Litigiu privind funcţionarii publici statutari

Titlu: litigiu privind funcţionarii publici statutari

Domeniu asociat: cereri

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA nr. 846

Şedinţa publică din 25 mai 2018

Pe rol se află judecarea acţiunii promovată de reclamanţii M, D şi Ş, în contradictoriu cu pârâta PL, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici statutari.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la prima strigare, la solicitarea reprezentantului pârâtei a răspuns pentru reclamanţi, avocat DC, conform împuternicirii avocaţiale aflată la dosarul cauzei iar pentru pârâtă a răspuns consilier juridic DG, conform delegaţiei aflată la dosarul cauzei.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că la data de 07 mai 2018 reclamanţii au formulat precizări prin care au înţeles să invoce excepţia de nelegalitate a deciziei pentru constituirea comisiei de disciplină iar la data de 16 mai 2018 pârâta, în raport de precizările formulate de reclamanţi, a depus întâmpinare şi înscrisurile solicitate de instanţă.

În dimineaţa şedinţei de judecată, reclamanţii au depus prin e-mailul instanţei, răspuns la întâmpinare.

Constatând că prezenta cauză nu se află în stare de amânare fără discuţii, tribunalul dispune strigarea acesteia la ordine.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la a doua strigare, la ordine, a răspuns pentru reclamanţi, avocat DC, conform împuternicirii avocaţiale aflată la dosarul cauzei iar pentru pârâtă a răspuns consilier juridic DG, conform delegaţiei aflată la dosarul cauzei.

Faţă de excepţia de nelegalitate a deciziei pentru constituirea comisiei de disciplină invocată de reclamanţi, consilier juridic DG, pentru pârâtă, pentru a formula apărări cu privire la această excepţie, solicită încuviinţarea probei testimoniale cu martorul MM.

Instanţa pune în discuţie proba testimonială solicitată de reprezentantul pârâtei.

Avocat DC, pentru reclamanţi, arată că nu se impune administrarea probei, solicitând respingerea acesteia.

Deliberând asupra probei testimoniale solicitată de reprezentantul pârâtei, în raport de aspectele propuse a fi dovedite prin această probă, instanţa o apreciază ca nefiind utilă şi concludentă soluționării cauzei, motiv pentru care o respinge ca atare, apreciind că înscrisurile depuse la dosarul cauzei sunt suficiente pentru soluţionarea prezentei cauze.

Reprezentantul pârâtei depune în şedinţă publică adresa nr. X din 09.01.2015, adresa nr. Z din 14.02.2018 şi extras din Legea nr. 62/2011 şi Hotărârea nr. X/2007.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe excepţia de nelegalitate a deciziei pentru constituirea comisiei de disciplină invocată de reclamanţi şi pe fondul cauzei.

Avocat DC, pentru reclamanți, solicită admiterea excepţiei de nelegalitate, invocând în acest sens dispoziţiile art. 79 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora din comisia de disciplină face parte şi un reprezentant al organizaţiei sindicale reprezentative, însă în momentul constituirii Comisiei de Disciplină la data de 16.12.2016 nu a fost inclus şi un reprezentant al organizaţiei sindicale reprezentative. În acest sens a depus la dosarul cauzei hotărârea de constatare a reprezentativității din anul 2014, astfel că în momentul când a expirat mandatul comisiei în anul 2016, era obligatoriu să facă parte din comisie şi un reprezentant al organizaţiei sindicale.

Nefiind îndeplinită această condiţie, apărătorul ales al reclamanţilor solicită admiterea excepţiei de nelegalitate şi să se constate că respectiva Comisie de Disciplină a fost nelegal constituită şi pe cale de consecinţă atrage nulitatea actelor emise.

Pe fondul cauzei, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, să se aibă în vedere că starea de fapt reţinută de Comisia de Disciplină este cu totul diferită având în vedere că raportul de activitate la ieşirea din serviciu a fost înregistrat. Acest lucru reiese din registrul de intrare-ieşire la poziţia M.

Faţă de aceste aspecte, consideră că reclamanţii nu au încălcat dispoziţiile legale ale Regulamentului Intern al PL aşa cum s-a reţinut de către pârâtă pentru a fi sancţionaţi, motiv pentru care solicită admiterea acţiunii, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei depusă la dosarul cauzei.

Consilier juridic DG, pentru pârâtă, solicită respingerea excepţiei de nelegalitate invocată de reclamanţi, motivând faptul că această Comisie de Disciplină are membru numit dintr-o organizaţie sindicală reprezentativă iar conform Legii nr. 62/2011 reprezentativitatea se constată prin hotărâre judecătorească la cererea organizaţiei sindicale. De asemenea învederează că la momentul constituirii Comisiei de Disciplină, reprezentantul sindicatului X, M, a refuzat să facă propuneri de constituire a comisiei, acest lucru fiind dovedit cu înscrisurile doveditoare depuse la dosarul cauzei.

Astfel, reprezentantul pârâtei consideră că instituţia nu a dat dovadă de rea credinţă în a numi un membru din organizaţia sindicală.

În raport de aceste apărări, solicită respingerea excepţiei de nelegalitate ca fiind neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, având în vedere că din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că nu s-a depus de către reclamanţi raportul de activitate în ziua respectivă, reprezentantul pârâtei solicită respingerea acţiunii ca fiind nefondată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 20 decembrie 2017 sub nr. 6363/95/2017, reclamanții M, D şi Ş au chemat în judecată pârâta PL, solicitând:

- anularea deciziei de sancţionare nr. B, emisă de pârâtă în data de 27/11/2017 pentru M;

- anularea deciziei de sancţionare nr. C/2017, emisă de pârâtă în data de 27/11/2017 pentru D;

- anularea deciziei de sancţionare nr. D/2017, emisă de pârâtă în data de 27/11/2017 pentru Ş;

- obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii arată că, au fost citaţi de către pârâtă prin adresele înregistrate sub nr. Z,E,R, cu menţiunea de a se prezenta în faţa comisiei de disciplină pentru data de 9/11/2017 ora 9:30, la sediul instituţiei ca urmare a sesizării nr. C/31.10.2017 şi înregistrată la comisia de disciplină sub nr. V/31.10.2017.

Prin sesizarea nr. V/31.10.2017 şi înregistrată la comisia de disciplină sub nr. M/31.10.2017 se reţinea faptul că în data de 30/31.10.2017, nu au prezentat şi depus raportul de activitate pentru tura efectuată în intervalul orar 22-06, încălcând astfel prevederile art. 26 pct. 6 din R. I. al PLT, respectiv „la ieşirea din serviciu poliţistul local va întocmi/completa raportul de activitate conform modelului stabilit de către conducerea instituţiei la propunerea şefilor de compartiment, precum şi fişele de intervenţie la eveniment”.

La data de 15/11/2017 s-a întrunit comisia de disciplină a PL, în componenţa unui preşedinte, doi membri şi un secretar în vederea analizării cererii formulate de către poliţistul local PC privind încălcarea prevederilor art. 26 pct.6 din regulamentul intern.

În urma cercetării administrative a sesizării formulate s-a întocmit raportul înregistrat sub nr. S/23.11.2017 prin care comisia de disciplină a reţinut că raportul de activitate nu a fost întocmit şi depus la ofiţerul de serviciu fapt dovedit cu registrul special destinat acestui lucru.

Lipsa raportului de activitate a cauzat neîndeplinirea obligaţiei de serviciu a şefului de serviciu privind îndeplinirea obligaţiei prevăzută de art. 21 pct. 2 lit. j din Regulamentul de organizare şi funcţionare a PL „întocmeşte zilnic nota cu principalele evenimente şi o prezintă directorului executiv”.

Neîndeplinirea obligaţiei are la bază dispozițiile art. 21 alin.1 lit. d din Legea 155/2010 coroborat cu art. 26 pct. 6 din Regulamentul intern, dispoziţiile art. 77 alin. 2 pct. j din Legea 188/1999 coroborat cu prevederile art. 46 alin. 2 pct. 13 şi 54 din Regulamentul intern şi sancţionat de dispoziţiile art. 77 alin. 3 lit. a din Legea nr. 188/1999.

În acest sens, s-a propus sancţionarea disciplinară a poliţiştilor locali M, D, Ş cu mustrare scrisă.

La data 27/11/2017, li s-au prezentat deciziile de sancţionare prin care erau sancţionaţi cu mustrare scrisă pentru următoarele fapte: încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, nerespectarea dispoziţiilor şi sarcinilor primite de la şefii ierarhici, neraportarea oportună şi în scris a acţiunilor întreprinse personal, colegi sau alte persoane, nerespectarea prevederilor regulamentului intern, nerespectarea prevederilor codului de conduită etică şi integritate.

Reclamanții au arătata că Deciziile de sancţionare disciplinară sunt nelegale, neîntemeiate şi nejustificate, motivând faptul că este adevărat că la data de 30/31.10.2017 au efectuat activitate, conform planificării în PC între orele 22-06, dar nu este real că nu au depus raportul de activitate.

Raportul de activitate a fost întocmit şi depus, fapt ce se poate observa în registrul special destinat acestor activităţi.

În acest sens, reclamanţii solicită a se depune copii de pe înregistrările din registru pentru perioada 31.10.2017, ulterior ieşirii din serviciu.

Raportul de activitate a fost înregistrat ulterior terminării serviciului, fiind întocmit conform dispoziţiilor legale reţinute de către intimată, respectiv la ieşirea din serviciu.

Interpretarea noţiunii „la ieşirea din serviciu” nu se poate face într-un sens restrâns, imediat, dat de faptul că acest raport se completează efectiv după finalizarea serviciului, şi nu în timpul serviciului şi necesită timp în vederea întocmirii, motiv pentru care apreciază că perioada de întocmire nu este una strictă, fapt urmărit de legiuitor în sens larg.

De asemenea, se poate observa că depunerea acestui raport nu a periclitat activitatea şefului de serviciu în vederea întocmirii situaţiilor privind principalele evenimente.

În concluzie, reclamanţii solicită admiterea contestaţiei, în sensul anulării deciziilor de sancţionare, cu cheltuieli de judecată.

În drept, îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 80 din Legea nr.188/1999, RI, dispoziţiile art. 148-151, 194 Cod procedură civilă (condiţii de fond şi formă cerere).

În dovedirea cererii, reclamanţii solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu, probe pe care le consideră concludente şi utile în această cauză, precum şi orice probă necesară şi utilă cauzei ce s-ar ivi şi s-ar impune pe parcursul dezbaterii cereri.

În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanţii depun în copie, decizia de sancţionare nr. B, decizia de sancţionare nr. C/2017, decizia de sancţionare nr. D/2017 şi raportul comisiei nr. F/23.11.2017.

De asemenea, în probatoriu, reclamanţii solicită emiterea unei adrese către pârâtă în vederea depunerii actelor ce stau la baza emiterii deciziilor de sancţionare.

În temeiul dispoziţiilor art. 411 Cod procedură civilă, solicită judecarea cauzei şi în lipsă.

În temeiul dispoziţiilor art. 205 Cod procedură civilă, pârâta PL a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile conform art.193 Cod procedură civilă, iar în temeiul dispoziţiilor art. 139 alin. 5 Cod procedură civilă a solicitat disjungerea cauzei, în sensul soluţionării cauzelor separat pentru fiecare reclamant şi pe fond solicită respingerea acţiunii reclamanţilor cât şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile şi având în vedere caracterul dirimant şi peremptoriu al acesteia, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, dispune: „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o instituţie publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios-administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”, acţiunea putând fi exercitată însă, în condiţiile şi termenele stabilită de această lege.

De asemenea, pârâta invocă dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,.

Aşadar, pârâta consideră că reclamanţii aveau obligaţia, conform legii, să aştepte expirarea acestui termen legal, care este, aşa cum s-a arătat mai sus, de 30 de zile de la data înregistrării cererii la instituţia publică, termen în care autoritatea publică poate soluţiona în mod legal această cerere şi atunci, dacă nu primeau nici un răspuns să se adreseze instanţei de contencios administrativ, motiv pentru care solicită respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte disjungerea cauzei, în sensul soluţionării cauzelor separat pentru fiecare reclamant, pârâta învederează că judecata reunită ar întârzia soluţionarea cauzei aflată în stare de judecată şi pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 139 alin. 5) Cod procedură civilă solicită disjungerea acesteia.

Pe fondul cauzei, consideră că motivele invocate în acţiune sunt străine de natura pricinii şi contrare dispoziţiilor normelor legale în vigoare întrucât decizia contestată nr. B emisă în sarcina reclamantului M în condiţiile dispuse de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, de dispoziţiile art. 252 din Legea nr. 53/2003, republicată, în sensul că a arătat motivele şi temeiul legal care au determinat sancţionarea disciplinară a acestuia, faptele încălcate fiind prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 155/2010 a PL, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile Legii nr. 188/1999 Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, Regulamentul Intern al PL nr. K/14.05.2014, Codul de conduită etică şi integritate a personalului din PL nr. ,,, şi fişa postului, fiind arătată descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat din decizia de sancţionare.

Astfel, se menţionează că prin raportul şefului de serviciu nr. X/31.10.2017, s-a sesizat conducerii instituţiei despre faptul că poliţistul local M prin faptele arătate şi încălcate de acesta de a nu prezenta şi depune la ofiţerul de serviciu raportul zilnic de activitate la ieșirea din serviciu.

Prin procesul verbal de audiere din data de 09.11.2017 întocmit în urma realizării cercetării disciplinare de către comisia de disciplină a poliţiştilor D, M şi Ş, aceştia au arătat în mod direct faptul că nu au întocmit şi prezentat raportul zilnic de activitate ieşirea din serviciu, observându-se în mod vădit neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu.

La sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşită de salariat au fost avute în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie a salariatului, consecinţele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului, eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că afirmaţiile poliţistului local M sunt reale, în sensul că a recunoscut că nu a întocmit raportul zilnic de activitate la ieşirea din serviciu, motivând că această faptă nu constituie abatere disciplinară întrucât l-a depus ulterior, creând totodată prejudicii de imagine prestigiului instituției din care acesta face parte prin prezentarea situaţiei şi în mass-media locală în mod nereal, pentru a încerca intimidarea membrilor comisiei de disciplină, astfel că fapta nu a fost susţinută cu probe şi mijloace de probă.

De asemenea, Decizia contestată nr. C/2017 a fost emisă în sarcina reclamantului D în condiţiile dispuse de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, de dispoziţiile art. 252 din Legea nr. 53/2003, republicată, în sensul că a arătat motivele şi temeiul legal care au determinat sancţionarea disciplinară a acestuia, faptele încălcate fiind prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 155/2010 a PL, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile Legii nr. 188/1999 Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, Regulamentul Intern al PL nr. K/14.05.2014, Codul de conduită etică şi integritate a personalului din PL a T nr. ./01.08.2013 şi fişa postului, fiind arătată descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat din decizia de sancţionare.

Astfel, prin raportul şefului de serviciu nr. X/31.10.2017, s-a sesizat conducerii instituţiei despre faptul că poliţistul local D prin faptele arătate şi încălcate de acesta de a nu prezenta şi depune la ofiţerul de serviciu raportul zilnic de activitate la ieşirea din serviciu.

Prin procesul verbal de audiere din data de 09.11.2017 întocmit în urma realizării cercetării disciplinare de către comisia de disciplină a poliţiştilor D, M şi Ş, aceştia au arătat în mod direct faptul că nu au întocmit şi prezentat raportul zilnic de activitate la ieşirea din serviciu, observându-se în mod vădit neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu.

La sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşită de salariat, au fost avute în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie a salariatului, consecinţele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului, eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Din probatoriu administrat în cauză rezultă că afirmaţiile poliţistului local D sunt reale, în sensul că a recunoscut că nu a întocmit raportul zilnic de activitate la ieşirea din serviciu, motivând că nu pe când a fost depus raportul în cauză, astfel că fapta nu a fost susţinută cu probe şi mijloace de probă.

Decizia contestată nr. D/2017 emisă în sarcina reclamantului Ş în condiţiile dispuse de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, de dispoziţiile art. 252 din Legea nr. 53/2003, republicată, în sensul că a arătat motivele şi temeiul legal care au determinat sancţionarea disciplinară a acestuia, faptele încălcate fiind prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 155/2010 a PL, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile Legii nr. 188/1999 Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările anterioare, Regulamentul Intern al PL nr. K/14.05.2014, Codul de conduită etică şi integritate a personalului din PL a Municipiului Târgu Jiu nr. N/01.08.2013 şi fişa postului, fiind arătată descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat din decizia de sancţionare.

Prin raportul şefului de serviciu nr. X/31.10.2017, s-a sesizat conducerii instituţiei despre faptul că poliţistul local Ş prin faptele arătate şi încălcate de acesta de a nu prezenta şi depune la ofiţerul de serviciu raportul zilnic de activitate la ieşirea din serviciu, atrage răspunderea disciplinară şi prin care a fost confirmată comiterea faptei de natură disciplinară ca urmare a finalizării cercetărilor administrative prealabile realizate de comisia de disciplină.

Prin procesul verbal de audiere din data de 09.11.2017 întocmit în urma realizării cercetării disciplinare de către comisia de disciplină a poliţiştilor D, M şi Ş, aceştia au arătat în mod direct faptul că nu au întocmit şi prezentat raportul zilnic de activitate la ieşirea din serviciu, observându-se în mod vădit neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu.

La sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşită de salariat, au fost avute în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie a salariatului, consecinţele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului, eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

De asemenea, pârâta menţionează că poliţistul local a mai fost sancţionat disciplinar pentru refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu şi pentru insubordonare, conform deciziei nr. B/2013 emisă de conducerea PL, în urma cercetărilor administrative realizate de comisia de disciplină.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că afirmaţiile poliţistului local Ş sunt reale, în sensul că a recunoscut că nu a întocmit raportul zilnic de activitate la ieşirea din serviciu, motivând că a aflat acest aspect în ziua următoare când a venit la serviciu, astfel că fapta nu este susţinută cu probe şi mijloace de probă.

Concluzionând, pârâta consideră că reclamanţii au criticat motivele arătate prin deciziile contestate, în mod nereal, fără a aduce probe în acest sens, ori să invoce împrejurări credibile pentru răsturnarea temeiurilor de drept legal invocate, dar nici nu au administrat probe instanţei de fond pentru înlăturarea prezumţiei de temeinicie a deciziilor nr. B/27.11.2017, nr. C/27.11.2017 respectiv nr. D/27.11.2017, drept pentru care solicită respingerea acţiunii ca netemeinică şi nefondată.

Totodată, precizează că actele care au stat la baza emiterii deciziilor de sancţionare sunt depuse la dosarul cauzei chiar de către reclamanţi.

În dovedirea celor susţinute, pârâta depune decizia de sancţionare a reclamantului Ş nr. B/2013 rămasă în putere şi definitivă prin hotărârea judecătorească nr. B a Tribunalului Gorj stată în dosarul nr. *.

În drept, îşi întemeiază întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205, art. 193 şi art. 248 Cod procedură civilă, Legea nr. 554/2004, solicitând judecarea cauzei şi în lipsă, potrivit dispoziţiilor art. 411 Cod procedură civilă.

În temeiul dispoziţiilor art. 201 Cod procedură civilă, reclamanţii M, D şi Ş au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat înlăturarea apărărilor formulate de pârâtă şi admiterea cererii aşa cum a fost formulată.

În acest sens, reclamanţii arată că potrivit art. 3 din Decizia nr. B, decizia C/2017, decizia D/2017, excepţia inadmisibilităţii cererii întemeiată pe Legea nr. 554/2004 nu are suport şi drept urmare solicită respingerea acesteia.

La baza sancţiunilor aplicate, aşa cum se reţine de către intimată este Legea nr.188/1999 şi Codul muncii, mai precis este vorba de dispoziţiile art. 77 şi următoarele din Legea 188/1999.

De asemenea, susţin reclamanţii că potrivit art. 80 „Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare..

În raport de actele normative indicate excepţia inadmisibilităţii invocată de intimată este neîntemeiată.

De asemenea trebuie avut în vedere dispoziţiile art. 79 care potrivit alin. (1) „Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare şi propunerea sancţiunii disciplinare aplicabile funcţionarilor publici din autorităţile sau instituţiile publice se constituie comisii de disciplină.”

(2) Din comisia de disciplină face parte şi un reprezentant al organizaţiei sindicale reprezentative sau, după caz, un reprezentant desemnat prin votul majorităţii funcționarilor publici pentru care este organizată comisia de disciplină, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat.

În vederea constatării nelegalităţii întrunirii comisiei de disciplină conform art. 79 din Legea 188/1999, reclamanţii înaintează nota de constatare nr. L a compartimentului audit din cadrul PMT prin care se reţine că la nivelul PL este reprezentativ şi nu a avut un membru în comisia de disciplină contrar normelor legale.

De asemenea, se mai reţine că nu s-a făcut dovada transparenţei constituirii comisiei de disciplină conform HG 1344/2007, şi contrar normelor imperative prevăzute de art. 79 alin. 2 din Legea 188/1999, fapt ce atrage nulitatea actelor emise de aceasta, inclusiv a deciziilor de sancţionare.

În aceste condiţii de drept, emiterea deciziilor de către o comisie nelegal constituită atrage conform Legii 188/1999 ca sancţiune, nulitatea actelor emise.

Ca stare de fapt, reclamanţii solicită ca instanţa să observe registrul de înregistrare a documentelor ale PL, poziţia 11.134 şi următoarea prin care se reţine lipsa raportului dar şi existenţa depunerii raportului în coroborare cu data înregistrării acestuia, dar şi a normelor reţinute ca fiind încălcate, respectiv neîntocmirea raportului de activitate.

În ceea ce priveşte disjungerea, reclamanţii se opun ca urmare a faptului că există o strânsă legătură între cele trei decizii de sancţionare emise.

În probatoriu, solicită să se depună toate actele ce au stat la baza emiterii deciziilor de sancţionare inclusiv cele ce stau la baza constituirii comisiei de disciplină.

La primul termen de judecată din data de 02 martie 2018 a fost respinsă cererea de disjungere, în sensul soluţionării cauzelor separat pentru fiecare reclamant în parte, formulată de pârâtă prin întâmpinare, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă prin întâmpinare şi s-a comunicat către pârâtă răspunsul la întâmpinare formulat de reclamanţi pentru a avea posibilitatea să formuleze apărări în raport de aspectele invocate de aceştia.

La solicitarea instanţei, pârâta a depus la data de 13 aprilie 2018 întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii deciziilor de sancţionare ale reclamanţilor şi Decizia nr. N din 16.12.2016 împreună cu actele care au stat la baza adoptării acestei decizii.

La data de 07 mai 2018 reclamanţii, prin reprezentant convenţional au formulat precizări prin care înţeleg să invoce, în baza dispoziţiilor art. 4 din Legea 554/2004, excepţia de nelegalitate a decizie nr. J, pentru constituirea comisiei de disciplină emisă de PL.

În susţinerea excepţiei, reclamanţii invocă dispoziţiile art. 79 din Legea 188/1999 şi art. 4 şi art. 18 din HG nr.1344/2007.

Astfel, arată că la data de 03.12.2014 prin adresa nr. H emisă de SSNP a fost încunoştinţată pârâta PL de reprezentativitatea sindicatului la nivelul PL, fiind comunicată în acest sens hotărârea de reprezentativitate.

La data de 16.12.2016, a fost emisă decizia de constituire a comisiei de disciplină de către directorul instituției PL, deşi era comunicat la nivelul instituţiei şi aveau cunoştinţă că reprezentativitatea sindicală o deţine SN şi nu SP, care în vederea numirii depun sentinţa civilă de reprezentativitate la nivelului anului 2012, reprezentativitate ce se verifică o dată la patru ani.

De asemenea, reclamanții precizează că prin decizia G au fost numiţi membrii în comisia de disciplină de la sindicatul fără reprezentativitate, încălcând astfel procedura de constituire a comisiei de disciplină conform HG 1344/2007.

În aceste condiţii de drept, emiterea deciziilor de către o comisie nelegală constituită atrage conform Legii 188/1999, ca sancţiune, nulitatea actelor emise, fapt pentru care solicită admiterea excepţiei de nelegalitate invocate.

În raport de precizările formulate de reclamanţi prin care au invocat excepţia de nelegalitate invocată de reclamanţi, la data de 16 mai 2018 pârâta PL a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea excepţiei de nelegalitate a deciziei nr. U ca netemeinică şi nefondată.

Motivele invocate prin excepţia arătată sunt străine de natura pricinii şi contrare dispoziţiilor normelor legale în vigoare întrucât Comisia de disciplină constituită la nivelul PL, conform deciziei de nr. … este înfiinţată conform dispoziţiilor art. 4 din HG nr. 1344/2007 care dispune că din comisia de disciplină face parte şi un reprezentant al organizaţiei sindicale reprezentative şi în acest caz organizaţia  sindicală reprezentativă la nivelul PL prin SPL a numit membru în comisie, conform propunerii înaintată către conducerea instituţiei, iar dovada reprezentativităţii fiind hotărârea judecătorească nr. K stată la dosarul cauzei, susţinută şi de sentinţa civilă nr. K a Judecătoriei T, definitivă prin decizia Tribunalului Gorj nr. J, prin care Sindicatul SPKL a contestat reprezentativitatea SPL din judeţul Gorj fiindu-i respinsă cererea, astfel că motivele de reprezentativitate arătate de reclamanţi nu pot fi primite.

Mai mult, pârâta precizează că la momentul constituirii comisiei de disciplină reprezentantul GS M a fost contactat telefonic de către domnul administrator MM şi de d-l şef serviciu DG pentru a înainta propunerile de constituire a comisiei iar acesta nu a dat curs solicitărilor şi singurele propuneri fiind de la SPL şi cu toate acestea, conducerea instituţiei numind un reprezentant din partea SPL în persoana domnului poliţist local CS, conform art. 4 la decizia nr. N/16.12.2016, care a fost membru supleant al acestei comisii până la data de 20.11.2017 conform adresei nr. T, şi reprezentanţii acestui sindicat refuzând în mai multe rânduri şi de această dată să facă propuneri în acest sens pe motiv că celălalt sindicat nu este reprezentativ, conform documentelor pe care le-a depus deja la dosarul cauzei.

Aşadar, având în vedere motivele invocate faţă de această excepţie şi concluziile formulate în acest sens, în fapt şi în drept solicită respingerea acestei excepţii ca neîntemeiată întrucât comisia de disciplină la nivelul PL, conform deciziei nr. N/16.12.2016 îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege impuse prin HG nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină.

În dovedirea celor susţinute, pârâta depune, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, sentinţa civilă nr. M a Judecătoriei T, definitivă prin decizia Tribunalului Gorj nr. F şi totodată depune în copie certificată pentru conformitate cu originalul fila din registrul de intrare ieşire aferentă datei de 31.10.2017 astfel cum aceasta se regăseşte în prezent în registrul respectiv, mai exact, pe fila respectivă fiind evidenţiate toate poziţiile, respectiv de la C din 31.10.2017 până la D din 31.10.2017.

În drept, îşi întemeiază întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă, solicitând judecarea cauzei şi în lipsă, conform dispoziţiilor art. 411 Cod procedură civilă.

Odată cu întâmpinarea, pârâta a depus la dosarul cauzei, la solicitarea instanţei, fila din registrul de intrare-ieşire aferentă datei de 31.10.2017 astfel cum se regăseşte în prezent în registrul respectiv, urmând să fie evidenţiate poziţiile de la V din 31.10.2017 până la nr. X din 31.10.2017.

La data de 25 mai 2018, reclamanţii M, D şi Ş au formulat răspuns la întâmpinare prin care susţin că apărările pârâtei sunt netemeinice, fapt pentru care solicită să fie înlăturate şi menţinută ca temeinică cererea formulată privind excepţia de nelegalitate.

Pe parcursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri.

Examinând contestaţia dedusă judecăţii, în raport de temeiurile de fapt şi de drept invocate de părţi şi prin prisma actelor şi înscrisurilor depuse de către acestea, tribunalul o reţine ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Reclamanții M, D şi Ş au calitatea de polițiști locali în cadrul PL a Municipiului T.

Prin Deciziile de sancţionare nr. B, nr. C/2017 și nr. D/2017, emise de directorul executiv al pârâtei în data de 27/11/2017, cei trei reclamanți au fost sancționați cu mustrare scrisă, pe motivul că nu au prezentat şi depus la ofiţerul de serviciu raportul zilnic de activitate la ieşirea din serviciu în data de 31.10.2017, conform documentelor întocmite cu ocazia cercetărilor administrative realizate în cauză.

Împotriva acestor decizii, reclamanții au formulat prezenta contestație în faţa instanței de contencios administrativ, invocând atât motive de nelegalitate cât și de netemeinicie.

Ca principal motiv de nelegalitate a deciziilor contestate, reclamanții au invocat faptul că procedura de cercetare disciplinară este lovită de nulitate absolută, întrucât Comisia de disciplină nu a fost legal constituită, motiv pentru care au și formulat excepția de nelegalitate a  Deciziei pentru constituirea comisiei de disciplină nr. N/16.12.2016.

Analizând excepția de nelegalitate a Deciziei pentru constituirea comisiei de disciplină nr. N/16.12.2016, invocată de reclamanţi, tribunalul o reţine ca fiind întemeiată, pentru următoarele aspecte:

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 155/2010 a PL, raporturile de serviciu ale poliţiştilor locali şi ale funcţionarilor publici care ocupă funcţii publice generale se stabilesc, se modifică, se suspendă şi încetează în condiţiile stabilite potrivit prevederilor prezentei legi şi ale Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Din interpretarea acestui text de lege, rezultă că în materia răspunderii disciplinare a polițiștilor local,i întrucât Legea nr. 155/2010 nu conține dispoziții distincte, devin aplicabile pe deplin și în totalitate dispozițiile Legii nr. 188/1999.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 79 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare şi propunerea sancţiunii disciplinare aplicabile funcţionarilor publici din autorităţile sau instituţiile publice se constituie comisii de disciplină.

Alineatul 2 al aceluiași articol statuează că, din comisia de disciplină face parte şi un reprezentant al organizaţiei sindicale reprezentative sau, după caz, un reprezentant desemnat prin votul majorităţii funcţionarilor publici pentru care este organizată comisia de disciplină, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din HG nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, comisia de disciplină trebuie să aibă în componenţă 3 membri titulari, funcţionari publici definitivi numiţi în funcţia publică pe perioadă nedeterminată, doi membri fiind desemnaţi de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, iar al treilea membru fiind desemnat, după caz, de organizaţia sau organizaţiile sindicale reprezentative ori de majoritatea funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice pentru care este organizată comisia de disciplină, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat.

Se observă așadar că dispozițiile legale enunțate, impun obligativitatea ca din componența comisiilor de disciplină, să facă parte un membru desemnat de  organizaţia sau organizaţiile sindicale reprezentative acolo unde funcționarii public sunt organizați în sindicat.

În ceea ce privește reprezentativitatea, dispozițiile art. 221 alin. 1 și 2 din Legea nr. 62/2011 a Dialogului social, prevăd că îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate se constată prin hotărâre judecătorească, iar verificarea menţinerii condiţiilor de reprezentativitate se face din 4 în 4 ani.

Tribunalul constată că la nivelul PL, polițiștii locali sunt organizați în două sindicate, respectiv SPL și sol.

În ceea ce privește reprezentativitatea celor două sindicate, tribunalul reține că prin sentința civilă nr. N/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria B în Dosarul nr. M s-a constatat că SPL îndeplinește condițiile de reprezentativitate la nivel de unitate, respectiv PL Tg-Jiu, iar prin sentința nr. … pronunțată de judecătoria T în dosarul nr. V, s-a constatat reprezentativitatea SPL, la nivel de unitate, respectiv PL P.

Se observă așadar că, deși ambele sindicate au obținut câte o hotărâre judecătorească prin care s-a constatat îndeplinirea condițiilor de reprezentativitate la nivel de unitate, totuși, la data de 16.12.2016 când a fost emisă Decizia pentru constituirea comisiei de disciplină nr. N, numai SPL mai îndeplinea condițiile de reprezentativitate, întrucât celălalt sindicat nu a mai obținut o hotărâre judecătorească la 4 ani de la emiterea hotărârii inițiale, prin care să se verifice menținerea condițiilor de reprezentativitate.

Or, în condițiile în care, prin Decizia pentru constituirea comisiei de disciplină nr. N/16.12.2016, nu a fost numit în comisie în calitate de membru și un reprezentant al SPL, sindicat care îndeplinea condițiile de reprezentativitate la nivelul PLT, rezultă că această decizie a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale imperative sus menționate.

Susținerea pârâtei în sensul că reprezentativitatea SPL a fost verificată de instanța competentă prin sentința nr. 632/2015 pronunțată de Judecătoria T în dosarul nr. X definitivă prin Decizia nr. Y pronunțată de Tribunalul Gorj Secția I Civilă, nu poate fi primită, întrucât, în litigiul respectiv, instanța nu s-a pronunțat pe fondul cererii de chemare în judecată, ci a respins contestația formulată de SPL, ca fiind lipsită de interes.

Mai mult decât atât, în considerentele hotărârii, instanța a reținut că petenta nu a făcut dovada că SPL, ar fi efectuat acte materiale din care să rezulte că își asumă reprezentativitatea după pronunțarea sentinței nr. J/22.10.2014 prin care s-a constatat că SPL îndeplinește condițiile de reprezentativitate la nivel de unitate, respectiv PL Tg-Jiu.

Drept urmare, tribunalul va admite excepţia de nelegalitate a Deciziei pentru constituirea comisiei de disciplină nr. N/16.12.2016, invocată de reclamanţi cu consecința constatării nelegalității acestei decizii, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. 4 din Legea 554 /2004,  va soluţiona cauza fără să ţină seama de această decizie și implicit fără să țină seama de procedura și înscrisurile întocmite de comisia de disciplină numită prin decizia respectivă.

Așa fiind, tribunalul, văzând și dispozițiile art. 50 alin. 4 din HG nr. 1344/2007, potrivit cărora la actul administrativ de sancţionare se anexează raportul comisiei de disciplină, sub sancţiunea nulităţii absolute, coroborate cu neluarea în considerare a raportului întocmit de comisia de disciplină numită prin Decizia nr. N/16.12.2016, constată că deciziile de sancţionare nr. B, nr. C şi nr. D din 27.11.2017, emise de directorul executiv al PL sunt lovite de nulitate absolută.

Pentru toate considerentele ce preced, va fi admisă contestația promovată de reclamanți și vor fi anulate deciziile de sancţionare nr. B, nr. C şi nr. D din 27.11.2017, emise de directorul executiv al PL pe numele acestora.

Totodată, în temeiul art. 453 Cod de procedură civilă, va fi obligată pârâta PL T la plata a 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia de nelegalitate a Deciziei pentru constituirea comisiei de disciplină nr. N/16.12.2016, invocată de reclamanţi.

Admite contestaţia formulată de reclamanţii M, D, şi Ş,  în contradictoriu cu pârâta PL T.

Anulează deciziile de sancţionare nr. B, nr. C şi nr. D din 27.11.2017, emise de directorul executiv al PL.

Obligă pârâta PL T la plata a 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 25 mai 2018, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare