Cerere de anulare a hotărârii adunării creditorilor privind votarea planului de reorganizare. Condiţii de admisibilitate. Verificarea legalităţii exprimării votului de către categoria de creditori prevăzută de art. 96 alin.1 din Legea nr. 85/2006.

Legea insolvenţei, lege de executare silită concursuală, aplicabilă participanţilor în această procedură, conţine dispoziţii generale cu privire la anularea adunărilor creditorilor în articolele 13, 14 şi 15, însă, când obiectul acestora  este votarea planului de reorganizare sunt aplicabile şi dispoziţiile speciale din articolele 99 şi 100 din lege.

Modalitatea de exercitare a votului în adunarea creditorilor, cu încălcarea legii,  prin crearea  unei categorii de creanţe chirografare conform art. 96 din alin.1 din Legea nr. 85/2006 reprezintă, faţă de dispoziţiile din articolele precizate, un motiv ce priveşte legalitatea hotărârii adunării creditorilor şi nu oportunitatea acesteia. În cadrul verificărilor se impune analizarea  calităţii de creditor indispensabil şi prin prisma definiţiei date de legiuitor în art. 96 alin.1 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa nr.774/2014 din 8 mai 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr.11347/63/2012/a3, s-a admis cererea formulată de contestatoarea BIAR prin lichidator RVAISS.P.R.L. şi s-a dispus anularea  Hotărârii Adunării Creditorilor din  SCCSA  din data de 14.02.2014.

Analizând actele şi lucrările dosarului,  judecătorul - sindic a reţinut  că la data de 14.02.2014  a avut loc şedinţa Adunării Creditorilor SCCSA, având pe ordinea de zi votarea planului de reorganizare propus de debitoare prin administratorul special BG.

 Din procesul-verbal al Adunării Creditorilor din data de 14.02.2014 rezultă că a fost aprobat planul de reorganizare, creditorii exprimându-şi votul astfel: categoria creditorilor garantaţi –BIR  SA şi ANAF – DGFP Dolj  au exprimat vot negativ respingând planul; categoria creditorilor bugetari –Primăria Craiova şi Primăria  Podari – nu şi-au exprimat votul cu privire la plan, astfel încât se consideră ca au respins planul; categoria creditorilor chirografari, cea a creditorilor prevăzuţi de art. 96 şi creanţele salariale au aprobat planul de reorganizare, considerându-se  în acest fel  că trei din cinci  categorii de creditori au aprobat planul, şi, ca atare, planul de reorganizare a fost aprobat.

Judecătorul sindic a reţinut  că existenţa sau inexistenţa unei categorii de creanţe dintre cele menţionate de art. 100 alin. 3 din Lg.85/2006, apte să-şi exprime votul asupra planului de reorganizare în mod separat şi care să conducă adoptarea sau respingerea planului de reorganizare nu poate constitui un motiv de oportunitate, ci un motiv de legalitate, care va fi analizat ca atare, din perspectiva dispoziţiilor art. 96 Legea  85/2006 şi a actelor existente la dosarul cauzei.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. d  din Legea 85/2006 creanţele chirografare, stabilite conform art. 96 alin. 1 constituie o categorie distinctă de creanţe, care votează separat planul de reorganizare. Art. 96 stabileşte posibilitatea desemnării prin plan a unei categorii separate de creanţe, denumită furnizori indispensabili şi care este compusă " numai din acele creanţe chirografare care, în sensul art. 49 alin.1 aparţin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi."

Art. 96 alin.1 şi alin.1 ind. 1 stabileşte anumite reguli procedurale ce trebuie a fi îndeplinite cumulativ, respectiv obligativitatea ca debitoarea să depună lista furnizorilor indispensabili împreună cu celelalte documente prevăzute de art. 28 din lege, precum şi obligativitatea confirmării ei de către administratorul judiciar, în timp ce prin definiţia dată  de art. 96 alin.1 şi prin trimiterea făcută la art. 49 alin.1 rezultă că trebuie îndeplinită şi a treia condiţie, respectiv că fără aportul acestor furnizori activitatea debitorului insolvent să nu se poată desfăşura, iar aceşti furnizori să nu poată fi înlocuiţi.

Prin urmare, pentru a se face verificări cu privire la legalitatea exprimării votului asupra planului de reorganizare, distinct, pe categorii de creanţe, aşa cum impun dispoziţiile art. 100 alin. 3 din lege, şi pentru a se verifica existenţa categoriei distincte a creanţelor  prevăzută  art. 100 alin. 3 lit. d  din Legea  85/2006, respectiv a furnizorilor indispensabili, este necesar a se stabili îndeplinirea tuturor celor trei condiţii mai sus amintite şi impuse de dispoziţiile  art. 96 coroborat  cu art. 49 alin.1 din lege.

Administratorul judiciar ASISPRL şi administratorul special au învederat că lista cu furnizorul indispensabil BDJSA a fost transmisă administratorului judiciar în termenul de 5 zile de la data deschiderii procedurii, aceasta fiind vizată de către administrator încă de la acea dată, fiind anexată şi întâmpinării depuse de către ASI.

Într-adevăr a fost anexată întâmpinării depuse de administratorul judiciar adresa nr. 2600/02.07.2012, prin care  debitoarea informează ca are "ca şi creditor indispensabil pe SC BDJ SA "( fila 17 a prezentului dosar ), purtând primirea lichidatorului judiciar la data de 02.07.2012, însă această listă nu a fost depusă şi la dosarul cauzei, astfel cum obligă dispoziţiile art. 96 alin.1 ind.1 din lege," împreună cu celelalte documente prevăzute la art. 28 ".

Astfel, din actele ataşate cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă  formulate de debitoare la data de 27.06.2012 ( dosar nr. 11347/63/2012), se constată că la fila 60 se regăseşte lista creditorilor SCCSA, iar la poziţia 2 figurează SC BDJ SA cu o creanţă de 65000 lei, scadentă la 21.04.2011, fără a se face vorbire că acesta are calitatea de furnizor indispensabil, iar, pe de altă parte, nici după deschiderea procedurii generale de insolvenţă, deşi debitoarea, prin declaraţia  formulată la data de 04.07.2012, în sensul că intenţionează să depună un plan de reorganizare, nu a ataşat acesteia decât " situaţia creanţe incerte şi situaţia creanţe certe" ( filele 124-128 dosar fond), fără a declara nici cu acel prilej situaţia de furnizor indispensabil a SC BDJ SA, deşi acesta figurează la poziţia 2 a listei de creanţe certe.

Pe de altă parte, la declaraţia de creanţă a SC BDJ SA, nu este ataşat decât un extras de cont confirmat de către debitoare,  iar din acestea nu rezultă natura raporturilor contractuale dintre cele două societăţi care să conducă la concluzia că aceasta furnizează debitoarei produse sau servicii fără aportul cărora activitatea debitoarei nu se poate desfăşura şi care ar contribui la reuşita planului de reorganizare propus, care să o îndreptăţească pe această creditoare să facă parte din categoria furnizorilor indispensabili şi să exprime votul separat, în conformitate cu art. art. 100 alin. 3 lit. d  din Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs debitoarea SCCSA prin administrator special BGC, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, susţinând că potrivit  art.14 pct.7 din Legea 85/2006 „Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.”

În acest sens, arată că judecătorul sindic nu poate desfiinţa hotărârea adunării creditorilor decât pentru motive de nelegalitate, când adunarea nu a fost legal constituită sau când nu s-a întrunit votul cerut de lege, neputându-se verifica oportunitatea deciziei luate de majoritatea creditorilor.

În acest condiţii, apreciază că, deşi motivele invocate de contestatoare nu vizau aspecte de nelegalitate ale hotărârii adoptate, ci numai aspecte legate de oportunitatea adoptării măsurilor dispuse prin  planul de reorganizare, instanţa de fond cu nesocotirea prevederilor art.14 pct.7 din lege a considerat că motivele invocate reprezintă aspecte de nelegalitate ale Adunării creditorilor din 14.02.2014.

Arată că instanţa de fond a apreciat netemeinic şi nelegal că existenţa sau inexistenţa unei categorii de creanţe dintre cele menţionate la art.100 alin.3 din Legea 85/2006 constituie un motiv de legalitatea ce poate fi analizat în cadrul unei contestaţii la adunarea Creditorilor, fără a avea în vedere că intimata creditoarea avea la îndemână un alt mijloc procedural prevăzut de art.21 alin.2 din Legea 85/2006, respectiv contestaţia împotriva măsurii luate de administratorul judiciar.

În acest sens, chiar instanţa de fond a reţinut că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, lisata furnizorilor indispensabili prevăzută  de art.96 alin.1 din Legea 85/2006 a fost confirmată în termenul legal de administratorul judiciar ASISPRL. Astfel, confirmarea listei furnizorilor indispensabili echivalează cu o măsură luată de administratorul judiciar, măsură care în temeiul art.21 alin.2 din Legea 85/2006 putea fi contestată pe cale separată şi nu pe calea unei contestaţii la Adunarea Creditorilor.

Faţă de aceste aspecte, nu doar că motivul considerat de instanţă ca fiind un motiv de nelegalitate este de fapt un motiv de oportunitate, însă creditoarea avea deschisă calea contestaţiei la măsura prevăzută de art.21 alin.2 din Legea 85/2006, astfel încât invocarea pe calea contestaţiei la adunarea creditorilor a inexistenţei categoriei chirografarilor indispensabili este inadmisibilă.

O altă critică se referă la faptul că judecătorul sindic, în mod netemeinic şi nelegal a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.96 din lege pentru ca intimata creditoare SC BDJ SA să aibă calitatea de creditor chirografar indispensabil.

Astfel, potrivit art.96 alin.1 „planul poate desemna o categorie separată de creanţe, compusă numai din acele creanţe chirografare care, în sensul art. 49 alin. (1), aparţin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi. Lista acestor creanţe trebuie confirmată de administratorul judiciar.”

În ceea ce priveşte lista creditorilor indispensabili, arată că aceasta nu a fost depusă odată cu actele prevăzute de art.28 din lege, a fost transmisă administratorului judiciar în termenul legal de 5 zile de la data deschiderii procedurii. Mai mult, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, lista furnizorilor indispensabili a fost vizată de către administrator încă de la aceea dată, astfel încât nu se poate considera că a fost  creată această categorie pro causa, în vederea confirmării planului.

Calitatea de creditor indispensabil a creditoare SC BDJ SA reiese şi din faptul că relaţiile comerciale cu acest furnizor datează anterior deschiderii procedurii, creditoarea figurând ca şi creditor chirografar conform listei depuse odată cu cererea de insolvenţă, relaţiile comerciale desfăşurându-se şi pe perioada de observaţie a procedurii de insolvenţă a debitoarei SCCSA.

Condiţia pe care instanţa o considera a nu fi îndeplinită în cauză, respectiv nedepunerea listei furnizorilor indispensabili la dosarul cauzei, nu este prevăzută de lege, neexistând o prevedere în acest sens în Legea 85/2006. Astfel, conform dispoziţiilor art.96  alin.1 indice 1 din lege, lista  creditorilor indispensabili trebuind a fi depusă odată cu actele prevăzute de art.28, legiuitorul nefăcând menţiunea expresă că acestea trebuie depuse la dosarul cauzei, punerea la dispoziţia administratorului judiciar fiind suficientă pentru ca această condiţie să fie considerată a fi îndeplinită.

La data de 12 septembrie 2014 ASISPRL a depus dosarul cauzei un punct de vedere, apreciind că motivele pentru care judecătorul sindic a desfiinţat  hotărârea adunării Creditorilor din data de 14.02.2014 nu pot fi asimilate motivelor de nelegalitate prevăzute de art.14 pct.7 din Legea 85/2006, având de fapt caracterul unor motive de oportunitate a hotărârii.

Prin întâmpinare intimata contestatoare BIR prin lichidator RISSPRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentinţa pronunţată fiind legală şi temeinică, instanţa de fond a interpretat în mod corect textele de lege, reţinând că motivele invocate de contestatoare în vederea anulării Adunării Creditorilor din data de 14.02.2014, privesc legalitatea hotărârii şi nu oportunitatea ei.

Examinând lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate, Curtea a respins recursul ca nefondat din următoarele considerente:

A invocat recurenta că hotărârea instanţei de fond este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 alin.7 din legea insolvenţei, întrucât contestaţia privind hotărârea  Adunării Creditorilor din data de 14.02.2014, prin care s-a votat planul de reorganizare al debitoarei, era inadmisibilă întrucât motivele invocate privesc numai oportunitatea hotărârii şi nu legalitatea acesteia. 

Susţinerea recurentului este nefondată.

Legea insolvenţei, lege de executare silită concursuală, aplicabilă participanţilor în această procedură, conţine dispoziţii generale cu privire la adunările creditorilor în articolele 13, 14 şi 15, însă, când obiectul acestora, cum este cazul dedus judecăţii,  este votarea planului de reorganizare sunt aplicabile şi dispoziţiile speciale din articolele 99 şi 100 din lege.

Astfel, administratorul judiciar publică în termen de 5 zile de la depunerea planului un anunţ referitor la acesta în BPI, cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan în adunarea creditorilor, precum şi faptul că este admisibilă votarea prin corespondenţă; planul de reorganizare, inclusiv anexele, se comunică în format electronic, scanat prin grija administratorului judiciar, prin e-mail sau prin postare pe site-ul acestuia; din momentul publicării, toate părţile interesate vor fi socotite că au cunoştinţă de plan şi de data de exprimare a votului;  votul este exercitat pe  categorii de creanţe, fiecare creanţă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivă; categoriile distincte de creanţe, care votează separat, sunt enumerate limitativ în dispoziţiile art.100 alin.3 din lege respectiv: creanţe garantate, creanţe salariale, creanţe bugetare, creanţe chirografare stabilite conform art.96 alin.1 din lege,  celelalte creanţe chirografare.

Deci, fiind investită  cu acţiune în anularea adunării creditorilor instanţa verifică, după caz, în raport de cele invocate, legalitatea acesteia, a respectării procedurii mai sus enunţate.

În speţă, s-a contestat, modalitatea de exercitare a votului în adunarea creditorilor ce face obiectul cauzei, întrucât, cu încălcarea legii, a fost creată categoria de creanţe chirografare, stabilite conform art.96 alin.1 din lege, care a votat separat planul.  Instanţa faţă de dispoziţiile din articolele precizate a reţinut că acesta este  un motiv ce priveşte  legalitatea  hotărârii adunării creditorilor şi nu oportunitate acesteia,  l-a examinat ca atare, astfel că hotărârea instanţei de fond nu este dată cu încălcarea dispoziţiilor art.14 alin7 din Legea 85/2006.

Deci, în cauza de faţă, o categorie distinctă, prevăzută de art.100 alin.3 lit. d din lege, de creanţe chirografare, stabilite conform art.96 alin.1, a votat separat planul. Instanţa fiind investită cu acţiunea în anularea adunării creditorilor, în raport de motivele invocate, trebuia să verifice legalitatea exprimării votului de categoria de creanţe contestată.

Constituirea acestei categorii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art.96 alin.1 1 din  Legea 85/2006 , lista furnizorilor indispensabili  precum şi creanţele curente ale acestora nefiind depusă de debitor împreună cu celelalte documente prevăzute de art.28 din lege, în actele ataşate cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, SC BDJ SA figurează ca şi creditor, fără  precizarea că este creditor  indispensabil, iar o asemenea precizare nu a făcut-o debitorul nici în cererea formulată după deschiderea procedurii generale de insolvenţă din data de 4.07.2012, în care a arătat că intenţionează să propună un plan de reorganizare. Categoria de creditori indispensabili a fost creată prin planul de reorganizare, adus la cunoştinţa creditorilor, conform art.99 din legea insolvenţei, şi supus votului în adunarea creditorilor în discuţie.

Cu adresa nr.2600/2.07.2012, debitoarea prin administrator special informa administratorul judiciar că are creditor indispensabil pe SC BDJ SA, această adresă  a fost confirmată de administratorul judiciar, însă aceasta nu se încadrează în măsurile luate de administratorul judiciar pentru a fi contestată, aşa cum prevede art.21 din legea insolvenţei, astfel că, este nefondată susţinerea recurentei că intimata creditoare contestatoare având deschisă o cale de contestare nu mai putea ataca hotărârea adunării creditorilor privind votul exprimat de categoria de creanţe chirografare a creditorilor indispensabili (creată nelegal). De asemenea, corect a reţinut instanţa că această adresă nu poate fi luată în considerare având în vedre  dispoziţiile art. 96 alin.1 1 din  Legea 85/2006, articol  introdus urmare a modificării acestei legi prin Legea 169/2010.

Corect instanţa de fond a reţinut că nu sunt întrunite nici celelalte condiţii cumulative, prevăzute de art.96 din lege, care să fi permis crearea categoriei de creanţe prevăzută de art.100 alin.3 lit. d şi care să voteze separat planul de reorganizare. Articolul art.96 alin.1 din lege defineşte creditorul indispensabil ca fiind acela fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care  nici nu poate fi înlocuit, ori  recurenta nu a depus acte din care să rezulte raporturile contractuale cu acest creditor, anterior şi după deschiderea procedurii, în vederea verificării întrunirii condiţiilor prevăzute de articolul precizat, faptul că acesta are creanţe născute anterior procedurii fiind insuficient. De asemenea  nu a depus nici acte în legătură cu creanţele curente ale acestui creditor aşa cum prevede art.961 din lege.

Cum votul s-a exprimat în adunarea creditorilor din data de 14.02.2014, pe categorii distincte de creanţe, aşa cum prevăd dispoziţiile art.100 din legea 85/2006, iar  categoria de creditori indispensabili a fost creată nelegal, din considerentele arătate, în mod corect instanţa de fond a dispus anularea hotărârii adunării creditorilor, aceasta fiind dată cu încălcarea legii.

Faţă de cele arătate, s-a reţinut că sentinţa pronunţată este legală şi temeinică, motivele de recurs fiind neîntemeiate, şi ca atare, s-a respins recursul, în baza dispoziţiilor art.312 Cod de procedură civilă de la 1865.

Fiind în culpă procesuală recurenta, în baza dispoziţiilor art. 274 Cod de procedură civilă de la 1865, a fost obligată să-i plătească intimatei BIR, prin lichidator RVA IS SPRL, 1860 lei onorariu avocat avansat în recurs.

Domenii speta

Spete similare