Acord de recunoaştere a vinovăţiei - termenul de încercare - coborârea acestuia sub limita minimă - nelegalitatea soluţiei negociate

Pe rol fiind soluţionarea acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu inculpata R.E., cercetată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscala, prevăzute de art. 9 alin.1 lit. b şi c din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen din 1968 şi art. 5 C. Pen.

Dezbaterile pe fond ale cauzei au fost consemnate în scris în încheierea de şedinţă din data de 13.12.2017, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 27.12.2017, apoi pentru aceleaşi considerente la data de 10.01.2018 când a pronunţat următoarea hotărâre:

T R I B U N A L U L

Asupra cauzei penale de faţă, constată:

La data de 13.11.2017, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 8314/105/2017 acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu inculpata R.E., cercetată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscala, prevăzute de art. 9 alin.1 lit. b şi c din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen din 1968 şi art. 5 C. Pen.

S-a reţinut în esenţă prin actul de sesizare a instanţei că inculpata, în calitate de administrator al S.C. U C S.R.L., în perioada 2008-2010, a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii facturi care nu au la bază operaţiuni reale emise în numele unor societăţi comerciale şi nu a înregistrat în actele contabile toate veniturile realizate, sustrăgându-se astfel de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat.

Toate aceste fapte s-a menţionat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii  de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9, alin.1, lit.b şi c din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul Penal din 1968 şi art. 5 Cod. Penal.

Totodată, s-a precizat că situaţia de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal încheiat la data de 17.08.2011 de inspectorii fiscali din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Prahova şi anexe; raport de constatare întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova; declaraţii martori; raport de expertiză criminalistică grafoscopică nr. 169327/17.08.2015; Raport de expertiză contabilă judiciară; declaraţii suspecţi şi declaraţii inculpaţi; facturi şi chitanţe fictive, fişa de cazier judiciar din care rezultă că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale.

În plus, au fost menţionate felul şi cuantumul pedepselor ce urmează a-i fi aplicate inculpatei pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa şi cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpată, respectiv:

- pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare, a cărei executare este suspendată sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 2 ani, stabilit conform art.862 alin.1 Cod penal anterior;

- pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b şi lit.c Cod penal anterior pe o perioadă de 2 ani de la data executării pedepsei;

-  pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b şi lit.c Cod penal anterior pe perioada executării pedepsei.

Totodată, a fost înaintat instanţei dosarul de urmărire penală nr.803/P/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

Analizând acordul de recunoaştere a vinovăţiei înaintat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, instanţa constată că pedeapsa agreată de către procuror şi inculpată este nelegală, urmând a se dispune respingerea acestuia.

Astfel, deşi în mod corect s-a reţinut că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b, c din Legea 241/2005, este Codul penal anterior, având în vedere că măsura de individualizare a executării pedepsei închisorii cu privire la care s-a ajuns la acord este aceea a suspendării sub supraveghere reglementată de art. 861 Cod penal anterior, termenul de încercare stabilit conform art.862 Cod penal anterior nu putea fi în niciun caz de 2 ani.

Potrivit acestor din urmă dispoziţii legale, „termenul de încercare în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp, stabilit de instanţă, între 2 şi 5 ani”.

Prin urmare, în privinţa inculpatei R.E. termenul de încercare minim este de 3 ani şi 4 luni, iar cel maxim - de 6 ani şi 4 luni, coborârea acestuia sub limita minimă atrăgând nelegalitatea soluţiei negociate.

De aceea, în baza art.485 alin.1 lit.b Cod proc. penală, va fi respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu inculpata R.E., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art.9 alin.1 lit. b, c din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal anterior, obiect al cauzei penale nr.803/P/2017.

În plus, în baza art.275 alin.3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare