Dreptul muncii

Potrivit anexei 1 la Legea nr. 334/2002 în ceea ce priveşte sporul de bibliotecar responsabil, la biblioteca comunală, postul de bibliotecar reprezintă funcţia de responsabil de bibliotecă şi se asimilează cu funcţia de şef de birou. Ca urmare, reclamanta avea dreptul la sporul de şef de birou fără a fi necesar să aibă 5 posturi de execuţie în subordine sau o funcţie de conducere.

Indemnizaţia de conducere se cuvine până la modificarea cadrului legal în domeniul salarizării, Legea nr. 153/2017, intrată în vigoare la 01.07.2017.

Începând cu această dată, consiliul local avea atribuţia de a stabili salariul de bază al reclamantei.

Decizia civilă nr.446/06.09.2018 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 683/20.10.2017 Tribunalul Vrancea a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul ..., în numele membrei de sindicat ..., în contradictoriu cu pârâta ... şi pârâtul ...

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19.12.2016 sub nr. 4543/91/2016 pe rolul Tribunalului Vrancea – secția I Civilă, ..., declarând că acționează în calitate de reprezentant legal al numitei ... a chemat în judecată pe pârâții ... și ... solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța  să fie obligați pârâții la acordarea indemnizației de conducere pentru ultimii 3 ani și pentru viitor.

În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că reclamanta este angajată în cadrul unității pârâte desfășurându-și activitatea în cadrul Bibliotecii comunale.

Expunând cuprinsul art. 1 lit. a) și e) din Legea nr. 334/2002, art. 23 lit. d) și art. 52 și 53 din același act normativ reclamantul a concluzionat că sunt îndeplinite condițiile pentru a beneficia de indemnizație de conducere, persoana în numele căreia a introdus acțiunea asigurând conducerea acesteia, fiind responsabil de bibliotecă.

Pârâții nu au formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 174/22.03.2017 Tribunalul Vrancea a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Galați, iar prin sentința civilă nr. 711/20.06.2017 Tribunalul Galați a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vrancea.

În urma soluționării conflictului negativ de competență s-a stabilit în favoarea Tribunalului Vrancea competența de soluționare a cauzei, aceasta fiind reînregistrată la data de 07.09.2017 sub nr. 4543/91/2016*.

În motivare instanţa a reţinut următoarele:

Astfel, reclamanta și-a întemeiat pretenția pe dispozițiile art. 52 lit. b) din Legea nr. 334/2002, text care stipulează următoarele:

Conducerea bibliotecilor este asigurată după cum urmează:

b) în cazul bibliotecilor fără personalitate juridică şi/sau al filialelor, de un director sau de un bibliotecar responsabil, cu funcţia de şef de serviciu sau şef de birou, având dreptul la indemnizaţia de conducere corespunzătoare, potrivit prevederilor legale.

După cum se observă, dispoziția anterior expusă cuprinde o normă de trimitere, dreptul la acordarea indemnizației de conducere fiind recunoscut „potrivit prevederilor legale”.

Aceasta înseamnă că dreptul la acordarea indemnizații de conducere este afectat de o condiție suspensivă, și anume, aceea a existenței altei prevederi legale care să reglementeze condițiile concrete de acordare a indemnizației (cuantum, condiții specifice de acordare, etc.).

Prevederile art. 53 din Legea nr. 334/2002 la care a făcut referire reclamanta nu stipulează dreptul acesteia la primirea unei anumite indemnizații de conducere, textul în discuție conținând, în mod identic, tot o normă de trimitere, astfel cum rezultă din cuprinsul acestuia:

Conducerea serviciilor, laboratoarelor şi a birourilor din biblioteci este asigurată de un şef de serviciu, şef de laborator, respectiv de un şef de birou, având dreptul la indemnizaţie de conducere, potrivit prevederilor legale.

În condițiile în care reclamanta nu a indicat vreo altă normă legală care să stipuleze dreptul de a primi o indemnizație de conducere într-un anumit cuantum și nici instanța nu a identificat o astfel de posibilă normă, Tribunalul a constatat că cererea reclamantei este nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta ..., solicitând schimbarea în parte a sentinţei, admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei de conducere.

Referitor la capătul de cerere privind indemnizația care i se cuvine în calitate de bibliotecar responsabil, funcție asimilată cu cea de șef de serviciu, consideră că instanța de fond a interpretat greșit dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 334/2002, că a desfăşurat toate activităţile necesare în depozitul de carte, a asigurat serviciul de împrumut la domiciliu şi activităţi culturale în comună.

Consideră că legiuitorul a avut în vedere asimilarea funcției de bibliotecar responsabil cu cea de ”șef birou” sau ”șef serviciu”.

În drept, a invocat art. 466 Cod de procedură civilă.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

La cererea instanței au fost depuse la dosar toate deciziile de salarizare a reclamantei, începând cu anul 2009.

Examinând apelul declarat prin prisma  motivelor invocate de apelantă, Curtea a apreciat că acesta este fondat faţă de următoarele considerente:

Reclamanta este angajată ca bibliotecar la biblioteca din comuna ..., având calitatea de personal contractual, care anterior Legii nr. 330/2009 a fost salarizat în baza Ordonanței nr. 10/2008 și a normelor specifice din Legea bibliotecilor nr. 334/2002.

În ceea ce privește sporul de bibliotecar responsabil, potrivit anexei 1 la Legea nr. 334/2002, la biblioteca comunală, postul de bibliotecar reprezintă funcţia de responsabil de bibliotecă şi se asimilează cu funcţia de şef de birou.

Ca urmare, reclamanta avea dreptul la sporul de șef de birou, fără a fi necesar să aibă 5 posturi de execuție în subordine sau o funcţie de conducere.

Mărimea indemnizaţiei de conducere cuvenite se stabileşte potrivit anexei VI/2a (funcţii de conducere specifice) din OG 10/2008. Astfel, la pct. 3 din anexa VI/2a se prevede că indemnizația de conducere a unui şef de birou la nivel de comună este de maxim 15% din salariul de bază.

Din deciziile de salarizare depuse la dosarul cauzei de intimată, rezultă că acesta nu i-a plătit reclamantei în ultimii 3 ani sporul de conducere și nici anterior anului 2010.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii 330/2009, în baza art. 30 din lege, începând cu luna ianuarie 2010, indemnizaţia de conducere, în cuantumul încasat sau care i s-ar fi cuvenit în luna decembrie 2009, trebuia inclusă în salariul de bază, ea nemaiavând o existență de sine stătătoare. Prin urmare, ceea ce i se cuvine reclamantei este indemnizația de conducere, în cuantum de 15% din salariul de bază aflat în plată în luna decembrie 2009.

Făcând parte din categoria personalului bugetar, în fiecare an, începând cu anul 2010 s-au aplicat legile anuale de salarizare, pornindu-se ca punct de referinţă de la salariul lunii decembrie. Având în vedere că prezenta acţiune a vizat plata diferenţelor salariale începând cu 19.12.2013, drepturile salariale cuvenite reclamantei trebuie recalculate începând cu ianuarie 2009, prin includerea în salariul de bază a indemnizaţiei de conducere de 15% din salariul de bază aflat în plată în luna decembrie 2009, aplicate legile anuale de salarizare, Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 283/2011, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, OUG  nr. 103 din 14 noiembrie 2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, iar plata diferenţelor se va face începând cu data de 19.12.2013.

O modificare a cadrului legal în domeniul salarizării personalului bugetar angajat la nivelul comunelor a fost adusă de Legea 153/2017, intrată în vigoare, în ceea ce priveşte raporturile dintre părţile din proces la data de 01.07.2017. Potrivit art. 38 alin.2 lit. b din lege coroborat cu art. 11, pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie” din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale şi din serviciile publice din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor. În consecinţă, începând cu data de 01.07.2017, consiliul local avea atribuţia de a stabili salariul de bază al reclamantei.

Ca urmare, în baza art. 480 Cod de procedură civilă, Curtea a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată şi, în rejudecare, a admis acţiunea, în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând indemnizaţia de conducere, de 15% din salariul de bază aflat în plată în luna decembrie 2009, sumele cuvenite reclamantei fiind calculate începând cu data de 29.05.2014, urmând a face aplicarea tuturor actelor normative privind salarizarea de la Legea nr. 330/2009 și până în prezent, moment la care sunt aplicabile dispoziţiile Legii 153/2017.

Domenii speta

Spete similare