Dosar nr. xxx/222/2018
R O M Â N I A
JUDECATORIA DOROHOI JUDEŢUL BOTOŞANI
Sentinţa civilă nr. xxx
Şedinţa publică din data de xxx 2018
Completul de judecată constituit din:
Preşedinte – xxx
Grefier – xxx
Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile, având obiect uzucapiune, formulată de reclamanta xxx în contradictoriu cu pârâta UAT Comuna xxx, jud. Botoşani – prin primar xxx.
Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de xxx 2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentinţă civilă, când instanţa din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru data de xxx şi respectiv pentru data de astăzi.
I N S T A N Ţ A ,
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. de mai sus, precizată la data de xx.2018, reclamanta xxx, în contradictoriu cu pârâta UAT Comuna xxx, jud. Botoşani – prin primar xxx, a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului biserică construită în anul 1788 şi asupra terenului în suprafaţă de 4626 mp identificat în parcela cadastrală 312, jud. Botoşani, situat în intravilanul satului xxx.
În motivarea cererii, aceasta a arătat că biserica a fost construită în data de 1788, fiind întreţinută şi renovată de-a lungul timpului prin grija preoţilor parohi şi a enoriaşilor şi, întrucât la data edificării nu era necesară eliberarea unei autorizaţii de construire, nu deţin acte de proprietate.
Terenul şi clădirea bisericii au fost de peste 230 de ani în posesia şi folosinţa parohiei xxx, posesia fiind una publică, netulburată şi sub nume de proprietar. S-a mai arătat că este o posesie neviciată.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri ( filele 6-41, 58-64).
Pârâta, UAT Comuna xxx, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a arătat că biserica are în folosinţă suprafaţa de 4737 mp şi că lasă soluţia la aprecierea instanţei.
În drept, intimata a invocat art. 148-151, art. 205-208 Cod pr. civilă.
În probaţiune a anexat înscrisuri ( filele 49-52).
În conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 455/2006, instanţa a dispus publicarea în Monitorul Oficial al României, partea a III şi într-un ziar de largă răspândire a unui anunţ cuprinzând datele de identificare a părţilor şi obiectul procesului.
Instanţa a încuviinţat în cauză proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, expertiză tehnică extrajudiciară efectuată de expertul xxx şi proba cu martorii xxx
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele :
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul xxx, precum şi potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei, imobilul biserică construită în anul 1788 este situat pe terenul în suprafaţă de 4626 mp identificat în parcela cadastrală xxx, jud. Botoşani, situat în intravilanul satului xxx
Imobilele biserică şi teren în suprafaţă de 4626 mp au fost folosite în mod paşnic, public, netulburat şi sub nume de proprietari (f.92,93).
În ce priveşte dreptul substanţial, în cauză există o situaţie tranzitorie ce pune problema aplicării legii civile în timp. Art. 82 al. (1) din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil, dispoziţiile art. 930-934 din noul Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia; pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei.
Faţă de cele de mai sus, raportat la anul începerii posesiei, instanţa reţine că în cauză sunt aplicabile prevederile Codului Civil român de la 1864.
Potrivit dispoziţiilor art. 1890 C.civ. 1864, pentru ca dreptul de proprietate să poată fi dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani este necesară îndeplinirea a două condiţii: posesia să fie utilă, adică o posesie propriu zisă şi neviciată şi posesia să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credinţă sau de rea credinţă.
În acest sens, prin art. 1864 C civ se prevede că, „orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii”, posesiunea fiind „deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept exercitată (...) de noi înşine sau de altul în numele nostru”.
Prin urmare, posesiunea juridică, adică aceea apărată de lege ca manifestare exterioară a unui drept, constă atât în exercitarea în fapt a unor acte asupra bunului, cât şi în posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a pretenţiunii existenţei unui drept asupra bunului respectiv, fie sub forma dreptului de proprietate în întregul său, fie sub forma unui atribut al acestuia.
În conformitate cu art. 1847 C civ. „ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar”.
Instanţa constată că, în speţă sunt întrunite condiţiile legale ale uzucapiunii, prevăzute de art. 1890 C.civ. 1864, posesia exercitată de către reclamantă întrunind condiţiile prevăzute de art. 1847 C civ. În acest sens, instanţa va aprecia relevante depoziţiile celor doi martori,dar şi susţinerile pârâtei, care confirmă susţinerile reclamantei din acţiunea introductivă. Reclamanta a fost cunoscută în zonă drept proprietar, exercitând elementul material al posesiei „corpus”.
Elementul intenţional al posesiei (animus), art. 1854 C.civ. instituie prezumţia conform căreia posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul, deplasând astfel sarcina probei către cel ce pretinde o stare de fapt contrară posesiei invocate. În prezenta cauză, instanţa reţine că pârâta nu a răsturnat prezumţia evocată, ba mai mult, a confirmat starea de fapt invocată de reclamant, fără să se opună admiterii acţiunii introductive.
Faţă de cele expuse anterior, apreciind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1890 din Codul Civil de la 1864 raportat la art. 1860 C.civ. va constata că reclamanta xxx a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului biserică construită în anul 1788 şi asupra terenului în suprafaţă de 4626 mp identificat în parcela cadastrală xxx, jud. Botoşani, situat în intravilanul satului xxx, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit de expertul xxx.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanta xxx, cu sediul în xxx, jud. Botoşani, în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA xxx, cu sediul în xxx, jud. Botoşani.
Constată că reclamanta xxx a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului biserică construită în anul 1788 şi asupra terenului în suprafaţă de 4626 mp identificat în parcela cadastrală xxx, jud. Botoşani, situat în intravilanul satului xxx, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit de expertul xxx.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Dorohoi.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, xxx.2018.
PREŞEDINTE, GREFIER,
Judecătoria Sectorul 3 București
Uzucapiune
Judecătoria Agnita
Fara titlu
Judecătoria Caransebeș
Uzucapiune
Judecătoria Chișineu Criș
Uzucapiune
Judecătoria Bacău
Hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare şi uzucapiune