făcută în conformitate cu serviciile prestate și nu cu cele estimate.

 Cu privire la pct. 9.3 din cererea de rambursare nr. 10 care a privit achiziția unor servicii de cazare pentru perioada 11 – 12.09.2013 de către P. Giurgiu pentru participanții la conferința finală în regiunea Muntenia Sud, instanța reține că, deși au fost rezervate și plătite 8 camere, au fost ocupate doar 7, astfel încât în mod legal a apreciat pârâtul că suma de 322 lei (295,41 lei + 26,59 lei TVA) aferentă cazării unei persoane este o cheltuială neeligibilă.

Se reține totodată că reclamantul nu a dezvoltat motivele de nelegalitate cu privire la această cerere.

Cu privire la pct. 9.4 din cererea de rambursare nr. 10 care a privit achiziția de servicii de editare broșuri de către P. Giurgiu, instanța reține că, deși în formularul de ofertă din data de 18.09.2012 emis de către SC R.G. SRL, înregistrat la P. Giurgiu sub nr. 113627/18.09.2012 (vizualizat pe DVD), s-a indicat o valoare totală de 6.999 lei (fără TVA),  condițiile în care la pct. 4.7 formularul ”Solicitare ofertă de preț pentru achiziția de servicii de editare și tipărire broșuri” nr. 113277/12.09.2012 s-a prevăzut expres că ”prețul este ferm pentru perioada minimă de valabilitate a ofertei”, în Nota de evaluare a ofertelor și în factura nr. 2729/04.12.2012 emisă de SC R.G. SRL sunt trecute alte prețuri.

Drept urmare în mod legal a stabilit pârâtul suma de 372 lei (300 lei + 72 lei TVA), reprezentând diferența dintre valoarea facturată și valoarea ofertată, ca fiind sumă neeligibilă.

Față de cele menționate, instanța reține că creanța bugetară în sumă totală de 2.920,40 lei a fost legal stabilită în sarcina P. Galați.

Drept urmare, este nefondată și cererea reclamantului de restituire a sumei achitate.”

Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs P.  Galați, prin invocarea prevederilor art.488 alin.1 pct.6 şi 8 Cod procedură civilă, susținând că nu au fost respectate dispozițiile legale  pe de o parte, respectiv că sentința dată  nu respectă motivele de fapt şi de  pentru care a fost respinsă  cererea P. Galați.

În motivarea cererii a arătat faptul că judecând fondul cauzei Tribunalul Galați nici nu s-a pronunțat asupra neluării în discuție la emiterea deciziei 222/2018 a culpei lucrătorilor OIR POSDRU Sud Est Brăila cu trimitere la dispozițiile art.39 din OUG nr.66/2011, cu toate că în pagina 3 din sentința nr.493/2019 aliniat final se face o vagă trimitere la aceasta, motiv pentru solicită casarea sentinței atacate și rejudecând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, dispunând:

1. Anularea deciziei nr.222/24.04.2018, prin care s-a dispus imputarea sumei de 2.920,40 lei - cheltuieli afectate de nereguli, respectiv a procesului-verbal nr.1658/ 27.02.2018 emis de către OIR POSDRU Sud Est Brăila împotriva penitenciarului;

2. Returnarea de către OIR POSDRU Sud Est Brăila a suinei de 2.920,40 lei achitată cu OP nr.866/2018 de P. Galați, reprezentând totalul sumelor anterior menționate aferente deciziei a căror anulare o solicită;

3. Achitarea cheltuielilor de judecată pe care le va efectua cu prezenta acțiune.

În fapt:

a) Prin proiectul procesului verbal atacat din 14.02.2018, OIR POSDRU Brăila a comunicat P. Galați faptul că are de achitat suma fiind de 4.999,69 lei, iar în termen de 5 zile lucrătoare poate transmite punctul său de vedere.

P. Galați depune prin adresa nr. 28883/PGGL/22.02.2018 obiecțiunile împotriva proiectului de proces verbal, care se concretizează în emiterea de către OIR POSDRU Sud Est Brăila a procesului verbal nr.1658/27.02.2018, în sumă de 2.920,40 lei de plată în sarcina Penitenciarului Galați.

