Consecinţele emiterii titlului de conversie în ceea ce priveşte creanţa împotriva Statului

Consecinţele emiterii titlului de conversie în ceea ce priveşte creanţa împotriva Statului

-Legea nr. 247/2005: art. 181 alin. (1) şi alin. (4) din Capitolul V1 al Titlului VII

-Protocolul adiţional nr. 1 la C.E.D.O: art. 1

Prin valorificarea titlului de despăgubire într-una din modalităţile prevăzute de legiuitor (în speţă, prin emiterea titlurilor de conversie), s-a finalizat procedura administrativă prevăzută de Titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005, stingându-se, totodată, creanţa împotriva statului. Urmare emiterii titlurilor de conversie, „bunul” apelantei-reclamante sub forma creanţei, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, s-a convertit, în virtutea opţiunii exprimate în temeiul legii, în despăgubiri în acţiuni, iar, de la acest moment, valoarea „bunului” este supusă regulilor ce guvernează evoluţia pieţei bursiere.

(decizia civilă nr. 1032/A din data de 16 octombrie 2018)

Contrar susţinerilor apelantei, prima instanţă a stabilit în mod corect că, prin emiterea titlurilor de conversie, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 s-a finalizat şi s-a stins, totodată, creanţa constatată prin decizia reprezentând titlu de despăgubire.

Potrivit art. 181 alin. (1) şi alin. (4) din Capitolul V1 al Titlului VII din Legea nr.247/2005, „titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deţinătorii acestora într-una din modalităţile prevăzute în prezenta secţiune” şi „se valorifică în termen de 3 ani de la data emiterii, care însă nu expiră mai devreme de 12 luni de la prima şedinţă de tranzacţionare a acţiunilor emise de Fondul Proprietatea”.

Având în vedere că titlul de despăgubire a fost emis pentru a sumă mai mare de 500.000 lei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 181 alin. (3), potrivit cărora „titularul are două posibilităţi de valorificare a titlurilor de despăgubire, în funcţie de opţiunea sa: a) să solicite primirea exclusiv de acţiuni emise de Fondul "Proprietatea" sau b) să solicite primirea de titluri de plată, în condiţiile art. 141 şi cu respectarea termenelor şi a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h) din lege şi, până la concurenţa despăgubirii totale acordate prin titlul sau titlurile de despăgubire, acţiuni emise de Fondul "Proprietatea".

În aplicarea acestor dispoziţii legale, apelanta-reclamantă a optat iniţial pentru titlu de plată (despăgubiri în numerar) pentru suma de 500.000 lei şi titlu de conversie (despăgubiri în acţiuni) pentru suma de 96.646 lei. Urmare acestei cereri de opţiune, A.N.R.P. a emis în favoarea apelantei-reclamante titlul de conversie nr. 379/12.06.2008, în cuantum de 96.646 lei, reprezentând un număr total de 96.646 acţiuni, la o valoare nominală de 1 leu/acţiunea. Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr. 53148/16.09.2010, apelanta-reclamantă a solicitat schimbarea opţiunii din despăgubiri în numerar în despăgubiri în acţiuni la Fondul „Proprietatea”, depunând în acest sens o nouă cerere, prin care a optat pentru titlu de conversie (despăgubiri în acţiuni) în ceea ce priveşte suma de 500.000 lei. Urmare acestei cereri, A.N.R.P. a emis în favoarea apelantei-reclamante, în completare, titlul de conversie nr. 1618/20.09.2010, în cuantum de 500.000 lei, reprezentând un număr total de 500.000 acţiuni, la o valoare nominală de 1 leu/acţiunea.

Curtea constată că procedura de conversie a despăgubirilor în acţiuni este o modalitate de valorificare a titlurilor de despăgubire, prevăzută de lege, pentru care apelanta-reclamantă a optat expres. În aceste condiţii, aceasta nu poate susţine că nu a primit nicio despăgubire pentru teren.

De asemenea, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, Curtea arată că, prin valorificarea titlului de despăgubire într-una din modalităţile prevăzute de legiuitor (în speţă, emiterea titlurilor de conversie nr. 379/2008 şi nr. 1618/2010), s-a finalizat procedura administrativă prevăzută de Titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005, stingându-se, totodată, creanţa constatată prin decizia nr. 2939/FF/02.06.2008.

Apelanta-reclamantă a mai învederat că, la acest moment, nu poate vinde decât în pierdere acţiunile primite la Fondul „Proprietatea” şi a susţinut că instanţele judecătoreşti au posibilitatea de a repara nedreptăţile făcute de Statul Român atunci când i-a obligat pe foştii proprietari să accepte acţiuni la Fondul „Proprietatea” înainte de listare, având în vedere că aceştia, dacă îşi vând acum acţiunile pe bursă, încasează doar jumătate din valoarea despăgubirilor cuvenite.

Curtea constată că şi acest motiv de apel este nefondat, prima instanţă observând justificat că, la data formulării opţiunii, apelanta-reclamantă a cunoscut perspectiva aleatorie a valorificării dreptului său, deoarece algoritmul şi regulile de atribuire, ca şi valorificarea acţiunilor la Fondul „Proprietatea” sunt prevăzute de lege, iar dispoziţiile legale în discuţie au un scop legitim, şi anume acela de a realiza despăgubirea unei mari categorii de persoane, într-un timp relativ scurt, cu riscul unei diminuări sau posibile creşteri a tuturor creanţelor celor implicaţi, risc proporţional cu scopul urmărit, având în vedere posibilităţile de despăgubire ale Statului şi amploarea despăgubirilor.

În această ordine de idei, Curtea constată că, urmare emiterii titlurilor de conversie, „bunul” apelantei-reclamante sub forma creanţei, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, s-a convertit, în virtutea opţiunii exprimate în temeiul legii, în despăgubiri în acţiuni, iar, de la acest moment, valoarea acestui „bun” este supusă regulilor ce guvernează evoluţia pieţei bursiere. Cum valoarea acţiunilor la Fondul „Proprietatea” este fluctuantă, valorificarea acestora este la aprecierea exclusivă a apelantei-reclamante, care poate alege momentul pentru valorificarea acţiunilor într-un mod cât mai profitabil. În atare situaţie, vânzarea acţiunilor la un preţ mai mic sau mai mare decât cel stabilit în titlurile de conversie devine rezultatul propriei alegeri a apelantei-reclamante, care, fiind acţionar la Fondul „Proprietatea”, suportă consecinţele fluctuaţiilor valorii acţiunilor pe piaţa bursieră, neputându-se invoca vreo faptă culpabilă a intimaţilor-pârâţi, de natură să atragă răspunderea civilă delictuală a acestora. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, statului i se recunoaşte o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale, urmare a aplicării legilor speciale de reparație, sub acest aspect fiind corectă redarea de către prima instanţă a paragrafelor 170-177 din hotărârea-pilot pronunţată la data de 12 octombrie 2010 în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.

Domenii speta

Spete similare