Termen de prescripţie

Sentinţă civilă 229 din 06.06.2013


2.Termen de prescripţie.

- Art. 1 şi 3 din Decretul  nr.167/1958.

Potrivit art. 1 şi 3 din Decretul  nr.167/1958, incidente având în vedere data naşterii raportului de drept dedus judecăţii, dreptul la acţiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar  termenul de prescripţie a dreptului la acţiune este de 3 ani.

Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită (art.7 din Decretul nr.167/1958).

Din anexa la contractul de subantrepriză  rezultă că până la data notificării  privind suspendarea executării lucrărilor, subantreprenorul si-a asumat obligaţia de a  executa şi monta confecţiile metalice pentru zona 6 si 5+3 .

Dreptul societăţii reclamante de a cere predarea confecţiilor metalice executate până la data notificării suspendării lucrărilor, a început să curgă la data de 07.02.2007, dată la care reclamanta a comunicat pârâtei faptul că are un important litigiu financiar cu beneficiarul lucrării, solicitând aprobarea suspendării contractului încheiat cu pârâta până la soluţionarea litigiului financiar cu beneficiarul construcţiei.

În cauză nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei.

Termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin 1 din Decretul nr. 167/1958, s-a împlinit la data de 07.02.2010 , acţiunea reclamantei  fiind formulată la data de 12.05.2011,  după împlinirea termenului de prescripţie.

 Susţinerea apelantei în sensul că termenul de prescripţie a început să curgă de la data la care s-a dispus prin hotărâre judecătorească rezilierea contractului de antrepriză, in condiţiile în care  nu s-a făcut dovada unei convenţii a părţilor în sensul suspendării executării obligaţiilor subantreprenorului până la soluţionarea litigiului pe care apelanta reclamantă îl avea cu antreprenorul general.

 

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

SENTINŢA CIVILĂ NR. 229 din 06.06.2013)

Prin sentinţa  civilă nr. 1023 /14.02.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a Civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; a fost respinsă  acţiunea formulată de reclamanta  SC H R SRL, în contradictoriu cu pârâta S.C. S S.R.L, ca fiind prescrisă; a fost respinsă cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţa prima instanţă a reţinut următoarele:” Între reclamanta SC H R SRL, în calitate de antreprenor general şi pârâta SC S SRL, în calitate desubantreprenor, s-a încheiat contractul de subantrepriză din data de 06.11.2006, având ca obiect executarea lucrărilor  susţinute în lotul nr. 03 –Structuri metalice din Contractul Principal (contractul de antrepriză încheiat între antreprenorul general H R SRL şi beneficiarul E I SRL) şi completate de Anexa nr. 1 a contractului (scrisoare de comandă din 01.11.2006).

Conform prevederilor 1.2 din contract, subantreprenorul s-a angajat să realizeze lucrările conform dosarului tehnic furnizat de către antreprenorul general, în care lista documentelor este specificată în art. 3.1, în conformitatea cu dispoziţiile legii româneşti în vigoare, a normelor româneşti privind construcţiile, a cunoştinţelor tehnice şi a condiţiilor fixate prin termenii contractului şi în termenele fixate în graficul de execuţie ce figurează în anexa 2 a contractului.

Conform anexelor la contractului de subantrepriză (f. 64-69 dosar)pârâta urma să execute lucrările la  Zona 9: rândurile 25 până la 35, anexele I până la Q şi la Zona 10: rândurile 25 până la 35 anexa A până la I.

Termenele de execuţie previzionate au fost: 15 decembrie 2006 pentru începerea lucrărilor şi 4 aprilie 2007 pentru terminarea lucrărilor (f. 66 dosar), acestea fiind detaliate în anexa depusă la f. 68 a dosarului pentru fiecare zonă (Zona 9 şi Zona 10 ).

 Prin adresa nr. 1354-02-07 din data de 07.02.2007, reclamanta a comunicat pârâtei faptul că are un important litigiu financiar cu beneficiarul lucrării, solicitând aprobarea suspendării contractului încheiat cu pârâta până la soluţionarea litigiului financiar cu beneficiarul construcţiei.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la predarea lucrărilor executate până la data suspendării executării lucrărilor .

Potrivit prevederilor art. 7 alin 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de acere executarea silită.

Dina anexa la contractul de subantrepriză (f. 68), rezultă că până la data notificării pârâtei privind suspendarea executării lucrărilor, pârâta avea obligaţia să execute şi să monteze confecţiile metalice pentru Zona 9, data montării fiind chiar data de 07.02.2007.

Prin urmare, dreptul reclamantei de a cere predarea confecţiilor metalice executate până la data notificării suspendării lucrărilor, a început să curgă la data de 07.02.2007, data la care obligaţia de predare a lucrărilor a devenit scadentă, predarea lucrărilor echivalând cu montarea structurilor metalice  confecţionate.

 Aşadar, termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin 1 din Decretul nr. 167/1958, s-a împlinit la data de 07.02.2010 or, acţiunea reclamantei a fost formulată la data de 12.05.2011, deci după împlinirea termenului de prescripţie.

Susţinerea reclamantei în sensul că termenul de prescripţie a început să curgă de la data la care s-a dispus prin hotărâre judecătorească rezilierea contractului de antrepriză încheiat cu beneficiarul E I SRL nu are nici un fundament legal, câtă vreme nu s-a făcut dovada unei convenţii a părţilor în sensul suspendării executării obligaţiilor subantreprenorului până la soluţionarea eventualelor litigii apărute între antreprenorul general şi beneficiarul final al  lucrărilor.

Dreptul reclamantei de a cere obligarea pârâtei la predarea confecţiilor metalice este prescris chiar şi în ipoteza în care s-ar considera că a intervenit suspendarea executării contractului ca urmare a notificării transmise de antreprenorul general (deşi nicio clauză contractuală nu susţine posibilitatea suspendării contractului prin voinţa unilaterală a antreprenorului general)  deoarece într-o asemenea situaţie vorbim de o obligaţie care urmează să se execute la cererea creditorului, iar prescripţia începe să curgă de la data naşterii raportului de drept conform prevederilor art. 7 alin 2 din Decretul nr. 167/1958, respectiv de la data încheierii contractului. Or, contractul a fost încheiat la data de 06.11.2006, iar în raport de această dată termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 06.11.2006, deci înainte de formularea acţiunii.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei şi, în consecinţă, va respinge acţiunea ca fiind prescrisă .

În ceea ce priveşte cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul, o va respinge ca neântemeiată, având în vedere că nu a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul proces. „

Împotriva acestei soluţii, a declarat recurs SC. H R S.R.L. şi a solicitat schimbarea sentinţei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.

 În motivare a arătat că, greşit instanţa a constatat ca fiind prescris dreptul la acţiune al reclamantei arătând că a încheiat în data de 28.08.2006 cu E I S.R.L.  contractul de antrepriză de lucrări cu scopul realizării centrului comercial G A în B Bucureşti.

La data de 16.11.2006,  reclamanta,  in  calitate  de  antreprenor general,  a încheiat cu  S.C. SUDARC  S.R.L.,  in  calitate  de  subantreprenor,  un  Contract de subantrepriza având ca obiect realizarea a unei cantităţi iniţiale de 1670 tone de structura metalica (inclusiv vopsirea, livrarea si montarea), din cadrul Contractului principal de antrepriza generala încheiat cu beneficiarul S.C. E IS.R.L. al cărui obiectiv era realizarea centrului comercial denumit ,,G A B în Bucureşti, intr-un termen de 14 luni de la data obţinerii autorizaţiei de construire.

Preţul pentru toata aceasta cantitate de lucrări a fost stabilit la suma fermă de  2.571.800 EURO fără TVA, reprezentând un preţ de 1,54 euro/1 kg.

La data de 23.01.2007, reprezentanţii ambelor parţi precum si ai S.C. PAS 3 S.R.L,. reuniţi la sediul S.C. S S.R.L. din Ploieşti, au semnat un proces-verbal de constatare a stadiului lucrărilor realizate pana la acea dată.

In baza contractului de subantrepriză menţionat mai sus, S.C. S S.R.L. a executat lucrări conform situaţiei de lucrări nr. 1 din decembrie 2006, pentru care a emis, la data de 10.01.2007, către societatea reclamantă, o factură fiscală in valoare de 863.107,40 lei, societatea H R S.R.L. îndeplinindu-si cu buna-credinţa obligaţiile contractuale, achitându-i acesteia contravaloarea serviciilor prestate/lucrărilor executate, prin ordinul de plata nr. 6475 din data de 16.01.2007 în valoare de 725.300,33 şi prin ordinul de plata nr. 6814 din data de 09.03.2007 în valoare de 137.807,06.

Ca urmare a declanşării unui litigiu financiar intre S.C. H R S.R.L. si beneficiarul Centrului Comercial G A - B, reclamanta a solicitat in data de 07.02.2007 subantreprenorului SUDARC,  suspendarea lucrărilor pana la soluţionarea litigiului menţionat.

La data de 11.02.2009 Tribunalul Bucureşti s-a pronunţat în litigiul dintre antreprenorul S.C. H R S.R.L.  şi S.C. E IS.R.L.  în sensul încetării contractului principal; a considerat că relaţiile cu pârâta nu mai pot continua şi a solicitat desfiinţarea contractului de subantrepriză încheiat în data de 06.11.2006 datorită rămânerii fără obiect; ca urmare a sîncetării contractului, pretenţiile reclamantei faţă de pârâta  SUDARC au constat in livrarea de către aceasta a construcţiilor metalice realizate pana la data suspendării lucrărilor din ordinul H R S.R.L., construcţii prevăzute de asemenea si in Procesul Verbal încheiat in data de 23.01.2007, cu reprezentanţii societăţii SUDARC S.R.L.

A menţionat că în cauză contractul a încetat fără culpa antreprenorului general, decizia comercială nr. 502/30.11.2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti consfinţind tranzacţia dintre părţi  cu privire la încetarea contractului dintre cele două părţi.

A susţinut că antreprenorul general are calitatea de beneficiar în contractul de subantrepriză astfel încât subantreprenorul execută contractul pe riscul său; prin urmare chiar dacă în contractul de subantrepriză nu era stipulată nicio caluză care să îl pună la adăpost pe antreprenor de eventualele prejudicii suferite în cazul încetării contractului principal fără vina sa, consideră că se subânţelege imposibilitatea executării contractului accesoriu cât timp contractul principal se desface şi totodată necesitatea predării construcţiilor metalice realizate cât timp anteprenorul a fost de bună credinţă şi a efectuat plata.

Cu privire la aspectul reţinut de instanţă în sensul prescrierii dreptului material la acţiune apelanta a menţionat dispoziţiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958-prescripţia începe să curgă de la data la care se naşte dreptul la acţiune; obligaţia de predare a lucrărilor nu era scadentă la data de 07.02.2007 astfel cum eronat a reţinut instanţa, la această dată cererea reclamantei fiind de suspendare a lucrărilor până la soluţionarea litigiului cu beneficiarul S.C. E IS.R.L

A susţinut că în cauză este vorba despre un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv; termenul fiind data limită până la care trebuia finalizată lucrarea din contract.

Cum, din cauze neimputabile niciuneia din părţi acest termen nu  a mai apucat să se împlinească apelanta a considerat că data naşterii dreptului material la acţiune este data pronunţării sentinţei nr. 2362, 11.02.2009.

 În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. art. 274, 242 alin.2, 282 şi urm. Cod procedura civila si pe dispoziţiile Decretului nr. 167/1958.

 Intimata S.C. SUDARC S.R.L, legal citată  a formulat întâmpinare-note sintetice şi a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:

Potrivit art.1 şi 3 din Decr. nr.167/1958 , incidente având în vedere data naşterii raportului de drept dedus judecăţii, dreptul la acţiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar  termenul de prescripţie a dreptului la acţiune este de 3 ani.

Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită (art.7 din Decretul nr.167/1958).

Din anexa la contractul de subantrepriză  rezultă că până la data notificării  privind suspendarea executării lucrărilor, subantreprenorul si-a asumat obligaţia de a  executa şi monta confecţiile metalice pentru zona 6 si 5+3 .

Dreptul societăţii reclamante de a cere predarea confecţiilor metalice executate până la data notificării suspendării lucrărilor, a început să curgă la data de 07.02.2007, dată la care reclamanta a comunicat pârâtei faptul că are un important litigiu financiar cu beneficiarul lucrării, solicitând aprobarea suspendării contractului încheiat cu pârâta până la soluţionarea litigiului financiar cu beneficiarul construcţiei.

În cauză nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei.

Termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin 1 din Decretul nr. 167/1958, s-a împlinit la data de 07.02.2010 , acţiunea reclamantei  fiind formulată la data de 12.05.2011,  după împlinirea termenului de prescripţie.

 Susţinerea apelantei în sensul că termenul de prescripţie a început să curgă de la data la care s-a dispus prin hotărâre judecătorească rezilierea contractului de antrepriză, in condiţiile în care  nu s-a făcut dovada unei convenţii a părţilor în sensul suspendării executării obligaţiilor subantreprenorului până la soluţionarea litigiului pe care apelanta reclamantă îl avea cu antreprenorul general.

 Pentru aceste considerente Curtea a constatat apelul nefondat şi în temeiul art. 296 C.proc.civ. l-a respins ca atare.

Domenii speta