Plângere contravenţională

La data de 19.06.2018 a fost înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Topoloveni sub nr. dosar 1958/828/2018 (instanţă care a procedat la declinarea competenţei teritoriale în favoarea Judecătoriei Sinaia prin sentinţa civilă nr. 673/2018), plângerea contravenţională formulată de petentul SV împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria PPHX nr. 231763 din data de 27.10.2017, prin care a solicitat anularea procesului-verbal ca fiind nelegal şi netemeinic.

În ceea ce priveşte legalitatea actului sancţionator, potrivit prevederilor art. 16 alin.1 din OG 2/2001, procesul verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu actul normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia.

Din interpretarea logico-gramaticală a art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 rezultă cerinţa organului constatator de a realiza o descriere în concret a contravenţiei, cu specificarea acţiunii sau inacţiunii autorului şi a tuturor circumstanţelor de natură a imprima faptei caracter contravenţional, inclusiv locul în care aceasta a fost săvârşită, precum şi cerinţa de indica temeiul de drept, respectiv actul normativ care prevede şi sancţionează fapta constată. Cerinţa este imperativă, întrucât raţiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanţei cercetarea legalităţii actului constatator, prin stabilirea faptelor materiale, verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o şi a justei sancţiuni aplicate.

Din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenţiei reiese faptul că agentul constatator a reţinut că fapta săvârşită este prevăzută de art. 44 alin 2 din OG 43/1997, care consacră: Pentru protecţia unor sectoare de drumuri, în condiţii justificate, administratorul acestora poate instituire stricţii de circulaţie, semnalizate corespunzător, privind categoriile de transport, viteza, perioadele şi intervalele orare, masele şi/sau dimensiunile maxime admise ale vehiculelor ce pot utiliza sectorul respectiv, după informarea prealabila, inclusiv asupra variantelor de rute alternative, a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, a poliţiei rutiere şi a utilizatorilor şi sancţionată de art. 61 alin. 1 lit. m din OG 43/1997: încălcarea restricţiilor de circulaţie instituite potrivit art. 44 alin. (1) şi (2), cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei, aplicata conducătorului auto.

Susţine petentul că în cuprinsul procesului-verbal este indicat în mod eronat temeiul de drept care prevede fapta săvârşită.

Având în vedere prevederile art. 16 şi 17 din OG 2/2001, apreciază că procesul-verbal de constatare a contravenţiei este lovit nulitate pentru indicarea greşită a temeiului legal în baza căruia a fost reţinută fapta ca fiind contravenţie, sens în care indică decizia civilă nr. 118/CA/01.02.2010 a Tribunalului Sibiu, care admiţând recursul declarat şi pe fond plângerea contravenţională formulată în cauză, a subliniat că indicarea greşită a temeiului legal conduce la anularea procesului-verbal de contravenţie atacat: „Pentru ca instanţa să poată aprecia corectitudinea încadrării juridice este necesar ca organul constatator să indice corect articolul şi aliniatul sau litera corespunzătoare textului legal care sancţionează contravenţia”.

Consideră petentul că nu sunt întrunite condiţiile pentru ca fapta reţinută în procesul-verbal să constituie contravenţia sancţionată de art. 61 alin 1 lit. m din OG 43/1997.

În ceea ce priveşte aspectele reţinute în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenţiei, apreciază faptul că acestea nu sunt dovedite de către instituţia care a procedat la aplicarea sancţiunii. Prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază în baza art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi răsturnată decât prin probe pertinente.

În prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu toate garanţiile conferite de acesta, beneficiind de prezumţia de nevinovăţie (Cauza Anghel contra României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalităţii armelor, garanţie instituită tot prin articolul sus-menţionat.

Invocă prevederile Deciziei nr.70 din 21februarie 2013 (în M. Of. Nr.204 din 10 aprilie 2013), pronunţată de Curtea Constituţională, decizie prin care a fost subliniat faptul că cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi dovedească propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţiei de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului.

În cadrul procesului-verbal, la secţiunea „alte menţiuni", a arătat faptul că nu este de acord cu cele constate şi reţinute de agentul constatator.

În drept, prevederile ar. 16 şi 17 din OUG 2/2001.

Intimatul IP a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanţei să respingă plângerea ca neîntemeiată, precizând că reclamantul a fost sancţionat pentru încălcarea prevederilor OG nr. 43/1997 şi OUG nr. 195/2002, constând în faptul că la data de 27.10.2017 a condus auto DAF cu nr. de înmatriculare AG 63 XRX, ce tracta semiremorca AG 74 XRX pe DN1 – E 60, din direcţia Braşov-Ploieşti, km. 125+850 m Sinaia, încălcând interdicţia de circulaţie impusă prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 647/2016 pentru acest sector de drum, semnalizată prin indicatoare rutiere (fila 23 dosar declinat).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria PPHX nr. 231763 din 27.10.2017 întocmit de Inspectoratul de Poliţie al Jud. Prahova – S.R. BDN 1, petentul SV a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea contravenţiilor prev. de art. 44 alin.2 din OG nr. 43/1997 şi art. 36 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu amenda în cuantum de 1.000 lei, respectiv cu avertisment (f. 25, transcris la fila 26 dosar declinat).

Procesul-verbal a fost comunicat petentului ulterior întocmirii sale, dat fiind refuzul acestuia de a semna actul sancţionator, respectiv la data de 07.11.2017, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, astfel cum rezultă din dovada de comunicare depusă la dosar de IPJ Prahova (filele 24-25).

Potrivit art.31 alin.1 din OG nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau de la data comunicării acestuia.

Actuala plângere contravenţională a fost formulată de petent la data de 20.06.2018, astfel cum rezultă din ştampila de înregistrare aplicată pe plângere (fila 1 dosar declinat), cu depăşirea evidentă a termenului procedural de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal.

Pentru motivele ce preced, va fi admisă excepţia tardivităţii plângerii contravenţionale, invocată din oficiu şi va fi respinsă plângerea formulată de petent ca tardivă, cu consecinţa menţinerii procesului-verbal atacat.

Domenii speta

Spete similare