Pagina 3 din procesul-verbal nr.1658/27.02.2018, că suma de 2.079,29 lei a fost eroare a echipei de control cu toate că la data întocmirii proiectului de proces-verbal în posesia OIR Brăila se aflau toate documentele ce dovedeau că banii au fost cheltuiți în mod corect de către P. Galați și partenerii Giurgiu și Botoșani.

P. Galați depune prin adresa nr.30905/PGGL/29.03.2018 contestație împotriva procesului-verbal nr. 1658/27.02.2018, care este soluționată tot de către OIR Brăila prin decizia nr.222/24.04.2018 - respinge în totalitate contestația formulată de Penitenciarul Galați.

În vederea evitării blocării conturilor unității și a plății de majorări de întârziere, P. Galați a achitat suma de 2.920,40 lei, însă Trezoreria Galați nu a putut admite la plată ordinul de plată nr.713/30.03.2018 deoarece nu corespundeau datele de identificare transmise de OIR POSDRU Brăila prin adresa nr.1792/02.03.2018 aferentei contului unde trebuia efectuată plata.

Pe calea excepției, P. Galați a invocat:

1) Excepția prescripției dreptului de a solicita sume bănești după trecerea termenului general de 3 ani de la data efectuării cheltuielilor, respectiv de a emite decizia nr.222/2018 și procesul verbal nr. 1658/2018.

Tribunalul Galați a apreciat la termenul din 26.06.2019 că această excepție este o apărare pe fond, însă aceasta nu era o apărare pe fondul cauzei ci o veritabilă excepție ce trebuia soluționată cu precădere conform dispozițiilor art.248 alin. 1 din C.proc.civ.

De asemenea, apreciază ca nelegală afirmația din pag.9 a sentinței nr.493/2019 citează - „...reclamanta nu a făcut dovada curgerii termenului de prescripție de 5 ani...", fiind încălcate dispozițiile art.249 și următoarele din C.proc.civ., deoarece am prezentat legislația aplicabilă speței privind termenul de prescripție, iar dacă s-ar admite că se impune așteptarea unei comunicări din partea Comisiei Europene cu privire la data de la care curge termenul de prescripție de 5 ani aferent POSDRU 2007-2013, aceasta ar echivala cu o nelegalitate a prevederilor art.45 alin.1 din OUG nr.66/2011 prin încălcarea Constituției şi normelor europene aplicabile, precum şi a legislației naționale anterior menționate în general, motiv pentru care invocă excepția neconstituționalității acestui termen de prescripție prevăzut de art.45 (1) din OUG nr.66/2011 solicitând sesizarea Curții Constituționale și suspendarea cauzei până la momentul pronunțării unei decizii referitoare la această excepție de neconstituționalitate invocată de către Penitenciarul Galați.

În continuare recurentul a reluat criticile formulate prin cererea de chemare în judecată, critici referitoare la actul administrativ atacat.

Față de cele anterior menționate, solicită casarea sentinței atacate și rejudecând să admiterea acțiunii așa cum a fost formulată

În termen legal O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud – Est a formulat întâmpinare.

I.Pe cale de excepție invocă nulitatea recursului, admiterea în raport cu dispozițiile art. 486 alin. l lit. d cu cele ale art. 489 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. l lit. d din Codul de procedură civilă recursul trebuie sa cuprindă motivele de nelegalitate şi dezvoltarea acestora, învederând că a motiva un recurs înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre cele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat. Nu orice nemulțumire a unei părți cu privire la soluția pronunțată poate constitui motiv de recurs, instanța fiind ținută să examineze numai acele critici privitoare la decizia atacată care pot fi încadrate în prevederile dispozițiilor menționate.

Însă recurenta nu face altceva decât să reia aceleași argumente (copy- paste) prezentate pe larg cu ocazia cererii introductive de instanța, omițând însă că recursul nu are caracter devolutiv.

Astfel raportat la recursul formulat în cauză se poate observa cu ușurința că recurenta pur şi simplu reiterează aceleași aspecte, chiar cuvânt cu cuvânt, solicitând analizarea cererii de chemare în judecată în paralel cu ''motivele de casare".

Prin urmare, motivele de recurs trebuie să vizeze critica hotărârii judecătorești atacate, iar nu doar reiterarea susținerilor părții cu privire la situația de fapt ori probatoriul administrat de la judecata în instanța de prim control judiciar devolutiv, cum este cazul în speță.

În cauză, susținerile recurentei prezentate drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de fond, dar care deja și-au primit o rezolvare prin hotărârea atacată, recurenta.

În consecință, prin prisma celor expuse mai sus, devine incidentă sancțiunea anularii recursului formulat în prezenta cauză, sancțiune prevăzută de dispozițiile art. 489 C.proc.civ., drept pentru care solicitam onoratei instanțe respingerea recursului ca fiind nul.

Soluția primei instanțe, criticată prin cererea de recurs, îndeplinește toate condițiile de legalitate, în cauză nefiind incident niciun motiv de nelegalitate din cele prevăzute de art.488 C.proc.civ., impunându-se respingerea cererii de recurs.

Judecătorul fondului a indicat situația de fapt pe baza probelor administrate, precum și motivele pe care și-a întemeiat soluția, raționamentul urmat fiind expus clar și logic, în mod temeinic şi legal resping cererea reclamantei ca neîntemeiată.

În privința solicitării recurentei privind invocarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. l şi art. 50 din OUG nr. 66/2011 solicită respingerea acestei excepții ca inadmisibilă, această excepție fiind motivată formal.

În susținerea excepției de neconstituționalitate a art. 45 alin. l din OUG 66/2011 recurenta motivează că la fondul cauzei a prezentat legislația aplicabilă speței privind termenul de prescripție, iar în privința neconstituționalității dispozițiilor art. 50 din OUG 66/2011 recurenta motivează că nu poate exista o imparțialitate din partea comisiei de soluționare a contestațiilor depuse de P. Galați.

În raport de considerentele mai sus expuse, solicită a se constata că toate criticile recurentei privind nelegalitatea sentinței civile recurate sunt nefondate, urmând a respinge cererea de recurs.

La termenul de judecată din data de  15 octombrie 2019  instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, precum şi excepția nulității recursului  apreciind că motivele invocate pot fi încadrate în prevederile art.488 alin.1 pct.8 din codul de procedură civilă.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că prima instanță, examinând legalitatea actului administrativ atacat, Decizia 222/24.04.2018 şi a procesul verbal nr.1658/27.02.2018, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.

Analizând criticile formulate de recurentă cu privire la modul de soluționarea a excepției  prescripției dreptului  de a solicita sume  de bani  după data trecerii termenului general de 3 ani de la data  efectuării cheltuielilor, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.

În mod corect, instanța de fond, raportându-se la prevederile art. 45 alin.1 din OUG 66/2011 privind  prevenirea, constatarea şi sancționarea neregulilor apărute în obținerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora a considerat că actul administrativ privește  o creanță bugetară care se prescrie în termen de 5 ani  de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului  comunicată oficial de Comisia Europeană. În lipsa unei comunicări a declarației finale de închidere a programului  în mod corect s-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada împlinirii termenului de prescripție.

În ceea ce privește celelalte susțineri ale recurentei , Curtea constată că  acestea nu sunt critici raportate la sentința recurată ci doar o reluare a motivelor acțiunii inițiale în privința cărora prima instanță s-a pronunțat.

Simpla nemulțumire a părții  în privința hotărârii pronunțate nu este suficientă, partea nemulțumită de soluția pe care o atacă fiind ținută a-şi conforma conduita procesuală la prevederile art.488 Cod procedură civilă, fiind astfel îndrituită la a susține numai critici  de nelegalitate  care se încadrează sau care  pot fi încadrate  în tezele instituite prin textul invocat, prin care să combată argumentele expuse  de instanță prin considerentele sentinței recurate. În condițiile în care nu s-au formulat de către recurent critici privitoare la considerentele primei instanțe, cererea de chemare în judecată nu poate fi analizată din nou în recurs, cu atât mai mult cu cât se referă la chestiuni de fapt analizate de prima instanță.

Toate considerentele expuse converg către concluzia că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanța de fond reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Domenii speta

Spete similare