Uzucapiune; întreruperea termenului prescripţiei achizitive.

Prin acțiunea civilă, disjunsă din dosarul civil nr.393/329/2017 și înregistrată sub nr.1495/329/2017, la data de 19 mai 2017, reclamanta M. F., domiciliată în T. M., strada M., nr.7, jud. T., în contradictoriu cu pârâtele M. F., domiciliată în T. M., strada M., nr.9, jud. T., V. L., domiciliată în comuna L., jud. T. și T. G., domiciliată în comuna C., jud. T. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să constate că ea a dobândit, prin uzucapiunea de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului intravilan, în suprafață de 2.386 mp, situat în municipiul T. M., strada M., nr.7, jud. T., sola 14, parcelele 1 și 2, cu vecinătățile: N- strada M., E- R. M. şi P. I., S- B. N. şi V- strada P., teren reconstituit, în indiviziune pe numele ei, al pârâtei T. G. şi al numitului R. M.

În subsidiar, în situația respingerii primului capăt de cere al acțiunii, reclamanta a solicitat instanței să constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra aceluiași teren, în temeiul art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că tatăl său, R. L., a deținut două imobile:

- unul situat în T. M., strada M. nr. 9, județul T., pe care i l-a transmis fiului lui, R. M., înainte de colectivizare, și pentru care acestuia din urmă i s-a emis titlul de proprietate nr.103783/17 mai 2010;

- cel de-al doilea imobil, reprezentat de casa bătrânească, situat în T. M. strada M. numărul 7, jud. T., i l-a lăsat ei și soțului  ei moștenire, prin testamentul autentificat sub nr.136/23 februarie 1966, de fostul Notariat de Stat al R. T. M..

Reclamanta a susținut că ea a rămas  să locuiască în casa bătrânească, iar începând cu anul 1959 a posedat permanent imobilul casă de locuit și teren aferentă acestuia, inițial, împreună cu părinții ei, R. L. și R. V., iar, după decesul părinților (în anul 1970- R. L. şi 1986- R. V.) şi până în prezent, ea și familia ei au posedat exclusiv terenul, așa cum rezultă din adeverință nr.8509/24 februarie 2017, eliberată de Primăria Municipiului T. M..

Terenul aferent casei de locuit a fost înscris în certificatul de moștenitor nr.18/21 ianuarie 1987, ca fiind în suprafață de 250 mp, cu toate că, în realitate, suprafața terenului este de 2.386 mp și i-a revenit ei, întrucât frații ei, T. Gh. şi R. M., au dat declarații de renunțare la succesiune.

Conform adeverinței nr.6624/24 februarie 2017, emisă de Primăria Municipiului T. M. - Serviciul Impozite și Taxe Locale, ea este cea care a plătit taxele și impozitele datorate pentru imobilul casă și teren aferent, în suprafață de 2.386 mp.

Cu toate acestea, suprafața de 2.386 mp teren intravilan a fost înscrisă, alături de celelalte suprafețe de teren reconstituite, în titlul de proprietate nr.103502/19 iunie 2003, emis pe numele tuturor moștenitorilor defunctului R. L..

Reclamanta a mai arătat că a solicitat Primăriei Municipiului T. M. să elibereze titlul de proprietate, în baza dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, însă a fost refuzată pe motiv că terenul intravilan a fost înscris în titlul de proprietate nr.103502/19 iunie 2003.

Pentru aceste motive, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii, astfel cum aceasta a fost formulată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 şi 209 Cod procedură civilă, art.1847 şi 729 V Cod civil şi art.36 alin.3) din Legea nr.18/1991.

Pentru dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză.

Au fost anexate acțiunii: adresă nr.8509/24 februarie 2017, adeverință nr.6624/24 februarie 2017, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice, testament autentificat sub nr.136/23 februarie 1966, de fostul Notariat de Stat al R. T. M., certificat de moștenitor nr.18/21 ianuarie 1987, emis de Notariatul de Stal Local T. M., declarații autentificate sub nr.125 şi 126/21 ianuarie 1987 ( în copii certificate).

A fost depusă, la dosar, încheierea din 2 mai 2017, pronunțată în dosarul numărul 393/329/2017.

În termenul legal, pârâta M. F. a depus întâmpinare (filele 18-19 dosar), prin care a solicitat respingerea primului capăt de cerere al acțiunii, ca nefondat.

Referitor la al doilea capăt de cerere al acțiunii, pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a apreciat că au calitate procesuală pasivă Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a M. T. M. şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T..

În motivarea cererii, pârâta a arătat că, până la decesul tatălui ei, numitul R. M., din suprafața de teren, situată în sola 14, parcelele 1 şi 2, ea și familia ei au muncit suprafața de 400 mp, care era alipită curţii ei, situată pe strada M.nr.9, iar, după decesul tatălui ei, începând cu anul 2006, reclamanta și fiul său au împrejmuit întreaga suprafață de teren, inclusiv cei 400 mp, pe care ea, pârâta, i-a posedat încă din anul 1950.

În aceste condiții, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a opera prescripția achizitivă.

Pentru aceste motive, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 şi următoarele Cod procedură civilă.

În apărare, pârâta a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, martori și interogatoriu.

Pârâtele V. L. și T. G. nu au formulat întâmpinare.

Prin încheierea de ședință din data de 30 mai 2017, în temeiul art.204 alin.3 Cod procedură civilă, instanța a luat act de modificarea acțiunii și a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a M. T. M. şi a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T.

În termenul legal, pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Municipiului T. M. a formulat întâmpinare ( filele 24-27 dosar) prin care a lăsat soluția la aprecierea instanței.

În motivarea cererii, pârâta a arătat că titlul de proprietate nr.103502/19 iunie 2003 a fost emis pe numele tuturor moștenitorilor defunctului R. L., potrivit dispozițiilor art.13 alin.3 din Legea nr.18/1991.

Pârâta a mai arătat că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată sub nr.243/06 martie 1991, a fost completată de reclamanta M. F., fiind înscrise în cerere, de aceasta, toate persoanele care aveau calitatea de moștenitoare ale defunctului R. L. Au fost anexate cererii acte de stare civilă.

Referitor la cele susținute de reclamantă, potrivit cărora în certificatul de moștenitor nr.18/21 ianuarie 1991 a fost menționat terenul intravilan, aferent construcțiilor, în suprafață de 250 mp, pârâta a arătat că, anterior acestui act, numitul R. L. a dispus prin testamentul autentificat sub nr.136/23 februarie 1966 ca moștenitorii lui, M. F. și M. L., să primească nuda proprietate a imobilului situat în T. M., strada M. nr.9, terenul fiind identificat cu vecinătăți și suprafață, respectiv 800 mp.

Testatorul a precizat că terenul a intrat în patrimoniul său, prin cumpărare, în anul 1932.

Având în vedere că reclamanta din dosarul nr.393/329/2017, respectiv M. F., a solicitat deschiderea succesiunii defunctului R. L. şi partajarea masei succesorale a acestuia, pârâta a precizat că intenția evidentă autorului celor trei moștenitori a fost ca suprafețele de teren intravilan și extravilan să se împartă între aceștia. M. F. şi M. L. au primit terenul intravilan, în suprafață de 800 mp, ce reprezintă cota de 1/3 din întreaga suprafață de teren intravilan, înscrisă pe titlul de proprietate nr.103502/19 iunie 2003, emis pe numele tuturor moștenitorilor.

Pârâta a mai arătat că adeverința nr.8509/24 februarie 2017 a fost emisă de Serviciul juridic şi administrație publică locală al Primăriei M. T. M., în baza declarațiilor formulate și semnate de deținătorii gospodăriei.

Astfel, numita M. F. și soțul acesteia, precum și numită R. V. - mama reclamantei, au declarat până în anul 2007, că terenul aferent imobilului curţi - construcții, situat în strada M. nr.7(M. nr.9 între anii 1959-1963), avea suprafața de 0,03 ha, 0,10 ha, 0,20 ha şi respectiv 0,80 ha, iar, din înscrisurile anexate acțiunii, nu rezultă că terenul intravilan care s-a aflat în posesia acestora ar fi avut suprafața de 2386 mp.

De asemenea, și adeverința nr.6624/24 februarie 2017 a fost emisă de Serviciul impozite și taxe locale al Primăriei M. T. M., fără documente în susținerea/ dovedirea dreptului de proprietate.

Începând cu anul 2000, impozitul a fost calculat pentru suprafața de 2.386 mp, conform titlului de proprietate nr.103502/19 iunie 2003, pe care figurează trei persoane ca moștenitori.

Pârâta a apreciat că emiterea titlului de proprietate nr.103502/19 iunie 2003 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, pe numele tuturor moștenitorilor defunctului Raicu Lică, urmând ca aceștia să procedeze potrivit dreptului comun.

Pârâta a solicitat să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, am fost invocate dispozițiile art.205, art.223, art. 411 alin.1 pct.2 teza a II-a, art.452, art.453 Cod procedură civilă şi ale Legii nr.18/1991.

Au fost anexate cererii: declarații de impunere, cereri formulate de M. F. și respectiv R. L., sentința civilă nr.2589/2 noiembrie 1994, pronunţată de J. T. M., și plan de amplasament (în copie).

Reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Pârâta Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T. nu a formulat întâmpinare.

Pârâta M. F. a depus înscrisuri (filele 47-50 dosar).

La cererea instanței, pârâta Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T. a comunicat documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.103502/19 iunie 2006 (filele 78-95 şi respectiv 104-119 dosar).

Instanţa a încuviinţat probele cu înscrisuri, martori și interogatoriu, solicitate de reclamantă și pârâtele M. F. şi Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a M. T. M., și proba cu expertiză, solicitată de reclamantă.

Raportul de expertiză a fost întocmit de expert G. I.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că, la data de 17 noiembrie 1960, R. L., autorul reclamantei M. F. şi al pârâtelor V. L., M. F. şi T. G., s-a înscris în cooperativă agricolă de producție (CAP O.), cu teren arabil, teren curţi construcții şi alte bunuri, așa cum rezultă din cererea aflată la fila 33 dosar.

În registrul agricol întocmit la nivelul municipiului T. M., R. L. a figurat, începând cu anul 1959, în calitate de cap de gospodărie pentru imobilul situat în T. M., strada M. numărul 9 ( ulterior M. nr.7), suprafața declarată, conform mențiunilor din adresa nr.8509/24 februarie 2017, emisă de Primăria M. T. M. (filele 7-8 dosar), până în anul 1990, fiind de 0,10 ha (1959-1963), 0,10 (1961-1970), 0,08 ha (1971-1975), 0,08 ha(în 1974), 0,17 ha(în 1975), 0,03 ha (în perioada 1976-1977), 0,017 ha (în 1978) şi 0,03 ha (în perioada 1979-1980).

La data de 23 februarie 1966, prin testamentul autentificat sub nr.136/23 februarie 1966, R. L. a lăsat fiicei sale, reclamanta M. F. şi soțul acesteia, M. L., nuda proprietate a imobilului situat în T. M., strada M. numărul 9, compus din teren construit şi neconstruit, în suprafață de 800 mp, o casă de locuit și anexe gospodărești.

În cuprinsul actului, testatorul a precizat că imobilul a intrat în patrimoniul său, prin cumpărare, în anul 1932, înainte de a se căsători cu R. V..

Cât priveşte declarațiile de renunțare la succesiune (filele 19 şi 14 dosar) ale pârâtei T. G. şi numitului R. M., invocate de reclamanta M. F., instanța constată că acestea au avut ca obiect succesiunea defunctei R. V., soția lui R. L., şi nu a acestuia din urmă (proprietarul exclusiv al imobilului).

Din documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.103502/19 iunie 2003, emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T. , instanța mai reține că, la data de 6 martie 1991, reclamanta M. F. a depus o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (filele 34-35 dosar), pentru ea și numiți R. M. și T. G., în calitate de moștenitori ai defunctului R. L..

Propunerile comisiei locale de fond funciar au fost validate prin Hotărârea nr.12339/29 mai 2003, a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T. care, la data de 19 iunie 2003 a emis titlul de proprietate nr.103502 (fila 105 dosar), pe numele moștenitorilor defunctului R. L., respectiv reclamanta M. F. , pârâta T. G. şi a numitul R.M..

Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pentru suprafața totală de 5,05 ha teren, din care 0,2386 ha teren intravilan curţi construcții și arabil, situat în tarlaua 14 parcelele 1 şi 2, cu vecinătățile N- strada M., E- R. m. şi P. I, S- B. N. şi V- str. P.

Referitor la capătul de cerere al acțiunii, având ca obiect constatarea dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.386 mp ( din actul de proprietate, respectiv 2.405 din măsurători conform raportului de expertiză), teren intravilan, instanţa reține că uzucapiunea de 30 de ani este recunoscută de art.1890 V Cod civil, în favoarea posesorului bunului care poate "prescrie prin 30 de ani (...) fără să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință".

Rezultă că, spre a putea dobândi proprietatea bunului, prin uzucapiune prelungită, posesorul trebuie să îndeplinească două condiții:

a) să posede bunul, în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani;

b) posesia să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu. Mai mult, regularitatea posesiei, adică faptul că ea este utilă, se prezumă.

În speţă, reclamanta a invocat faptul că, începând cu anul 1959, ea a posedat terenul în suprafață de 2386 mp, inițial, împreună cu părinții ei, iar după decesul acestora și până în prezent, de ea şi familia ei.

Din înscrisurile depuse la dosar de pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a M. T. M., instanța a reținut că, în anul 1960, autorul reclamantei, R. .L, s-a înscris în cooperativă agricolă de producție, cu teren arabil și teren curţi construcții, astfel că, la intrarea în vigoare a Legii nr.18/1991, suprafețele de teren pe care acesta le-a deținut în proprietate, anterior cooperativizării, s-au aflat la dispoziția comisiei locale de fond funciar.

Or, în această situație, chiar și după adoptarea Deciziei nr.IV din 16 ianuarie 2006, pronunțate de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că: "în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea Legilor nr.58/1974 şi 59/1974, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin intrarea în vigoare a acestor legi, instanța reține că, în perioada cooperativizării agriculturii, dreptul de proprietate cooperatist era imprescriptibil, în sensul că nu se stingea prin neuz.

Astfel, în perioada 1960 (data intrării în cooperativa agricolă a autorului reclamantei-R. L.)- 1991, termenul de prescripție achizitivă a fost suprimat.

Pe de altă parte, Decizia nr.IV din 16 ianuarie 2006 le recunoaște "calitatea de posesori (...) celor care au stăpânit și folosit terenurile altor persoane fizice, o perioadă (...) îndelungată de timp", nicidecum celor care au stăpânit și folosit terenuri proprietate cooperatistă.

Aşa cum instanţa a reținut mai sus, în temeiul Legii nr.18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului intravilan, în suprafață de 2386 mp, a fost reconstituit la cerere, în indiviziune, moștenitorilor defunctului R. L., conform titlului de proprietate nr.103502/19 iunie 2003, urmând ca partajarea judiciară a terenului să se facă între aceștia, potrivit dreptului comun.

Pe de altă parte, din răspunsurile la interogatoriu ale reclamantei (fila 69 dosar), instanța reține că pârâta M. F. și familia acesteia au folosit, până în anul 2006, o parte din suprafața de teren în litigiu (400 sau 600 mp).

Întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.1890 V Cod civil, în sensul că reclamanta nu a exercitat o posesie utilă asupra bunului, timp de 30 de ani, instanța urmează să respingă, ca neîntemeiat, primul capăt de cerere al acțiunii.

Referitor la al doilea capăt de cerere al acțiunii, având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate în temeiul dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, instanța reține că, atât timp cât dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafața de 2386 mp a fost reconstituit, în indiviziune, și pe numele pârâtei M. F., cererea reclamantei, având ca obiect constatarea dreptului său exclusiv de proprietate asupra terenului, poate fi soluționată doar în contradictoriu cu toți coindivizarii.

Pentru acest motiv, instanța va respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. F., invocată de pârâtă.

Pe fondul cauzei, instanța reține că punctul de plecare în analiza cazului de constituire a dreptului de proprietate, întemeiat pe dispozițiile art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, îl reprezintă dispozițiile art.30 din Legea nr.58/1974.

Potrivit dispoziţiilor art.30 din Legea nr.58/1974, în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții trece în proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri stabilite potrivit prevederilor art.56 alin.2 din Legea nr.4/1973.

Instanţa constată că aceste dispoziţii legale nu sunt aplicabile în cauză, întrucât nu a avut loc nicio înstrăinare de construcții cu teren aferent, în sensul dispoziţiilor legale expuse mai sus.

Pe de altă parte, testamentul încheiat în anul 1966 și invocat de reclamantă, nu a fost valorificat în fața notarului public, iar, la data decesului lui R. L. (1970), terenul intrase în proprietatea cooperativei agricole de producție.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanța va respinge, ca neîntemeiat, și capătul 2 de cerere al acțiunii.

Domenii speta

Spete similare