CIVIL.Prescripţie achizitivă. Terenuri care fac obiectul legilor de reconstituire

Decizie 26 din 12.03.2014


 Prescripţie achizitivă. Terenuri care fac obiectul legilor de reconstituire a

dreptului de proprietate privată.

Prin sentinţa civilă nr. 1524/20.09.2013, pronunţată de Judecătoria Râmnicu-Sărat în dosarul nr...../287/2013, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea civilă, având ca obiect uzucapiune, formulată de reclamantul....., în contradictoriu cu pârâţii Comuna ......prin Primar, ............

5.2. În considerentele acestei sentinţe civile s-au reţinut următoarele:

Prin titlul de proprietate nr.22900/58/4.02.1998, autorilor comuni ai reclamantului  şi pârâţilor  din proces, .....(decedat la data de 25.11.2004) şi ........(decedată la data de 16.11.2004), li s-au reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţelor de teren extravilan şi intravilan de 4 ha şi 7900  mp.

Pe rolul instanţei de judecată se află  înregistrată acţiunea de partaj succesoral  sub nr. ....../287/2013, formulată de către reclamantul......., în contradictoriu cu pârâţii...........

„Acţiunea civilă exprima posibilitatea pe care o are reclamantul de a obţine  recunoaşterea sau realizarea dreptului său  prin constrângerea  judiciară a pârâtului”.

În speţă, reclamantul solicită realizarea unui drept  în contradictoriu cu pârâţii,  „însă drept comun atât a acestuia cât şi celor din urmă”.

Faţă de această situaţie de fapt, s-a apreciat de judecătorie că nu  sunt întrunite condiţiile  acţiunii civile, aceasta urmând a  fi respinsă ca inadmisibilă.

D) Apelul promovat în pricină de către reclamant împotriva sentinţei nr. 1524/2013

6.1. Împotriva acestei sentinţe civile, cu respectarea termenului legal, reclamantul ...........a declarat apel, înregistrat la instanţa a cărei hotărâre se atacă la data de 08.11.2013 (data poştei 7.11.2013).

S-a solicitat ca, în urma admiterii apelului, în baza art. 480 alin. 2 C.proc.civ., să se anuleze hotărârea atacată şi să se trimită cauza spre rejudecare instanţei de fond, „întrucât aceasta nu a intrat în judecarea fondului cauzei”.

6.2. În motivarea apelului, s-a susţinut, în esenţă, că sentinţa apelată este nelegală şi netemeinică, că, prin acţiunea formulată în cauză, reclamantul a cerut a se constata că autorii ..........(decedaţi) au stăpânit mai mult de 30 ani suprafaţa de teren de 229 mp, din care 154 mp categoria curţi-construcţii şi 75 mp categoria arabil-sat, că, în această perioadă, autorii amintiţi au stăpânit terenul „în fapt şi în drept”, fără a le fi tulburată proprietatea de alte persoane sau instituţii publice, că dispozitivul sentinţei atacate „nu este susţinut de considerentele sentinţei”, că, de asemenea, „instanţa de judecată a interpretat greşit actul dedus judecăţii, dând o interpretare eronată a celor solicitate”, că trebuie constatat că obiectul acţiunii îl formează uzucapiunea referitor la suprafaţa de teren de 229 mp găsită în plus de către expertul desemnat în dosarul nr. ......./287/2013 având ca obiect partaj succesoral, că, prin întâmpinările formulate, pârâţii chemaţi în judecată au achiesat la acţiunea formulată, precum şi că, prin acţiunea introdusă, reclamantul a urmărit ca instanţa să constate intervenită prescripţia achizitivă asupra suprafeţei de teren de 229 mp, pentru ca aceasta să fie adusă la masa de partaj

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de apel şi cu dispoziţiile relevante ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (C.proc.civ.), Tribunalul reţine următoarele:

II) Considerentele reţinute de Tribunal în fundamentarea soluţiei adoptate în cauză

8. Trebuie observat, în primul rând, că, în speţă, este aplicabil Codul de procedură civilă, respectiv Legea nr. 134/2010, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012.

