Plangere contraventionala

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de ………, sub nr…………, petenta ………..a formulat în contradictoriu cu intimata …………., plângere contravenţională împotriva procesului verbal seria …. nr. …………, solicitând anularea acestuia.

În motivare, petenta a arătat că la data de …………a fost încheiat procesul verbal anterior menționat.

A susținut petenta că au fost încălcate dispozițiile art. 42 alin.1 din Legea nr. 171/2010 care prevăd că, contravențiile silvice se constată de agenții constatatori prin procesele verbale de constatare încheiate în trei exemplare pe formulare tipizate cu regim special, exemplarul 1 la contravenient, exemplarul 2 la organul fiscal teritorial competent în vedere executării silite, dacă nu au fost achitate în termen amenda și eventualele despăgubiri, iar exemplarul 3 rămâne la instituția din care face parte agentul constatator.

În aceeași dată, a fost încheiat un alt proces verbal cu conținut similar având seria ….. nr. ……….cu referire la parchetul 1886, partida 1084237, ua 5A2, motiv pentru care a apreciat contestatoarea că se află în prezența unei singure presupuse contravenții continue, săvârșite de același contravenient, încălcând aceeași valoare protejată de lege cu o anumită durată prin mai multe acte materiale.

A învederat petenta că, în baza aceluiași contract de exploatare se presupune că în perioada 07-31.03.2017 a săvârșit contravenția prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 16 lit. b din Legea nr. 171/2010 modificată prin OUG nr. 51/2016, motiv pentru care a apreciat se impunea aplicarea unei singure sancțiuni contravenționale.

Totodată, o altă critică adusă procesului verbal de contravenție este aceea că descrierea contravenției cuprinde generalități, fără a se individualiza ce dispoziții din instrucțiunile OM 1540/2011 au fost nerespectate.

Iar din descrierea presupusei contravenții nu rezultă că ar fi vorba de arbori marcați și netăiați, ci de material lemnos doborât și fasonat și nici de lemn de lucru sau de foc răspândit de-a lungul văilor sau a drumurilor pe care a fost transportat lemnul.

Astfel, în cuprinsul Legii nr. 171/2010 nu există o atare contravenție, neexistând identitate între situația de fapt reținută în procesul verbal și situația concretă prevăzută de textul de lege.

Un alt motiv de nelegalitate este acela că în procesul verbal este descrisă o anumită situație de fapt, iar sancțiunea a fost aplicată prin referire la dispozițiile art. 16 lit. b din Legea nr. 171/2010 modificată prin OUG nr. 51/2016, dispoziții ce prevăd altă contravenție.

Mai mult, deși se reține ca perioadă a săvârșirii contravenției 07.03.2017-31.03.2017, petenta a susținut că partida 1074075 a fost predată în data de 08.03.2017, deci nici perioada de săvârșire a presupusei contravenții nu este corect determinată.

Referitor la temeinicia și veridicitatea celor consemnate în procesul verbal, petenta a arătat că în data de 23.03.2017 a fost încheiat proces verbal de control al exploatării partida 1074075 în care același agent constatator consemnează că s-au respectat instrucțiunile 1540/2017 consemnare certificată și prin semnătura pădurarului titular de carton.

Deși administratorul petentei a notificat Ocolului Silvic Lacu Sărar prin adresa nr. 1663/13.04.2017 că se angajează să semneze acte, procese verbale, acte de constatare și că numitul ………….este doar angajat al societății, nefiind împuternicit, procesul verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al societății, care nu a participat la constatările din teren, fiind lipsit de dreptul de a face obiecțiuni.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 alin. 1, 7, art. 17, art. 31 din OG nr. 2/2001, art. 16 alin.1, lit. b, c din Legea nr. 171/2010, art. 17 din OM nr. 1540/2011.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal atacat.

În motivare, intimata a arătat că în data de 26.04.2017 petenta a fost sancționată cu suma de 30.000 lei motivat de faptul că în parchetul 1730/……….., partida 1074075, nu a respectat instrucțiunile 1540/2011 privind modalitățile și termenele de exploatare, colectare, scoatere și transport al materialului lemnos.

Conform art. 17 din OM nr. 1540/2011 a rămas la termenul de reprimire -31.03.2017, circa 20 % din materialul lemnos doborât și fasonat împrăștiat pe toată suprafața parchetului.

Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 42 alin.1 din Legea nr. 171/2010, petenta a considerat că acestea au fost încălcate , anexele fiind înlocuite cu cele prevăzute în OUG nr. 51/2016, iar procesul verbal a fost încheiat pe formular tipizat.

