Actiune având ca obiect sanctionarea reprezentantului autoritatii publice pentru neexecutarea hotarârii judecatoresti definitive si irevocabile.

Decizie 666/CA/ din 14.10.2010


Art.24 al.1, al.2, art.25 – Legea nr.554/2004

Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.1746/118 din 15.02.2010 reclamanta P.A. a solicitat în temeiul art.24 alin.1 si 2 din Legea nr.554/2004 ca prin hotarâre judecatoreasca sa se dispuna sanctionarea PRIMARULUI COMUNEI T. pentru neexecutarea hotarârii judecatoresti definitiva si irevocabila prin Decizia nr.618/CA, pronuntata de Curtea de Apel în dosar nr.7615/118/2008, la data de 21.12.2009, si obligarea pârâtului la plata de despagubiri în cuantum de 3.000 lei.

Motivând actiunea, reclamanta a învederat în esenta ca, prin Decizia nr.618/CA pronuntata la 21.12.2009 de Curtea de Apel Constanta în dosarul nr.7615/2009 s-a dispus reintegrarea reclamantei în functia publica de secretar al recurentei, cu plata drepturilor banesti cuvenite începând cu data eliberarii, pâna la reintegrarea în functie.

Arata reclamanta ca, la 25.01.2010 a solicitat pârâtului reintegrarea în functie si plata drepturilor banesti, obligatii stabilite prin hotarârea judecatoreasca, pe care pârâtul nu le-a executat.

La 12.02.2010 pârâtul i-a comunicat faptul ca, a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr.618/2009, motiv pentru care, nu va face nici un demers pâna la solutionarea cererii de revizuire.

În drept invoca Legea 554/2004.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea actiunii, cu motivatia ca, pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie a înregistrat dosarul nr.1371/1/2010 având ca obiect revizuirea Deciziei civile nr.618/2009 a Curtii de Apel Constanta, motiv pentru care, punerea în executare a deciziei civile nu se justifica.

A mai aratat ca, prin încheierea din 08.04.2010 Înalta Curte de Casatie si Justitie, în baza art.403 alin.4 Cod proc. Civila, a dispus suspendarea provizorie a Deciziei civile nr.618/2009.

Prin Sentinta civila nr.15 din 15.04.2010, Tribunalul Constanta a admis actiunea formulata de reclamanta P.A., aplicând pârâtului o amenda de 2% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru perioada 21.01.2010-07.04.2010, cu consecinta obligarii la plata sumei de 3000 lei reprezentând  despagubiri pentru întârziere.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut ca, prin Decizia civila nr.618/21.12.2009 Curtea de Apel Constanta în dosarul nr.7615/118/2008 a admis recursul reclamantei împotriva Sentintei civile nr.675/2009, a modificat în parte actiunea în sensul ca, a dispus reintegrarea reclamantei în functia publica de secretar, cu plata drepturilor banesti cuvenite.

Se retine ca, hotarârea este irevocabila la 21.12.2009, iar la data de 15.01.2010 reclamanta în conformitate cu art.22 si 24 din Legea  554/2004 a solicitat pârâtului, executarea obligatiilor stabilite prin Decizia civila nr.618/2009 a Curtii de Apel Constanta.

La 05.02.2010 pârâtul i-a comunicat reclamantei ca, nu da curs solicitarii întrucât certificatul Curtii de Apel Constanta nu tine loc de hotarâre judecatoreasca si nu constituie titlu executoriu, certificând doar solutia instantei si ca, a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile 618/2009.

Prin Încheierea din 08.04.2010 Înalta Curte de Casatie si Justitie în dosarul nr.1371/1/2010 având ca obiect revizuirea Deciziei civile 618/2009 a Curtii de Apel Constanta, a dispus suspendarea provizorie a deciziei pâna la solutionarea cererii de suspendare cu termen de judecata la 08.06.2010.

În conditiile date, retine instanta ca, potrivit art.24 alin.1 din Legea 554/2004 pârâtul era obligat sa execute obligatiile stabilite prin Decizia civila nr.618/2009 a Curtii de Apel Constanta în cel mult 30 de zile de la data ramânerii irevocabile a hotarârii.

Decizia civila 618/2009 a Curtii de Apel Constanta este o hotarâre irevocabila, conform art.377 alin.2 pct.4 Cod proc. civila înca de la data pronuntarii, respectiv 21.12.2009, astfel ca, pârâtul avea obligatia de a executa decizia civila pâna la 21.01.2009.

Faptul ca instanta de recurs nu motivase decizia si ca se formulase cererea de revizuire, nu justifica nerespectarea termenului prevazut de art.24 alin.1 din Legea 554/2004 de catre pârât, pentru executarea Deciziei civile 618/2009.

Reclamanta prin actiune a solicitat aplicarea amenzii prevazuta de art.24 alin.2 din Legea 554/2004, începând cu data neexecutarii obligatiei pâna la executarea efectiva a acesteia.

Instanta a avut în vedere ca, Înalta Curte de Casatie si Justitie prin Încheierea din 08.04.2010 a dispus în baza art.403 alin.4 Cod proc. civila suspendarea provizorie a Deciziei civile 618/2009.

Astfel, începând cu 08.04.2010 pârâtul justifica neexecutarea obligatiei stabilite în sarcina sa prin Decizia civila 618/2009, dar nu îl disculpa de neexecutarea hotarârii în intervalul 21.01.2010-07.04.2010, perioada în care efectele deciziei civile nu au fost suspendate.

Pentru aceste aspecte, în baza art.24 alin.1 si 2 din Legea nr.554/2004 instanta a aplicat pârâtului o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi întârziere pentru perioada 21.01.2010-07.04.2010.

Potrivit art.24 alin.2 din Legea 554/2004 pentru neexecutarea obligatiei stabilite prin hotarârea judecatoreasca reclamanta are dreptul la despagubiri pentru întârziere.

Nerespectând termenul de executare a Deciziei civile 618/2009 prin care s-a dispus reîncadrarea functionarului în functia detinuta anterior reprezinta un comportament abuziv si ilegal de natura sa-i vatame reclamantei un drept fundamental  - dreptul la munca, cauzându-i astfel un prejudiciu.

Pentru aceste aspecte în raport de disp. art.24 alin.1 si 2 din Legea 554/2004 a fost obligat pârâtul catre reclamanta la plata de 3.000 lei, reprezentând despagubiri pentru întârziere.

Împotriva acestei sentinte în termen legal au declarat recurs pârâtii COMUNA T. PRIN PRIMAR si PRIMARUL COMUNEI T., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevazut de dispozitiile art.24 - art.26 din legea contenciosului administrativ, art.304 pct.9, art.3041 Cod pr.civila si urmatoarea motivatie, în esenta:

-instanta de fond a pronuntat o hotarâre nelegala, prin care s-a retinut ca, neexecutarea hotarârii este culpabila, imputabila conducatorului autoritatii publice, atâta timp cât, motivele pentru care autoritatea publica nu a executat hotarârea în termen de 30 de zile au fost apreciate ca justificate de ICCJ pentru a dispune suspendarea executarii acesteia;

-este incompatibila obligarea conducatorului autoritatii publice la amenda pentru neexecutarea unei hotarâri fundamentate pe culpa acestuia în neexecutare, cu admiterea cererii primarului comunei de suspendare provizorie a executarii aceleiasi hotarâri;

-hotarârea recurata a instantei de fond a fost data cu încalcarea dispozitiilor ICCJ statuate prin Încheierea din 08.04.2010 pronuntata în dosar nr.1371/1/2010.

Se solicita,  admiterea recursului si modificarea sentintei recurate, în sensul respingerii cererii intimatei ca nefondata.

Examinând actele si lucrarile dosarului, prin prisma sustinerii partilor, vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea apreciaza în sensul respingerii recursului formulat de recurentii pârâti, ca nefondat, pentru urmatoarele considerente, în esenta:

Prin Decizia civila nr.618/21.12.2009, pronuntata de Curtea de Apel Constanta în dosar nr.7615/118/2008, s-a admis recursul promovat de intimata reclamanta în acea cauza - P.A., împotriva Sentintei civile nr.675/19 iunie 2009 dispunându-se modificarea în parte a hotarârii, în sensul ca, s-a dispus admiterea în parte a actiunii deduse judecatii, cu consecinta reintegrarii reclamantei în functia publica de secretar, si obligarea la plata drepturilor banesti cuvenite, începând cu data eliberarii din functie si pâna la reintegrare, respingându-se ca nefondat capatul de cerere privind acordarea de daune morale.

Asa dupa cum legal si temeinic a retinut instanta de fond, sus-mentionata hotarâre era irevocabila de la chiar data pronuntarii, respectiv 21.12.2009, fapt pentru care, la data de 15.01.2010, intimata P.A. a solicitat în conformitate cu disp.art.22 cu referire la art.24 din Legea nr.554/2004, pârâtului, executarea obligatiilor stabilite prin aceasta hotarâre.

Ulterior, la data de 05.02.2010, cu adresa nr.150 pârâtul i-a comunicat reclamantei ca, nu da curs solicitarii întrucât, certificatul Curtii de Apel Constanta „nu tine loc de hotarâre judecatoreasca” si „nu constituie titlu executoriu” ci, „doar certifica solutia instantei de la data pronuntarii” , hotarârea nefiind redactata.

Prin aceeasi adresa, recurentul încunostinteaza partea ca, a formulat cerere de revizuire a hotarârii, conform disp.art.322 pct.7 si urm.Cod pr.civila, depunând  copie de pe Încheierea din 08.04.2010 a ICCJ în dosar nr.1371/2010 având ca obiect revizuirea Deciziei civile nr.618/2009 a Curtii de Apel Constanta, prin care s-a dispus suspendarea provizorie a deciziei sus-mentionate, pâna la solutionarea cererii de suspendare cu termen de judecata la data de 08.06.2010.

În conditiile date, Curtea retine ca instanta de fond a fost investita de P.A.  în temeiul disp.art.24 al.1 si al.2 din Legea nr.554/2004 sa sanctioneze PRIMARUL COMUNEI T. pentru neexecutarea hotarârii judecatoresti irevocabile sus-mentionate.

Sustinerile facute de recurent privind nelegalitatea si netemeinicia hotarârii recurate, nu pot fi primite de instanta deoarece, potrivit art.24 al.1 din Legea nr.554/2004 „Daca în urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa încheie, sa înlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt înscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotarârii definitive si irevocabile se face în termenul prevazut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data ramânerii irevocabile a hotarârii”.

Potrivit art.377 al.2 pct.4 Cod pr.civila, hotarârea a carei executare a fost solicitata era irevocabila din data de 21.12.2009, astfel ca recurentii  COMUNA T. PRIN PRIMAR si PRIMARUL COMUNEI T. aveau obligatia de a executa decizia civila pronuntata de Curtea de Apel pâna la data de 21.01.2010, astfel cum legal si temeinic a retinut si instanta de fond.

În sprijinul retinerii sus-expuse, Curtea retine ca în cadrul procedurii de executare pe care o reglementeaza art.24 si art.25 din Legea nr.554/2004 nu poate fi pusa în discutie legalitatea sau temeinicia hotarârii judecatoresti a carei executare se solicita, instanta având de analizat numai daca actul emis de autoritate se conformeaza obligatiilor impuse prin titlul executoriu.

În aceste conditii, Curtea retine ca, la data de 15 ianuarie 2010, intimata a solicitat recurentilor executarea obligatiilor stabilite prin decizie irevocabila, iar potrivit art.24 al.2 din Legea nr.554/2004, „În cazul în care termenul nu este respectat, se aplica conducatorului autoritatii publice, sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru întârziere”.

Este cunoscut ca, despagubirile prevazute de art.24 al.2 din legea contenciosului administrativ nu au doar scopul repararii prejudiciului suferit prin întârziere, ci sunt concepute ca un veritabil mijloc de constrângere pentru obtinerea executarii hotarârii, ori, în speta, în mod legal si temeinic, instanta de fond a avut în vedere ca abia la data de 08.04.2010 Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus în baza art.403 al.4 Cod pr.civila, suspendarea provizorie a Deciziei civile nr.618/21 decembrie 2009 a Curtii de Apel Constanta, si numai de la aceasta data recurentii justifica neexecutarea obligatiei stabilita în sarcina lor.

Asa fiind, si concluzionând sub aspectul executarii obligatiilor stabilite în sarcina recurentilor printr-o hotarâre judecatoreasca irevocabila, Curtea apreciaza ca, atitudinea recurentilor de neexecutare a hotarârii în intervalul 21.01.2010 – 07.04.2010 nu îi disculpa, aceasta fiind într-adevar, o perioada în care, efectele deciziei civile nu au fost suspendate si astfel, legal si temeinic instanta de fond, a dispus aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere.

Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate, vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge recursul, ca nefondat.