Este necesar a se concluziona astfel:

- ţinând seama de faptul că, din menţiunile existente pe rezoluţia de primire a cererii de chemare în judecată (fila 1-dosar judecătorie), rezultă că aceasta a fost înregistrată la data de 13.06.2013;

- având în vedere că acest act normativ, potrivit art. 81 din Legea nr. 76/2012, a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013;

- şi luând în considerare că, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, „Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”, iar, potrivit art. 192 alin. 2 C.proc.civ.,  „Procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, în condiţiile legii”.

9. Apoi, în al doilea rând, se impune reliefat că, prin cererea de chemare în judecată care formează obiectul prezentei pricini, reclamantul........, în contradictoriu cu pârâţii Comuna ......prin Primar,............, a solicitat să se constate că defuncţii........., autorii comuni ai reclamantului şi ai pârâţilor-persoane fizice, au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 229 mp -din care 154 mp categoria  curţi construcţii  şi 75 mp categoria arabil sat-, aferente imobilului casă de locuit, situat în satul .....comuna .....judeţul Buzău, - categoria intravilan.

Cu privire la această suprafaţă de teren, în motivarea cererii de chemare în judecată formulate, s-a susţinut că, cu ocazia măsurătorilor făcute de către expertul tehnic judiciar atunci când s-a efectuat expertiza specialitatea topo-cadastru dispusă de instanţă în dosarul nr. ...../287/2012 aflat pe rolul  Judecătoriei Râmnicu-Sărat şi având ca obiect partaj succesoral, ea ar fi fost identificată a fi în plus faţă de suprafaţa de teren înscrisă  în  titlul de proprietate  nr. ......./58/4.02.1998.

10. Rezultă, aşadar, că, prin cererea cu care a învestit instanţa judecătorească în prezenta cauză, reclamantul tinde a obţine recunoaşterea dobândirii prin prescripţie achizitivă de către autorul său .......a dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren cu privire la care nu i s-a reconstituit acestuia dreptul de proprietate prin aplicarea legilor fondului funciar.

Că acesta este scopul urmărit de către reclamant la promovarea demersului judiciar în cauza de faţă reiese limpede atât din motivarea cererii de chemare în judecată, cât şi din motivele apelului declarat.

11. Or, în al treilea rând, este esenţial de subliniat că, în privinţa terenurilor care fac obiectul Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra lor se dobândeşte în condiţiile şi cu procedura prevăzută de această lege specială, neputându-se solicita constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Într-adevăr, dacă s-ar permite a se proceda astfel, s-ar goli de conţinut prevederile legii speciale, care prevalează asupra dispoziţiilor din dreptul comun, în virtutea regulii specialia generalibus derogant (legea specială derogă de la legea generală)- regulă de drept afirmată explicit inclusiv de Secţiile Unite ale instanţei supreme în considerentele (de exemplu, ale) deciziei nr. XXXIII/2008, pronunţate în soluţionarea unui recurs în interesul legii-.

12. În plus, Tribunalul observă că autorului reclamantului (apelant) şi a pârâţilor-persoane fizice, numitul (defunct în prezent)......., i s-a emis titlul de proprietate  nr. ......./58/4.02.1998 (fila 24-dosar judecătorie), prin care, pe raza comunei......., i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe totale de teren de 4 ha şi 7900 mp, din care în intravilan 3300 mp, respectiv 1000 mp-teren arabil intravilan, situat în tarlaua 17, 700 mp-teren arabil intravilan, situat în tarlaua 10, 800 mp-teren intravilan categoria de folosinţă vii, aflat în tarlaua 22 şi 800 mp-teren intravilan categoria de folosinţă curţi-construcţii, situat în tarlaua 10.

Or, dacă acest autor ar fi avut nemulţumiri legate de întinderea suprafeţei de teren cu care a fost validat de Comisia Judeţeană de fond funciar Buzău (hotărâre care, după rămânerea sa definitivă, a stat la baza emiterii titlului de proprietate sus-menţionat), putea recurge la căile specifice de atac reglementate de legea specială, inclusiv prin accesul la instanţele judecătoreşti, nefiind admisibil ca, pentru restul de 229 mp (obiect al litigiului de faţă), pretins a exista în plus în imediata vecinătate a imobilului – casă de locuit şi, deci, supus aceluiaşi regim juridic, să recurgă la dispoziţiile dreptului comun, respectiv la cele care reglementează uzucapiunea (prescripţia achizitivă), pentru că o atare modalitate de a se acţiona ar echivala cu crearea unei lex tertia, rezultată din combinarea dispoziţiilor apreciate ca fiind mai favorabile ale unor legi diferite.

13. Altfel spus, în situaţia în care persoana ce a folosit un teren – cum se pretinde în prezenta cauză că a fost situaţia autorilor părţilor-persoane fizice- a recurs la procedura reconstituirii dreptului de proprietate prevăzută de Legea nr. 18/1991, era necesar să recurgă la procedura plângerii – reglementată de art. 53 şi următoarele din Legea nr. 18/1991-, în cazul în care nu s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren revendicată.

Ca urmare, nu este admisibilă o acţiune prin care se tinde la obţinerea în proprietate a unor suprafeţe suplimentare faţă de cele care au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.

14. Mai mult, este de remarcat că, în perioada cooperativizării agriculturii, dreptul de proprietate cooperatistă era imprescriptibil, în sensul că nu se stingea prin neuz, oricât de îndelungată ar fi fost starea de pasivitate a organizaţiei titulare.

Prin urmare, numai statul putea dobândi pe cale de uzucapiune dreptul de proprietate asupra unui teren, iar nu şi persoanele fizice.

15. Faţă de considerentele care preced (pct. 9-14), Tribunalul constată că, în mod corect, cu respectarea legii, prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

16. În consecinţă, nu sunt aplicabile în pricină prevederile art. 480 alin. 3 C.proc.civ., nefiind fondată solicitarea apelantului-reclamant de a se anula hotărârea atacată şi de a se trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

17. Într-adevăr,  în acest context, pe de o parte, se observă că, conform art. 480 alin. 3 tezel I şi II C.proc.civ., „În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului”.

Reiese, aşadar, că, pentru a se dispune de instanţa de apel anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii, respectiv (1) să se constate că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, (2) părţile să fie solicitat în mod expres luarea acestei măsuri a trimiterii cauzei spre rejudecare prin cererea de apel ori prin întâmpinare şi (3) în cursul procesului să nu se mai fi dispus anterior trimiterea spre rejudecare.

Or, în speţă, nu este îndeplinită prima condiţie sus-evocată, întrucât, aşa cum am arătat anterior (pct. 15), în mod corect, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulate în cauză fiind apreciată ca legală pentru considerentele evidenţiate mai sus (pct. 9-14).

18. Pe de altă parte, se impune evidenţiat că, contrar susţinerilor apelantului (reclamant), inserate în motivarea apelului promovat, în sensul că dispozitivul sentinţei atacate „nu este susţinut de considerentele sentinţei” – afirmaţii de altfel lipsite de concreteţe şi acurateţe, deşi motivele apelului au fost redactate de un avocat, presupus profesionist al dreptului-, nu se poate afirma cu temei că sentinţa apelată nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază.

În această privinţă, este necesar de remarcat că eventualele lacune ori inadvertenţe ale motivării sentinţei obiect al apelului pot fi suplinite ori remediate prin motivarea instanţei de apel (a se vedea, de exemplu, în acest sens, decizia nr. 893/2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia comercială; decizia nr. 407/A/2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă).

III) Soluţia Tribunalului adoptată în pricină

19. Pentru considerentele expuse pe larg în precedent, care completează ori, după caz, suplinesc motivarea hotărârii apelate, Tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., va respinge apelul, ca nefondat, sentinţa atacată impunându-se a fi păstrată, ca temeinică şi legală.

20. Prezenta decizie este definitivă, în sensul art. 634 alin. 1pct. 4 C.proc.civ., neputând fi atacată cu recurs:

- având în vedere că, potrivit art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.” (sublinierea redactorului);

- şi ţinând seama că valoarea (necontestată de părţile litigante ori de instanţă) a obiectului litigiului este de 1.000 lei RON, aşa cum reclamanta a indicat în cererea de chemare în judecată (fila 5-dosar judecătorie).