Ordonanţă preşedinţială

Dosar nr. xx/222/2018 ordonanţă preşedinţială

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DOROHOI  JUDEŢUL BOTOŞANI

SENTINŢA CIVILĂ NR. xx

Şedinţa publică din data de xx 2018

Completul de judecată constituit din:

Preşedinte:  xx

Grefier:  xx

La ordine judecarea cererii pentru emiterea unei ordonanţe preşedinţiale formulată de reclamanta xx, CNP: xx, cu domiciliul în sat xx, jud. Botoşani şi cu domiciliul procesual ales la av. xx în xx jud. Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul xx, CNP: xx, cu domiciliul în xx.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, lipsă părţile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care arată modul de îndeplinire a procedurii de citare, obiectul cauzei şi stadiul judecăţii.

Instanţa, nemaifiind probe de administrat, cereri de formulat şi nici incidente de soluţionat, constată încheiată cercetarea procesului şi reţine cauza pentru soluţionare.

INSTANŢA,

Asupra acţiunii civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Dorohoi sub nr. xx/222/2018 la data de xx.2018, reclamanta xx a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul xx, suplinirea acordului pârâtului pentru ca minorii xx să călătorească în perioada vacanţei de Paşti, a vacanţei de vară şi a celei de Crăciun, din România în Italia, acolo unde îşi are reclamanta reşedinţe. A mai solicitat şi suplinirea consimţământului pârâtului pentru eliberarea paşapoartelor minorilor, în regim de urgenţă.

Reclamanta a arătat în susţinerea cererii sale, în esenţă, că se impune să-şi ia copii în aceste perioade de timp în Italia, deoarece aceştia au rămas să locuiască cu bunicii materni, iar ea nu are posibilitatea de a se deplasa des în ţară pentru a-i vizita, deoarece are un contract de muncă în Italia. Pe de altă partea, arată că acest lucru le-ar da posibilitatea copiilor de a vedea locuri noi şi de avea contact cu o cultură deosebită.

Mai învederează că pentru această deplasare este necesar acordul pârâtului, însă aceasta presupune ca mereu şi mereu să-l contacteze şi să i-l ceară.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată.

Pârâtul nu a depus întâmpinare la dosar şi nici nu s-a prezentat la vreunul din termenele de judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine că prin sentinţa civilă nr. xx/xx.2016 pronunţată în dosarul nr. xx/222/2015 al Judecătoriei Dorohoi, s-a desfăcut în mod definitiv căsătoria părţilor din această cauză, prin acordul părţilor, şi totodată s-a luat act de învoiala lor cu privire la cererile accesorii. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a încuviinţat învoiala părţilor şi, ca atare, domiciliul celor doi minori ai lor a fost stabilit la reclamanta de faţă.

Potrivit prevederilor art. 18 alin.  2 din Legea 272/2004, deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu înştiinţarea şi acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acestuia acord se soluţionează de către instanţa judecătorească.

Pe lângă condiţiile generale ce trebuie să existe în cazul oricărei forme concrete care intră în conţinutul acţiunii civile – formularea unei pretenţii, interesul, capacitatea şi calitatea procesuală – admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale presupune şi îndeplinirea anumitor condiţii speciale, care se desprind din prevederile art. 997  alin. 1 Cod procedură civilă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 997 alin. (1) din Codul de procedură civila „instanţa, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Prin urmare, instanţa reţine că ordonanţa preşedinţială este o procedură specială prin care se iau măsuri temporare în cazuri urgente, presupunând îndeplinirea unor condiţii specifice de admisibilitate (urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului) impuse de natura specială şi excepţională a acestei proceduri.

În ceea ce priveşte urgenţa, legea prevede două situaţii care permit aprecierea existenţei acesteia şi anume păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere şi prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Sub un alt aspect, procedura specială şi excepţională reglementată de art. 997 Cod procedură civilă  oferă părţilor posibilităţi limitate de probatorii, astfel încât, instanţa chemată să ia o măsură provizorie nu rezolvă fondul litigiului, ci examinează numai aparenţa de drept, fără a anticipa asupra hotărârii de drept comun.

În acest scop, instanţa urmează a face un examen sumar asupra pretenţiilor reclamantei, apărărilor pârâtului şi probelor administrate, urmând să stabilească în favoarea căreia din părţi există aparenţele unei situaţii juridice legale şi care justifică un interes legitim pentru a se putea stabili o anumită stare de fapt sau de drept până la soluţionarea litigiului pe calea dreptului comun.

Caracterul provizoriu al măsurii dispuse rezultă din aceea că ea îşi produce efecte juridice numai un anumit timp, până la soluţionarea cauzei pe calea dreptului comun, existând însă şi posibilitatea ca măsurile să rămână definitive când partea împotriva căreia s-au luat alege să nu mai recurgă la calea dreptului comun pentru a obţine desfiinţarea lor.

Din analiza cererii reclamantei instanţa constată  că aceasta invocă urgenţa măsurii pe considerentul că se impune ca acei minori să locuiască temporar cu ea în Italia, deoarece tatăl lor, este plecat şi el la muncă în loc necunoscut şi nu poate obţine mereu şi mereu încuviinţarea acestuia pentru deplasare copiilor minori, şi astfel, s-ar ajunge la limitarea dreptului de circulaţie al celor doi copii.

Faţă de motivarea urgenţei pe care o invocă reclamanta, instanţa constată că una dintre condiţiile ordonanţei preşedinţiale, respectiv la urgenţa măsurii, nu este îndeplinită, chiar dacă se invocă, aşa cum e în situaţia dedusă judecăţii, interesul superior al minorilor.

Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalităţii, ceea ce înseamnă că nu se poate reţine caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective,  instanţa.

Este  evident că interesul  superior al copilului  ar  fi acela  potrivit căruia  să aibă pe ambii  părinţi alături, respectiv să  locuiască cu  aceştia. Cum uneori  acest  lucru nu  se  întâmplă,  partea  care  invocă interesul superior al copilului  trebuie să-l  dovedească.

În situaţia  dedusă judecăţii,  reclamanta  nu a făcut  nici un fel de  referire  sub  acest  aspect, invocând doar principiul libertăţii de mişcare, deşi de la data divorţului şi până în prezent, respectiv aproximativ 2 ani de zile, acest aspect nu l-a observat.

Se mai reţine în acest sens că, deşi locuinţa minorilor a fost stabilită la ea, copiii i-a lăsat la părinţii materni, cu încălcarea prevederilor legale care impuneau delegarea autorităţii părinteşti, pe raţiunea plecării la muncă în străinătate.

Văzând că acţiunea a fost legal timbrată şi că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de reclamanta xx, CNP: xx, cu domiciliul în sat xx şi cu domiciliul procesual ales la av. xx, în contradictoriu cu pârâtul xx, CNP:xx, cu domiciliul în sat xx, ca inadmisibilă.

Numai cu apel în termen de 5 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, xx 2018.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare