Uzucapiune- respingerea cererii

Sentinţă civilă 472 din 01.03.2011


UZUCAPIUNE –RESPINGEREA CERERII

Asupra  cauzei  civile  de  faţă.

Prin  cererea  înregistrată  la  această  instanţă  sub  nr.3050/324/2010  din 22.06.2010, reclamanţii  C  G  şi  C I,  domiciliaţi  în  comuna  D,  sat  M  A,  jud.G  au  chemat  în  judecată  pe  pârâţii E  N,  B  S,  T  M,  P  V  şi  A  T  pentru  ca  prin  hotărârea  judecătorească  ce  se  va  pronunţa  să se  constate  că  au  dobândit  prin  uzucapiunea  de  30 de  ani,  un drept  de proprietate asupra  unui  teren  în  suprafaţă  de 700  m.p.,  ulterior  majorată  câtimea  obiectului  la  suprafaţa  de 988  m.p. ,  teren  situat în  intravilanul com.D,  sat  M A şi pe  care se  află  edificată  casa  de  locuit  construită  în  anul  1972.

Din actele  şi  lucrările  dosarului  rezultă următoarele:

In  fapt,  motivează  reclamanţii  că  după încheierea  căsătoriei,  au  edificat  în  anul  1972 o  casă  de  locuit  pe  terenul  primit  în acest  scop  de  la  părinţii  reclamantei  E  T şi  E  M,  suprafaţă de teren  ce  se  învecinează  cu  terenul  pe  care  se  afla  casa  bătrânească a  părinţilor  şi  care este  delimitată  de  gard  încă  din  anul  1972.

 De la  acea  dată  şi până  acum  ei  figurează în evidenţele  fiscale  ale  Primăriei  com.D cu  o  casă  de  locuit  şi cu o  suprafaţă  de 600  m.p.  teren  aferent  curţi,  construcţii, pentru  care  plătesc, de  peste  38 de  ani,  impozit  anual, aşa  cum  reiese  şi  din  adeverinţa  nr.4471/01.11.2005  emisă  de  primăria  com.D.

 De  mai  bine  de  38  de  ani  deţin  posesia  continuă,  neîntreruptă,  netulburată  şi  publică a  suprafeţei  de  teren  de peste  700  m.p.  pe  care  este  construită  casa  de  locuit  şi  suprafaţa  aferentă  acesteia,  îngrădită  cu  gard  al  cărui  amplasament a  rămas  neschimbat  în tot  acest  timp.

S-au  comportat  ca  nişte buni  proprietari, ceea  ce  presupune  pe  lângă  plata  taxelor  şi  impozitelor  şi  întreţinerea  în  bune  condiţii  a  imobilului, folosinţa  terenului  în  conformitate  cu destinaţia  sa  naturală  şi  legală, în mod  regulat  fără  intermitente, în  decursul  celor  38  de  ani .

La  data  de  03.02.1998  s-a  emis  titlul de  proprietate  nr.14792-23  (  anexa  nr.2),  prin  care a  fost  reconstituit, pe  numele  tatălui  reclamantei,  E  T,  dreptul de  proprietate asupra  suprafeţei  de 3,5  ha,  din  are  2000  m.p.  intravilan,  suprafaţă  care  cuprinde şi  terenul  aflat  în  posesia  efectivă  şi administrarea  reclamanţilor, încă  din  anul  1972.

Cum  ambii părinţi  ai  reclamantei, E T  şi  E  M,  au  decedat  la  data  de  27.01.2000  şi  respectiv  22.07.2003,  au  chemat  în judecată  ceilalţi  moştenitori  ai  acestora,  fraţi  ai  reclamantei , pentru ca  instanţa  să  constate  dreptul de proprietate,  dobândit  ca  urmare a împlinirii  termenului  prescripţiei  achizitive  de  30  de  ani, pentru  care  nu  se cere existenţa  unui  just  titlu .

In drept,  se  invocă  disp.art.1837, art.1846,  art.1847  şi  art.1890 C.civ.

In  susţinerea  cererii, reclamanţii  au  depus  la  dosar  următoarele  înscrisuri  în  fotocopie :  adeverinţa nr.4471/1.11.2005  eliberată  de  Primăria  com.D,  titlul de  proprietate  nr.14792-23/3.02.1998  eliberat  de  Comisia  Judeţeană  Galaţi pe  numele  autorului E I.  T.

Pârâta  B  S a  formulat  întâmpinare (  filele  20, 21  dosar)  solicitând  respingerea  acţiunii pentru  următoarele  motive:

-  în  anul  1998 s-a  emis  titlul de  proprietate  nr.14792-23  pentru  suprafaţa  totală  de 2000  m.p.  teren  intravilan , pe  numele  autorilor  E T,  iar  din  această  suprafaţă  reclamanţii  susţin  că  au  dobândit  o  parte  prin  uzucapiune;

-  la  data  de  4  iulie 2000  s-a  eliberat  certificatul de  moştenitor nr.144, în  care s-a  dezbătut succesiunea  după E  T,  iar  reclamanta a  confirmat  situaţia;  acest  certificat de  moştenitor  nu a  fost  atacat;

- la  data  de 10.02.2004  s-a  eliberat  certificatul de  moştenitor  nr.35,  iar  reclamanta a  venit  şi a  cules  cota  sa  de  moştenire ;

- la  data  de  29.04.2009,  tocmai  valorificând  titlul de  proprietate, certificatul de  moştenitor  nr.144/2000 şi  certificatul  de  moştenitor  nr.35/2004,  coindivizara  C  I  a  cerut  ieşirea  din  indiviziune  şi a  obţinut  sentinţa  civilă  nr.279/18.12.2009;

- după  ce a  declarat  recurs  împotriva  sentinţei  civile  nr.279/2009,  reclamanta  îşi  dă  seama  că îi  foloseşte să  uite  de  indiviziune  şi  cere  să  se constate  că a  uzucapat.

In  susţinerea  întâmpinării,  pârâta a  depus  la  dosar  următoarele  înscrisuri  în  fotocopie.  titlul de  proprietate  pe  numele  E  T , certificatul de  moştenitor  nr.35/10.02.2004, certificatul  de  moştenitor  nr.144/4  iulie  2000 ,  sentinţa  civilă nr.2791/18.12.2009  a  Judecătoriei  Tecuci .

Pârâţii  E  N,  E  V,  B S,  T  M  au  formulat  întâmpinare (  fila  29 dosar)  solicitând  respingerea  acţiunii,  ei  fiind  de  acord cu  cele  dispuse prin  hotărârea  judecătorească  de  partaj.

Pârâtele  A  T  şi P  V  au  formulat  întâmpinare (  fila  34  dosar)  solicitând  respingerea  acţiunii, ca  nefondate.

În  cauză  s-au  administrat  următoarele  probe:  înscrisuri, declaraţiile  martorilor P  M, C  C  -  propuşi de  către  reclamanţi,  C  E -  propusă  de  către  pârâta  B  S,  proba  cu  expertiză  topometrică  de  identificare a  suprafeţei  de  teren  aferentă  casei  de  locuit a reclamanţilor,  proba  cu  cercetare  locală ( proces  verbal  fila  96  dosar).

Reclamanţii -  soţi  au  solicitat să  se constatate că  au  dobândit  dreptul de  proprietate asupra  suprafeţei  de -  iniţial  700  m.p.,  ulterior  1000  m.p.  teren  aferent  casei  lor  de  locuit,  situat  în  intravilanul  comunei  D,  satul  M  A,  casă  în  care  locuiesc  din  anul  1972.

Această  suprafaţă  de 1000  m.p.  face  parte  din  suprafaţa  de  2000  m.p. ( 600  m.p. + 1400  m.p.  din  T.5/2),  înscrisă  în  titlul de  proprietate  nr.14792-23/3.02.1998  eliberat  pe  numele  autorilor  E T. T  pentru  suprafaţa  totală de  3  ha 5000  m.p. , de  către  Comisia  Judeţeană  G,  în  aplicarea  Legii  18/1991,  prin  reconstituirea  dreptului  de  proprietate (  fila  6  dosar).

La  data  de  4  iulie 2000, în  faţa  notarului  public Al. M  din  Tecuci, s-a  dezbătut succesiunea defunctului  E T,  eliberându-se  certificatul de  moştenitor  nr.144/4  iulie  2000  în  care  se  enumera  moştenitorii,  printre  care  şi  C I  şi  faptul  că a  cules o  cotă  de  moştenire,  inclusiv  din  cota de ½  din  suprafaţa  de 2000  m.p.  teren  intravilan (  fila  25  dosar).

La data  de  10 februarie  2004 s-a  eliberat  cel  de-al  doilea  certificat de  moştenitor  nr.35/10.02.2004, în urma  dezbaterii  succesiunii defunctei E  M,  în care se  constata calitatea  de  moştenitoare a  reclamantei  asupra  unei cote  legale  din masa  succesorală  reprezentată  din  cota  de  30/48  din  suprafaţa  totală  de 33.000  m.p.  teren arabil  extravilan (  fila  24 dosar).

 La data  de  18.12.2009  s-a  pronunţat  sentinţa  civilă  nr.2791 a  Judecătoriei  Tecuci ( nedefinitivă)  în  cauză  având  ca  obiect  partaj  succesoral  după defuncţii  E  T  şi E  M,  acţiune  promovată  de reclamanta  C  I împotriva  pârâţilor – moştenitori  legali , având la  bază  şi  expertiza  terenului  intravilan  efectuată  de  expertul M  D (  filele 53-66  dosar  fond),  iar  în  urma  procesului de  partaj  reclamantei i-a  fost  atribuită  suprafaţa  de  710  m.p.  situată  în intravilanul satului  M  A,  comuna  D,  din T.5/2,  sentinţa  este  recurată.

Mai  mult, în  timpul  vieţii  E  M a  vândut  fiicei -  pârâte  B  T.  S  dreptul de  proprietate  asupra  cotei  indivize  de 30/48  din  imobilul  situat  în  intravilanul com.D ,  jud.G  care  se  compune  în  totalitate  din  suprafaţa  de  2026  m.p. (  actul de  la  filele 39-40  dosar).

Instanţa  reţine  în  baza  probatoriului  administrat,  că  reclamanţii  au  construit  casa  pe  terenul  părinţilor  reclamantei  în  anul  1972 (  adeverinţa de  la fila 5 dosar)  şi  au  plătit  impozitul  anual.

Dar  instanţa  apreciază  că  posesia  exercitată  de  reclamanţi a  fost  precară,  iar  precaritatea  este  mai  mult  decât  un  viciu,  este  lipsa  însăşi a  posesiei .

Actele  şi  faptele  materiale  de  folosinţă  s-au  săvârşit,  nu  pentru sine,  ci pentru  altcineva.

Din  anul  1972  şi  până  în  anul  1998 (  momentul  eliberării  titlului de proprietate  pe numele  autorului  E  T,  reclamanţii  au  fost  acceptaţi  de  către  părinţi, respectiv  socri,  să-şi  construiască  casa  pe o parte  din  terenul  proprietatea  lor.  După  eliberarea  titlului  de  proprietate,  prin  reconstituirea  dreptului de  proprietate, reclamanţii  nu  au  efectuat  nici o  manifestare  exterioară,  nici o  rezistenţă  prin care  să  demonstreze  că  au  înţeles  să  transforme  posesia  din  comună  în  exclusivă, adică să se  producă  o intervertire de  fapt a  posesiei.

Ba  dimpotrivă,  prin actele  juridice pe care  le-au  întreprins (  cele  două certificate  de  moştenitor – acceptarea  succesiunii  după  părinţi,  introducerea acţiunii de partaj  succesoral),  reclamanta a  dovedit  că  a  exercitat  o  posesie  comună  şi  nu  exclusivă.  Un act de  rezistenţă  care  să fi putut fi  invocat  ca  intervertire  a  precarităţii  ar  fi  putut  fi  spre  exemplu -  o  solicitare  de  eliberare a  titlului de  proprietate  în  baza  Legii 18/1991, o  acţiune  de  constatare a  nulităţii  titlului  de  proprietate  emis  pe  numele  autorului  E  T, etc.

Ca  atare,  pentru  considerentele expuse mai  sus,  instanţa  în  temeiul art.1890 C.Civ.  rap. la art.1847 C.civ.,  urmează a respinge  acţiunea  ca  nefondată.

Văzând  şi  disp.art.274  C.p.c.