Mandat european de arestare. Întreruperea cursului prescriptiei executarii pedepsei.

Mandat european de arestare. Întreruperea cursului prescriptiei executarii pedepsei.

Potrivit art.422 Cod procedura penala, pe baza mandatului de executare a pedepsei închisorii judecatorul delegat la Serviciul de executari penale din cadrul Judecatoriei Arad a procedat la emiterea mandatului european de arestate. În baza acestui mandat european de arestare a avut loc arestarea recurentului în Slovenia. În aceasta situatie nu se poate pretinde ca momentul încarcerarii provizorii nu corespunde momentului începerii executarii pedepsei, neexistând alt motiv de depunere în închisoare decât acela al predarii celui condamnat catre statul de executare, respectiv România.

 decizia penala nr. 246/13.05.2010 pronuntata în dosar nr. 477/55/2010

Prin sentinta penala nr. 505 din 9 martie 2010 pronuntata de Judecatoria Arad în dosar nr.477/55/2010, în baza art. 461 lit. d cu referire la art. 419 Cod procedura penala s-a respins sesizarea judecatorului delegat cu executari penale din cadrul judecatoriei Arad în ceea ce priveste pedeapsa constatarea prescriptiei pedepsei de 10 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1677/2003 a Judecatoriei Arad condamnatului S C. În baza art. 192 al. 3 Cod procedura penala  cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina acestuia.

Pentru a hotarî astfel prima instanta a retinut urmatoarele:

 Prin sentinta penala nr. 1677/2003 a Judecatoriei Arad ramasa definitiva prin decizia penala nr. 608/2003 a Tribunalului Arad si decizia penala nr. 218/R/04 a Curtii de Apel Timisoara a fost condamnat numitul S. C. la o pedeapsa de 10 luni închisoare. Împotriva acestuia s-a emis mandatul de executare al pedepsei nr. 2112/2003 din 24.03.2004.

În baza acestui mandat s-a emis mandatul de urmarire internationala si mandatul european de arestare, condamnatul fiind arestat de autoritatile judiciare din Slovenia la data de 10.08.2008 în vederea predarii catre România. A fost eliberat la 12.08.2008 întrucât s-a considerat de catre autoritatile din Slovenia ca extradarea nu este admisibila lipsind conditia dublei incriminari respectiv fapta pentru care se cere extradarea nu este pedepsita conform codului penal sloven.

Aceasta arestare în Slovenia a condamnatului reprezinta o întrerupere a cursului prescriptiei executarii pedepsei potrivit art. 127 Cod penal .

Prin urmare termenul de prescriptie a executarii pedepsei care este de 5 ani si 10 luni conform art. 126 al. 1 lit. b Cod penal  nu este împlinit în cauza.

Împotriva sentintei sus mentionate a declarat recurs condamnatul. Prin motivele de recurs cât si prin concluziile depuse, recurentul a criticat hotarârea primei instante pentru nelegalitatea, respectiv nelegala sa citare si în aceasta cauza aratând ca prima instanta nu l-a citat de la indicând ca el are domiciliul în Italia si împrejurarea ca în mod gresit s-a retinut întreruperea cursului prescriptiei în conditiile în care retinerea sa a fost efectuata doar pentru ca figura în SIS, aceasta neputând fi interpretata ca si întrerupere a cursului prescriptiei.

Totodata, recurentul a criticat si hotarârea prin care s-a dispus condamnarea sa  sustinând ca a fost judecat fara a fi prezent în instanta, fara a se respecta procedura de citare, pentru ca a trecut fraudulos frontiera României în conditiile în care era deja stabilit în Italia. Critica petentului a mai vizat împrejurarea ca hotarârea primei instante prin care s-a dispus condamnarea sa nu a ramas definitiva întrucât aceasta nu i s-a comunicat

Examinând recursul declarat în cadrul dat de dispozitiile art.38514 Cod procedura penala prin prisma motivelor invocate dar si din oficiu conform art.3856 alin.3 Cod procedura penala tribunalul constata ca recursul este nefondat.

Cu privire la cazul de casare prevazut de art. 3859 pct. 21 Cod procedura penala  când judecata în prima instanta a avut loc fara citarea legala a unei parti, sau care, legal citata, a fost în imposibilitate de a se prezenta si de a înstiinta despre aceasta imposibilitate:

Critica recurentului a vizat nelegala sa citare aratând ca domiciliaza în Italia dar nu a precizat în motivele de recurs care este adresa sa si nici la ce adresa ar fi trebuit, în opinia sa, sa se efectueze citarea.

Tribunalul retine ca citarea si procedura de judecata a contestatiei la executare sunt reglementate de art.460 Cod procedura penala si urmatoarele. Astfel, conform art.460 Cod procedura penala „Când rezolvarea situatiilor reglementate în prezentul titlu este data în competenta instantei de executare, presedintele dispune citarea partilor interesate si ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu, în cazurile prevazute în art. 171.Condamnatul arestat este adus la judecata”.

Conform art.177 Cod procedura penala citarea se efectueaza la adresa la care locuieste persoana.

În cauza, citarea contestatorului s-a efectuat la domiciliul cunoscut, dovada de îndeplinire a procedurii de citare fiind semnata de o ruda a contestatorului (domnul SH). Încalcarea dispozitiilor relative la citare, nefiind prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, poate fi invocata numai de catre partea în favoarea careia au fost instituite aceste dispozitii si numai daca acesteia i s-a cauzat o vatamare. Or, în cauza, împrejurarea ca domnul SC a cunoscut despre desfasurarea judecarii acestei cauze a rezultat din faptul ca doi avocati s-au prezentat pentru studiul acestui dosar si totodata fiindu-i comunicata copia dispozitivului hotarârii, la acelasi domiciliu ca si cel de citare, contestatorul a declarat în termen recurs. În conditiile în care scopul citarii este acela ca partea sa cunoasca despre desfasurarea unui proces aspect ce nu a fost negat de recurent, motivul de recurs invocat este neîntemeiat.

Cu privire la critica recurentului privind gresita retinere a întreruperii cursului prescriptie:

Recurentul a sustinut ca în mod gresit prima instanta a retinut ca s-a  întrerupt cursul prescriptiei executarii pedepsei în conditiile în care retinerea sa a fost efectuata doar pentru ca figura în SIS, aceasta, în opinia sa, neputând fi interpretata ca si întrerupere a cursului prescriptiei.

Prima instanta a aratat ca arestarea în Slovenia a condamnatului, în baza mandatului european de arestare, reprezinta o întrerupere a cursului prescriptiei executarii pedepsei potrivit art. 127 Cod penal.

Tribunalul constata ca, în cauza, cauzele generale de întrerupere a cursului prescriptiei executarii pedepsei sunt prevazute de art. 127 Cod penal, ele fiind: - începerea executarii pedepsei; - savârsirea din nou a unei infractiuni; - sustragerea de la executarea dupa începerea executarii.

Totodata potrivit art.422 Cod procedura penala, pe baza mandatului de executare a pedepsei închisorii judecatorul delegat la Serviciul de executari penale din cadrul Judecatoriei Arad a procedat la emiterea mandatului european de arestate. În baza acestui mandat european de arestare a avut loc arestarea recurentului în Slovenia. În aceasta situatie nu se poate pretinde ca momentul încarcerarii provizorii nu corespunde momentului începerii executarii pedepsei, neexistând alt motiv de depunere în închisoare decât acela al predarii celui condamnat catre statul de executare, respectiv România. În speta, daca ar fi fost îndeplinita conditia dublei incriminari si s-ar fi realizat predarea, evident ca s-ar fi dedus perioada executata în Slovenia, prin urmare nu se poate sustine ca nu ne aflam în situatia începerii executarii pedepsei, ca motiv de întrerupere a termenului de prescriptie. Pentru aceste motive tribunalul constata ca prima instanta în mod legal a apreciat ca exista o cauza ce a întrerupt cursul prescriptiei motiv pentru care sustinerea recurentului este neîntemeiata.

Cu privire la critica petentului privind sustinerea ca s-a pus în executare o hotarâre nedefinitiva:

Tribunalul constata ca recurentul a invocat împrejurarea ca s-a pus în executare o hotarâre nedefinitiva sustinând ca hotarârea primei instante prin care s-a dispus condamnarea sa, respectiv sentinta penala nr 1677/15.09.2003 a Judecatoriei Arad nu i-a fost comunicata.

 Institutia comunicarii hotarârii este reglementata de art. 360 Cod procedura penala, text de lege conform caruia  „(1) Copii de pe dispozitivul hotarârii se comunica partilor care au lipsit atât la judecata, cât si la pronuntare”.

În cauza tribunalul constata ca domnul Sa fost citat la domiciliul sau din C. nr. 778, jud. G, si întrucât acesta a lipsit atât la judecata cât si la pronuntare, dispozitivul sentintei de condamnare nr. 1677/15.09.2003 a Judecatoriei Arad i-a fost comunicat la acelasi domiciliu, semnând de primire doamna SG, ruda cu inculpatul. De altfel, domnul S a cunoscut despre desfasurarea procesului acesta declarând recurs împotriva deciziei penale nr. 608/A/13.11.2003 a Tribunalului Arad prin care a fost modificata sentinta sus mentionata, recurs ce a fost respins prin 218/R/15.03.2004.  Retinând ca sustinerile sunt neîntemeiate tribunalul constata ca si pentru acest motiv recursul este nefondat.

Cu privire la critica privind netemenicia hotarârii de condamnare:

Recurentul a criticat sentinta penala nr. 1677/15.09.2003 a Judecatoriei Arad aratând ca în mod gresit s-a dispus condamnarea sa întrucât  la data trecerii ilegale a frontierei el era deja stabilit în Italia.

Tribunalul retine ca ceea ce caracterizeaza contestatia la executare este faptul ca nu mai repune în discutie nici vinovatia condamnatului si nici o individualizare noua a raspunderii penale si a pedepsei, cu exceptia cazurilor de aplicare obligatorie sau facultativa a legii penale mai favorabile sau de contopire a mai multor pedepse. În rest pedeapsa stabilita si eventualul spor aplicat, o data cu ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare, dobândesc autoritate de lucru judecat si nu mai pot fi modificate, întrucât nu se mai poate pune în discutie fondul cauzei si reanaliza raspunderea penala a condamnatului ori încadrarea juridica data faptei pe care acesta a savârsit-o. Fata de aceste considerente critica este neîntemeiata, prima instanta neputând în aceasta procedura sa analizeze starea de fapt ce a facut obiectul actului de sesizare în dosar nr. 9055/2003 al Judecatoriei Arad, întrucât domnul S era deja condamnat printr-o hotarâre definitiva, acesta beneficiind la momentul judecarii sale de toate caile de atac ordinare, astfel ca recursul urmeaza a fi respins si pentru acest motiv.

Retinând ca hotarârea supusa recursului respecta toate conditiile de legalitate si temeinicie iar criticile aduse sunt neîntemeiate, instanta în baza art.38515 alin. 1 lit. b) Cod procedura penala va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – SC-  împotriva sentintei penale nr. 505/09.03.2010 a Judecatoriei Arad si în consecinta va mentine hotarârea atacata.

Întrucât recursul urmeaza a fi respins, în baza art. 192 alin.2 Cod procedura penala recurentul va fi obligat la plata catre stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

Domenii speta

Spete similare