Procedura insolvenţei

Judecătorul sindic a analizat elementele de legalitate specifice ale Adunării Creditorilor cu privire la cvorum, ordinea de zi, modul de vot şi rezultatul votului, cerinţe care trebuie analizate prin prisma dispoziţiilor art. 48 din Legea 85/2014.

Prin Decizia Civilă  nr. 544/26.09.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. …, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 144/25.06.2018, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. …, fiind reţinute următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 144/25.06.2018 pronunţată de judecătorul sindic în dosar nr. … a fost respinsă contestaţia formulată de creditorul contestator împăotriva hotărârii Adunării Creditorilor debitorului prin care a fost desemnat administratorul judiciar.

A fost obligat creditorul contestator să plătească către administratorul judiciar suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că prin procesul verbal din data de 15.01.2018 şi publicat în B.P.I. nr. … a A.G.C. a debitorului, s-a consemnat şedinţa A.G.C. aferentă votării planului de reorganizare al debitorului.

În acest sens, creditorul fiscal, contestator în cauză, cu o pondere de 41,37 %, a votat împotriva aprobării planului de reorganizare, în timp ce alţi creditori care deţin 58,59 % din creanţe au votat pentru adoptarea planului de reorganizare.

În esenţă, prin planul propus se are în vedere plata integrală a creanţei fiscale, în totalitate, în primul an de reorganizare, prin plăţi lunare, urmând ca creditorii chirografari, care au votat pentru adoptarea planului să fie plătiţi, în anii II şi III aferenţi planului de reorganizare şi după îndestularea creditorului fiscal.

Creditorul fiscal a formulat contestaţie împotriva p.v. A.G.C., invocând pe de o parte faptul că are o creanţă curentă faţă de debitor, astfel încât deşi în tabel a fost înscris cu  193.239 lei, debitorul înregistrează în fişa de rol fiscal obligaţii curente de 388.605 lei, sens în care, pe de altă parte, ca urmare a adoptării planului în varianta propusă, ar suferi un tratament defavorizat prin reducerea creanţei în plată.

Instanţa a pus în vedere creditorului să facă dovada declaraţiei de creanţă  suplimentară, respectiv a cererii de plată curentă adresată administratorului judiciar/debitorului, dar  acesta nu a dat curs solicitării  de a face dovada propriilor susţineri.

Dispoziţiile legale incidente în cauză, potrivit art. 249 C. pr. civ., cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

Potrivit art. 48 din Legea nr. 85/2014, „(1) Convocarea creditorilor se realizează prin publicare în BPI cu cel puţin 5 zile anterior ţinerii şedinţei şi trebuie să cuprindă ordinea de zi a acesteia. Convocatorul se depune la BPI cu 3 zile înaintea datei la care trebuie efectuată publicarea. (2) Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în convocare este nulă, cu excepţia cazului în care la şedinţă participă titularii tuturor creanţelor şi aceştia sunt de acord cu introducerea chestiunii respective pe ordinea de zi a şedinţei. (3) Creditorii pot fi reprezentaţi în adunare prin împuterniciţi cu procură specială autentică sau, în cazul creditorilor bugetari şi al celorlalte persoane juridice, cu delegaţie semnată de conducătorul unităţii. (4) Dacă prin lege nu se interzice în mod expres, creditorii vor putea vota şi prin corespondenţă. Scrisoarea prin care îşi exprimă votul, semnată de creditor, sau înscrisul în format electronic căruia i s-a încorporat, ataşat ori asociat semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat valabil, pot fi comunicate prin orice mijloace, până în ziua şi la ora fixată pentru exprimarea votului, administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar. (5) La şedinţele adunării creditorilor, salariaţii debitorului vor putea fi reprezentaţi de un delegat din rândul acestora, care va vota pentru întreaga valoare a creanţelor reprezentând salariile şi alte drepturi băneşti ce li se cuvin. (6) Deliberările şi hotărârile adunării creditorilor vor fi cuprinse într-un proces-verbal, care va fi semnat de preşedintele şedinţei, membrii comitetului creditorilor, precum şi de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, după caz. Procesul-verbal va fi depus, prin grija administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, la dosarul cauzei şi trimis spre publicare în BPI, în termen de două zile lucrătoare de la data adunării creditorilor. (7) Hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor sau ale căror voturi nu au fost consemnate în procesul-verbal întocmit. Hotărârea, cu excepţia celei prin care a fost desemnat, poate fi atacată, pentru motive de nelegalitate, şi de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar. (8) Cererea prevăzută la alin. (7) va fi depusă la dosarul cauzei, inclusiv în format electronic, în termen de 5 zile de la data publicării în BPI a procesului-verbal al adunării creditorilor şi va fi soluţionată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi a creditorilor. Citarea părţilor şi comunicarea actelor către aceştia se fac prin BPI.”

Potrivit art. 139 din aceeaşi lege, „(1) Judecătorul-sindic fixează termenul pentru confirmarea planului în cel mult 15 zile de la depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Judecătorul-sindic poate să ceară unui specialist să îşi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de confirmarea lui. Planul este confirmat în următoarele condiţii: A. în cazul în care sunt 5 categorii, planul se consideră acceptat dacă cel puţin 3 dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele prevăzute la art. 138 alin. (3), acceptă planul cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul; B. în cazul în care sunt trei categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care cel puţin două categorii votează planul, cu condiţia ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul; C. în cazul în care sunt două sau patru categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care dacă este votat de cel puţin jumătate din numărul de categorii, cu condiţia ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul; D. fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan; E. vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau de leasing din care rezultă; F. planul respectă, din punct de vedere al legalităţii şi viabilităţii, prevederile art. 133. (2) Tratament corect şi echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) niciuna dintre categoriile care resping planul şi nicio creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului;

b) nicio categorie sau nicio creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sale;

c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nicio categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 138 alin. (3), nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului;

d) planul prevede acelaşi tratament pentru fiecare creanţă în cadrul unei categorii distincte, cu excepţia rangului diferit al celor beneficiare ale unor cauze de preferinţă, precum şi în cazul în care deţinătorul unei creanţe consimte la un tratament mai puţin favorabil pentru creanţa sa.

(3) Doar un singur plan de reorganizare va fi confirmat.

(4) Confirmarea unui plan de reorganizare împiedică confirmarea oricărui alt plan.

(5) Modificarea planului de reorganizare, inclusiv prelungirea acestuia se poate face oricând pe parcursul procedurii de reorganizare, fără a se putea depăşi o durată totală maximă a derulării planului de 4 ani de la confirmarea iniţială. Modificarea poate fi propusă de către oricare dintre cei care au vocaţia de a propune un plan, indiferent dacă au propus sau nu planul. Votarea modificării de către adunarea creditorilor se va face cu creanţele rămase în sold, la data votului, în aceleaşi condiţii ca şi la votarea planului de reorganizare. Modificarea planului va trebui să fie confirmată de judecătorul-sindic.”

Potrivit art. 453, al.1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Aprecierile în drept ale instanţei, ca prim aspect, judecătorul sindic a reţinut necesitatea realizării unui tratament distinct cu privire la criticile aduse p.v. al şedinţei A.G.C. în care s-a votat planul de reorganizare, pe de o parte, cele privitoare la elementele de legalitate specifice cu privire la cvorum, ordine de zi, mod de vot şi rezultatul votului, cerinţe care trebuie analizate prin prisma disp. art. 48 din legea insolvenţei,  respectiv, pe de altă parte, cele privitoare la confirmarea/infirmarea planului de reorganizare care a fost votat şi care urmează a fi analizate în cadrul şedinţei judecătorului sindic în care se dezbate cererea de confirmare a planului.

În aceste condiţii, se apreciază că, strict în cadrul procedurii  de contestare a p.v. al şedinţei A.G.C. declanşată în cauză prin contestaţia creditorului fiscal, nu pot fi analizate şi  aspecte ce ţin de confirmarea planului de reorganizare, deoarece s-ar antama analiza aferentă  şi astfel s-ar prejudicia procedura de confirmare a planului.

Din cele două motive reţinute de judecătorul sindic ca fiind invocate în contestaţie, se apreciază că cel privitor la modul în care administratorul judiciar a calculat creanţa creditorului fiscal ca şi pondere în votul exprimat în şedinţa A.G.C. este susceptibil de analiză în cadrul contestaţiei de faţă, respectiv cel privitor la respectarea unui tratament corect şi echitabil urmează a fi analizat cu ocazia şedinţei judecătorului sindic în care se va discuta confirmarea/infirmarea planului de reorganizare.

Pe cale de consecinţă, analizând contestaţia de faţă în aceste limite procesuale, s-a reţinut de către judecătorul sindic că, în ceea ce priveşte creditorul fiscal, acesta a fost înscris în tabelul de creanţă cu întreaga sumă solicitată, sens în care a fost calculată corect ponderea creanţei în cadrul masei pasive, respectiv ponderea votului creditorului titular în cadrul şedinţei  A.G.C.

Invocarea de către creditorul fiscal  a unei  creanţe  curente suplimentare faţă  de suma deja înscrisă în tabel este nefondată atâta timp cât nu se face dovada aferentă de către acesta cu privire la formularea unei cereri de plată pentru creanţa curentă invocată ori a unei contestaţii la tabelul de creanţă privitor la modul în care a fost  înscrisă creanţa creditorului fiscal sau a unei declaraţii de creanţă suplimentară formulată cu  respectarea cerinţelor legale.

Pe cale de consecinţă, s-a respins contestaţia formulată în cauză.

În aplicarea art. 453 C.pr.civ., a fost obligat creditorul contestator să plătească către administratorul judiciar suma de 400 lei, cu  titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu  avocaţial pentru avocat ales, având în vedere că creditorul contestator a pierdut procesul.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea  prin care a solicitat admiterea apelului aşa cum a fost formulat, desființarea sentinţei atacate, cu consecinţa anulării hotărârii prin care s-a votat planul de reorganizare propus pentru debitoare şi intrarea debitoarei în procedura falimentului.

În motivare, creditoarea arată că la adunarea creditorilor din data de 15.01.2018, creditoarea nu a aprobat planul de reorganizare propus de către debitoare, întrucât deşi în programul de plăţi creanţa bugetară în sumă de 194.239 lei din tabelul definitiv era acoperită în întregime, societatea la momentul formulării contestaţiei înregistra în fişa rol obligaţii curente neachitate în sumă de totală de 388.605 lei.

Apelanta precizează că programul de plăţi întocmit de debitoare nu era în conformitate cu legea, nu exista o detaliere, nu era un program de plăţi clar din care să rezulte termenele de plată al creditorilor, ci s-a prevăzut generic că pentru creditoare plata creanţei va fi făcută în primul an de reorganizare.

Totalul obligaţiilor înscrise la masa credală de instituţia apelantă este în cuantum de 194.039 lei, iar la data formulării contestaţiei împotriva procesului verbal al adunării creditorilor, debitoarea figura cu datorii curente în sumă de 194.566 lei, figurând la momentul formulării contestaţiei cu o creanţă totală de 388.605 lei.

Trebuie să arătat că suma de 194.566 lei, sumă care reprezenta debite curente la momentul formulării contestaţiei, nu a fost solicitată a fi înscrise la masa credală, deoarece erau debite curente, acumulate după deschiderea procedurii şi care vor fi plătite conform documentelor din care rezultă aşa cum prevăd dispoziţiile art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei.

Având în vedere starea de fapt şi textul de lege mai sus amintit, creditoarea consideră că în mod greşit a invocat administratorul judiciar şi a reţinut judecătorul sindic că ar fi trebuit să se înscrie la masa credală şi cu suma de 194.566 lei, sumă ce reprezintă creanţă curentă a debitoarei.

