Modul de atacare al refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act în cadrul unui dosar de executare. Refuzul executorului judecătoresc de a efectua o executare silită ori un anumit act în cadrul unei proceduri de executare silită nu poate fi privit ca fiind situat în afara executării şi numai sub aspectul unui pretins abuz comis de către executorul judecătoresc.
Prin plângerea formulată înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţipetentul X a formulat, în contradictoriu cu intimatul Y plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea silită în dosar de executare nr.704/2011.
În motivare, petentul a arătat că la data de 15.07.2015 executorul judecătoresc a refuzat să continue executarea silită în dosar de executare nr.704/2011 invocând un răspuns din data de 09.02.2015 şi deoarece Sentinţa Civilă nr.13417/17.12.2014 nu era irevocabilă când a adresat cererea la care s-a răspuns în data de 09.02.2015
Potrivit art.56 Legea nr.188/2000 republicată, refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită se motivează, dacă părţile stăruie în cererea de îndeplinire a actului, in termen de cel mult 5 zile de la data refuzului, potrivit alin.(1). În cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștința de acest refuz la judecătoria in a cărei raza teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc, conform alin.(2).
Calea procedurală a plângerii reglementată de dispoziţiile art.56, alin.(2) din Legea nr.188/2010 este deschisă numai în ce priveşte refuzul de îndeplinire a unui act pe care legea îl stabileşte în competenţa executorului judecătoresc sau refuzul de a începe executare silită însăşi, însă odată începută executarea silită toate actele de executare şi de încetare a executării silite se efectuează în cadrul procesual al acestei etape a procesului civil.
În aceste condiţii, alin.(1) se referă atât la refuzul de îndeplinire a unui act cât şi la refuzul de a efectua o executare silită, alin.(2) şi (3) se referă refuzul de îndeplinire a unui act şi la obligaţia instanţei de a stabili prin hotărârea sa modul în care trebuie îndeplinit actul de executorul judecătoresc.
Astfel, refuzul executorului judecătoresc de a efectua o executare silită ori un anumit act în cadrul unei proceduri de executare silită nu poate fi privit ca fiind situat în afara executării şi numai sub aspectul unui pretins abuz comis de către executorul judecătoresc. Se poate constata că în speţa dedusă judecăţii refuzul executorului de a continua executarea silită este bazat pe comunicarea făcută din partea debitorului precum şi pe Sentinţa Civilă nr.13417 din 17.12.2014 pronunţată de Judecătoria Galaţi, în dosar nr.18686/233/2014, iar verificarea întrunirii acestor condiţii, pentru a se verifica dacă refuzul este justificat sau nu, se poate face pe calea unei alte acţiuni decât cea rezultată din Legea nr.188/2000, refuzul executorului judecătoresc fiind pronunţat în cadrul unei executării silite şi nu îndeplinirea unor atribuţii acordate în afara etapei procesuale a executării silite.
Sentinţa civilă nr. 11309/18.12. 2015
Curtea de Apel Târgu Mureș
Admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării silite formulată în cadrul unei acţiuni având ca obiect anularea deciziei de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie, emisă de casa de pensii în temeiul art.179 din Legea nr.263/
Judecătoria Galați
Contestația la executare. Prescripția executării silite
Judecătoria Slatina
Contestatie la executare – invocare drept de retentie – inadmisibila
Judecătoria Brăila
Contestaţie la executare
Judecătoria Constanța
CONTESTATIE LA EXECUTARE. COMUNICARE ACTE DE EXECUTARE SILITĂ. TERMEN DE FORMULARE A CONTESTAȚIEI