Uzucapiune

Prin sentinţa  civilă  nr. 58/2012 pronunţată  în dosar  nr. 342/208/2011, instanţa a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă, pentru uzucapiune.

S-a luat  în examinare cererea  formulată  de  reclamanta G L,  pentru  uzucapiune.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeş la data de 27.01.2011 sub nr. 342/208/2011, reclamanta G L a chemat în judecată pârâţii OI şi O I  (decedaţi) fără moştenitori şi a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului Poiana cu cireşi grădină de 1439 mp şi albicioasa arabil de 5250mp din CF nr. 914  şi să dispună intabularea în CF nr. 914 a dreptului de proprietate astfel dobândit, în cotă de 1/1 părţi, cu titlu de bun propriu dobândit prin uzucapiune în favoarea reclamantei G. L.

În motivarea cererii, reclamanta arată că numiţii O. I. şi O. I. sunt proprietarii acestui imobil, fiind intabulaţi în anul 1920. Aceştia au decedat în anul 1964 şi nu au moştenitori. După decesul celor doi proprietari tabulari, reclamanta, care a locuit cu defuncţii în ultimii lor ani de viaţă şi le-a acordat îngrijire, a folosit imobilul netulburat şi continuu până în prezent, a achitat toate impozitele şi taxele.

Întrucât au trecut mai mult de 20 de ani de la decesul proprietarilor tabulari, reclamanta solicită să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune.

În drept sunt invocate disp. art. 1847 Cod civil şi art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938.

Cererea s-a timbrat cu taxă judiciară de timbru de 655 lei şi timbru judiciar de 1,5 lei.

La dosar s-au administrat probe cu înscrisuri, s-a întocmit o expertiză tehnică de identificare de ing. RTD, au fost audiaţi martorii , s-a luat interogatoriu reclamantei , din analiza cărora instanţa reţine în fapt următoarele:

Conform extrasului CF nr. 914  (fila 7 şi 43 dosar), asupra imobilului % Poiana cu cireşi grădină de 1439 mp şi % Arabil la Albicioasa de 5250 mp, sunt coproprietari OI şi soţia OIL, în cotă de 1/2 părţi, fiecare.

Potrivit certificatelor de deces de la fila 4 dosar, OI a decedat la 17.10.1964, iar soţia OI a decedat la 1.11.1964

Aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi (f. 44 dosar) şi (f. 45 dosar) şi din interogatoriul reclamantei (f. 46 dosar), după decesul proprietarilor tabulari, reclamanta, în calitate de nepoată a proprietarilor tabulari a folosit imobilul în litigiu. Reclamanta, în interogatoriul de la fila 46 dosar, confirmă rudenia cu proprietarii tabulari şi faptul că este moştenitoarea legală a acestora, în calitate de nepoată de fiu predecedat (O Ioan – tatăl reclamantei – este fiul proprietarilor tabulari).

În această situaţie, posesia imobilului de către reclamantă este una legitimă, ce are la bază calitatea sa de moştenitoare a defuncţilor proprietari tabulari. Deşi, prin cererea de chemare în judecată şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, reclamanta a declarat că defuncţii proprietari tabulari O I  şi O.I.L  nu au moştenitori, după audierea martorilor, care au declarat că reclamanta este moştenitoarea proprietarilor tabulari – reclamanta a revenit la afirmaţiile din cererea de chemare în judecată şi a recunoscut şi afirmat calitatea de moştenitoare legală a defuncţilor O.

În această situaţie, dreptul de proprietate asupra imobilului urmează să fie stabilit în urma dezbaterii succesorale, în condiţiile art. 650 şi următ. Cod civil, cu citarea tuturor moştenitorilor legali.

Conform art. 1853  Cod civil, actele ce le exercităm asupra unui lucru al altuia şi asupra unui bun comun, în puterea destinaţiei legale a acestuia, nu constituie o posesie sub nume de proprietar. Legea califică expres stăpânirea exercitată asupra unui bun al moştenirii ca nefiind posesie, ci detenţie precară.

În aceste situaţii, posesia cerută de legiuitor are un caracter echivoc, nefiind îndeplinite cerinţele disp. art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, raportat la art. 1847 Cod civil.

Şi cadrul procesual al cererii de chemare în judecată a fost greşit stabilit, prin neindicarea de către reclamantă a tuturor moştenitorilor defuncţilor pentru introducerea lor în cauză şi afirmaţia nereală că proprietarii tabulari sunt decedaţi, fără moştenitori legali.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază cererea reclamantei pentru uzucapiune neîntemeiată şi, faţă de starea de fapt  expusă şi disp. art. 1853 Cod civil, va dispune respingerea acesteia, ca inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare