Exercitare autoritate părintească. Prestarea obligației de întreținere în natură. Condiții

Sentinţă civilă 4750 din 13.08.2018


Raportat la prevederile art. 530 din Condul civil nu a fost primită cererea pârâtului la  prestarea întreţinerii în natură deoarece această modalitate presupune o individualizare în concret a obligaţiilor, cuantificate şi acceptate de ambele părţi prin învoiala lor. Or, de vreme ce pârâtul nu a propus  o modalitate concretă de executare în natură a obligaţiei de întreţinere, cu care reclamanta să fie de acord, pârâtul nu poate fi obligat decât la prestarea întreţinerii sub formă bănească.

Sentinţa civilă nr. 4750/13.08.2018

Prin sentinţa civilă nr. 4750/13.08.2018 a Judecătoriei Galaţi s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta ... în contradictoriu cu pârâtul  ... şi s-a stabilit în  mod provizoriu locuinţa minorului ... la  mamă.

Pârâtul a fost obligat începând cu data pronunţării hotărârii, respectiv 13.08.2018, la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, în cuantum de ¼ din venitul său până la soluţionarea definitivă a procesului de  divorţ dintre părţi.

S-a respins ca nefondat capătul de cerere vizând exercitarea, în mod provizoriu, a autorităţii părinteşti doar de către reclamantă.

De asemenea, s-a respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârât.

A fost obligat pârâtul la  373 lei cheltuieli  de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunţa acesată hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de ..., din căsătoria lor rezultând minorul ..., născut la data de ....

În prezent minorul locuieşte împreună cu mama sa şi bunica maternă.

Părţile sunt în proces de divorţ.

Instanţa a tras concluzia că aparenţa de drept operează în favoarea reclamantei şi că aceasta răspunde nevoilor copilului, fiind în interesul  acestuia să locuiască cu mama.

În privinţa cererii pârâtului, formulată în ipoteza stabilirii domiciliului provizoriu al minorului la mamă, respectiv aceea ca instanţa să  dispună menţinerea neîngrădită  a dreptului minorului de a avea relaţii personale cu tatăl său, instanţa a respins-o cu motivarea că acest drept decurge din lege şi numai dacă părinţii nu se înţeleg poate interveni instanţa pentru a stabili modalitatea concretă de exercitare a legăturilor personale, ceea ce în speţă nu este cazul, întrucât nu s-au invocat neînţelegeri între părţi legate de acest aspect.

Referitor la cererea de acordare a unei pensii de întreţinere pentru minor, instanţa a considerat oportun ca atâta timp cât locuinţa minorului a fost stabilită temporar la mamă, obligaţia de întreţinere a  tatălui să fie stabilită în bani, mama fiind cea care poate aprecia, în funcţie de nevoile concrete, cele necesare minorului.

Raportat la prevederile art. 530 din Condul civil nu a fost primită cererea pârâtului la  prestarea întreţinerii în natură deoarece această modalitate presupune o individualizare în concret a obligaţiilor, cuantificate şi acceptate de ambele părţi prin învoiala lor. Or, de vreme ce pârâtul nu a propus  o modalitate concretă de executare în natură a obligaţiei de întreţinere, cu care reclamanta să fie de acord, s-a considerat că în speţă pârâtul nu poate fi obligat decât la prestarea întreţinerii sub formă bănească.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de exercitare a autorităţii părinteşti în mod  exclusiv, s-a apreciat  că nu se impune luarea unor măsuri de protecţie materializate în restrângerea drepturilor pârâtului cu privire la exercitarea  autorităţii părinteşti, câtă vreme art.  503 C. civil prevede ca drepturile şi îndatoririle părinteşti să fie  exercitate  în comun de ambii părinţi. Prin urmare, acest capăt de cerere a fost respins  ca nefondat iar acţiunea reclamantei  formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială a fost admisă în parte.

Instanța de apel a respins apelul, hotărând că, chiar dacă regula este cea potrivit căreia obligaţia de întreţinere se execută în natură, dată fiind situaţia  conflictuală existentă între părţi nu se poate statua  cu privire la îndeplinirea obligaţiei în natură a apelantului faţă de minor întrucât acest lucru presupune o înţelegere a părţilor în această privinţă, înţelegere care la acest moment nu există.