Administratorul judiciar trebuia să aibă cunoștință de existenţa debitelor curente, deoarece sub administrarea sa sunt depuse declaraţiile şi este condusă activitatea curentă a debitoarei. Având în vedere faptul că de la data deschiderii procedurii, respectiv 30.08.2017 şi până la data la care a fost votat planul de reorganizare, respectiv 15.01.2018, societatea debitoare a acumulat datorii curente de 194.566 lei, sumă ce reprezintă încă odată suma din declaraţia de creanţă, trebuie pus un semn de întrebare asupra posibilităţilor de achitare a sumelor din planul de reorganizare propus de debitoare.

Faţă de cele învederate mai sus, rezultă că societatea a acumulat noi datorii în perioada de observaţie, datorii pe care nu intenţionează să le achite.

Apelanta apreciază că planul de reorganizare nu a fost întocmit cu respectarea art. 2 din Legea nr. 85/2014, întrucât „scopul prezentei legi este de instituire a unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia.”

În ceea ce privesc cheltuielile de judecată acordate de judecătorul sindic, creditoarea consideră de asemenea că sentinţa este netemeinică şi nelegală şi se solicită instanţei de apel să admită apelul creditoarei şi să exonereze creditoarea de la plata acestor cheltuieli, către lichidatorul judiciar.

Conform art. 58 din Legea nr. 85/2014, administratorului judiciar desemnat să conducă activitatea debitoarei, îi sunt stabilite o serie de atribuţii pe care trebuie să le îndeplinească în scopul desfăşurării în condiţii optime a procedurii insolvenţei şi să conducă în tot activitatea debitoarei, astfel că angajarea unui avocat pentru formularea unei apărări într-o simplă contestaţie în cadrul procedurii, fără a solicita acordul adunării creditorilor pentru acesta cheltuială, o considerăm a fii total nelegală şi nejustificată.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 466 N.C.P.C. - art. 470-480 N.C.P.C., dispoziţiile Legii nr. 85/2014.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, debitorul  prin administrator judiciar a solicitat respingerea apelului şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, administratorul judiciar arată că motivele de apel formulate de apelantă sunt neîntemeiate, iar hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.

Așa cum a arătat si in fata instanţei de fond apelanta a formulat şi înregistrat cererea de înscriere a creanţei la Tribunalul Arad, la data de 22.09.2017.

Prin cerere a arătat ca în ceea ce priveşte creanţa totală, aceasta este de 194.039 lei, creanţa certă, lichidă şi exigibilă, cu solicitarea ca această sumă să fie înscrisa la masa credală ca şi creanţă bugetară. În acest sens, au fost anexate documentele justificative pentru această creanţă.

Administratorul a procedat la verificarea cererilor şi a documentelor depuse de către creditori pentru înscrierea la masa credală, iar în baza acestora a întocmit iniţial tabelul preliminar al creanţelor, iar ulterior tabelul definitiv al creanţelor depus la registratura Tribunalului Arad la 13.12.2017 şi publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență sub nr. … din data de 13.12.2017.

Atât în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei, care a fost depus la dosarul cauzei prin registratura la data de 14.11.2017 şi a fost publicat în BPI nr. 21541 din data de 15.11.2017, cât şi în tabelul definitiv publicat în BPI sub nr. 23526 din data de 13.12.2017, contestatoarea a fost înscrisă cu suma solicitată prin cererea de creanţă, în cuantum de 194.039 lei.

În mod temeinic instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii atacate faptul că invocarea de către creditorul fiscal a unei creanţe curente suplimentare faţă de suma deja înscrisă în tabel este nefondată atâta timp cât nu se face dovada aferentă de către acesta cu privire la formularea unei cereri de plată pentru creanţa curentă invocată ori a unei contestaţii la tabelul de creanţă privitor la modul în care a fost înscrisă creanţa creditorului fiscal sau a unei declaraţii de creanţă suplimentară formulată cu respectarea cerinţelor legale.

Apelanta nu a depus la Tribunalul Arad la dosarul de insolvenţă şi nici nu a comunicat administratorului judiciar vreo cerere de creanţă suplimentară astfel că administratorul judiciar nu avea de unde să cunoască faptul că raportat la suma trecută în tabelul definitiv şi care a fost cuprinsă în planul de reorganizare în programul de distribuire de sume către creditorii societăţii în insolvenţă, creanţa apelantei ar fi în fapt mai mare decât cea pe care au solicitat-o iniţial.

În ceea ce priveşte suma indicată ca fiind datorie a debitoarei în insolvenţă la data introducerii contestaţiei, în cuantum de 388.605, aceasta nu a fost solicitată prin cererea de creanţă după chiar cum apelanta a recunoscut şi nu a fost dovedită ca fiind vorba de o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, nefiind depuse niciun fel de documente justificative cu privire la această sumă, astfel că nu putea fi luată în considerare în mod legal.

Esenţial este faptul că instanţa de fond a pus în vedere creditorului să facă dovada declaraţiei de creanţă suplimentară, respectiv a cererii de plată curentă adresată administratorului judiciar/debitorului, dar acesta nu a dat curs solicitării de a face dovada propriilor susţineri. Prin urmare, instanţa de fond se află în faţa unei contestaţii prin care creditoarea nu a probat susţinerile sale din cuprinsul cererii.

Intimata observă că nici măcar în apel creditoarea nu a făcut dovada susţinerilor din contestaţia formulată privind suma invocată. Astfel, cererea apelantei era nedovedită, fiind vorba de susţineri care nu au fost şi nu sunt însoţite de probe din care să rezulte justeţea contestaţiei, la dosarul cauzei fiind depusă doar contestaţia la procesul verbal, înregistrată la 19 ianuarie 2018. Ori, potrivit art. 249 C. pr. civ., cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. Aşadar, nu pot fi reţinute aceste critici ale apelantei cu privire la considerentele instanţei de judecată şi la soluţia pronunţată.

Un aspect important îl constituie faptul că apelanta nu a formulat contestaţii la tabelul de creanţe, nici la cel preliminar în termenul legal de 7 zile de la publicarea în BPI, prevăzut de art. 111 din Legea 85/2014 şi nici la tabelul, definitiv, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 113 din Legea 85/2014, în cazul în care, ar fi descoperit un alt titlu care să justifice înscrierea sumei de 388.605 lei menţionată prin actuala contestaţie, termen ce curge de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce ar fi putut să determine promovarea unei contestaţii pentru suma înscrisă în tabelul definitiv.

Totodată, așa cum reţine şi judecătorul sindic din cele două motive de contestaţie invocate de apelanta ( şi care sunt reluate prin motivele de apel), era susceptibil de analiză în cadrul contestaţiei cel privitor la modul în care administratorul judiciar a calculat creanţa creditorului fiscal ca şi pondere în votul exprimat în şedinţa A.G.C., în timp ce cel privitor la respectarea unui tratament corect şi echitabil se impunea a fi analizat cu ocazia şedinţei judecătorului sindic în care se va discuta confirmarea/infirmarea planului de reorganizare. În mod temeinic şi în aceste limite procesuale, s-a reţinut de către judecătorul sindic că, în ceea ce priveşte creditorul fiscal, acesta a fost înscris în tabelul de creanţă cu întreaga sumă solicitată, sens în care a fost calculată corect ponderea creanţei în cadrul masei pasive, respectiv ponderea votului creditorului titular în cadrul şedinţei A.G.C.

Judecătorul sindic a analizat elementele de legalitate specifice cu privire la cvorum, ordine de zi, mod de vot şi rezultatul votului, cerinţe care trebuie analizate prin prisma disp. art. 48 din Legea insolvenţei.

În fapt, administratorul judiciar a procedat în conformitate cu dispoziţiile în materia insolvenţei, iar Procesul verbal Adunării creditorilor din 14.01.2018 este legal susţinerile apelantei fiind nefondate.

Astfel, procesul verbal s-a făcut cu respectarea condiţiilor generale privitoare la conţinutul procesului verbal al adunării creditorilor şi al votului asupra planului de reorganizare. Procesul verbal a fost întocmit ținându-se cont îndeplinirea condiţiilor de cvorum, de creanţele fiecărei parți înscrise în tabelul definitiv, de faptul că un procent de 58,59% a fost de acord cu planul de reorganizare, iar planul respecta din punct de vedere al legalităţii şi viabilităţii prevederile art. 133 din Legea 85/2014.

Deşi apelanta susţine că planul de reorganizare nu a fost întocmit cu respectarea art. 2 din Legea 85/2014, privitor la faptul că scopul legii insolvenţei este de instituire a unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia, în fapt planul de reorganizare a urmărit chiar acest deziderat, al şansei de redresare a activităţii şi a acoperirii pasivului debitorului, inclusiv prin acoperirea debitului faţă de contestatorul bugetar privind suma pe care a solicitat-o prin cererea de creanţe, astfel că motivele prezentate în contestaţie sunt netemeinice. Administratorul judiciar a întocmit planul de distribuire de sume cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 138 din Legea 85/2014, iar creanţa bugetară a contestatoarei, în sumă de 194.239 lei din tabelul definitiv este cuprinsă în întregime, lucru recunoscut chiar de către apelanta.

Aşa cum se menţionează şi în considerentele hotărârii de fond în esenţă, prin planul propus se are în vedere plata integrală a creanţei fiscale, în totalitate, în primul an de reorganizare, prin plăţi lunare, urmând ca creditorii chirografari, care au votat pentru adoptarea planului să fie plătiţi, în anii II şi III aferenţi planului de reorganizare şi după îndestularea creditorului fiscal.

Au fost îndeplinite totodată condiţiile cumulative prevăzute de art. 139 din legea insolvenţei, inclusiv cea a tratamentului corect şi echitabil prevăzut la punctul a) şi invocat de către contestatoare. Astfel, niciuna dintre categoriile care resping planul şi nicio creanţa care respinge planul, în speţa contestatoarea nu primeşte mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului. Intimata.

Intimata arătă încă o dată, faptul că suma solicitată prin cererea de creanţa a fost și este inclusă în planul de distribuţie a sumelor, în întregime. Aşadar, nu există niciun motiv pentru a nu se considera îndeplinite condiţiile cumulative de lege, susţinerile apelantei fiind infirmate de situaţia de fapt.

De altfel, după cum a arătat la instanţa de fond în mod surprinzător apelanta solicită anularea hotărârii prin care s-a votat planul de reorganizare și intrarea societăţii în faliment, în condiţiile în care planul de reorganizare este pe deplin realizabil, conform detaliilor acestui plan, iar creditorii aveau o şansă reală de a recupera creanţele deţinutei motiv pentru care toți ceilalţi au și votat planul, intrarea societăţii în faliment presupunând un risc mult mai mare de nerealizare a scopului procedurii insolvenţei. În mod normal, reprezentanţii statului ar trebui să acţioneze în sensul în care există şansa ca o societate aflată în insolvență să acopere în întregime datoriile pe care le are față de stat și nu în sensul în care își asumă riscul ca prin intrarea în faliment a acestei societăți ( asemeni și altor situaţii din păcate) statul să recupereze prea puţin sau chiar deloc din creanța deţinută.

Totodată, este de menţionat faptul ca la rândul ei debitoarea a formulat la 09.10.2017, contestaţie împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice având număr de înregistrare … emisă de creditoare prin filiala Hunedoara/Activitatea de inspecţie fiscală, precum și împotriva Raportului de inspecţie fiscala având număr de înregistrare … din 11.08 emis de aceeaşi entitate, prin care s-a solicitat anularea în parte a acestor acte și exonerarea de la plata parţială a obligaţiilor fiscale stabilite suplimentar prin actele administrativ fiscale menţionate. Contestaţia face obiectul dosarului … de pe rolul Curţii de Apel Timişoara, fiind în calea de atac a apelului, cu termen de judecată la 08.10.2018. Prin urmare, este posibil ca in realitate cuantumul creanţei deţinuta de prezentul contestator sa nu rămână definitiva putând suferi modificări printr-o hotărâre judecătoreasca.

În ceea ce priveşte critica privind acordarea cheltuielilor de judecata, intimata apreciază că şi sub acest aspect hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.

Examinând apelul declarat de creditoare prin prisma motivelor de apel şi a prevederilor art. 466 şi urm. C. pr. civ., Curtea va constata că acesta este nefondat, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, conformă cu probele administrate în cauză. 

Astfel, în ceea ce priveşte contestaţia formulată de creditoare, judecătorul sindic a reţinut în mod corect necesitatea realizării unui tratament distinct cu privire la criticile aduse procesului verbal al şedinţei adunării creditorilor în care s-a votat planul de reorganizare, pe de o parte, respectiv cele privitoare la elementele de legalitate specifice cu privire la cvorum, ordine de zi, mod de vot şi rezultatul votului, cerinţe care trebuie analizate prin prisma dispoziţiilor art. 48 din Legea 85/2014,  iar, pe de altă parte, cele privitoare la confirmarea/infirmarea planului de reorganizare care a fost votat şi care urmează a fi analizate în cadrul şedinţei judecătorului sindic în care se dezbate cererea de confirmare a planului.

Curtea reţine că, din cele două motive de contestaţie invocate de apelanta creditoare (şi care sunt reluate prin motivele de apel), este susceptibil de analiză în prezenta cauză numai cel privitor la modul în care administratorul judiciar a calculat creanţa creditorului fiscal ca şi pondere în votul exprimat în şedinţa adunării creditorilor, în timp ce cel privitor la respectarea unui tratament corect şi echitabil se impune a fi analizat cu ocazia şedinţei judecătorului sindic în care se va discuta confirmarea/infirmarea planului de reorganizare.

În mod temeinic şi în aceste limite procesuale s-a reţinut de către judecătorul sindic că, în ceea ce priveşte creditoarea apelantă, aceasta a fost înscrisă în tabelul de creanţă cu întreaga sumă solicitată, sens în care a fost calculată corect ponderea creanţei în cadrul masei pasive, respectiv ponderea votului creditorului titular în cadrul şedinţei adunării creditorilor.

Judecătorul sindic a analizat astfel elementele de legalitate specifice cu privire la cvorum, ordinea de zi, modul de vot şi rezultatul votului, cerinţe care trebuie analizate prin prisma dispoziţiilor art. 48 din Legea 85/2014.

Astfel, în mod corect s-a reţinut de prima instanţă că procesul verbal s-a încheiat cu respectarea condiţiilor generale privitoare la conţinutul procesului verbal al adunării creditorilor şi al votului asupra planului de reorganizare. Procesul verbal a fost întocmit ținându-se cont de îndeplinirea condiţiilor de cvorum, de creanţele înscrise în tabelul definitiv de creanţă şi de faptul că un procent de 58,59% din totalul creanţelor a fost de acord cu planul de reorganizare.

Faptul că creditoarea apelantă invocă acumularea de noi datorii în perioada de observaţie este un element care poate fi avut în vedere de judecătorul sindic la confirmarea planului de reorganizare, iar nu în cadrul prezentei cauze.

În ceea ce priveşte critica apelantei privind acordarea cheltuielilor de judecată de prima instanţă, Curtea apreciază că şi sub acest aspect hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, având în vedere prevederile art. 453 C. pr. civ.

Aşa fiind, neexistând motive de anulare sau schimbare a sentinţei apelate, în baza art. 480 C. pr. civ., Curtea a respins apelul.

Reţinând culpa procesuală a apelantei, în baza art. 482 şi 453 C. pr. civ., Curtea a obliggat-o pe creditoarea apelantă la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată în apel către administratorul judiciar, reprezentând onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare