Plângere contravenţională

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul J.R., la data de 04.05.2017, sub nr. 2242/290/2017, petentul M. A. a contestat procesul-verbal de contravenţie seria  .. nr. …, /22.04.2017 emis de către I.P.J. C-S , solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenţie, ca fiind netemeinic şi nelegal şi exonerarea sa de la orice sancţiune, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, prin procesul-verbal seria PCSX nr. 0068670/22.04.2017 a fost sancţionat cu 6 puncte-amendă în valoare de 670 lei, reţinerea permisului de conducere, precum şi a certificatului de înmatriculare pentru faptul că a circulat fără motiv pe contrasens, începând de la km 40 de la intrarea în localitatea M. şi până în zona imobilului nr. 169, în paralel cu autoturismul F. cu nr. CS …, a efectuat manevra de depăşire a aceluiaşi autoturism în zona de acţiune a indicatorului depăşirea interzisă, încălcând marcajul longitudinal continuu, precum şi pentru faptul că motocicleta avea ITP-ul expirat.

Arată faptul că în data de 11.04.2017 se deplasa dinspre B. spre TM, iar la intrarea în localitatea M. s-a angajat în depăşirea autoturismului cu nr. CS …. Arată faptul că motivul pentru care s-a deplasat pe contrasens a fost acela de a se asigura înainte de a efectua manevra de depăşire, după care, asigurându-se că nu vine nicio maşină de pe contrasens s-a angajat în efectuarea depăşirii. Totodată, mai arată faptul că întreaga manevră de depăşire a fost efectuată pe o porţiune de drum cu marcaj longitudinal discontinuu.

Consideră că cele reţinute în procesul-verbal referitor la faptul că s-a deplasat pe contrasens, fără motiv, până în zona imobilului cu nr. 169 sunt nereale. Manevra de depăşire a fost finalizată în dreptul imobilului cu nr. 333, zonă unde marcajul logitudinal este discontinuu. De asemenea, în zona în care a efectuat manevra de depăşire nu este amplasat niciun indicator "depăşirea interzisă".

Învederează faptul că nu a fost oprit de niciun agent constatator la faţa locului sau în momentul efectuării manevrei de depăşire, respectiv în data de 11.04.2017.

Abia ulterior, în data de 22.04.2017, a fost sunat de agentul care a întocmit procesul-verbal pentru a-i comunica faptul că cineva i-a înmânat o filmare înregistrată de camerele de supraveghere de la primărie, filmare în care se vede faptul că el a depăşit neregulamentar în data de 11.04.2017. Tot atunci, când l-a chemat la punctul de poliţie agentul constatator i-a adus la cunoştinţă cele constatate de el în urma vizionării filmării, spunându-i că îi va întocmi un proces-verbal de constatare a contravenţiei şi să se ducă adoua zi să îi înmâneze un exemplar al procesului-verbal. Cu aceeaşi ocazie, agentul constatator i-a comunicat şi faptul că cele reţinute de el în cuprinsul procesului-verbal i-au fost sesizate de numitul N. F. R..

În ceea ce priveşte sesizarea făcută de numitul N. F. R. precizează faptul că în ziua reţinută ca fiind data săvârşirii contravenţiei numitul N. F. R. nici măcar nu se afla în localitatea M., astfel că nici cele susţinute de agentul constatator cu privire la sesizarea făcută de N. F. nu sunt fapte reale.

Mai arată faptul că între N. F. şi el există o stare de conflict, fiind nevoit să formulez chiar şi plângeri penale împotriva acestuia, întrucât continuă, în mod repetat, să îl ameninţe, să-i adreseze injurii, să îl şicaneze sub toate formele dintr-o ură personală pe care i-o poartă.

Învederează faptul că filmarea video a ajuns şi în posesia sa, iar din cuprinsul acesteia se poate vedea, deşi calitatea filmării este slabă, modul în care a intrat pe contrasens pentru a se asigura, înainte de a efectua manevra de depăşire a autoturismului ce circula în faţa sa, precum şi faptul că întreaga manevră de depăşire a fost efectuată pe o porţiune cu marcaj longitudinal discontinuu.

Arată că potrivit art. 109 alin 1 din OUG 195/2002 „Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier...”, iar art. 109 alin. 9 din OUG 195/2002 face trimitere pentru completări la OG 2/2001, unde art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 precizează: „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator...”, din aceste prevederi rezultând că e obligatoriu să avem o contravenţie constatată, sancţionată şi semnată de către acelaşi agent constatator. Mai arată că potrivit art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002 „constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei”.

Precizează că procesul-verbal a fost întocmit la două săptămâni de la săvârşirea presupuselor contravenţii, la două săptămâni după ce agentul constatator a primit înregistrarea video de la personalul din primărie şi a vizualizat-o, pe laptopul personal. Agentul constatator nu a fost de faţă la momentul săvârşirii presupuselor contravenţii, pentru a putea spune că le-a constatat personal, ci, mai mult decât atât, agentul constatator a constatat contravenţia prin vizualizarea unei înregistrări efectuate cu o cameră de filmat care nu este certificată sau omologată în sensul celor reţinute de art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002.

Având în vedere faptul că cele reţinute în procesul-verbal au fost constatate în urma vizionării unei înregistrări video, procesul-verbal trebuia să cuprindă în mod obligatoriu şi această menţiune, referitoare la modul de constatare a săvârşirii contravenţiilor. Ori, procesul-verbal contestat nu cuprinde menţiunile obligatorii referitoare la modul de constatare a săvârşirii contravenţiilor, încâlcându-se deci prevederile art.109 alin. 2 din OUG 195/2002.

Pe de altă parte, consideră că procesul-verbal este nelegal întocmit şi prin prisma faptului că agentul constatator nu a specificat în mod concret care este sancţiunea aplicată pentru fiecare contravenţie în parte reţinută în sarcina sa, astfel încât instanţa de judecată să poată verifica legalitatea sancţiunilor aplicate pentru fiecare faptă în parte. Ori,din procesul-verbal nu se poate distinge ce sancţiune este aplicată pentru fiecare din cele trei contravenţii reţinute în sarcina sa.

Faţă de modul în care au fost constatate contravenţiile reţinute în sarcina sa şi întocmit procesul-verbal, şi, pe de altă parte, având în vedere faptul că există suficiente probe care să dovedească că cele reţinute în procesul-verbal sunt nereale, solicită admiterea plângerii contravenţională şi anularea procesului-verbal contestat.

Mai menţionează faptul că, în prezent, este angajat ca şi şofer de camion, iar pierderea permisului de conducere ar însemna şi pierderea locului de muncă. Ori, în condiţiile în care el nu a săvârşit vreo faptă de natură să atragă reţinerea permisului de conducere, ar fi injust să-şi piardă locul de muncă pentru fapte pe care nu le-a săvârşit.

Petentul şi-a întemeiat plângerea în drept pe dispoziţiile din OG 2/2001 şi din OUG 195/2002.

Acţiunea a fost legal timbrată, cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanţei nr. 1535406/03.05.2017 (fila 9 dosar).

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii  contravenţionale ca nefondată.

In fapt, intimatul a arătat că prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria  .. nr. …, /22.04.2017, petentul M.A. a fost sancţionat cu amendă în valoare de 870 lei şi cu avertisment, în conformitate cu prevederile art. 120 alin. 1 lit. h din HG 1391/2006, reţinându-se în sarcina sa că la 11.04.2017, orele 17,15 a condus motocicleta cu numărul de înmatriculare CS … pe DN 58B – în localitatea M., pe direcţia B. –TM, efectuând manevra de depăşire a unui alt autovehicul, în zona în care această manevră era interzisă; de asemenea a fost sancţionat conform art. 10 alin. 1 din OUG 195/2002, deoarece avea inspecţia tehnică periodică expirată din data de 13.10.2016.

Arată că procesul-verbal de constatare a contravenţiei care face obiectul plângerii este întocmit cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 şi nu sunt motive de nulitate absolută a acestuia.

Cu privire la motivele invocate de către petent în susţinerea plângerii contravenţionale precizează că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere următoarele aspecte: procesul-verbal de contravenţie a fost în mod temeinic întocmit, agentul constatator a respectat dispoziţiile legale şi a întocmit actul sancţionator în conformitate cu acestea, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate menţiunile obligatorii, făcându-se astfel aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 16 din OG 2/2001, De asemenea, fapta este descrisă de agentul constatator în amănunt, făcând posibilă încadrarea acesteia în dispoziţiile legale.

Din procesul-verbal de contravenţie rezulta clar locul săvârşirii contravenţiei, şi-n consecinţă, sub aspect formal, procesul-verbal este încheiat cu respectarea prev. art. 17 din OG 2/2001, vizând menţiunile necesare şi esenţiale pentru validitatea actului sancţionator.

Petentul nu a făcut dovada contrarie a aspectelor menţionate în cuprinsul actului sancţionator şi, pe cale de consecinţă, nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

În zona în care petentul a fost filmat de către camerele de supraveghere trafic din Comuna Măureni era interzisă manevra de depăşire, iar apărarea petentului potrivit căreia ar fi început manevra de depăşire în zona cu marcaj discontinuu, nu a fost dovedită.

Sub aspectul temeiniciei actului constatator, invocă dispoziţiile art. 270 CPC conform cărora „inscrisul autentic face deplina dovada, faţă de orice persoana, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de catre cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii”, coroborate cu dispoziţiile art. 269 CPC, conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz primit şi autentificat de o autoritate publica, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma şi condiţiile stabilite de lege”.

Mai arată că în raport de sancţiunea aplicată, apreciază ca tolerarea săvârşirii unor fapte de acest gen si nesancţionarea pecuniara a acestora poate determina agravarea fenomenului, în acest mod dispoziţiile legale nu îşi mai ating finalitatea pentru care au fost edictate. Răspunderea contravenţionala reprezintă o expresie specifica a responsabilităţii sociale conform căreia fiecare persoana trebuie să îşi asume şi să suporte consecinţele faptelor sale. Aplicarea imediata, continua si necondiţionata a normelor juridice, inclusiv a celor de drept contravenţional, este de natură să asigure protecţia eficienta a societăţii, să contribuie la garantarea ordinii sociale, să tempereze şi să înfrângă excesele persoanelor fizice.

Intimatul precizează că sancţiunea aplicată este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

În drept, intimatul a invocat dispoziţiile art. 205 C.proc.civ., iar conform dispoziţiilor art. 411 alin 1 pct.2 C.proc.civ., a solicitat judecarea şi în lipsă.

În probaţiune petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba cu cercetarea la faţa locului, iar intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, şi cu înregistrarea video, solicitări încuviinţate de către instanţă, astfel cum au fost formulate, sens în care părţile au depuse la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: proces-verbal contestat (f. 17, 28), contract de muncă petent (f.11-14), plângere petent (f.15-16), referat din data de 15.05.2017 (f.29-30), declaraţii şi plângere (f.31-335), proces verbal (f.36), CD cu înregistrare video (f.37, 83), planşe foto (f.46-52), cazier contravenţional petent (f.61-62).

Din oficiu instanţa a admis şi administrat proba testimonială cu martorii M. B. A., N. F. R, H.L.M., a căror declaraţii, după citire şi semnare au fost ataşate la dosar, filele 55-57.

Analizând cererea de faţă prin prisma motivelor invocate şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarea stare de fapt:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria  .. nr. …, /22.04.2017, petentul M. A. a fost sancţionat cu amendă contravenţională în valoare de 870 lei, în conformitate cu prevederile art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 1995/2002, ale art. 120 alin. 1 lit. h din HG 1391/2006, reţinându-se în sarcina sa că la 11.04.2017, orele 17,15 a condus motocicleta cu numărul de înmatriculare CS-…. pe DN 58B – în localitatea M., pe direcţia B. –TM, circulând, fără motiv, pe contrasens, paralel cu atoturismul F. cu nr. CS…, totodată, efectuând manevra de depăşire a unui alt autovehicul, în zona în care această manevră era interzisă, încălcând marcajul longitudinal; de asemenea, a fost sancţionat cu avertisment conform art. 10 alin. 1 din OUG 195/2002, deoarece avea inspecţia tehnică periodică expirată din data de 13.10.2016.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 120 alin. (1) lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se interzice depăşirea vehiculelor în zona de acţiune a indicatorului „Depăşirea interzisă”, nerespectarea regulilor privind depăşirea constituind contravenţie care se sancţionează potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. 195/2002, cu amenda contravenţională prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

De asemenea, conform art. 101 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002: ,,Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...) d) circulaţia pe sens opus, cu excepţia cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depăşire.”  

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din OUG 195/2002 este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecţiei tehnice periodice a expirat, precum şi a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terţilor prin accidente de circulaţie.

Conform prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Sub aspectul legalităţii, instanţa reţine că în cazul contravenţiilor prevăzute şi sancţionate de O.U.G. nr. 195/2002 competenţa revine poliţiştilor rutieri, astfel cum rezultă din art. 109 alin. (1) potrivit căruia ,,constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale se face direct de către poliţiştii rutieri, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României de către poliţiştii de frontieră.

(2) Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după stabilirea identităţii conducătorului de vehicul, menţionându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori”.

Din acest punct de vedere, al respectării dispoziţiilor art. 109 din OUG nr. 195/2002, instanța constată că, în speţă, prin procesul-verbal seria  .. nr. …, întocmit la data de 11.04.2017, ora 17:15, petentul a fost sancţionat, în primul rând, pentru faptul de a circula, fără motiv, pe contrasens, pentru efectuarea unei manevre de depăşire cu încălcarea marcajului longitudinal la data de 11.04.2017, ora 17:15, faptă surprinsă de camerele de vedere din centrul localităţii M.

Potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice, însă acestea trebuie să fie certificate sau omologate şi verificate metrologic. În speță, fapta a fost surprinsă de camerele de filmare din centrul localității M., iar nu în mod direct de către un polițist rutier, astfel cum rezultă din referatul întocmit la data de 15.05.2017 (f. 29 dosar): în data de 12.04.2017, organele de poliţie din cadrul P. de P. M. au sesizate de către numitul N. F. R. despre faptul că în data de 11.04.2017, în intervalul orar 16.00-20.00, petentul a condus pe DN 58B, prin localitatea M., o motocicletă cu viteză excesivă, motiv pentru care a produs sunete puternice, care au promovat disconfortul reclamantului şi a familiei sale, acesta nepurtând nici cască de protecţie în timp ce conducea motocicleta, aspecte pe care numitul N. F. R. a precizat că înţelege să le dovedească cu imaginile surprinse de sistemul de supraveghere video al localităţii M., administrat de către P. comunei M.. Petentul a fost invitat pentru explicaţii la postul de poliţie al com. M. în data de 21.04.2017, iar în urma verificării imaginilor surpinse de camerele de supraveghere ale comunei M., s-a întocmit procesul-verbal contestat în prezentul dosar.

Instanța constată că intimatul nu a depus la dosar înscrisuri care să ateste că mijloacele tehnice cu ajutorul cărora a fost constatată fapta – camerele de supraveghere instalate în centrul localității M. sunt certificate sau omologate şi verificate metrologic. Din acest motiv, se reține că nu sunt respectate dispozițiile art. 109 alin.(1), (2) din OUG nr. 195/2002, care prevăd necesitate constatării faptei contravenționale direct de către polițistul rutier sau cu ajutorul unor mijloace tehnice, care trebuie să fie certificate sau omologate şi verificate metrologic.

Astfel, condițiile de valabilitate a actelor administrative sunt respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară (obiect licit), precum și cu scopul legii (cauză licită). Ținând cont de faptul că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, rezultă că, pentru ca acesta să fie valabil încheiat, se impune a fi respectate inclusiv condițiile referitoare la conformitatea actului cu normele care prevăd modalitatea de constatare a faptei, dar și competența organului emitent.

În plus, în materie contravențională, regula în materie de competență este stipulată de art. 15 din O.G. nr. 2/2001 potrivit căruia: „(1) Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. (2) Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale. (3) Ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor constată contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice; regulile generale de comerț; vânzarea, circulația și transportul produselor alimentare și nealimentare, țigărilor și băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului”.

Pe cale de consecință, pentru ca un agent constatator să aibă competența de a sancționa anumite fapte, este imperios necesar ca aceasta să fie expres stipulată de actul normativ care stabilește și sancționează respectiva contravenție ori într-o altă lege specială.

Cadrul juridic general ce reglementează activitatea Poliţiei Române este Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea si funcţionarea Poliţiei Române. Noul Statut al poliţistului, adoptat prin Legea nr. 360/2002, completează şi detaliază dispoziţiile privind desfăşurarea, în limitele şi conform legii, a acestei activităţi pusă în slujba comunităţii.

Conform art. 26 alin.(1) pct. 19 din Legea nr. 218/2002, Poliţia Română, printre atribuţiile principale, supraveghează şi controlează circulaţia pe drumurile publice, în afara cazurilor exceptate prin lege, şi colaborează cu alte autorităţi publice, instituţii, asociaţii şi organizaţii neguvernamentale, pentru îmbunătăţirea organizării şi sistematizării circulaţiei, asigurarea stării tehnice a autovehiculelor, perfecţionarea pregătirii conducătorilor auto şi luarea unor măsuri de educaţie rutieră a participanţilor la trafic.

Potrivit Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a Inspectorului General al Inspectoratului General al Politiei Române.

Faptele imputate petentului sunt prevăzute de art. 101 alin. (3) lit. d din OUG nr.195/2002, art. 120 alin. 1 lit. h din HG 1391/2006,art. 10 alin. 1 din OUG 195/2002, fiind sancţionate de  art. 101 alin. (3) din OUG nr.195/2002, art. 100 alin. (3) lit. e din OUG nr. 195/2002, respectiv de art. 102 alin. (1), pct. 1 din OUG nr. 195/2002.

Raportat la litigiul dedus judecății, instanța constată că, potrivit celor rezultate din cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționat de către un agent constatator din cadrul P. R. M., în baza articolelor menţionate anterior din O.U.G. nr. 195/2002 şi din H.G. nr. 1396/2006, fără a se face dovada că acesta este un agent constatator din cadrul poliției rutiere (Inspectoratul General al Poliției Române), astfel cum reclamă însăși textele de lege pentru a căror nerespectare a fost angajată răspunderea contravențională a petentului, sau că acesta a constatat fapta și a aplicat sancțiunea în baza unui ordin special semnat de șeful I.P.J. în baza căruia agentul constatator ar fi executat, conform planificării, misiuni de supraveghere şi control a circulaţiei rutiere, în data de 11.04.2017, la ora 17:15, pe DN 58B M.

În lipsă unor acte care să demonstreze cele arătate anterior nu se poate reține că procesul-verbal a fost în mod legal întocmit, de către un agent constatator care se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu în momentul constatării faptei și al întocmirii procesului-verbal.

Or, în condițiile în care textele de lege citate mai sus atribuie în mod exclusiv competența de a încheia procese-verbale de contravenție pentru faptele prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 1995/2002, art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 , art. 10 alin. 1 din OUG 195/2002, Poliției Rutiere din cadrul IGPR, iar, ca orice norme sancționatorii, acestea sunt de strictă interpretare, văzând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat de o persoană despre care nu s-a demonstrat că are calitatea de agent constatator în sensul legii, rezultă că acesta a fost emis cu încălcarea unei condițiile esențiale de validitate privitoare la competență, motiv pentru care se impune anularea sa.

Mai mult decât atât, în urma vizionării imaginilor surprinse de camerele de supraveghere ale localităţii M, nu se poate stabili dacă petentul a început şi a încheiat manevra de depăşire, cu încălcarea marcajului longitudinal continuu, aşa cum s-a reţinut în procesul-verbal contestat. În primul rând, înregistrarea nu surprinde şi locul identificat prin procesu-verbal ca fiind ,,km 40, de la intrarea în localitatea M.”. Cu ocazia cercetării efectuate la faţa locului, s-a constatat că borna care marchează ,,km 40, de la intrarea în localitatea M.” este situată înainte de curba de la intrarea în localitate, neputând fi surprisă de camerele de supraveghere ale localităţii. De asemenea, în dreptul imobilului cu nr. 169 menţionat în procesul-verbal contestat, pe sensul de mers dinspre B. spre TM, marcajul longitudinal este discontinuu până la începerea zonei pentru care funcţionează indicatorul ,,Depăşirea interzisă”, situat în dreptul curţii imobilului cu nr. 333 din com. M.. De altfel, şi în procesul-verbal contestat este folosită sintagma ,,şi până în zona imobilului cu nr. 169 din M.”, fără a se preciza cu exactitate locul, deşi o asemenea informaţie era esenţială pentru a se putea stabili şi verifica săvârşirea contravenţiei, deoarece pe respectivul tronson de drum zonele cu marcaj longitudinal discontinuu şi continuu se succed, intercalându-se. Aşa cum s-a precizat anterior, din imaginile surprinse de camerele de supraveghere nu se poate stabili în mod cert dacă, într-adevăr, petentul ar fi încălcat marcajul longitudinal la angajarea sau finalizarea depăşirii.

În consecinţă, raportat la considerentele de fapt şi de drept expuse anterior, având în vedere că prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei a fost răsturnată, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanţa urmează să admită plângerea contravenţională formulată de către petentul M.A., în contradictoriu cu intimatul I.P. C-S împotriva  procesului-verbal de contravenţie seria  .. nr. …,, şi să anuleze procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria  .. nr. …,

În baza art.453 C.proc.civ., va obliga intimatul la plata sumei de 1020 lei către petent, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial în cuantum de 1000 lei (f. 88) şi taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei (f. 9).

Admite plângerea contravenţională formulată de petentul M.A., domiciliat în Comuna M., nr. , sc., ap. , jud. C-S, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C-S , cu sediul în  R., Bv. Al. I. C., nr. , jud. Caraş-Severin.

Anulează procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria .. nr. …, întocmit de intimat.

Obligă intimatul la plata sumei de 1020 lei către petent, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Reşiţa.

Domenii speta

Spete similare