A învederat intimata că s-au săvârșit două fapte, una în parchetul 1886(partida 1084237) și una în parchetul 1730(partida 1074075), în momente diferite.

Intimata a apreciat că procesul verbal conține descrierea faptei și precizează clar normele încălcate.

Referitor la lipsa calității de administrator al numitului ……………., intimata a arătat că la momentul autorizării este înscris ca reprezentant oficial al petentei.

Mai mult, acesta își asumă calitatea de administrator al petentei și în cele două notificări către …………….pentru prelungirea celor două autorizații de exploatare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod de procedură civilă.

Analizând materialul probator administrat în cauză, reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal seria CCS  nr. 1797 din data de 26.04.2017, petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 30.000 lei, reținându-se că în parchetul 1730/………., partida 1074075 nu a respectat instrucțiunile 1540/2011 privind modalitățile și termenele de exploatare, colectare, scoatere și transport al materialului lemnos, Conform art. 17 din OM nr. 1540/2011 a rămas la termenul de reprimire, 31.03.2017, circa 20 % din materialul lemnos doborât și fasonat împrăștiat pe toată suprafața parchetului (ua 5 A1).

Procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de petentă.

În drept, conform art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie, pronunţându-se şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal contestat, verificând respectarea condiţiilor de formă, instanţa reţine că acesta cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art.17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Referitor la îndeplinirea condiţiilor de fond, conform art. 17 din OM nr. 1540/2011, este interzisă lăsarea în parchete, la expirarea termenului de exploatare prevăzut în autorizaţie, de arbori marcaţi şi netăiaţi, de lemn de lucru ori de foc răspândit de-a lungul văilor sau drumurilor pe care a fost transportat lemnul.

Fapta se sancționează conform art. 16 lit. b coroborat cu art. 23 din Legea nr. 171/2010, în forma în vigoare la data săvârșirii contravenției, cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei(5*minimul de 6.000 lei la 10.000 lei).

Instanţa constată că fapta descrisă în procesul-verbal a fost corect încadrată în textele legale de către agentul constatator, sancţiunile aplicate de acesta fiind de asemenea legale prin raportare la limitele prevăzute de lege.

Referitor la încălcarea prevederilor art. 42 alin. 1 din Legea nr. 171/2010, care prevăd că, contravenţiile silvice se constată de agenţii constatatori prin procese-verbale de constatare a contravenţiei silvice, încheiate în 3 exemplare pe formulare tipizate cu regim special, care circulă astfel: exemplarul 1 la instituţia din care face parte agentul constatator, exemplarul 2 la contravenient, iar exemplarul 3 rămâne la instituţia din care aparţine agentul constatator. Instituţia din care face parte agentul constatator transmite exemplarul 1 al procesului-verbal de constatare a contravenţiei silvice organului fiscal teritorial competent, în situaţia neachitării în termenul legal a amenzii şi a eventualelor despăgubiri.

Instanța constată că neîndeplinirea condiției de formă nu este prevăzută în cerințele limitativ enumerate de art. 17 din OG nr. 2/2001 și nu atrage sancțiunea nulității absolute, ci doar aceea a nulității relative.

Prin urmare, s-ar putea dispune anularea procesului verbal de contravenție doar în cazul în care s-a produs o vătămare petentei ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator, vătămare ce nu a fost dovedită de aceasta.

În ceea ce privește lipsa calității de împuternicit a numitului …………………., instanța constată din autorizația de exploatare nr. 1122317/03.06.2017, din contractul de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă picior nr. 12/06.03.2017 și din adresa nr. 2764/03.07.2017 a Regiei Naționale a Pădurilor că acesta deține calitatea de administrator a societății petente.

Petenta a susținut că a mai fost sancționată contravențional în aceeași zi potrivit procesului verbal nr. 1795/26.04.2017 pentru aceeași faptă.

Instanța reține că prin procesul verbal nr. 1795/26.04.2017, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 30.000 lei, reținându-se că în parchetul 1886/……….., partida 1084237 nu a respectat instrucțiunile 1540/2011 privind modalitățile și termenele de exploatare, colectare, scoatere și transport al materialului lemnos, Conform art. 17 din OM nr. 1540/2011 a rămas la termenul de reprimire, 31.03.2017, circa 20 % din materialul lemnos doborât și fasonat împrăștiat pe toată suprafața parchetului (ua 5 A2).

Deși legea nu prevede o durată a faptei ilicite, instanța arată că fapta contravențională sancționată prin primul proces verbal este distinctă de cea pentru care s-a aplicat ce-a de-a doua sancțiune, astfel că, fără îndoială, cel de-al doilea proces verbal nu contravine principiului non bis in idem.

Petenta a comis două fapte distincte în locuri diferite, prima în parchetul 1886/……………, partida 1084237 și cea de a doua în parchetul 1730/…………, partida 1074075.

A interpreta în sens distinct cele două procese verbale ar însemna că petenta ar putea săvârși un număr nedeterminat de fapte pe cuprinsul întregii păduri, sancțiunea fiind una singură.

Referitor la descrierea faptei, instanța constată că petenta a fost sancționată deoarece în parchetul 1730/…….., partida 1074075 nu a respectat instrucțiunile 1540/2011 privind modalitățile și termenele de exploatare, colectare, scoatere și transport al materialului lemnos, Conform art. 17 din OM nr. 1540/2011 a rămas la termenul de reprimire, 31.03.2017, circa 20 % din materialul lemnos doborât și fasonat împrăștiat pe toată suprafața parchetului (ua 5 A1), fapta fiind sancționată de art. 16 lit. b din Legea nr. 171/2010 care prevede că, constituie contravenție exploatarea masei lemnoase din parchete în afara termenelor prevăzute în autorizaţia de exploatare.

Având în vedere cele reţinute mai sus, instanţa constată că descrierea faptei este neechivocă şi nu lasă loc de interpretare, acestea fiind în mod corect încadrată, iar sancţiunile au fost de asemenea legal aplicate, acestea fiind în limitele prevăzute de ele, petenta fiind sancționată pentru exploatarea masei lemnoase din parchete în afara termenelor prevăzute în autorizaţia de exploatare, respectiv 31.03.2017, potrivit autorizației de exploatare nr. 1122317/06.03.2017.

Petenta a mai susținut că intimata nu a arătat modul de cuantificare a cantității de 20 % din materialul lemnos doborât și fasonat împrăștiat pe toată suprafața parchetului.

Instanța reține că textul de lege incriminează lăsarea în parchete, la expirarea termenului de exploatare prevăzut în autorizaţie, de arbori marcaţi şi netăiaţi, de lemn de lucru ori de foc răspândit de-a lungul văilor sau drumurilor pe care a fost transportat lemnul, indiferent de cantitatea arborilor marcaţi şi netăiaţi, de lemn de lucru ori de foc, astfel că, cantitatea reținută nu are înrâurire asupra existenței contravenției.

În privinţa temeiniciei petenta neagă săvârșirea faptei.

Instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenţiei face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumţia relativă de legalitate şi de temeinicie (având la bază împrejurarea că fapta a fost constatată în mod direct de un agent învestit cu exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu).

Această situaţie nu este contrară art. 6 CEDO şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că materia contravenţională este asimilată unei acuzaţii în materie penală, în sensul art. 6 par. 2 CEDO.

Astfel, potrivit dreptului intern, regimul juridic al contravenţiilor este completat de dispoziţiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia obligaţia de prezentare a unei fapte revine celui care invocă această faptă (onus probandi incumbit actori).

În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudenţa sa (cauza Anghel c. României, pct. 60, cauza Nicoleta Gheorghe c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza Haiducu şi alţii c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenţie nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumţie relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumţie fără de care ar fi practic imposibil să sancţionezi încălcările legislaţiei în materia circulaţiei rutiere, care intră în competenţa poliţiei), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. 

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie  reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului de poliţie aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Referitor la raportului numitului ……….., instanța constată că a fost efectuat în data de 27.09.2017, după aproape 5 luni de la data care reprezentantul intimatei a constatat săvârșirea faptei de către petentă, astfel că nu prezintă relevanță în cauză.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanţa constată că amenda contravenţională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinând seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, prin fapta sa.

Instanţa are în vedere că stabilirea unui minim special în cuantum  de 30.000 lei duce la concluzia ca fapta este considerată de legiuitor ca având un grad  ridicat de pericol social.

De asemenea, instanţa constată fapta prezintă un grad de pericol ridicat față de dispozițiile privind  recoltarea, colectarea şi transportul masei lemnoase.

Faţă de situaţia de fapt şi de drept expusă, instanţa constată că procesul-verbal contestat este legal şi temeinic, iar sancţiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare